12 Matematica

MINISTERUL EDUCAÞIEI, CERCETÃRII ªI TINERETULUI
Ion D. Ion Eugen Câmpu

Gabriela Streinu-Cercel Nicolae Angelescu
Adrian P. Ghioca Boris Singer
Neculai I. Nediþã Romeo Ilie
MATEMATICÃ
Manual pentru clasa a XII-a
M2
Filiera teoreticã
Profil real
Specializare: ºtiinþe ale naturii
Filiera tehnologicã
Toate calificãrile profesionale
SIGMA
1
Manualul a fost aprobat prin Ordinul Ministrului Educaþiei, Cercetãrii ºi Tineretului
nr. 1561- 43 din 23.07.2007, în urma evaluãrii calitative ºi este realizat în conformitate cu programa
analiticã aprobatã prin Ordin al Ministrului Educaþiei ºi Cercetãrii nr. 5959 din 22.12.2006.
Referenþi: prof. grad I Gabriela Oprea

prof. dr. Manuela Prajea
Redactare: Corina Cîrtoaje, Marius Ciocîrlan
Tehnoredactare: Camelia Cristea
Coperta: Camelia Cristea
2007 – SIGMA
Toate drepturile asupra prezentei ediþii aparþin Editurii SIGMA.
Nicio parte a acestei lucrãri nu poate fi reprodusã fãrã acordul scris al Editurii SIGMA.
ISBN 978-973-649-365-2
Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

Matematicã : M2 : clasa a XII-a / Ion D. Ion, Neculai I.
Nediþã, Adrian P. Ghioca, ... - Bucureºti : Sigma, 2007
ISBN 978-973-649-365-2
I. Ion, Ion D.
II. Nediþã, Neculai I.
III. Ghioca, Adrian P.
51(075.35)
Editura SIGMA
Sediul central:
Str. G-ral Berthelot, nr. 38, sector 1, Bucureºti, cod 010169
Tel. / fax: 021-313.96.42; 021-315.39.43; 021-315.39.70
e-mail: office@editurasigma.ro; web: www.editurasigma.ro
Distribuþie:
Tel. / fax: 021-243.42.40; 021-243.40.52; 021-243.40.35
Puteþi transmite comenzi folosind apelul UniTel la numerele:
080.10000.10; 080.10000.11 (în reþeaua ROMTELECOM)
e-mail: comenzi@editurasigma.ro; sigmadistrib@yahoo.com
Manualele Sigma pot fi gãsite on-line ºi la

www.clopotel.ro ºi www.calificativ.ro
2
Cuprins
I. Elemente de algebrã
Grupuri ........................................................................................................................................ 5
Legi de compoziþie ..................................................................................................................... 5
Proprietãþi ale legilor de compoziþie ........................................................................................... 8
Clase de resturi modulo n ......................................................................................................... 14
Grupuri ................................................................................................................................... 21
Grupuri de permutãri ............................................................................................................... 27
Morfisme de grupuri ............................................................................................................... 31
Teste de evaluare ........................................................................................................................... 35
Probleme de tip bacalaureat .......................................................................................................... 35
Inele ºi corpuri .......................................................................................................................... 38

Inele ........................................................................................................................................ 38
Reguli de calcul într-un inel ...................................................................................................... 43
Corpuri ................................................................................................................................... 49
Teste de evaluare ........................................................................................................................... 51
Probleme de tip bacalaureat .......................................................................................................... 51
Polinoame .................................................................................................................................. 52
Polinoame având coeficienþi într-un corp comutativ .................................................................. 52
Împãrþirea cu rest a polinoamelor ............................................................................................. 60
Calculul valorilor unui polinom. Schema lui Horner ................................................................. 65
Relaþia de divizibilitate pentru polinoame ................................................................................. 71
Rãdãcini ale polinoamelor. Relaþiile lui Viète ............................................................................ 82
Ecuaþii algebrice având coeficienþi numerici (în m, {, Z, ³) ..................................................... 94
Teste de evaluare ......................................................................................................................... 100
Probleme de tip bacalaureat ........................................................................................................ 100
3
II. Elemente de analizã matematicã
Primitive .................................................................................................................................. 103
Probleme care conduc la noþiunea de integralã ....................................................................... 103
Primitive ºi integrala nedefinitã a unei funcþii. Primitive uzuale............................................... 108
Integrala definitã .................................................................................................................... 118

Integrale definite .................................................................................................................... 118
Metode de calcul al integralelor definite.Integrarea funcþiilor raþionale ................................... 126
Metode de calcul al integralelor definite. Integrarea prin pãrþi ºi schimbarea de variabilã ........ 131
Aplicaþii ale integralei definite ............................................................................................. 141

Aria unei suprafeþe plane ....................................................................................................... 141
Volumul unui corp de rotaþie .................................................................................................. 145
Probleme recapitulative ............................................................................................................ 151
Teme de sintezã pentru pregãtirea examenului de bacalaureat ............................................... 163
Indicaþii ºi rãspunsuri .................................................................................................................. 178
4
Elemente de algebrã
Cum se
introduc ele-
mentele cu care
se opereazã ºi cum
se citeºte rezultatul
operaþiei în calculatorul
din imagine?
Grupuri
Legi de compoziþie
Pasul decisiv care a marcat trecerea de la aritmeticã la algebrã a fost înlocuirea operaþiilor cu numere, prin
operaþii cu litere (simboluri) reprezentând numere. Ulterior, o treaptã superioarã de abstractizare s-a realizat
prin folosirea unor simboluri care reprezentau ºi alte obiecte matematice: mulþimi, funcþii, matrice, polinoame...
Definiþia unei legi de compoziþie Cum acþioneazã o operaþie?
O operaþie algebricã (binarã) pe o mulþime nevidã M combinã
1) Pentru a, b i q*, notãm cu a  b
componentele oricãrui cuplu (x, y) de elemente din M ºi are ca
c.m.m.d.c. al lui a ºi b. Pe q* definim
rezultat un element tot din M, notat, de exemplu, cu x C y.
operaþia (a, b)  a  b.
Un model pentru acþiunea unei
a) Calculaþi 18  12, (18  12)  15 ºi
operaþii este cutia neagrã (black
18  (12  15).
box) cu douã intrãri ºi o singurã
b) Arãtaþi cã 1  a = 1 ºi a  a = a,  a i q*.
ieºire. La cele douã intrãri pot fi
introduse, într-o ordine precizatã, douã elemente arbitrare x, y i M 2) Fie M = q*. Dacã a, b i M, notãm
ºi, de fiecare datã, la ieºire se obþine un element x C y i M, unic cu a  b c.m.m.m.c. al lui a ºi b. Pe M se
determinat de cuplul (x, y). Se realizeazã astfel o corespondenþã obþine legea de compoziþie (internã)
funcþionalã  : M D M  M, prin care la orice pereche ordonatã M D M  M, (a, b)  a  b.
(x, y) i M D M se asociazã un element unic determinat a) Calculaþi 18  12, (18  12)  15,
(x, y) i M, notat eventual x C y . 18  (12  15).
Definiþie. Fie M o mulþime nevidã. O funcþie b) Arãtaþi cã 1  a = a ºi a  a = a, a i M.
 : M D M  M, (x, y)  (x, y), c) Verificaþi cã
se numeºte lege de compoziþie (internã) sau operaþie algebricã (18  12)E(18  12) = 18E12.
binarã pe mulþimea M. Elementul (x, y) i M se numeºte
compusul lui x cu y prin  (în aceastã ordine!). 3) Pentru a, b i m definim
M se numeºte mulþimea suport a operaþiei . ab ab ab ab
aCb  , a b  .
2 2
Mulþimea M înzestratã cu operaþia  se noteazã (M, ). a) Calculaþi 4  5; 5  4; 3C4; 4C3 .
În locul notaþiei funcþionale incomode (x, y), de obicei se fo- b) Arãtaþi cã aCb  max{a , b} ºi
loseºte fie notaþia aditivã x + y, fie notaþia multiplicativã xEy sau xy. a  b  min{a , b} .
În notaþia aditivã, elementul x + y se numeºte suma lui x cu c) Arãtaþi cã aC(b  c)  (aCb)  (aCc) .
y, iar legea de compoziþie se numeºte adunare. Elementele x, y
se numesc termenii sumei x + y.
5
În notaþia multiplicativã elementul xy se numeºte produsul 4) Fie A = {1, 2, 3, 4, 5}. Notãm cu M
lui x cu y, iar legea de compoziþie  se numeºte înmulþire. mulþimea tuturor submulþimilor lui A
Elementele x, y se numesc factorii produsului xy. (inclusiv cea vidã), M = {X | X a A}.
Uneori, obligaþi de tradiþie sau din necesitatea de a folosi a) Câte elemente are mulþimea M?
simultan mai multe legi de compoziþie, utilizãm notaþii ca: b) Considerând pe M legile de compoziþie
x  y , x  y , x  y , x  y , x  y , x T y , x  y etc . M D M  M, (X, Y)  X N Y ºi
Expresia x C y se citeºte „x compus cu y“ (sau „x stea y“) ºi M D M  M, (X, Y)  X O Y,
reprezintã rezultatul acþiunii operaþiei „C“ asupra cuplului (x, y). calculaþi X N Y, X O Y, X O (Y N Z) ºi
(X O Y) N (X O Z) ºtiind cã X = {1, 2},
... de legi de compoziþie. Y = {2, 3, 4} ºi Z = {5, 3}.
1) Adunarea ºi înmulþirea numerelor naturale c) Arãtaþi cã l N X = X, A O X = X, µ X i M.
asociazã fiecãrei perechi ordonate de numere naturale
(x, y) suma lor x + y, respectiv produsul lor xy. 5) Fie M = {X | X _ A} mulþimea
2) Adunarea ºi înmulþirea matricelor pãtratice de ordin n submulþimilor lui A = {1, 2, 3, 4, 5}. Dacã
asociazã fiecãrei perechi ordonate (A, B) de matrice din Mn(Z) X, Y i M, fie X Y  ( X \ Y ) N (Y \ X )
suma A + B i Mn(Z), respectiv produsul AB i Mn(Z). (diferenþa simetricã a lui X ºi Y).
Considerãm pe M legea de compoziþie
3) Compunerea funcþiilor
M D M  M, (X, Y)  X  Y
Fie A o mulþime nevidã ºi F (A) = { f | f : A  A, f funcþie}.
a) Calculaþi X  Y ºi X  X, dacã
Dacã f, g i F (A), funcþia f  g : A  A ,
X = {1, 2, 3, 5} ºi Y = {2, 3, 4}.
definitã prin ( f  g )( x)  f (g ( x)) , se numeºte
b) Pentru mulþimile X ºi Y definite la
compusa lui f cu g (în aceastã ordine).
punctul a) calculaþi ( X NY ) \ ( X OY ) .
Fie M = {a1, a2 , ..., a n} o mulþime finitã cu n elemente. c) Demonstraþi cã
µ X i M, l  X = X ºi X  X = l.
Acþiunea unei legi de compoziþie  pe M poate fi descrisã prin
tabla Cayley a operaþiei  Când n este suficient de mic, tabla d) Arãtaþi cã µX, Y i M.
operaþiei constituie un instrument eficace de studiu. ( X \ Y ) N (Y \ X )  ( X NY ) \ ( X OY ) .
Cayley Arthur (1821-1895), matematician englez, profesor 6) Construiþi tabla legii de compoziþie
la Cambridge, cercetãtor în domeniul teoriei matricelor ºi deter-  : M D M  M, unde M = {a, b, c},
minanþilor; a introdus calculul simbolic, teoria grupurilor, ecuaþii ((a, a)) = a; ((a, b)) = b, ((a, c)) = c;
diferenþiale, astronomia sfericã .... ((b, a)) = b; ((b, b)) = c; ((b, c)) = a;
((c, a)) = c; ((c, b)) = a; ((c, c)) = b.
Tabla operaþiei  (tabla lui Cayley) pe mulþimea M este un
tabel cu linii ºi coloane corespunzãtoare elementelor mulþimii M. 7) Construiþi tabla legii de compoziþie
La intersecþia liniei ai cu coloana aj din tabla lui Cayley se aflã  : M D M  M, ( x , y )  x  y , unde
compusul lui ai cu aj prin operaþia . M = {0, 1, 2, 3}.
 a1 a2 ... a j ... an
8) Fie M = {l, X, Z, Y} mulþimea
a1  pãrþilor lui A = {1, 2}, unde X = {1},
a2  Y = {2}, Z = {1, 2}.
  În notaþie multiplicativã avem: Completaþi tablele legilor de
ai    ( ai , a j )  a1  a j  an compoziþie „N“, „O“ ºi „“ (reuniunea,
 a1 a1a1  a1a j  a1an intersecþia ºi diferenþa simetricã).
an 
ai ai a1  ai a j  ai an

