AMOS
Sesiunea 889
Cap. 4:1-
Dragi prieteni, am încheiat ultima
noastră întâlnire atrăgând atenţia asupra
scopului cu care Dumnezeu transmitea toate
aceste mesaje poporului Său. Desigur, am
amintit că acelaşi scop îl are Dumnezeu şi în
ce ne priveşte.
În orice caz, în capitolul 3 am văzut că
Amos ridică şapte întrebări la care răspunde
apoi pentru ca ascultătorii săi să înţeleagă că
ceea ce se întâmpla cu ei şi ceea ce era
prevestit să se întâmple, avea o cauză –
păcatul lor. Mergând însă mai departe vom
observa că în următoarele capitole, este vorba
de capitolele 4, 5 şi 6 cei care se vor afla în
mod deosebit în vizorul lui Dumnezeu vor fi
cele zece seminţii ale regatului de nord.
Astfel, în capitolul 4 ni se va aduce
aminte că Dumnezeu a pedepsit în trecut
Israelul pentru nedreptăţile comise. Apoi, din
capitolul 5 vom afla că şi în viitor Israelul va
fi pedepsit pentru nelegiuiri. Şi, în final, în
capitolul 6, îl vom asculta pe Amos
avertizându-şi generaţia să se îndepărteze de
păcat.
De asemenea, veţi putea observa că
această secţiune alcătuită din trei capitole, are
semnificaţie şi pentru generaţia din zilele
noastre.
Amos încearcă să-şi aducă poporul la
Dumnezeu şi nu se sfieşte să folosească un
sarcasm usturător. Ascultaţi:
1
Amos 4:1
1 ,,Ascultaţi cuvîntul acesta, juncane din Basan,
de pe muntele Samariei, voi cari asupriţi pe
cei sărmani, zdrobiţi pe cei lipsiţi, şi ziceţi
bărbaţilor voştri: ,Daţi-ne să bem!“
„juncane din Basan” – juncane înseamnă vaci.
Basan este un teritoriu situat la est de râul
Iordan, între munţii Galaadului la sud şi
Muntele Hermon la nord. Era o zonă locuită
de către cele trei seminţii care s-au aşezat,
greşit, pe unul dintre malurile Iordanului;
aparţine regatului de nord. Basanul avea un
sol fertil şi era recunoscut pentru vitele de
rasă. Vacile din Basan păreau puternice şi
lucioase din cauza câmpiilor mănoase.
Cui i se adresează Amos? Cine sunt,
de fapt, juncanele Basanului? Pentru că acest
substantiv, „juncane”, este feminin, unii
predicatori consideră că este vorba despre
femeile care trăiau în lux, erau bine hrănite,
elegant îmbrăcate şi bine măritate. Pentru ca
ele să se bucure de lux, săracii fuseseră
chinuiţi. De fapt, Amos spune: „care asupriţi
pe cei sărmani, zdrobiţi pe cei lipsiţi”. În
general, nivelul economic şi moral al unei
naţiuni este dat de felul în care se îmbracă
femeile. Când ele sunt bine îmbrăcate şi
poartă bijuterii, atunci înseamnă că ţara o
duce bine. Este posibil ca Amos să se
adreseze femeilor din Basan.
Eu cred însă că profetul li se adresează
conducătorilor Basanului. De ce, atunci,
foloseşte el femininul? Ei bine, cei cărora el li
se adresează erau homosexuali. Dacă citiţi
primul capitol al epistolei adresate de
apostolul Pavel romanilor, veţi înţelege că
homosexualitatea este un comportament pe
care Dumnezeu îl condamnă. Ştim din istorie
că atunci când o naţiune intră în declin,
homosexualitatea este una dintre cauze.
Poate că una din naţiunile de referinţă
în ceea ce priveşte istoria decăderii este cea
romană. Declinul acestui imperiu a început,
spun unii istorici, pe timpul domniei lui Nero.
Ei bine, despre el se cred că era homosexual.
Acest om era considerat nebun. Şi aşa şi era;
într-una dintre camerele palatului său el dădea
curs celor mai josnice porniri sexuale, acolo
îşi satisfăcea homosexualitatea. Vi se pare
ceva neobişnuit? Ceea ce se petrece în ţara
noastră nu este departe de ceea ce făcea Nero
şi din această cauză cred că naţiunea noastră a
pornit în jos.
