Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Biologia celulară este ramura biologiei care se ocupă cu studiul celulei.
Celula (lat. cella = cămăruţă, compartiment, căsuţă) reprezintă _________________________________
_______________________________________________________________________________________________ .
Există două tipuri de celule după absenţa sau prezenţa nucleului: ___________________ şi
__________________ .
După numărul nucleilor, celulele pot fi:
Tipuri de celule Exemple
_________________________________________ majoritatea celulelor
binucleate ___________________________________________
_________________________________________ fibrele musculare striate, osteoclastele
anucleate ___________________________________________
După formă, celulele pot fi:
Tipuri de celule Exemple
_______________________________________ ovulul, celula adipoasă, celulele cartilaginoase, celulele
sângelui
fusiforme _____________________________________________________
______________________________________ fibrele musculare striate
stelate _____________________________________________________
______________________________________ celulele Purkinje din scoarţa cerebeloasă
pavimentoase/cubice/prismatice _____________________________________________________
Celula prezintă trei componente fundamentale: _______________, _______________ şi ______________ .
I. Membranele celulare. Există mai multe categorii de membrane:
1. membrana citoplasmatică (membrana plasmatică, plasmalema) (Figura 1) – reprezintă limita
externă a citoplasmei;
2. membranele organitelor celulare (citomembrane, endomembrane) – delimitează organitele
celulare;
3. membranele speciale (membrana bazilară, membrana Reissner, membrana sinovială,
membranele pre- şi postsinaptică)
2
Organitele specifice sunt: corpusculii Nissl şi neurofibrilele (în neuroni) şi miofibrilele (în fibrele
musculare).
Incluziunile citoplasmatice sunt reprezentate prin granule de substanţă de rezervă, produşi de
secreţie şi incluziuni pigmentare.
III. Nucleul (Figura 2) reprezintă centrul coordonator, de comandă şi control al celulei (conţine
materialul genetic, transmite informaţia genetică, controlează metabolismul celular).
Forma, poziţia şi numărul nucleilor variază în funcţie de tipul celulei, starea funcţională, vârsta
celulei şi activitatea metabolică.
Alcătuirea nucleului interfazic:
Componente Caracteristici
Membrană dublă, prevăzută cu pori Membrana externă este asociată cu ribozomi şi se continuă cu
canaliculele R.E.
Membrana internă este aderentă la miezul nuclear
Carioplasma (nucleoplasma, matrice Soluţie coloidală cu aspect omogen
nucleară)
Nucleolul/nucleolii Granulă densă lipsită de membrană proprie cu rol în sinteza ARNr şi
biogeneza ribozomilor
Cromatina Reţea de filamente subţiri, formate din granulaţii fine de cromatină
din care se formează cromozomii la începutul diviziunii celulare
Diviziunea celulară este o caracteristică esenţială a organismelor vii şi presupune formarea a
două sau mai multe celule fiice dintr-o singură celulă mamă. Celulele eucariote se reproduc pe
două căi:
- prin diviziune directă (amitoză). *Precizaţi caracteristicile acestui tip de diviziune.
- prin diviziune indirectă (cariochineză şi citochineză): mitoza şi meioza
Mitoza (Figura 3)
Este întâlnită la toate celulele somatice şi se caracterizează prin faptul că celulele fiice au acelaşi
număr de cromozomi ca şi celula mamă (sunt celule diploide, 2n). Clasic se descriu patru faze ale
mitozei: profaza, metafaza, anafaza şi telofaza.
*Identificaţi în figura 3 fazele diviziunii mitotice şi precizaţi prin ce se caracterizează
fiecare fază.
Meioza (Figura 4)
3
Este întâlnită la organismele cu reproducere sexuată. Are loc în organele reproducătoare şi se
finalizează cu formarea celulelor reproducătoare care au număr înjumătăţit de cromozomi faţă de
celulele somatice (celule haploide, n). Această reducere compensează dublarea numărului de
cromozomi în urma fecundaţiei. Meioza constă în două diviziuni nucleare succesive: etapa
reducţională (meioza I) şi etapa ecvaţională (meioza II).
*Identificaţi în figura 4 fazele diviziunii meiotice şi precizaţi prin ce se caracterizează
fiecare fază.
NOŢIUNI DE HISTOLOGIE
Histologia este ramura biologiei care se ocupă cu studiul ţesurilor.
Ţesutul reprezintă ____________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________ .