an ana1  ana j  anan
6
Fie n i q* ºi A = {1, 2, ..., n}. O funcþie f : A  A poate fi descrisã în acest caz printr-un tabel cu
 1 2 ... i ... n 
douã linii: f   .
 f (1) f (2) ... f (i ) ... f ( n) 
Evident, f este funcþie bijectivã dacã ºi numai dacã în a doua linie apare o singurã datã fiecare dintre
numerele 1, 2, ..., n.
Pentru A = {1, 2}, mulþimea F (A) = {  |  : A  A} este formatã din elementele:
1 2 1 2  1 2   1 2
e  , f   , g   , h   .
1 2 2 1  1 1   2 2
 e f g h
Tabla operaþiei de compunere a funcþiilor din F (A) este prezentatã alãturat. e e f g h
De exemplu, f  h  g pentru cã ( f  h)(1)  1  g (1) ºi ( f  h)(2)  1  g (2) . f f e h g
În tablã, la intersecþia liniei lui f cu coloana lui h apare funcþia g. g g g g g
h h h h h
1. Pe mulþimea M = {0, 1, 2, 3, 4} se 4. Fie mulþimea cu trei elemente M = {a, b, c}.

defineºte legea de compoziþie Câte legi de compoziþie se pot defini pe M ?
 : M D M  M, ( x , y )  x  y 
Alcãtuiþi tabla operaþiei . 5. Fie A = {1, 2, 3} ºi F(A) = {f | f : A  A}.
Stabiliþi care sunt elementele mulþimii
2. Pe q se definesc legile „“ ºi „“ prin H = {f i F(A) | f bijectivã} ºi alcãtuiþi tabla operaþiei
a  b = c.m.m.d.c.{a, b} ºi a  b = c.m.m.m.c.{a, b}, de compunere a funcþiilor.
µ a, b i q. Fie H = {d i q | d divide 12}.
Alcãtuiþi tablele operaþiilor „“ ºi „“ pe H. 6. Pe mulþimea M = {0, 1, 2, 3, 4} se defineºte
legea de compoziþie „*” prin x * y = xy – x – y + 2,
µx, y i M.
3. Fie A  Z \  3
3
,– 
3
3 F ( A) { f | f : A  A}
,
Alcãtuiþi tabla operaþiei „*”.
x 3
ºi f 1 , f 2 , f 3 i F (A), f 1 (x) = x, f 2 ( x )  , 7. Pe mulþimea A  {1,  i, 0} se defineºte legea
1 x 3
x  3 , µ x i Z. de compoziþie „ ” astfel:
f3 (x) 
1 x 3 x y = xy + 3ix + 3iy – 9 – 3i, pentru orice x, y i A.
Alcãtuiþi tabla operaþiei de compunere a funcþiilor Alcãtuiþi tabla operaþiei „ ”.
pe H = {f1, f2, f3}.
7
Proprietãþi ale legilor de compoziþie
Noþiunea de lege de compoziþie, aºa cum a fost introdusã în paragraful precedent, prezintã un mare grad
de generalitate. În definiþia unei legi de compoziþie se ignorã atât natura elementelor mulþimii suport, cât ºi
modul efectiv în care acþioneazã operaþia. Singura restricþie care s-a pus a fost ca la orice pereche ordonatã
(x, y) de elemente sã se asocieze un element ºi numai unul. Din acest motiv, pe o mulþime suport se pot
defini foarte multe legi de compoziþie, în majoritatea lor neinteresante. Astfel, dacã mulþimea suport are doar
3 elemente, atunci se pot defini 39 = 19 683 legi de compoziþie. Din aceastã cauzã, studiul legilor de compoziþie
bazat doar pe definiþia lor este foarte sãrac în rezultate. S-a dovedit utilã ideea de a studia legi de compoziþie
cu anumite proprietãþi care, în multe cazuri concrete (operaþii cu numere, operaþii cu matrice etc.), s-au
folosit în efectuarea calculului algebric ºi în stabilirea unor rezultate remarcabile, importante din punct de
vedere teoretic ºi practic.
Identificarea unor proprietãþi ale
 Asociativitate.
legilor de compoziþie.
Fie M o mulþime nevidã înzestratã cu o lege de compoziþie „C”.
Pentru a compune trei elemente x, y ºi z, în aceastã ordine, trebuie 1) Pe Z se defineºte legea de compoziþie
sã mai precizãm (prin paranteze) ordinea în care se efectueazã „C“ prin x C y = xy – x – y + 2, µ x, y i Z.
compunerea: ( x  y )  z sau x  ( y  z ) . Calculaþi (x C y) C z ºi x C (y C z) ºi
Prezenþa parantezelor în expresia ( x  y )  z indicã deduceþi cã legea de compoziþie „C“ este
urmãtoarea succesiune de calcule: se aflã mai întâi compusul asociativã.
lui x cu y ºi apoi acesta se compune (la dreapta!) cu z. 2) Pe ³ se defineºte legea de compoziþie
„C“ prin u C v = uv + i(u + v) – 1 – i,
µ u, v i ³.
Calculaþi (uCv)Cw ºi uC(vCw). Arãtaþi
Prezenþa parantezelor în expresia x  ( y  z ) impune sã aflãm cã legea de compoziþie „C“ este asociativã.
mai întâi y  z  M ºi sã-l compunem apoi (la stânga!) cu x. 3) Pe intervalul M = (0, ) definim
legea de compoziþie „C“ prin
x C y = elnx·lny, µ x, y i M, unde e este
baza logaritmilor naturali. Arãtaþi cã
legea de compoziþie „C“ este asociativã.
Vom studia în continuare doar legi de compoziþie cu
proprietatea cã ( x  y )  z  x  ( y  z ), x , y , z  M . 4) Fie legile de compoziþie asociative
În acest sens, introducem urmãtoarea noþiune: „T“ ºi „u“ definite pe mulþimile M,
respectiv N. Pe M D N definim legea de
Definiþie. O lege de compoziþie „ C“ se numeºte asociativã dacã: compoziþie „C“ prin
( x  y )  z  x  ( y  z ), x , y , z  M . def
( x , y )  ( x, y )  ( x T x  , y  y ) . Arãtaþi cã
legea de compoziþie „C“ este asociativã.
1) Adunarea ºi înmulþirea numerelor reale sunt legi
5) Pe m D Z definim operaþia „C“,
de compoziþie asociative, pentru cã µ x, y, z i Z : def
( x , y )  ( x , y )  ( x  x , yy ) .
(x + y) + z = x + (y + z) ºi (xy)z = x(yz).
Arãtaþi cã „C“ este asociativã.
2) Adunarea ºi înmulþirea matricelor pãtratice cu elemente
6) Pe M2(Z) definim operaþia „C“ prin
reale sunt asociative, pentru cã µ A, B, C i Mn(Z): def
(A + B) + C = A + (B + C) , (AB)C = A(BC). A  B  AB  BA , A , B  M2 (Z ) .
a) Arãtaþi cã „C“ nu este asociativã.
3) Compunerea pe mulþimea F (A) a funcþiilor f : A  A este b) Arãtaþi cã A C A = O2 ºi
asociativã, pentru cã f , g , h F ( A) , ( f  g )  h  f  ( g  h) . (ACB)CC + (BCC)CA + (CCA)CB = O2,
4) Operaþia de scãdere pe mulþimea m nu este asociativã. µ A, B, C i M2(Z).
Exemplu, (3 – 7) – 1  3 – (7 – 1).
8
 Comutativitate. 7) Verificaþi dacã operaþia de com-
Aºa cum s-a observat, proprietatea de asociativitate simplificã punere a funcþiilor de tipul f :{1, 2} {1, 2},
calculul algebric. Un plus de supleþe este oferit de operaþii care este comutativã. Folosiþi tabla operaþiei.
au proprietatea cã rezultatul compunerii oricãror douã elemente Indicaþie.
nu depinde de ordinea în care sunt considerate. Funcþiile de tipul din enunþ sunt
Definiþie. O lege de compoziþie M D M  M, ( x , y )  x  y 1 2 1 2  1 2 1 2