Dragii mei, avem mare nevoie de un
Amos care să vorbească împotriva acceptării
la nivel naţional şi chiar a promovării acestei
forme de deviere a comportamentului sexual.
Dar să mergem mai departe:
Amos 4:2,3
2 Domnul Dumnezeu a jurat pe sfinţenia Lui, şi a
zis: ,,Iată, vin zile pentru voi, cînd vă vor
prinde cu cîrligele, şi rămăşiţa voastră cu
undiţi de pescari;
3 ,veţi ieşi prin spărturi, fiecare drept înainte, şi
veţi fi lepădate în Harmon, zice Domnul.“
Dumnezeu foloseşte această imagine a
cârligului cu ajutorul căruia va duce regatul
de nord în captivitate.
De multe ori spunem că oamenii sunt
„prinşi” de patima drogurilor; să ştiţi că
oamenii pot fi prinşi de cârligele multor
păcate. Dumnezeu spune însă că „i-a agăţat”
2
pe aceşti oameni şi că îi va judeca. Ei vor fi
traşi în afara ţării lor. Ştim din istorie că cei
care au cucerit ţara i-au târât pe oameni
realmente cu ajutorul unui cârlig pus în nas.
Dumnezeu spune: „dacă credeţi că pentru
că aveţi bogăţii sau pentru că sunteţi
conducători de frunte şi locuiţi în palate veţi fi
scutiţi, vă înşelaţi”. Istoria ne spune că atunci
când Asiria a ocupat ţara însuşi regele a fost
dus în captivitate. La fel au stat lucrurile şi în
ceea ce priveşte regatul de sud care a fost dus
în robia babiloniană.
Urmează acum două versete şocante:
Amos 4:4,5
4 Duceţi-vă numai la Betel, şi păcătuiţi! Duceţi-
vă la Ghilgal, şi păcătuiţi şi mai mult!
Aduceţi-vă jertfele în fiecare dimineaţă, şi
zeciuielile la fiecare trei zile!
5 Faceţi să fumege jertfe de mulţămire făcute cu
aluat! Trîmbiţaţi-vă, vestiţi-vă darurile de
mîncare de bună voie! Căci aşa vă place, copii
ai lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.“
Sunt sigur că vă daţi seama că Amos
foloseşte sarcasmul atunci când îi invită pe
oameni să meargă la Betel, locul unde poporul
obişnuia să se închine la viţelul de aur.
„Duceţi-vă numai la Betel, şi păcătuiţi!
Duceţi-vă la Ghilgal, şi păcătuiţi şi mai
mult!”.
Cuvântul „Ghilgal” înseamnă cerc sau a se
rostogoli. A fost primul loc unde a ajuns
poporul după ce a traversat Iordanul, sub
conducerea lui Iosua, devenind un loc sfânt
pentru ei. Mai târziu Ghilgal avea să se
transforme într-un centru al idolatriei, în acest
verset accentul căzând pe acest aspect. Aşadar
Amos îi invită pe oameni să-şi înmulţească
fărădelegile la Ghilgal. Este ca şi cum cineva
ne-ar spune: „veniţi la biserică să păcătuiţi”.
Ştim că din motive total opuse vin oamenii la
biserică.
Vedeţi, Amos foloseşte satira, mustrarea
înţepătoare. De fapt, el se foloseşte de aceste
mijloace stilistice pentru a atrage atenţia
oamenilor asupra propriilor lor fapte. Sper că
şi noi luăm aminte la ele. Este foarte uşor,
dragi prieteni să transformăm lucrurile pe care
Dumnezeu ni le dă ca binecuvântări în
blestem, ca să spun aşa. Gândiţi-vă numai
câte lucruri sunt pe care Dumnezeu le-a
îngăduit în viaţa noastră cu rolul de ne
binecuvânta şi noi le-am pervertit şi le-am
transformat în plăceri păcătoase adesea.
Dar sunt şi lucruri sfinte care sunt tratate
la fel. Nu aceste era şi mesajul pe care
Domnul Isus l-a transmis fariseilor din
vremea Lui? Ceea ce Dumnezeu încredinţase
poporului Său pentru a fi un popor diferit, un
popor care să-L reprezinte, a fost transformat
într-un sistem care aducea mai degrabă
condamnare…
Trebuie să fim atenţi dragii mei! În toate
lucrurile Dumnezeu vizează inima noastră şi
maniera în care ne raportăm la ceea ce face
El. Vedeţi, este foarte important, nu ce ştim,
ci ceea ce ne motivează! Tuturor ne este
cunoscută diferenţa dintre ceea ce ştim şi ceea
ce împlinim cu adevărat în viaţa noastră. De
cele mai multe ori, această diferenţă este
creată de motivaţie, de ceea ce inima noastră a
consimţit să facă.