În corpul animalelor se întâlnesc patru tipuri de ţesuturi: _______________, _____________________ ,
_________________ şi _________________ .
I. Ţesuturile epiteliale
Tipuri de epitelii (Figura 1)
Figura 1 – Tipuri de epitelii
Tabelul 1 – Epitelii de acoperire
Tipul epiteliului Forma celulelor Localizarea Funcţii principale
Simplu pavimentoase tunica inernă a vaselor sanguine __________________________
(unistrastificat) şi limfatice, pleură, pericard,
peritoneu
cubice _________________________ protecţie, secreţie
4
cilindrice mucoasa tubului digestiv de la protecţie, absorbţie, secreţie, de
stomac la rect, mucoasa transport
trompelor uterine
Pseudostratificat cilindrice _________________________ protecţie, secreţie, transport
Pluristratificat pavimentoase ________________________ protecţie
cheratinizate
pavimentoase cavitate bucală, faringe, esofag, protecţie, secreţie
necheratinizate vagin, canal anal
cubice canalele glandelor exocrine protecţie
cilindrice canalele glandelor exocrine protecţie
de tranziţie vezica urinară, uretere _____________________________
(uroteliul)
Tabelul 2 – Glande exocrine pluricelulare
Tipul glandelor Tipul glandei Localizare
Simple Tubuloase Glandele intestinale Lieberkuhn
Acinoase Glandele lacrimale
Alveolare Glandele sebacee
Compuse Tubuloase Glandele duodenale Brunner
Tubulo-acinoase Glandele salivare, pancreasul exocrin
Tubulo-alveolare Prostata
Tubulo-glomerulare Glandele sudoripare
Glandele endocrine sunt formate din foliculi (tiroida), cordoane (adenohipofiza, paratiroidele) sau
insule (pancreasul endocrin). Glandele mixte sunt pancreasul, ovarele şi testiculele.
II. Ţesuturile conjunctive
A. Componente:
- celule conjunctive – diferă de la un ţesut la altul
- fibre conjunctive – de colagen, de reticulină şi de elastină, după tipul substanţei din care
sunt alcătuite
- substanţă fundamentală – moale, semidură şi dură, după consistenţă
B. Clasificare:
Ţesuturile conjunctive se clasifică în: moi, semidure (cartilaginoase) şi dure (osoase) (Tabelul 3).
Tabelul 3 - Ţesuturile conjunctive
Subtipul Localizare Rol
Tipuri de ţesuturi ţesutului
conjunctive
Moi Lax în hipoderm, în stratul papilar al dermului, în trofic, de susţinere, de
medulara ovarului, în canalele Havers, formează apărare
stroma conjunctivă de susţinere a organelor,
ocupă spaţiile libere dintre organe, însoţeşte
epiteliile
Reticulat în ganglioni limfaci, splină, măduva roşie osoasă în hematopoieză
Adipos în hipoderm, în jurul unor organe (ochi, rinichi), rezervor de grăsimi,
în regiunile axilare şi inghinale izolant termic
Elastic în tunica medie a vaselor mari (artere şi vene) rol mecanic
Fibros în tendoane, aponevroze, ligamente, capsule rol mecanic
articulare, fascii musculare, capsulele unor
organe, în derm
Semidure Hialin formează scheletul embrionului, cartilagii rol mecanic
articulare, costale, traheale, bronşice
Elastic în epiglotă, pavilionul urechii, trompa lui rol mecanic
Eustachio
Fibros formează discurile intervertebrale, meniscurile rol mecanic
articulare şi simfiza pubiană
Dure Compact în diafiza oaselor lungi, la exteriorul epifizelor şi rol mecanic
(haversian) al oaselor scurte şi oaselor late
Spongios în interiorul epifizelor oaselor lungi, al oaselor rol mecanic
(trabecular) scurte şi al oaselor late
5
Sângele este o varietate de ţesut conjunctiv fluid. Sângele este alcătuit din ______________
şi elemente figurate (Tabelul 4). __________ reprezintă 55-60% din sânge, conţine apă (90%),
substanţe organice (9%) şi anorganice (1%).
Tabelul 4 – Elementele figurate ale sângelui
Elemente figurate Structură Funcţii
__________________________ 4-5 mil./mm3 sânge, formă de disc transportă gazele respiratorii
biconcav, anucleate la maturitate, durata de sub formă de oxihemoglobină şi
viaţă de 120 zile, conţin hemoglobină; carbohemoglobină
formarea=eritropoieză, distrugerea=hemoliză
Neutrofile 3000-7000 mm3 sânge, formă sferică, intervin în procesul inflamator,
nucleu cu 3-5 lobi, conţin granulaţii neutre fagocitând intens bacterii
la colorare
Acidofile (eozinofile) 100-400 mm3 sânge, nucleu bilobat, conţin intervin în bolile parazitare şi
granulaţii care se colorează cu eozina alergice
Bazofile 20-50 mm3 sânge, nucleu lobat, conţin intervin în stadiile tardive ale
granulaţii care se colorează cu coloranţi inflamaţiilor
bazici, conţin heparină şi histamină
__________________________ 1500-3000 mm3 sânge, au forme variate, asigură imunitatea mediată
sunt de două tipuri: T şi B celular (T) şi umoral prin
transformarea în plasmocite
care produc anticorpi (B)
Monocite 100700 mm3 sânge, conţin numeroşi migrează în ţesuturi unde se
lizozomi transformă în macrofage şi
fagocitează microorganisme şi
celule moarte
_________________________ 300000/mm3 sânge, fragmente _______________________________
citoplasmatice, durata de viaţă 7-10 zile, ____
conţin factori ai coagulării
Pe suprafaţa hematiilor se pot găsi antigene (aglutinogene): A şi B, iar în plasmă se pot găsi
anticorpi (aglutinine): α şi β. Prezenţa unui antigen determină apartenenţa individului la o grupă
de sânge. La 85% dintre indivizii umani, pe hematii există antigenul D (Rh), aceştia fiind
consideraţi Rh+ .
