IBOR

a. INTRODUCERE
Introducere formală – studiază obiectul definiția, însemnătatea, metoda de cercetare, izvoarele
și literatura IBOR.

Introducere materială – studiază apariția creștinismului în lume precum și starea

politico – economică a Daciei în vremea pătrunderii noii religii

Definiția IBOR – disciplina care cercetează critic dezvoltarea pe care a luat-o Biserica în
decursul veacurilor, în toate locurile, precum și raporturile ei cu celelalte Biserici și confesiuni

Rolul religios moral – sădește în sufletul credincioșilor credința în Dumnezeu și dragostea față
de aproapele

Rolul cultural – primele manuscrise (Nicodim de la Tismana, Șt. cel Mare, Macarie, Liubavici)
ROL au fost cele de orânduire bisericească

Primele lucrări laice – scrise tot cu strădania bisericii (letopisețe, cronici, psaltiri etc)

Primele școli – Șcheii Brașovului sec. XV, Sf. Sava sec. XVIII

Scop – pregătirea temeinică a slujitorilor prin cunoașterea trecutului ce va duce la o iubire

profundă a acesteia

Să se întemeieze pe izvoare – orice informație trebuie fundamentată pe un izvor, o

mărturie (document, cronică, inscripție)

Metode de Să fie critică – faptele trebuie analizate pentru a se stabili adevărul istoric
cercetare Să fie genetică – cercetătorul trebuie să plece de la adevărul istoric în etape

Să fie sistematică – cercetarea se va face după o anumită rânduială.

Științele auxiliare pentru cercetarea IBOR :

1. Arheologia – sesizarea, descoperirea, cercetarea, valorificarea istorică a relicvelor și

reconstituirea trecutului. Arheologia bisericească se ocupă cu monumentele ce intră în sfera de
interes a Bisericii.

2. Geografia istorică – se ocupă cu localizarea faptelor, cu identificarea locurilor transmise de

textele biblice.
Ere biblice:

1. Era bizantină – de la Adam

2. Era creștină – cea de la nașterea lui Hristos

Izvoarele IBOR

Izvoare nescrise (monumente)

Izvoare scrise:

a. epigrafice (pietre funerare consemnate în Corpus Inscriptionium Graecorum, Corpus

Inscriptionum Latinarum)

b. patristice (Jacques Paul Migne)

c. hagiografice (Bollandus et socii, Acta sanctorum, Anvers)

+ în epoca modernă se adaugă letopisețele, dar și pravilele mănăstirești cu o valoare

deosebit de importantă fiind scrieri cu caracter juridic.

b. PERIOADA ÎNTÂIA

Cucerirea Daciei de romani: sec. II – I î.Hr. În 59 î.Hr. apare provincia Ilyricum (de la munții
Raetiei până la Dunăre). Răspândirea creștinismului în peninsula Balcanică s-a făcut de Sf. Ap.
Pavel care menționează acest lucru în Romani: XV,19.

Evanghelizarea Scyhției de Sf. Andrei este întărită atât de izvoare folclorice cât și de mărturiile
lui Nechifor Calist despre acestea. Răspâdirea în celelalte provincii s-a făcut prin coloniști și
prin ostașii armatei romane. Un alt mod a fost și cel prin intermediul negustorilor și al
sclavilor„