3
Îmi place ceea ce spus cineva: Abia când
reuşim să-i facem pe oameni să creadă diferit
vor fi diferiţi. Abia atunci când vor fi diferiţi
vor face lucrurile diferit de cum le-au făcut
până atunci!” Şi el se referă la acelaşi lucru –
schimbarea vieţii! Acesta este şi rolul
mersului la biserică, pentru că de aici a pornit
discuţia noastră.
Apropo! Ştiţi că uneori poate fi periculos
să mergi la biserică? Şi dracul merge la
biserică, să ştiţi. Cred că şi el se scoală dis-de-
dimineaţă şi se străduieşte să pătrundă oriunde
se predică din Cuvântul Domnului pentru ca
să strice şi să dă facă rău. Acesta este unul
dintre motivele pentru care ar trebui să ne
rugăm pentru maturitatea spirituală a
pastorilor din bisericile noastre şi pentru ca
învăţăturile să fie cu adevărat biblice. Cel rău
nu osteneşte în domeniul cultelor sau în
cadrul bisericilor liberale care neagă
autoritatea Bibliei. Acestea îi aparţin deja. El
îşi concentrează eforturile spre acele locuri
unde există viaţă spirituală şi unde se vesteşte
Cuvântul Domnului.
Când Domnul Isus Hristos era pe moarte
inamicii Săi puneau la punct ultimele detalii
ale execuţiei Sale. Domnul Isus a petrecut
ceva timp în camera de sus împreună cu cei
12 apostoli. Poate vă gândiţi că acela era cel
mai sfânt loc de pe faţa pământului şi vă
închipuiţi că cel rău era preocupat de
plănuirea uciderii Domnului. Ştiţi însă unde
se afla cel rău în acea seară? În camera de sus!
El intrase în inima lui Iuda determinându-l pe
acesta să-L trădeze pe Domnul Isus. A pătruns
în camera de sus pe picioarele lui Iuda.
Dragul meu, uneori el pătrunde şi în bisericile
noastre pe picioarele unuia dintre diaconi,
unui învăţător sau ale oricărui alt membru al
bisericii. Este deosebit de grav dacă ne
pierdem capacitatea de a ne recunoaşte
inamicul şi aceea de a ignora semnalele de
alarmă.
În zilele lui Amos, poporul Israel venea
pios la locul de închinăciune. Profetul spune
că aduceau jertfe cu aluat, deci care conţineau
drojdie. Dacă sunteţi familiari cu cartea
Levitic, probabil că v-aţi mirat aflând că era
folosită drojdia, ştiut fiind faptul că în
Scriptură aceasta era reprezentarea răului. În
sistemul levitic, la Sărbătoarea Paştelor, a
Azimilor şi a Primelor Roade, folosirea
aluatului era interzisă. Cu toate acestea, la
sărbătoarea cincizecimii, trebuia adus un dar
de mâncare Domnului, mâncare care trebuia
prezentată alături de două pâini – Levitic 23.
Cincizecimea reprezenta originea şi începutul
bisericii. Nu a existat niciodată până acum
vreo biserică în care să nu existe aluat, adică
păcate şi greşeli. Din acest motiv aluatul era
inclus în darul de mâncare adus Domnului la
Cincizecime.
De asemenea, aluatul era folosit în jertfele
de mulţumire. În Levitic capitolul 7 citim
despre jertfele de pace: Levitic 7:12 „ Dacă
cineva o aduce ca jertfă de laudă, să aducă,
împreună cu jertfa de mulţumire, nişte turte
nedospite, frământate cu untdelemn, nişte
plăcinte nedospite, stropite cu untdelemn, şi
4
nişte turte din floarea de făină, prăjite şi
frământate cu untdelemn”.
Aceasta este partea înfăptuită de către
Dumnezeu. Vedeţi, prin Domnul Isus Hristos
noi avem pace cu Dumnezeu. În Noul
Testament avem o explicaţie clară: Romani
5:1 „Deci, fiindcă Suntem socotiţi neprihăniţi,
prin credinţă, avem (Sau: Să avem.) pace cu
Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos”.