e  , f   , g  , h   
se numeºte comutativã dacã x  y  y  x , x , y  M . 1 2 2 1  1 1 2 2
 e f g h
Adunarea ºi înmulþirea numerelor reale (sau complexe) Tabla operaþiei este
e e f g h
sunt legi de compoziþie comutative:
f f e h g
µ x, y i Z, x + y = y + x ; µ x, y i ³, x + y = y + x.
g g g g g
µ x, y i Z, xEy = yEx ; µ x, y i ³, xEy = yEx.
h h h h h
Dacã o operaþie este comutativã,
atunci tabla operaþiei este simetricã
 1 
în raport cu diagonala principalã; 8) Fie matricele A    ,  i Z.
adicã elementul xy de la intersecþia 0 1 
liniei lui x cu coloana lui y trebuie sã Arãtaþi cã AA = A+, µ ,  i Z.
fie egal cu elementul yx de la Arãtaþi cã operaþia indusã pe
intersecþia liniei lui y cu coloana lui M = {A |  i Z} de înmulþirea matricelor
x, oricare ar fi x, y i M. este comutativã.
Numeroase legi de compoziþie se introduc cu ajutorul altora
deja cunoscute. Aceste operaþii pot prelua unele proprietãþi de 9) Pe Z se defineºte legea de
la cele de plecare prin „mecanismul“ dat chiar de definiþia lor. compoziþie „C“ prin
def
Astfel, comutativitatea adunãrii matricelor din M2(Z) este o con- x  y  xy  2ax  by , µ x, y i Z, unde
secinþã a proprietãþii de comutativitate a adunãrii numerelor reale. a, b sunt parametrii reali.
Arãtaþi cã legea de compoziþie „C“ este
a a   b11 b12 
Într-adevãr, dacã A, B i M2(Z), A   11 12  , B   , comutativã dacã ºi numai dacã b = 2a.
 a21 a22   b21 b22 
10) Pe mulþimea M este definitã o lege
a a12   b11 b12   a11  b11 a12  b12  de compoziþie asociativã ºi comutativã.
atunci A  B   11    Arãtaþi cã oricare ar fi x1, x2, x3 i M
 a21 a22   b21 b22   a21  b21 a22  b22 
ºi oricare ar fi funcþia bijectivã
b a b12  a12   b11 b12   a11 a12   :{1, 2, 3}  {1, 2, 3} avem
  11 11    B A.
 b21  a21 b22  a22   b21 b22   a 21 a22  x (1) x (2) x(3)  x 1 x2 x3 .
11) Fie legile de compoziþie
Sã observãm cã înmulþirea matricelor din M2 (Z) nu este comutative „ T “ ºi „“ definite pe
comutativã, cu toate cã înmulþirea numerelor reale este mulþimile M, respectiv N. Pe M  N
comutativã. Pentru a susþine aceastã afirmaþie, trebuie sã arãtãm definim legea de compoziþie „C“ prin
cã avem cel puþin un (contra)exemplu. def
( x , y )  ( x  , y )  ( x T x  , y  y) .
Arãtaþi cã legea de compoziþie „C“
1 2 5 6  1 2  5 6 19 22 este comutativã.
A , B   , A B       
3 4  7 8  3 4  7 8  43 50 12) Pe m D Z definim legea de compo-
def
 5 6   1 2   23 34  ziþie „C“ prin ( x , y)  ( x , y)  ( xx , y  y) .
ºi B  A      , deci AB  BA . Arãtaþi cã legea de compoziþie „C“
 7 8   3 4   31 46 
este comutativã.
9
 Element neutru. Elemente simetrizabile. 13) Fie urmãtoarele legi de compoziþie:
 m n p q      
Numãrul 0 are proprietatea 0 + x = x + 0 = x, µ x i Z.
Numãrul 1 are proprietatea 1 · x = x · 1 = x, µ x i Z. m m n p q      
n n m p q      
 0 0  1 0
În M2(Z), matricele O2    ºi I 2   0 1  au proprietãþile: p p q n m      
 0 0   q q p m n      
 0 0   a11 a12   0  a11 0  a12       
O2  A       A  A  O2 ºi
 0 0   a21 a22   0  a21 0  a22  Pentru fiecare lege de compoziþie specificaþi
care este elementul neutru.
 1 0   a11 a12   a11 a12 
I2 A      A  AI 2 , µ A    iM2(Z).
 0 1  a21 a22   a21 a22  14) Precizaþi dacã urmãtoarele legi de
Aºadar, pentru operaþiile prezentate mai sus, am reuºit sã compoziþie sunt bine definite pe mulþimile
precizãm câte un element în mulþimea suport a operaþiei care are indicate ºi, în acest caz, determinaþi
efect nul la compunere cu oricare element din mulþimea suport. elementul neutru (dacã existã):
xy
Definiþie. Un element e i M se numeºte element neutru a) xC y  pe (0, 1);
2 xy  x  y  1
pentru legea de compoziþie „C“, dacã x  M e  x  x  e  x .
b) x C y = xy – 4x – 4y + 20 pe (4, );
Teoremã. Dacã o lege de compoziþie admite element neutru, 4 xy  3 3
c) xC y  pe   ,   ;
atunci acesta este unic. 4x  4 y  4  2
d) x C y = x y pe Z.
2
Demonstraþie.
Fie e ºi e douã elemente neutre pentru o lege de compoziþie Indicaþie.
M D M  M, ( x , y )  x  y . Avem e  e  e pentru cã e este a) Arãtãm cã operaþia este bine definitã:
element neutru. De asemenea, e  e  e pentru cã ºi e este Fie x, y i (0, 1).
element neutru. Rezultã cã e  e . xy xy
 .
2 xy  x  y  1  1  1 1
Dacã o operaþie pe M este notatã aditiv ºi admite element 2  x   y   
 2  2 2
neutru, acesta se numeºte elementul zero ºi se noteazã de regulã
1 1 1 1 1
cu 0. Avem 0 + x = x + 0 = x, µ x i M. Avem: 2  x  
 y    2   =
Când operaþia se noteazã multiplicativ, elementul neutru,  2  2 2 2 2
dacã existã, se noteazã de regulã cu 1 ºi se numeºte elementul 1  1 1
ºi 2  x   y     0 .
unitate. Vom avea 1 · x = x · 1 = x, µ x i M.  2  2  2
În unele situaþii se folosesc notaþii specifice pentru elementul xy
Ca urmare, xC y  0.
neutru: In pentru înmulþirea matricelor pãtratice de ordin n, 2 xy  x  y  1
1A pentru operaþia de compunere a funcþiilor f : A  A etc. xy
În plus, xC y   1 pentru
2 xy  x  y  1
1) Fie A o mulþime nevidã. Funcþia identicã a lui A,
cã xy – x – y + 1 > 0.
1A : A  A, 1A(x) = x este elementul neutru al operaþiei
Determinarea elementului neutru:
de compunere pe mulþimea F (A) = { f | f : A  A}
 x  (0, 1), avem:
pentru cã 1A  f  f  1A  f ,  f  F ( A) .
xe
xCe  x ,  x,
1 0 2 xe  x  e  1
2) Matricea I 2    este elementul neutru al operaþiei de 1
 0 1 2e – 1 = x(2e – 1). Rezultã e   (0, 1) .
2
înmulþire a matricelor din M2(Z) pentru cã I2A = AI2 = A, µ A i M2(Z).
Analog, dacã  x  (0, 1) , e C x = x,
3) Operaþia indusã de înmulþirea numerelor întregi pe 1
atunci obþinem e  .
submulþimea 2m = {2q | q i m} nu admite element neutru. 2
10
Definiþie. Fie M o mulþime nevidã înzestratã cu o lege de 15) Fie urmãtoarele legi de compoziþie
compoziþie „C“ asociativã ºi cu element neutru e. definite cu ajutorul tabelelor:
Spunem cã un element x i M este simetrizabil în raport cu  m n p q
legea de compoziþie „C“ (asociativã ºi cu element neutru), dacã m m n p q
existã x i M astfel încât x   x  x  x   e . Elementul x cu aceastã n n m p q
proprietate se numeºte simetricul (inversul sau opusul) lui x. p p q n m
q q p m n
Proprietate. Dacã un element este simetrizabil, atunci admite
un unic element simetric.      
Demonstraþie. Fie x, x  M care verificã aceeaºi proprietate:      
x   x  x  x   e ºi x  x  x  x  e . Avem      
x  x  e  x  ( x  x)  ( x  x )  x   e  x   x  .      
În notaþie multiplicativã simetricul lui x, în caz cã existã, se      
noteazã cu x–1 ºi se numeºte inversul lui x; în notaþie aditivã se      
noteazã cu –x ºi se numeºte opusul lui x. Aºadar x–1x = xx–1 = 1, Pentru fiecare dintre aceste legi de
respectiv (–x) + x = x + (–x) = 0. compoziþie, scrieþi care este elementul
Cum e  e  e , elementul neutru este simetrizabil ºi simetricul neutru ºi apoi scrieþi care este simetricul
sãu este tot e. fiecãrui element.
În notaþie multiplicativã avem 1–1 = 1.
16) Folosiþi tabla compunerii funcþiilor
În notaþie aditivã avem –0 = 0.
1 2 1 2  1 2  1 2
e  , f   , g   , h   
1 2 2 1  1 1  2 2
 3 1 pentru a arãta cã funcþiile e ºi f sunt
Matricea A    este simetrizabilã (inversabilã)
 1 1 simetrizabile.
în raport cu operaþia de înmulþire a matricelor din M2(Z).
 e f g h
Într-adevãr, det(A) = 2 @ 0. Atunci existã A–1,
e e f g h
 1 – 1  1 – 1
1  2 2  3 1  2 2    1 0  I f f e h g
A    M2 (Z) , AA1       2 g g g g g
– 1 3   1 1  – 1 3   0 1 
h h h h h
 2 2   2 2 
ºi analog A A = I2.
–1
17) Studiaþi existenþa elementelor
simetrizabile pentru urmãtoarele legi de
Teoremã. Dacã x, y i M sunt simetrizabile în raport cu o compoziþie:
lege de compoziþie „C“ (asociativã ºi cu element neutru), atunci xy
x  y ºi x sunt simetrizabile. În plus avem: a) xC y  pe (0, 1);
2 xy  x  y  1
(1) ( x  y )  y   x  ; b) x C y = xy – 4x – 4y + 20 pe (4, );
4 xy  3 3
(2) ( x )  x . c) xC y  pe   ,   ;
4x  4 y  4  2
Demonstraþie. Avem: ( y  x)  ( x  y )  y  ( x  ( x  y ))  d) x C y = x y pe Z;

