Sunteți pe pagina 1din 7

Utilitatea economica – test

1. Consumul unei unităţi suplimentare din acelaşi bun într-o perioadă de timp duce
la:
a. scăderea Ut
b. scăderea Umg
c. creşterea Umg
2. Utilitatea marginală se calculează ca:
a. 1/Ut
b. sporul Ut/sporul Q
c. Ut/Q
3. Între cantitatea de marfă cumpărată şi utilitatea totală, există relaţiile din tabel:
Q 100 120 140 160
Ut 5000 5900 6700 6800
Utilitatea marginală a unei unităţi de marfă din lotul 160 de produse faţă de utilitatea
marginală a unei unităţi de marfă din lotul celor 120 de produse :
a. mai mică cu 40
b. mai mare cu 5
c. mai mică cu 6,5

4. Utilitatea economică totală conferită consumatorului X de bunul A are


următoarele valori:
Doze cons 1 2 3 4 5 6
Ut 10 18 24 28 30 30
Pentru consumarea celei de-a 5-a doze din bunul A, Umg este:
a. 5
b. 2
c. ½

5. Utilitatea unui bun :


a. se poate măsura cu exactitate
b. este aceeaşi pentru toţi consumatorii
c. depinde de preferinţa consumatorului
6. Faptul că intensitatea nevoii descreşte odată cu creşterea cantităţii consumate
dintr-un bun înseamnă că :
a. Umg se diminuează
b. Satisfacţia globală se reduce
c. Ut creşte cu un spor descrescător
A= a,b ; B= b,c ; C= a,c.
7. Unconsumator cheltuieşte bugetul său de 60 u.m. pentru cumpărarea numai a 2
bunuri, X şi Y, care au preţurile de 10 u.m. şi respectiv 20 u.m.. În table este
prezentată Umg.
Q Umg X Umg Y
1 15 40
2 10 20
3 1 8
Să se stabilească programul de achiziţii al unui consumator raţional.

8. Un cumpărător doreşte să cumpere cu 7000 u.m., bere şi ţigări. Preţul fiecărui bun
este 1000 u.m./unitate, iar Ut evoluează ca în tabel :
Q 0 1 2 3 4 5
Ut bere 0 10 14 16 17 17
Ut 0 8 12 13 13 13
ţigări
Cantităţile cumpărate din cele 2 bunuri sunt:
a. 4 bere şi 3 ţigări
b. 5 ţigări şi 2 bere
c. 5 bere şi 2 ţigări

9. Să se calculeze cantităţile din bunurile A şi B cerute în consum, ce corespund


condiţiei de echilibru al consumatorului, cunoscând următoarele date : Venitul =
10.000 u.m., preţ unitar A = 2000 u.m. şi B = 1000 u.m. La bunul A evoluţia
cantităţii cerute = 1,2,3,4,5,6, iar a Umg = 20,16,12,8,4. La bunulB evoluţia
cantităţii este :1,2,3,4,5,6,7,8 iar cea a Umg = 18,16,14,12,10,8,6,4.
a. 2A şi 6B
b. 3A şi 4B
c. 1A şi 8 B
10. Cantităţile consumate din bunurile X şi Y şi utilităţile totale corespunzătoare acestora sunt
reprezentate în tabelul următor:
Q (unităţi de produs) 1 2 3 4 5
Utx(unităţi de 20 38 53 67 79
utilitate)
Uty (unităţi de 40 70 90 100 105
utilitate)
Dacă venitul consumatorului, preţul bunului X şi preţul bunului Y sunt, în ordine 70, 10
şi 20 u.m., programul de achiziţii care maximizează utilitatea totală este:
a. 5X + Y
b. X + 3Y
c. 3X + 2Y
4X + 2Y

11. Utilitatea economică:


a. este obiectivă
b. este aceeaşi pentru toţi consumatorii
c. este dată de proprietăţile intrinseci ale bunului
d. este diferită de la individ la individ