Pentru că prima jertfă este reprezentarea
lui Hristos, ea nu conţine nici urmă de aluat.
Cea de-a doua reprezintă partea omului; cel
care aduce o jertfă de mulţumire, se aduce pe
sine Domnului: Levitic 7:13 „ Pe lângă aceste
turte, să aducă şi pâine dospită pentru darul
lui de mâncare, împreună cu jertfa lui de
laudă şi de mulţumire”.
Putem realiza o aplicaţie pentru propria
noastră viaţă. Şi tu şi eu ne putem dedica viaţa
Domnului. Uneori acest lucru se petrece într-
un ritual de consacrare. Sensul acestui termen
este de a pune ceva deoparte, ca fiind sfânt,
prin urmare termenul este folosit greşit.
Niciodată nu ne putem prezenta înaintea
Domnului ca fiind neprihăniţi sau sfinţi.
Întotdeauna vom conţine o cantitate mai mică
sau mai mare de aluat. Prin urmare trebuie să
ne prezentăm înaintea Domnului ca o jertfă
vie, aşa cum ni se şi spune în Romani 12:1.
Însă niciodată să nu vă închipuiţi că vă puteţi
prezenta perfecţi înaintea Domnului. Dacă
aştepţi să ajungi neprihănit pentru ca abia apoi
să te înfăţişezi înaintea Domnului, s-ar putea
să-ţi iroseşti viaţa.
 Atunci când, într-o manieră plină de
sarcasm, Amos îi invită pe oameni să meargă
la Betel şi Ghilgal să păcătuiască, este
important că el le spune: „Faceţi să fumege
jertfe de mulţumire făcute cu aluat!”. Nici
măcar nu aminteşte de prima parte a jertfei,
care nu conţinea aluat! De ce? Deoarece
oamenii se îndepărtaseră de singurul
Dumnezeu viu şi adevărat. De aceea, singura
lor jertfă era aceea de a aduce răul lor în faţa
Domnului. Bineînţeles, Dumnezeu nu avea
cum să accepte aşa ceva. Acest profet, Amos,
un predicator de la ţară, are mult curaj! El este
un minunat vestitor al Cuvântului Domnului!
Dragul meu, sper să înţelegi corect
sarcasmul şi satira pe care le foloseşte Amos
atunci când îi invită pe oameni să meragă la
Ghilgal să păcătuiască. El nu le cere să facă
păcate; de fapt el le spune: „aceasta este ceea
ce faceţi voi când mergeţi la Betel şi la
Ghilgal. Mergeţi să păcătuiţi şi nu să vă
închinaţi Domnului”.
Duminica viitoare când te vei îmbrăca să
mergi la biserică, ai face foarte bine să te
aşezi mai întâi pe genunchi şi să-l rogi pe
Domnul să-ţi dea o atitudine corectă a inimii.
Vei duce o inimă curată la biserică? Vei duce
la biserică buze care nu vor face decât rău
cauzei lui Hristos? Mesajul lui Amos este
deosebit de actual. Dacă Amos ar mai trăi l-aş
invita cu dragă inimă să ne predice. Cred că
bisericile din zilele noastre au nevoie de
pastori cum a fost Amos. Sunt foarte mulţi
aceia care predică doar mesaje scurte, de
mângâiere şi pline de soluţii la problemele de
5
zi de zi ale omului. Cineva trebuie însă să le
vorbească oamenilor, răspicat, despre păcat.
Păcatul este în floare atât în afara cât şi în
interiorul bisericii. El stă la pândă şi atacă
inima fiecăruia dintre noi. Ce mai serioasă
problemă a noastră este determinată de
maniera în care reuşim sau nu să ţinem piept
victorioşi păcatelor. Nu foloseşte la nimic
dacă încercăm să-l ascundem venind regulat
la biserică sau frecventând seminarii de
creştere spirituală. Cel mai important este să
ai o întâlnire personală cu Domnul Isus
Hristos şi să îndrepţi relaţia ta cu El.
Amos le aminteşte celor din Israel despre
judecăţile Domnului care s-au abătut asupra
lor.