2
 y  (( x  x )  y )  y  (e  y )  y  y  e ºi analog e) x C y = xlny pe (0; );

( x  y )  ( y  x )  e . Rezultã cã x  y este simetrizabil ºi deci f) x C y = elnx lny pe (0; ).
( x  y )  y   x  . Din x  x  x  x  e , rezultã cã x este Indicaþie.
simetrizabil ºi ( x )  x . a)  x  (0, 1), avem: xC x  e ,
xx 1
Proprietãþile (1) ºi (2) în scriere multiplicativã devin  , x = 1 – x i (0, 1).
2 xx   x  x   1 2
(xy)–1 = y–1x–1, (x–1)–1 = x, iar în cea aditivã
–(x + y) = (–y) + (–x), –(–x) = x . Analog, x C x = e, x = 1 – x i (0, 1).
11
Exerciþii rezolvate.
def
1) Pe mulþimea m definim legea de compoziþie „  “ prin x  y  x  y – xy , numitã compunerea circularã.
Sã verificãm cã legea de compoziþie „  “ este asociativã, comutativã, are element neutru ºi sã determinãm
elementele simetrizabile.
Soluþie. Pentru x, y, z i m, ( x  y)  z  ( x  y  xy)  z  x  y  xy  z  ( x  y  xy ) z  x  y  z  xy  xz  yz  xyz
ºi x  ( y  z )  x  ( y  z  yz )  x  y  z  yz  x ( y  z  yz )  x  y  z  yz  xy  xz  xyz , de unde
( x  y )  z  x  ( y  z ) . De asemenea, x  y  x  y  xy  y  x  yx  y  x , µ x, y i m. În concluzie, operaþia
„  ” este asociativã ºi comutativã. Dacã e i m este element neutru pentru „  ”, atunci x  e  x  e  x  ex , x  m ,
de unde e = ex. Luând x = 0, obþinem e = 0. Cum 0  x = 0 + x – 0 + x = x = x  0 , µ x i m, rezultã cã e = 0 este
elementul neutru. Dacã a i m este simetrizabil, atunci existã x i m astfel încât a  x  0 , ceea ce revine la
(a – 1)x = a. Aceastã ecuaþie admite soluþie în m numai pentru a = 0 sau a = 2 ºi gãsim x = 0, respectiv x = 2.
Conchidem cã elementele simetrizabile în raport cu „  ” sunt 0 ºi 2 ºi avem 0 = 0, 2 = 2.
 a b  
2) Fie K    | a , b  Z   M2 (Z ) . Sã verificãm cã operaþiile induse pe K de adunarea ºi înmulþirea
 b a  
matricelor sunt asociative ºi comutative.
Soluþie. Cum adunarea matricelor din M2(Z) este asociativã ºi comutativã, atunci ºi adunarea indusã pe K
este asociativã ºi comutativã. De asemenea, înmulþirea matricelor din K este asociativã pentru cã înmulþirea
matricelor din M2(Z) este asociativã. Cu toate cã înmulþirea din M2(Z) nu este comutativã, operaþia indusã
 aa  bb ab  ba   aa  bb ab  ba
de aceasta pe K este comutativã pentru cã AA       AA .
 ab  ba aa  bb   ab  ba aa  bb 
 a 2b  2 2 
3) Fie G    | a, b {, a  2b  0  . Sã arãtãm cã orice matrice A i G este inversabilã în raport
 b a  
cu operaþia indusã.
 a 2b  c 2d   1 0
Soluþie. Fie A   , B   din G. Sã observãm cã I 2   0 1   G , deci operaþia indusã pe
b a  d c   
 a 2b   x 2y
G admite pe I2 ca element neutru. Mai rãmâne sã arãtãm cã µ A    G , j A    G cu AA  AA  I 2 .
b a  y x 
 ax  2by 2(bx  ay )   1 0 ax  2by  1
Cum AA     I2    , rezultã cã x ºi y verificã sistemul  . Matricea
 bx  ay ax  2by   0 1 bx  ay  0
a b
sistemului este A ºi det(A) = a2 – 2b2 @ 0. Aplicând regula lui Cramer, gãsim x  2 2
{, y  2 { ;
2 2
a  2b a  2b2
a  2b 1
cum x 2  2 y 2  2 2 2
 2  0 , avem A  G . Se constatã cã matricea A astfel determinatã verificã
(a  2 b ) a  2b2
ºi egalitatea AA  I 2 , deci A este inversa lui A (în G).
Remarcã. Se putea proceda ºi astfel: din detA @ 0 rezultã cã A este inversabilã în M2({). Calculând A–1
se constatã cã A–1 i G ºi atunci A = A–1.
12
1. Pe Z se defineºte legea de compo- c) Sã se rezolve ecuaþia 7x  49x  7, x Z .
ziþie „  “ , ( x , y )  x  y  xy  ax  by . d) Sã se rezolve inecuaþia x  (x  1)  (x  2)  7, x Z .
Determinaþi a, b i Z astfel încât opera- e) Utilizând metoda inducþiei matematice, sã se demon-
þia „  “ sã fie comutativã ºi asociativã. streze egalitatea x1  x2 ...  xn  (x1  7)(x2  7)...(xn  7)  7,
2. Fie M = (0, ). Studiaþi proprietãþile legii de x1 , x2..., xn  Z , n  q* .
compoziþie „  “ definitã pe M prin: f) Sã se calculeze 1  2  3  ...  2007 .
M  M  M , ( x, y)  x  y  x ln y . 10. Se considerã legea de compoziþie
3. Pe M2 (Z) se defineºte legea de compoziþie x  y  x  y  4, x , y  Z .
„  “ prin A  B  AB  BA , A , B  M2 (Z ) . a) Sã se arate cã ( x  y )  z  x  ( y  z ), x , y , z  Z .
Studiaþi proprietãþile acestei legi de compoziþie. b) Sã se arate cã e = 4 este elementul neutru în raport
4. Pe Z se defineºte operaþia „  “ cu legea de compoziþie „” .
( x , y )  x  y  xy  x  y  2 . c) Sã se determine simetricul elementului 5 în raport
Cercetaþi existenþa elementului neutru. cu legea de compoziþie „” .
5. Fie M = (–1, 1) _ Z. d) Sã se arate cã (a)  a  4, a  Z .
x y e) Utilizând metoda inducþiei matematice, sã se
i) Dacã x, y i M, arãtaþi cã M .
1  xy arate cã  x  x x  ... x  nx  4(n  1) , ¼n i q* ºi

