Mi-i casă Moldova

E pace în iarbă,
E linişte-n frunză.
Munceşte pămîntul
Făr'să se-auză.
 
Domol curge Nistrul
Din munte spre mare.
Spun unii că-i mic,
Pentru mine e mare.
 
Mi-i casă Moldova,
Pămîntul mi-i sfînt –
Să-l apăr de rele,
Prin muncă să-l cînt…
 
Şi codrii, frumoşii,
În zările-albastre
Doinească-ne neamul
Şi faptele nastre.
\

AM UN PLAI CA DIN POVESTE

DE  GRIGORE VIERU
Am o casă printre ramuri,
Am un sat întreg de neamuri,
Am un codru, o câmpie,
Am un grai ce-mi place mie.
A un plai ca din poveste,
Altul mai frumos nu este,
El mi-i drag până la stele
Şi pân’dincolo de ele!
Cât trăim pe acest
pământ,
Cât trăim pe acest pământ
Mai avem un lucru sfânt,
O câmpie, un sat natal,
O clopotniţă pe deal.
Cât avem o ţară sfântă,
Şi un nai care mai cântă,
Cât părinţii vii ne sunt
Mai există ceva sfânt.
Cât pădurile ne dor
Şi avem un viitor
Cât trecutu-l ţinem minte
Mai există lucruri sfinte.
Cât Luceafărul răsare,
Şi în cer e sărbătoare,
Şi e pace pe pământ,
Mai există ceva sfânt.
Cât avem un sat departe
Şi un grai fără de moarte
Cât ai cui zice părinte,
Mai există lucruri sfinte.
Cât durea-ne-vor izvoare,
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ.

Nicolae Dabija