12. Dacă preţul bunului A este 300 u.m., iar al bunului B cu 25% mai mare, echilibrul
consumatorului se realizează atunci când raportul utilităţilor marginale dintre bunul A şi
B este:
a. 1,25
b. 0,8
c. 1,8
d. 0,2

13. Când utilitatea marginală este negativă:


a. utilitatea totală este maximă
b. utilitatea totală este negativă
c. utilitatea totală este pozitivă şi creşte cu o raţie descrescătoare
d. utilitatea totală este pozitivă dar scade

14.. Dacă utilitatea totală creşte, atunci utilitatea marginală este:


a) negativă;
b) pozitivă;
c) nulă;
d) crescătoare;
e) mai întâi crescătoare şi apoi descrescătoare

15. Cantităţile consumate din bunurile X şi Y şi utilităţile marginale corespunzătoare


acestora sunt reprezentate în tabelul următor:

Q (unităţi de produs) 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Umx (unităţi de 20 18 17 14 12 9 6 4 1
utilitate)
Umy (unităţi de 15 13 12 10 9 8 7 6 5
utilitate)

Dacă venitul consumatorului, preţul bunului X şi preţul bunului Y sunt, în ordine 90, 10
şi 5 u.m., programul de achiziţii care maximizează utilitatea totală este:
a) 6X + 7Y;
b) 7X + 5Y;
c) 5X + 8Y;
d) 8X + 3Y;
f) toate variantele anterioare sunt false

16.. Dacă utilitatea marginală a ultimei unităti din bunul X este de 2 ori mai mare decât
cea a ultimei unităţi din bunul Y, un consumator îşi asigură starea de echilibru atunci
când:
a. preţul unitar al bunului X este de 2 ori mai mare decât cel al bunului Y;
b. preţurile unitare ale lui X si Y sunt egale;
c. preţul unitar al bunului X reprezintă 50% din cel al bunului Y;
d. preţul unitar al bunului X este cu 50% superior celui al bunului Y;
nici una dintre alternativele de mai sus…………………………………………………
17. Dacă utilitatea marginală a ultimei unităti din bunul X este de 4 ori mai mare decât
cea a ultimei unităţi din bunul Y, un consumator îşi asigură starea de echilibru atunci
când:
a) preţul unitar al bunului X este de 4 ori mai mare decât cel al bunului Y
b) preţurile unitare ale lui X si Y sunt egale
c) preţul unitar al bunului X reprezintă 25% din cel al bunului Y
d) preţul unitar al bunului X este cu 25% superior celui al bunului Y
e) nici una dintre alternativele de mai sus

18. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă ?:


a) dacă utilitatea totală creşte utilitatea marginală este pozitivă;
b) dacă utilitatea totală se reduce utilitatea marginală este negativă;
c) utilitatea marginală este descrescătoare;
d) utilitatea marginală este crescătoare;
e) utilitatea marginală poate fi pozitivă sau negativă

III. Alegeţi răspunsul corect.

1. Consumul este dinamic, datorită:


a. modificării nevoilor în funcţie de evoluţia societăţii
b. modificării nevoilor în funcţie de evoluţia individului
c. numai evoluţiei gradului de cultură şi civilizaţie
d. exclusiv avansării în vârstă
e. toate răspunsurile de mai sus
A: a,b; B: c; C: d; D: e.

2. Calitatea de “rege” a consumatorului, desemnează:


a. subordonarea cererii faţă de ofertă
b. faptul că nevoile consumatorului orientează producţia
c. subordonarea producţiei faţă de consum
d. faptul că producţia orientează consumul
e. cerinţele de consum sunt indiferente producătorilor
A: a,e; B: b,c; C: d,e.