ii) Studiaþi proprietãþile legii de compoziþie „  “ defi- ¼x i Z.
de n ori
x y
nitã pe M prin M  M  M , ( x , y )  x  y  . f) Sã se rezolve, în mulþimea numerelor reale, ecua-
1  xy
x  x
þia:   ... x  4 .
6. Fie M = (0, ) ºi a, b i M. Stabiliþi condiþiile 2007ori
pentru ca operaþia „  “ , ( x , y )  x  y  e a ln x b ln y , g) Sã se calculeze
sã fie comutativã ºi asociativã. (2007)  (2006)  ...  0  ...  2006  2007
.
7. Fie A = Z D Z. Pentru orice a i Z, fie funcþia
fa i F (A) definitã prin 11. Fie a, b, c i m, b @ 0. Pe m definim legea de
compoziþie „  “ prin x C y = axy + b(x + y) + c, µ x, y i m.
 a2 
f a ( x , y )   x  ay  , y  a  , ( x , y )  A  Z  Z . a) Arãtaþi cã legea de compoziþie „C“ este asociativã
 2  dacã ºi numai dacã b2 – b – ac = 0.
Fie M = { fa | a i Z}.
b) Când b2 – b – ac = 0, legea de compoziþie „  “
i) Arãtaþi cã f a  f b  f a  b . admite element neutru dacã ºi numai dacã b | c.
ii) Arãtaþi cã f–a este inversa lui fa . 12. Pe mulþimea M se defineºte legea de
iii) Determinaþi a i Z dacã f a  f 3  f 7 . compoziþie asociativã M  M  M , ( x , y )  xy .
8. Fie M mulþimea matricelor A i M 2 (Z), Arãtaþi cã:
0 a a) (am ) n  amn , µ a i M ºi µ m, n i q* ;
A  , cu a, b i Z. Arãtaþi cã: b) (ab)n = anbn, µ a, b i M cu ab = ba ºi µ n i q*.
0 b
i) A , B  M  AB  M ; 13. Pe mulþimea M avem o lege de compoziþie
ii) nu existã E i M astfel încât EA = A, µ A i M ; M D M  M, (x, y)  xy asociativã cu proprietatea
iii) existã o infinitate de matrice F i M cu AF = A, cã existã a i M astfel încât M = {axa | x i M}.
µ A i M. Arãtaþi cã o asemenea lege de compoziþie admite
element neutru.
9. Pe Z se considerã legea de compoziþie „” 14. Fie M o mulþime cu trei elemente.
definitã prin x  y  xy  7 x  7 y  56 . i) Câte legi de compoziþie se pot defini pe M?
a) Sã se verifice cã x  y  (x  7)( y  7)  7, x , y Z . ii) Câte dintre acestea sunt comutative?
iii) Câte admit element neutru?
b) Sã se arate cã x  ( y  z)  (x  y)  z, x , y , z Z .
Generalizare.
13
Clase de resturi modulo n
Temã de sintezã
Fie m mulþimea numerelor întregi ºi n i m, n > 0.
Conform teoremei împãrþirii cu rest, pentru orice numãr 1) Presupunem cã n = 6. Scrieþi
a i m existã numerele q, r i m, unic determinate, astfel încât: teorema împãrþirii cu rest pentru urmã-
a = nq + r, 0 T r < n. toarele numere întregi:
Numerele q ºi r din egalitatea precedentã se numesc câtul, a) a = 33; d) a = –4;
respectiv restul împãrþirii lui a prin n. Se mai spune cã r este b) a = 38; e) a = –11;
redusul modulo n al numãrului a i m ºi se foloseºte notaþia c) a = 17; f) a = –26.
r = a mod n.
Presupunem cã n = 7 2) Presupunem cã n = 4. Scrieþi
1) Dacã a = 33, atunci 33 = 7 · 4 + 5, deci q = 4 ºi teorema împãrþirii cu rest pentru urmã-
r = 5. Putem scrie 5 = 33 mod 7. toarele numere întregi:
2) Dacã a = –38, atunci –38 = 7 · (–6) + 4, deci a) a = 33; d) a = –4;
q = –6 ºi r = 4 = (–38) mod 7. b) a = 38; e) a = –11;
Resturile posibile la împãrþirea prin n > 0 sunt 0, 1, 2, ..., n – 1. c) a = 17; f) a = –26.
Teoria congruenþelor elaboratã de Gauss, cunoscutã în zilele
noastre ºi sub numele de Aritmeticã modularã, reduce calculul 3) Presupunem cã n = 3. Determinaþi
cu numere întregi la calculul cu resturile 0, 1, 2, ..., n – 1 ale
împãrþirii printr-un numãr întreg n > 0 potrivit ales. Preocupãri â , clasa de resturi modulo 3, dacã:
recente de Aritmeticã modularã au ca obiectiv elaborarea unor a) a = 0; d) a = –1;
algoritmi eficienþi de calcul. În aceastã perspectivã, Aritmetica b) a = 1; e) a = –2;
modularã este partea unui domeniu modern de matematici aplicate, c) a = 2. f) a = – 3.
cunoscut sub numele de Computer Algebra.
4) Presupunem cã n = 4. Determinaþi
Mulþimea mn a claselor de resturi modulo n â , clasa de resturi modulo 4, dacã:
Fie n un numãr întreg pozitiv. Dacã a i m folosim notaþia â a) a = 0; e) a = –1;
pentru mulþimea tuturor numerelor întregi de forma ns + a, cu b) a = 1; f) a = – 2;
s i m („multiplu de n plus a”) numitã clasã de resturi modulo n c) a = 2; g) a = –3;
def d) a = 3; h) a = –4.
de reprezentant a. Aºadar â {ns  a | s  m}  m
În mod explicit, dând lui s succesiv valorile ... –2, –1, 0, 1,
5) Presupunem cã n = 5. Determinaþi
2, ... putem scrie â  {...,  2n  a ,  n  a , a , n  a , 2n  a , ...} .
â , clasa de resturi modulo 5, dacã:
1) Presupunem cã n = 2. Dacã a = 0, atunci clasa de a) a = 0; e) a = 4;
resturi modulo 2 este b) a = 1; f) a = –1;
â  0̂  {2s | s  m}  {...,  4,  2, 0, 2, 4, ...} , c) a = 2; g) a = –7;
d) a = 3; h) a = –3.
adicã mulþimea numerelor întregi pare.
Dacã a = 1, atunci clasa de resturi modulo 2 este
â  1̂  {2s  1| s  m}  {...,  3,  1, 1, 3, 5, ...} , 6) Arãtaþi cã pentru n = 4:
  36
a) 20 ;
adicã mulþimea numerelor întregi impare.
2) Presupunem cã n = 5. Avem: b) 5  9 ;
  18
c) –2 .
3̂  {5s  3 | s  m}  {...,  7,  2, 3, 8, 13, ...}
4̂  {5s  4 | s  m}  {...,  6,  1, 4, 9, 14, ...}
7̂  {5s  7 | s  m}  {...,  17,  12, – 7, – 2, 3, ...}
14
Teorema 1. Fie n > 0 un numãr întreg fixat ºi a, b i m. Aplicaþie. Problema determinãrii datei
Avem: Duminicii Paºtelui l-a preocupat ºi pe Carl
(1) â  bˆ  a  bˆ  n divide pe a – b. Friedrich Gauss (1777-1855).
(2) Dacã r = a mod n, atunci aˆ  rˆ . La primul Sinod ecumenic de la
ˆ 1, ˆ ..., n
ˆ 2, Niceea (în anul 325) s-a convenit cã la
(3) Clasele de resturi 0,  1 sunt distincte.
determinarea datei primei zile de Paºte
Demonstraþie. se va þine seama de mai mulþi factori
(1) Cum a  aˆ , din â  bˆ rezultã a  bˆ . astronomici: sã fie prima duminicã dupã
Reciproc, dacã a  bˆ , atunci a = nt + b cu t i m. Pentru Luna plinã (fazele Lunii se repetã la 19
x  aˆ , x = ns + a avem x  n(s  t )  b  bˆ , deci â  bˆ . Cum ani), sã fie prima duminicã dupã
echinocþiul de primãvarã (situaþie ce se
b  n(t )  a  aˆ , avem ºi bˆ  aˆ , deci â  bˆ .
repetã la 28 de ani) ºi sã îndeplineascã ºi
În fine avem:
alte condiþii suplimentare.
a  bˆ  a  nt  b cu t i m ® a – b = nt ® n | (a – b).
Pentru a determina data x a primei zile
(2) Fie q, r i m astfel încât a = nq + r, 0 R r < n.
de Paºte într-un anumit an N dupã
Rezultã cã a  rˆ , deci aˆ  rˆ conform punctului (1)
procedeul lui C. Gauss, se calculeazã
(3) Dacã rˆ1  rˆ2 cu r1 , r2 i {0, 1, 2, ..., n – 1} rezultã cã
resturile unor împãrþiri astfel:
n | (r1 – r2) ºi cum r1  r2  n , avem r1 = r2. a  N (mod 19), b  N (mod 4),
c  N (mod 7), d  (19a + 15) mod 30,
Presupunem cã n = 5. e  (2b + 4c + 6d + 6) mod 7. Data cãutatã
1) Avem 27   12 pentru cã 27 – 12 = 15 se divide prin
este suma: x = d + e + 4.
n = 5. De asemenea  13  7ˆ , pentru cã –13 – 7 = –20 se Dacã x T 30, aceastã datã se referã la
divide prin n = 5. o duminicã din aprilie, iar dacã x > 30
  2ˆ ºi 32
2) 27   3ˆ , pentru cã 2 = 27 mod 5 ºi 3 = (–32) mod 5. cifra unitãþilor sumei obþinute reprezintã
3) Avem 1ˆ  3ˆ , pentru cã 1, 3 i {0, 1, 2, 3, 4} ºi 1 @ 3. o duminicã din mai.
De exemplu, pentru anul 2007:
a  2007 (mod 19) = 12 ;
Observaþie. Dacã â  bˆ , atunci â  bˆ   .
b  2007 (mod 4) = 3 ;
Într-adevãr, dacã â  bˆ   ºi c  aˆ  bˆ , atunci, conform c  2007 (mod 7) = 5 ;
Teoremei 1 punctul (1), avem aˆ  cˆ  bˆ . d  (19 · 12 + 15) mod 30 = 3 ;
Dacã n este un numãr întreg pozitiv, notãm cu mn mulþimea e  (6 + 20 + 18 + 6)mod 7 = 50 (mod 7) = 1.
claselor de resturi modulo n, Obþinem x = 3 + 1 + 4 = 8. Cum
mn  {aˆ | a  m} x T 30, Duminica Paºtelui în anul 2007
Cum resturile posibile la împãrþirea prin n ale numerelor a i m a fost pe data de 8 aprilie.
sunt 0, 1, 2, ..., n – 1 ºi cum pentru orice a i m avem aˆ  rˆ , Determinaþi pe ce datã va fi Paºtele
unde r = a mod n, rezultã cã în 2010.
ˆ 1,
mn  {0, ˆ ..., n
ˆ 2,  1} . Determinaþi data primei zile de Paºte
Numerele 0, 1, 2, ..., n – 1 sunt numite reprezentanþii prin procedeul lui Gauss pentru:
canonici ai claselor de resturi modulo n. Conform Teoremei 1 a) anul 2008; b) anul 2009;
ˆ 1,
punctul (3), clasele de resturi 0, ˆ 2,ˆ ..., n 1 sunt distincte, deci c)anul 2010; d) anul 2020.
mulþimea mn are n elemente.
7) Enumeraþi elementele fiecãreia din-
1) Când n = 5 avem m5  {0, ˆ 1,
ˆ 2,
ˆ 3,
ˆ 4}
ˆ ºi 13  3,
ˆ tre urmãtoarele mulþimi:

