Texte anul 1848

1. „Eroismul poporului parizian a răsturnat un guvern retrograd şi oligarhic (...).Sângele poporului â curs ca
şi în iulie (1830-n.n.): de data aceasta însă acest popor nobil nu va fi înşelat. A dobândit un guvern naţional
şi popular care aprobă drepturile şi voinţa de progres a acestui popor mare şi nobil (...). Sub regimul
popular anunţat de guvernul provizoriu, fiecare cetăţean trebuie să se considere ca învestit cu o
magistratură (...)Guvernul provizoriu vrea republica în funcţie de aprobarea poporului şi va consulta
poporul fără întârziere. Dorește unitatea naţiunii, care de acum înainte va cuprinde toate clasele şi toţi
cetăţenii; doreşte autoguvernarea naţiunii.El are ca principii - libertatea, egalitatea şi fraternitatea, iar ca
deviză - poporul."(Proclamaţia guvernului provizoriu, 24 februarie 1848).

2.„Observatorii atenți au recunoscut ca in marele puhoi care sfărâma sau ocolea toate obstacolele se
puteau deosebi trei curente distincte. Unul era orientat spre transformarea politica a statelor insasi.Era
unitar in ideea de a înlătura formele de guvernământ existente si, implicit, in lupta comuna împotriva lor;
când era însa vorba de noile forme politice, de la monarhia parlamentara pana la republica democrata, care
sa la înlocuiască pe cele vechi, in acest curent apăreau divergente. Celalalt mare curent era cel național,
îndreptat spre unirea poporului german intr-o comunitate naționala. Aparent s-a contopit deseori cu
curentul politic amintit anterior si s-a manifestat ca unit cu acesta, in opoziție fata de curentele de
guvernământ. Totuși alianța aceasta de lupta nu trebuie sa ne însele asupra deosebirilor adânci dintre ele.
Exista o stânga politica care, profesând pana la extrem conceptul de democrație, avea o viziune abstracta
fata de stat, care-i impunea obligația renunțării la patriotismul german. In consecința,adepții săi erau in
stare sa preamărească infratirea cu străinii, chiar cu prețul renunțării la lucrurile cele mai scumpe si sa
considere depășita însuflețirea pentru binele națiunii.” Generalul prusac von Radowitz despre grupările din
cadrul Confederației Germane.

3.„Noi suntem un popor de 20 de milioane de oameni, desemnați din timpuri străvechi sub același nume,
cel al poporului italian, mărginit de limitele naturale cele mai precise pe care Dumnezeu le-a trasat
vreodată, vorbind aceeași limba, având aceeași credința, aceleași obiceiuri, mândrii de cel mai glorios trecut
politic, științific, artistic, care a fost cunoscut vreodată in istoria europeana, care a dat de doua ori
umanitatii o legătura, un cuvânt de ordine, odată de Roma imparatilor, alta data de când papii nu trădaseră
inca misiunea Romei papale. Noi nu avem drapel, nici nume politic si nici loc intre națiunile europene. Noi
nu avem un centru comun, un pact comun, o piața comuna. Noi trăim dezmembrați in șapte state. Unul din
acestea, cuprinzând aproape un sfert din peninsula, aparține Austriei, celelalte, prin legături de familie, dar
toate prin sentimentul slăbiciunii lor suferă o oarba influenta din partea dominatorilor” G.Mazzini „Italia,
Austria si Papa”

4. „Naţiunea română, răzimată pe principiul libertăţii, egalităţii şi frăţietăţii, pretinde independenţa sa

naţională, în respectul politic, ca să figureze în numele său, ca Naţiunea română să-şi aibă reprezentanţii săi
la Dieta Ţării. (...) Naţiunea română cere ca conlocuitoarele naţiuni nici de cum să nu dezbată cauza unirii cu
Ungaria, până când Naţiunea română nu va fi naţiune constituită şi organizată, cu vot deliberativ şi decisiv
în camera legislativă; iar dacă din contră, dacă Dieta Transilvaniei ar voi totuşi a se lăsa la pertractarea
acelei Uniuni de noi fără noi, atunci Naţiunea română protestează cu solemnitate."(Proclamaţia de la Blaj,
mai 1848)

5.„16. Instrucţie egală şi întreagă pentru tot Românul de amândouă sexele.(…)

21. Emancipaţia Izraeliţilor şi drepturi politice pentru ori-ce compatrioţi de altă credinţă.”
(articole din Proclamaţia de la Izlaz, 9 iunie 1848)