*Explicaţi de ce este importantă determinarea grupei de sânge şi a factorului Rh?
III. Ţesuturile musculare sunt alcătuite din celule musculare alungite numite fibre musculare.
Fibra musculară prezintă o membrană celulară (sarcolema), citoplasmă (sarcoplasmă), unul sau
mai mulţi nuclei şi organite comune şi specifice (miofibrile). Miofibrilele sunt elemente contractile
formate din două tipuri de miofilamente: de miozină şi de actină. Ţesutul muscular este bogat
vascularizat şi inervat. Ţesuturile musculare sunt de trei tipuri: ţesut muscular striat (scheletic),
ţesut muscular striat cardiac şi ţesut muscular neted (Tabelul 5).
Figura 2 - Structura sarcomerului
Tabelul 5 – Tipuri de ţesuturi musculare
6
Tipul de Răspândire Caracteristici ale Caracteristici ale Control
ţesut fibrelor musculare miofibrilelor nervos şi
muscular viteza de
reacţie
Striat muşchi striaţi scheletici, cilindrice, neramificate, -aspect striat -control
scheletic muşchii limbii, cu lungimi de 1 mm-10 (discurile clare şi cele voluntar
faringelui, laringelui, (15) cm şi diametrul de întunecate se află la -contracţie
muşchii extrinseci ai 10-100 µ, multinucleate acelaşi nivel) rapidă,
globilor oculari -organizate în precisă
sarcomere
Striat muşchiul cardiac cilindrice, ramificate, cu -aspect striat -control
cardiac (miocard) discuri intercalare, -organizate în involuntar
uninucleate sarcomere -contracţie
medie,
moderată
Netede -Muşchii netezi viscerali fusiforme, cu lungimi de -aspect neted, -control
(din pereţii organelor 100-400 µ şi diametrul de omogene, fără striaţii involuntar
interne, vaselor de 2-10 µ, uninucleate -nu sunt organizate -contracţie
sânge), muşchii erectori în sarcomere lentă, slabă
ai firelor de păr
-Muşchiul neted fibre fusiforme fără -control
multiunitar (muşchii joncţiuni între ele involuntar
irisului) -contracţie
lentă,
progresivă
IV. Ţesutul nervos este alcătuit din două tipuri de celule: neuroni – celule nervoase diferenţiate
specific care generează şi conduc impulsurile nervoase şi nevroglii sau celule gliale – care
formează un ţesut de suport sau interstiţial al sistemului nervos.
Neuronii se pot clasifica după: formă, numărul de prelungiri, funcţii (Tabelul 6)
Tabelul 6 – Tipuri de neuroni
Criterii de Tipuri de neuroni Exemple
clasificare
Forma neuronilor rotundă, ovalară neuronii din ganglionii spinali
stelată neuronii din coarnele anterioare medulare
fusiformă neuronii din mucoasa olfactivă
piramidală neuronii din scoarta cerebrală
piriformă neuronii Purkinje din scoarţa cerebeloasă
Numărul de unipolari celulele cu conuri şi celulele cu batonaşe din retină
prelungiri pseudounipolari neuronii din ganglionii spinali
bipolari neuronii olfactivi, neuronii din gg. Corti şi gg. Scarpa, neuronii
bipolari din retină
multipolari neuronii din coarnele anterioare medulare
Funcţie senzitivi neuronii somatosenzitivi şi visceosenzitivi
motori neuronii somatomotori şi visceromotori
de asociaţie neuronii din arcurile polisinaptice care asigură legătura dintre
(intercalari) neuronii senzitiv şi motor
secretori neuronii din hipotalamus care produc neurosecreţii
Neuronul este acătuit dintr-un corp neuronal (pericarion) şi două tipuri de prelungiri neuronale:
dendrite şi axon. Axonul este prevăzut cu trei teci: de mielină, Schwann şi Henle.
Figura 3 - Componentele neuronului
7
Transmiterea impulsurilor nervoase interneuronale sau între receptori şi neuroni, respectiv între
neuroni şi efectori (celule musculare, celule glandulare) se realizează prin intermediul sinapselor
(synapsis = unire). Există două tipuri de sinapse: chimice (predominante la nivelul S.N.) şi
electrice.
Figura 4 – Sinapsa chimică
* Identificaţi componentele unei sinapse chimice.
* Precizaţi care sunt etapele transmiterii sinaptice în cazul unei sinapse chimice.