27  3ˆ , pentru cã 3 = 13 mod 5 ºi 3 = (–27) mod 5. a) m3; d) m6;
2) Când n = 9 avem m9  {0, ˆ 1,
ˆ 2,
ˆ 3,
ˆ 4,
ˆ 5,
ˆ 6,
ˆ 7,
ˆ 8}
ˆ ºi b) m4; e) m7;
5ˆ  4,   5,
ˆ 23 ˆ  29   7ˆ , pentru cã 4 = (–5) mod 9, 5 = 23 mod 9 c) m5; f) m8.
ºi 7 = (–29) mod 9.
15
Operaþii cu clase de resturi modulo n
8) Completaþi tablele adunãrii ºi
Definiþie. Fie mn  {0,ˆ 1, ˆ ..., n
ˆ 2,  1} mulþimea claselor de înmulþirii claselor de resturi modulo 4.
ˆ
resturi modulo n ºi aˆ , b  mn . Definim suma â  bˆ ºi produsul
def def 9) Verificaþi dacã tablele urmãtoare
âbˆ astfel â  bˆ  a .
 b ºi âbˆ  ab reprezintã tablele adunãrii ºi înmulþirii
modulo 6.
Aºadar clasa sumã â  bˆ (respectiv clasa produs âbˆ ) este  0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ 5ˆ
egalã cu clasa modulo n a sumei uzuale a + b (respectiv clasa
0ˆ 0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ 5ˆ
modulo n a produsului uzual ab).
1ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ 5ˆ 0ˆ
Reprezentantul canonic pentru clasa sumei n  b (clasa
2ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ 5ˆ 0ˆ 1ˆ