3. Bunurile marfare se deosebesc de cele nemarfare:


a. prin faptul că sunt oferite în afara pieţei
b. satisfac nevoi ale consumatorilor
c. asigură un profit
d. sunt destinate vânzării-cumpărării
e. sunt oferite pe piaţă
A: a,b; B: b,c,d; C: c,d,e.
4. Utilitatea economică:
e. este subiectivă
f. constă în proprietăţile intrinseci ale produselor
g. este aceeaşi pentru toţi consumatorii
h. are caracter obiectiv
i. este diferită de la individ la individ
A: b,d; B: a,e; C: c,d.

5. Prin consumul întregii cantităţi dintr-un bun economic:


a. utilitatea individuală este constantă
b. utilitatea marginală variază
c. utilitatea totală este maximă
d. utilitatea marginală este 0
e. utilitatea marginală este negativă
A: a,b,c; B: a,e. C: c,d.

6. Consumând o unitate suplimentară dintr-un bun “X”:


a. utilitatea totală este constantă
b. utilitatea marginală descreşte
c. utilitatea marginală creşte
d. utilitatea totală ajunge la punctul de saturare
e. utilitatea marginală este negativă

7. Punctul de maxim al utilităţii totale:


a. este punctul de saturare
b. coincide cu valoarea 0 a utilităţii marginale
c. este precedat de creşterea utilităţii totale cu o raţie descrescătoare
d. este urmat de scăderea utilităţii totale
e. toate cele de mai sus

8. Daca preţul bunului A este 200 unitati monetare iar al bunului B cu 50% mai
mare, echilibrul consumatorului se realizează atunci când raportul utilităţilor
marginale dintre bunul A si B este:
a. 1
b. 0,66
c. 1,5
d. 1,66
e. 0,33

9. Dacă utilitatea marginală a ultimei unităti din bunul X este de 2 ori mai mare
decât cea a ultimei unităţi din bunul Y, un consumator îşi asigură starea de
echilibru atunci când:
a. preţul unitar al bunului X este de 2 ori mai mare decât cel al bunului Y
b. preţurile unitare ale lui X si Y sunt egale
c. preţul unitar al bunului X reprezintă 50% din cel al bunului Y
d. preţul unitar al bunului X este cu 50% superior celui al bunului Y
e. nici una dintre alternativele de mai sus.

10. Cantităţile consumate din bunurile X şi Y şi utilităţile marginale


corespunzătoare acestora sunt reprezentate în tabelul următor:

Q (unit de
produs) 1 2 3 4 5
Umgx(unit de
utilitate) 20 18 15 14 12
Umgy (unit de
utilitate 40 30 20 10 5

Dacă venitul consumatorului, preţul bunului X şi preţul bunului Y sunt, în ordine


70, 10 şi 20 u.m., programul de achiziţii care maximizează utilitatea totală este:
a) 6X + Y;
b) X + 3Y;
c) 3X + 2Y;
d) 7X + 0Y;
e) toate variantele anterioare sunt false

IV. Precizaţi adevărul/neadevărul următoarelor afirmaţii, prin indicarea


simbolului A (pentru adevăr) şi A (pentru neadevăr).

1. Priorităţile de consum sunt legate de nivelul de trai.


2. Consumul privat se referă la educaţie, sănătate, siguranţă publică, utilităţi
publice.
3. Consumul productiv nu are în vedere folosirea bunurilor şi serviciilor pentru
nevoile proprii, ale familiei.
4. Faptul că producţia este subordonată consumului înseamnă că între producţie
şi consum nu există relaţii de condiţionare reciprocă.
5. Nivelul şi structura consumului sunt constante în spaţiu şi timp.
6. Utilitatea este aceeaşi pentru toţi consumatorii fiind determinată de
caracteristicile bunului respectiv.
7. Creşterea cantităţii consumate dintr-un bun determină creşterea din ce în ce
mai amplă a utilităţii totale.
8. Utilitatea marginală este 0 atunci când utilitatea totală creşte.
9. Comportamentul consumatorului raţional este guvernat de un raport
efecte/efort care trebuie să fie supraunitar.
10. Maximizarea utilităţii se realizează prin atingerea celei mai mari utilităţi
totale.

S-ar putea să vă placă și