Amos 4:6
6 Şi Eu, de partea Mea, v’am trimes foametea în
toate cetăţile voastre, şi lipsa de pîne în toate
locuinţele voastre. Cu toate acestea tot nu
v’aţi întors la Mine, zice Domnul.“ -
Trebuie să spun aici că versiunea pe
care noi o avem a acestui verset deja
rezultatul unei exegeze făcute de Cornilescu,
autorul versiunii pe care eu o folosesc pentru
studiu. Adică, el ne oferă deja interpretarea
versetului. În original el este: Eu v-am dat
dinţi curaţi în toate cetăţile şi locuinţele
voastre! Aşa cum apare şi în versiunea
apărută sub îngrijirea Institutului Biblic şi de
misiune al Bisericii Ortodox.
Acum, cu siguranţă, ne dăm seama că
poporul nu avea dinţii curaţi pentru că
Domnul le dăduse o nouă pastă de dinţi şi o
altă apă de gură ci pentru că în ţară nu mai era
nimic de mâncare. Dumnezeu îi pedepsise
prin înfometare şi, cu toate acestea, ei nu
realizau care le era situaţia din punct de
vedere spiritual. „Cu toate acestea tot nu v-aţi
întors la Mine, zice Domnul.” Deveniseră
insensibili.
Amos 4:7,8
7 ,,N’am vrut să vă dau nici ploaie, cînd mai erau
încă trei luni pînă la secerat; am dat ploaie
peste o cetate, dar n’am dat ploaie peste o altă
cetate; într’un ogor a plouat, şi altul, în care
n’a plouat, s’a uscat.
8 Două, trei cetăţi s’au dus la alta ca să bea apă,
şi tot nu şi-au potolit setea. Cu toate acestea,
tot nu v’aţi întors la Mine, zice Domnul.“ -
Apoi Dumnezeu a trimis seceta. El este Acela
care controlează precipitaţiile – unii cred că
meteorologii au controlul. Dumnezeu a oprit
ploile cu trei luni înainte de strângerea
recoltei, fapt care a avut un impact dezastruos.
Observaţi şi că Domnul a îngăduit să cadă
ploaia asupra unei cetăţi şi asupra alteia, nu.
El a făcut acest lucru pentru a le arăta că
ploaia nu cade la întâmplare ci, conform Voii
Sale supreme. Seceta a fost aşa de severă
încât oamenii plecau spre oraşele care aveau
apă şi o cărau şi în casele lor. Această stare ar
fi trebuit să îi întoarcă către Dumnezeu. „Cu
toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice
Domnul.”
Cei locuiesc în partea de sud a ţării
ştiu şi mai bine cum stau lucrurile. Ei ştiu mai
bine ce înseamnă seceta. De mult ori oamenii
rămân fără nimic din recolta lor.
Ei bine, noi am putea tot felul de
explicaţii legate de relief de poziţionare
geografică, dar, dragii mei, înainte de orice şi
vremea este controlată de Dumnezeu şi el
foloseşte uneori seceta pentru a ne atrage
atenţia. Din păcate oamenii nu i-au acordat
atenţie în vremea lui Amos şi nu pare să-i
preocupe prea mult acum.
Amos 4:9
9 V’am lovit cu rugină în grîu şi cu tăciune;
grădinile voastre cele multe, viile, smochinii
şi măslinii voştri i-au mîncat deseori lăcustele.
Cu toate acestea, tot nu v’aţi întors la Mine,
zice Domnul.“
„V-am lovit cu rugină în grâu şi cu
tăciune”. Recoltele fuseseră afectate de suflul
vântului de est, care venea din deşert şi de
tăciunii care apăruseră în urma secetei
îndelungate. „i-au mâncat deseori lăcustele” –
se face aici referire la o invazie de lăcuste
care a devorat tot ceea ce rămăsese verde. „Cu
toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice
Domnul.”
Amos 4:10
10 Am trimes în voi ciuma, ca în Egipt; v’am ucis
tinerii cu sabia, şi am lăsat să vi se ia caii, am
făcut să vi se suie în nări duhoarea taberii
voastre. Şi cu toate acestea, tot nu v’aţi întors
la Mine, zice Domnul.“ -
„duhoarea taberei voastre” era de fapt mirosul
trupurilor moarte din cauza bolii sau în luptă.
Cu toate acestea, oamenii nu s-au întors la
Domnul.
Dragi mei, ne oprim aici pentru astăzi!
Cât de tristă este această constatare : Şi cu
toate acestea, tot nu v’aţi întors la Mine, zice
Domnul.“
Din păcate ea se mai aude şi astăzi!
Sper că noi ne vom întoarce şi mai mult către
Dumnezeu! Rămâneţi pe mâini bune!