produs ab ) se aflã înlocuind pe a + b cu (a + b) mod n (respectiv 3ˆ 3ˆ 4ˆ 5ˆ 0ˆ 1ˆ 2ˆ
pe ab cu (ab) mod n) 4ˆ 4ˆ 5ˆ 0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ
Se obþin astfel douã legi de compoziþie pe mn,
5ˆ 5ˆ 0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ
m D m  m , (aˆ , bˆ)  aˆ  bˆ  a
b
0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ
n n n
 5ˆ
mn D mn  mn, (aˆ , bˆ)  ab 
ˆ ˆ  ab
0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ
numite adunarea, respectiv înmulþirea claselor de resturi modulo n. 1ˆ 0ˆ ˆ1 2ˆ 3ˆ 4ˆ 5ˆ
2ˆ 0ˆ 2ˆ 4ˆ 0ˆ 2ˆ 4ˆ
1) Dacã aˆ , bˆ  m5 , aˆ  3,ˆ b  4ˆ , atunci 3ˆ 0ˆ 3ˆ 0ˆ 3ˆ 0ˆ 3ˆ
4ˆ 0ˆ 4ˆ 2ˆ 0ˆ 4ˆ 2ˆ
â  bˆ  3ˆ  4ˆ  3
 4  7ˆ  2ˆ pentru cã 2 = 12 mod 5 ºi
  2ˆ pentru cã 2 = 12 mod 5. 5ˆ 0ˆ 5ˆ 4ˆ 3ˆ 2ˆ 1ˆ
ˆ ˆ  3ˆ  4ˆ  12
ab
  2ˆ ºi 4ˆ  6ˆ  24
  0ˆ , pentru cã 10) Fie n = 7, a = –16, b = 32. Calculaþi
2) În m8 avem 4ˆ  6ˆ  10
2 = 10 mod 8 ºi 0 = 24 mod 8. suma ºi produsul claselor de resturi
 ºi b  32
aˆ  16  din m , prin douã
Observaþie. Fie aˆ , bˆ  mn , a aˆ ºi b  bˆ . 7
metode.
Avem a  ns  a , b  nt  b cu s, t i m. Cum
Metoda 1.
a  b  n(s  t)  a  b  a
 b ºi Vom folosi reprezentanþi canonici
ab  n(nst  sb  ta)  ab  ab pentru clase:
rezultã cã a  b  a b ºi a  (vezi Teorema 1).
b  ab –16 = 7 · (–3) + 5 ºi 32 = 7 · 4 + 4.
Resturile împãrþirii prin 7 ale lui –16
Pe de altã parte aˆ  aˆ ºi bˆ  bˆ . Aºadar, clasa sumã (respectiv
ºi 32 sunt 5, respectiv 4. Avem:
produs) pentru aˆ  aˆ ºi bˆ  bˆ nu depinde de reprezentanþii a,
   5  4  5
16  32  4  2 ºi
b sau a, b folosiþi în construcþia acesteia. Astfel în m7 avem
  6ˆ . Calculãm    5  4  5
16  32  4  6 , pentru cã
18  3ˆ ºi 27  6ˆ , deci 18  3ˆ ºi 27
9 = 7 · 1 + 2 ºi 20 = 7 · 2 + 6.
3ˆ  6ˆ  3  6  9ˆ  2ˆ Metoda 2.
3ˆ  6ˆ  3   4ˆ
 6  18 
  
16  32    2 , pentru
(16)  32  16
Pe de altã parte,
cã 16 = 7 · 2 + 2 ºi
  27
3ˆ  6ˆ  18   (
18)  27  9ˆ  2ˆ ºi 
   (
16  32 
16)  32   512  6 , pentru
3ˆ  6ˆ     (
18  27   4ˆ
18)  27  486 cã –512 = 7 · (–74) + 6.
Cum mn este mulþime finitã, adunarea (respectiv înmulþirea)
claselor de resturi modulo n poate fi descrisã cu ajutorul tablei Pentru n = 7, a = 16 ºi b = –32 cal-

culaþi produsul claselor de resturi â  16
Cayley.
ºi b̂  
32 din m7.
16
Tablele Cayley pentru adunarea ºi înmulþirea claselor 11) Pentru n = 6, a = –15, b = –16
de resturi modulo 5 sunt: calculaþi suma ºi produsul claselor de
resturi a  
15 ºi b  
16 din m6.
+ 0̂ 1̂ 2̂ 3̂ 4̂ · 0̂ 1̂ 2̂ 3̂ 4̂ 12) Pentru n = 6, a = 4, b = 20, c =
0̂ 0̂ 1̂ 2̂ 3̂ 4̂ 0̂ 0̂ 0̂ 0̂ 0̂ 0̂ 23, calculaþi:
1̂ 1̂ 2̂ 3̂ 4̂ 0̂ 1̂ 0̂ 1̂ 2̂ 3̂ 4̂ a) a  b ºi b  a ; ce observaþi?
2̂ 2̂ 3̂ 4̂ 0̂ 1̂ 2̂ 0̂ 2̂ 4̂ 1̂ 3̂
3̂ 3̂ 4̂ 0̂ 1̂ 2̂ 3̂ 0̂ 3̂ 1̂ 4̂ 2̂
b) (a  b )  c ºi a  (b  c ) ; ce observaþi?
4̂ 4̂ 0̂ 1̂ 2̂ 3̂ 4̂ 0̂ 4̂ 3̂ 2̂ 1̂ c) a  b ºi b  a ; ce observaþi?
  )c ºi a ( bc
d) (ab   ) ; ce observaþi?
În continuare prezentãm principalele proprietãþi ale
operaþiilor cu clase de resturi modulo n.
e) a (b  c ) ºi ab
ˆ ˆ  ac
ˆ ˆ ; ce observaþi?
Ele sunt consecinþe ale proprietãþilor similare ale adunãrii ºi
înmulþirii numerelor întregi. 13) Pentru n = 5, a = –12, b = 7, c = –36,
calculaþi:
Teorema 2. Adunarea claselor de resturi modulo n este
a) a  b ºi b  a ; ce observaþi?
asociativã, comutativã, admite ca element pentru 0̂ ºi orice clasã
b) (a  b )  c ºi a  (b  c ) ; ce observaþi?
ˆ m n are ca opusã pe â . Aºadar:
a
(1) aˆ , bˆ , cˆ  m n , (aˆ  bˆ )  cˆ  aˆ  (bˆ  cˆ ) c) a  b ºi b  a ; ce observaþi?
  )c ºi a ( bc
d) (ab   ) ; ce observaþi?
(2) aˆ , bˆ m , aˆ  bˆ  bˆ  aˆ
n
(3) aˆ  m n , aˆ  0ˆ  0ˆ  aˆ  aˆ e) a (b  c ) ºi ab

ˆ ˆ  ac
ˆ ˆ ; ce observaþi?
(4) aˆ  m n , aˆ  a  a  aˆ  0ˆ , adicã â  a . 14) Calculaþi urmãtorii determinanþi:
3 2 1
Demonstraþie.
(1) Folosind definiþia adunãrii claselor de resturi modulo n, a) 2 1 3 în m5;
avem: 1 2 3
(aˆ  bˆ )  cˆ  a
 b  cˆ  (
a  b)  c  aˆ  b
 c  aˆ  ( bˆ  cˆ )
(3) Avem aˆ  0ˆ  a  0  aˆ ºi analog 0ˆ  aˆ  aˆ . 2 1 0
(4) Avem a  a  a  ( a )  0ˆ ºi analog a  aˆ  0ˆ . b) 1 2 3 în m17.
Aºadar â are opusã ºi â  a . 4 8 1
Folosind tabla adunãrii claselor de resturi modulo 5 15) Calculaþi A3 dacã A i M3(m5),
se observã cã 0ˆ  0ˆ  0, ˆ 1ˆ  4ˆ  0ˆ ºi 2ˆ  3ˆ  0ˆ . Rezultã:  4 1 2 
 
0ˆ  0, 1,  4ˆ  1ˆ  4,  2ˆ  3ˆ  2 ºi 3ˆ  2ˆ  3 .
ˆ  1ˆ  4ˆ   A   1 2 1  .
 
 5 1 0 
Teorema 3. Înmulþirea claselor de resturi modulo n este  
asociativã, comutativã, admite pe 1̂ ca element neutru ºi este 16) Fie matricea A i M2(m3),
distributivã faþã de adunare.
 1ˆ 2ˆ 
Aºadar: A  
ˆ ˆ  .
(1) aˆ , bˆ , cˆ  mn , ( ab
ˆ ˆ)cˆ  aˆ (bc
ˆ ˆ)  0 1
a) Calculaþi det A în m3.
(2) aˆ , bˆ m , ab ˆ ˆ  baˆˆ
n b) Calculaþi A2 în m3.
(3) aˆ  mn , 1ˆ aˆ  aˆ1ˆ  aˆ  0ˆ 1ˆ 
c) Arãtaþi cã A2  I 2   , în m3.
(4) aˆ , bˆ , cˆ m , aˆ ( bˆ  cˆ )  ab
n
ˆ ˆ  ac
ˆˆ. 0ˆ 0ˆ 
 
17
Demonstraþie. 17) a) Arãtaþi, utilizând tabla operaþiei,
  ba
(2) aˆ bˆ  ab   ba
ˆˆ ˆ 2,
cã 1, ˆ 3,
ˆ 4,
ˆ 5,
ˆ 6ˆ sunt simetrizabile în
ˆ
(4) aˆ (bˆ  cˆ )  ab  c  a 
( b  c )  ab   ac
 ac  ab   ab
ˆ ˆ  ac
ˆˆ. raport cu înmulþirea modulo 7.
b) Arãtaþi cã nu toate elementele
Demonstraþi afirmaþiile (1) ºi (3) din teoremã.
ˆ 2,
1, ˆ 3,
ˆ 4,
ˆ 5,
ˆ 6,
ˆ 7ˆ sunt simetrizabile în
Clase de resturi inversabile raport cu înmulþirea modulo 8.
Indicaþie.
Definiþie. Fie a ºi b douã numere întregi. Un numãr d i m, a) Elementul neutru al înmulþirii modulo 7
d U 0 se numeºte cel mai mare divizor comun (pe scurt, pe m = 0,ˆ 1,
ˆ 2,
ˆ 3,
ˆ 4,
ˆ 5,
ˆ 6ˆ este 1.
7
c.m.m.d.c.) al lui a ºi b dacã verificã condiþiile:
(1) d | a ºi d | b 1ˆ  1,
1 ˆ 2ˆ 1  4,
ˆ ...
(2) dacã c | a ºi c | b, atunci c | d. b) În m8 elementele 2̂ , 4̂ ºi 6̂ nu sunt
simetrizabile în raport cu înmulþirea.
Dacã d i m, d U 0 verificã de asemenea (1) ºi (2) atunci
d | d ºi d | d, de unde d = d. 18) Determinaþi prin încercãri solu-
Aºadar c.m.m.d.c. al lui a ºi b, în caz cã existã, este unic ºi ˆ 1,
þiile din m5 = 0, ˆ 2,
ˆ 3,
ˆ 4ˆ  ale fiecãreia
folosim notaþia d = (a, b). dintre ecuaþiile urmãtoare:
Evident, dacã a | b, atunci a = (a, b). În particular, cum a | 0,
avem a = (a, 0). De asemenea, 0 = (0, 0). a) x  3ˆ  2,
ˆ
b) x  x  4̂ .
Fie a, b i m, a @ 0 sau b @ 0 ºi
def
M {ax  by | x , y  m} . 19) Folosind tabla înmulþirii claselor
Cum a = a · 1 + b · 0 ºi b = a · 0 + b · 1, avem a, b i M ºi în de resturi modulo 6, determinaþi soluþiile
particular M conþine numere întregi nenule. Dacã z = ax + by i M, din m6 ale fiecãreia dintre ecuaþiile:
z @ 0, atunci –z = a(–x) + b(–y) i M ºi deci M conþine numere a) 5̂ x  2ˆ ; b) 4ˆ x  2ˆ ; c) 2ˆ x  3ˆ .
întregi strict pozitive. Fie
M + = {z i M | z > 0} 20) Rezolvaþi în m7 fiecare dintre ecua-
ºi d i M , cel mai mic numãr din M +astfel încât d = au + bv
+ þiile:
cu u, v i m. Evident d verificã condiþia (2) din definiþia a) 2ˆ x  4ˆ  0ˆ ; b) 3 x  5  0 .
c.m.m.d.c. Arãtãm cã d verificã ºi condiþia (1). Dacã d | a , atunci
21) Arãtaþi cã
a = dq + r cu q, r i m, 0 < r < d. Cum r = a – dq = a – (au + bv)q= ˆ aˆ  2)
aˆ (aˆ  1)( ˆ  0,
ˆ aˆ  m .
6
= a(1 – uq) + b(–vq) i M+ se contrazice minimalitatea lui d în
M+. Rãmâne adevãrat cã d | a ºi analog se aratã cã d | b. 22) Determinaþi â m5 astfel încât
Am demonstrat astfel teorema urmãtoare. x  2̂ sã fie soluþie din m5 a ecuaþiei
3ˆ x 2  2ˆ x  aˆ  0ˆ .
Teorema 4. Pentru orice a, b i m existã c.m.m.d.c. al lui
a ºi b. Mai mult, dacã d = (a, b), atunci existã u, v i m astfel 23) Determinaþi m i m5 astfel încât
încât d = au + bv. ecuaþia 2ˆ x 2  x  m
ˆ  0ˆ sã aibã soluþii.
Fie a, b i m. Spunem cã a este prim cu b sau cã a ºi b sunt 24) Rezolvaþi sistemele urmãtoare:
relativ prime dacã c.m.m.d.c. al lui a ºi b este egal cu 1, adicã
(a, b) = 1.  x  3ˆ y  2ˆ
a)  , x, y i m5 ;
ˆ ˆ
Acum putem demonstra urmãtoarea teoremã. 4 x  y  2
  
3x  4 y  2
Teorema 5. Fie n > 1 ºi aˆ m n . Atunci â este inversabilã în b)  , x, y i m7 .
raport cu înmulþirea claselor de resturi modulo n dacã ºi numai  4 x  3 y  3
dacã a este prim cu n.
18
Demonstraþie. Presupunem cã existã b ˆ m astfel încât
n
25) a) Arãtaþi cã ecuaþia x 2  1ˆ  0ˆ nu
ˆ ˆ 
ˆ  1 . Avem ab  1̂ , deci n divide pe 1 – ab. Existã deci q i m
ab admite soluþii în m3.
astfel încât 1 – ab = nq. Cum 1 = ab + nq, orice divizor comun b) Determinaþi soluþiile din m5 ale ecuaþiei
al lui a ºi n este divizor al lui 1. Rezultã cã (a, n) = 1. x 2  1ˆ  0ˆ .
Reciproc, presupunem cã (a, n) = 1. Existã u, v i m astfel 26) a) Determinaþi elementele inver-

încât 1 = au + nv. Cum nˆ  0ˆ ºi 1ˆ  au   nv
 nv  au   au
ˆ ˆ  nv
ˆ ˆ  au
ˆˆ , sabile ale lui m în raport cu înmulþirea .
rezultã cã â este inversabilã ºi aˆ 1  uˆ . b) Determinaþi elementele inversabile
ale lui m8 în raport cu înmulþirea claselor
1) Numerele r i {0, 1, 2, 3, 4} prime cu n = 5 sunt de resturi modulo 8.
ˆ 2,
1, 2, 3, 4. Rezultã cã 1, ˆ 3ˆ ºi 4̂ din m sunt inversabile c) Pe m  m8 considerãm legea de
5
în raport cu înmulþirea claselor de resturi modulo 5. Din compoziþie „C“ prin
tabla înmulþirii pentru clasele de resturi din m5 , se def
( x , aˆ )  ( y , bˆ)  ( xy , ab
ˆ ˆ) .
constatã cã: 1ˆ 1  1, ˆ 2ˆ 1  3, ˆ 3ˆ 1  2ˆ ºi 4ˆ 1  4ˆ , pentru cã Arãtaþi cã legea de compoziþie „C“
ˆ 2ˆ  3ˆ  1ˆ ºi 4ˆ  4ˆ  1ˆ .
1ˆ  1ˆ  1, este asociativã, comutativã ºi admite ca
ˆ .
element neutru pe (1, 1)
2) Numerele r i {0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8} prime cu n = 9 sunt
Enumeraþi elementele lui m  m8
1, 2, 4, 5, 7 ºi 8. Rezultã cã în m9, clasele de resturi inversabile simetrizabile în raport cu legea de
ˆ 2,
sunt: 1, ˆ 4,
ˆ 5,ˆ 7ˆ ºi 8ˆ . Din tabla înmulþirii pentru clasele de
compoziþie „C“.
resturi din m9 se constatã cã: 1ˆ  1ˆ  1,ˆ 2ˆ  5ˆ  1,
ˆ 4ˆ  7ˆ  1ˆ ºi 8ˆ  8ˆ  1ˆ ,
de unde 1ˆ 1  1,
ˆ 2ˆ 1  5,
ˆ 5ˆ 1  2, ˆ 7ˆ 1  4ˆ ºi 8ˆ 1  8ˆ .
ˆ 4ˆ 1  7,
Aplicaþii în Aritmeticã: calculul restului

a) Dacã â  bˆ , a, b i m, atunci ak  bk , µ k i q*.
 0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ 5ˆ
b) Aflaþi restul împãrþirii prin 7 al numãrului a = 2352.
c) În m7 calculaþi 2̂k , k = 1, 2, 3, ... ºi daþi o altã rezolvare pentru b). 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ
Soluþie. a) Proprietatea este evidentã pentru k = 1. Presupunem k > 1 ºi 1ˆ 0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ 5ˆ
a  b
k 1 k 1
. Înmulþind termen cu termen ultima relaþie cu â  bˆ se obþine ak  bk . 2ˆ 0ˆ 2ˆ 4ˆ 0ˆ 2ˆ 4ˆ
b) Avem 23 
  2 în m ºi aplicând punctul a) rezultã cã 2352
 2
52
, deci numãrul 3ˆ 0ˆ 3ˆ 0ˆ 3ˆ 0ˆ 3ˆ
7
b  252 dã acelaºi rest prin împãrþirea cu 7 ca numãrul a = 2352. Dar 23 = 8 ºi 8  1 . 4ˆ 0ˆ 4ˆ 2ˆ 0ˆ 4ˆ 2ˆ

5ˆ 0ˆ 5ˆ 4ˆ 3ˆ 2ˆ 1ˆ
Avem 52 = 3·17 + 1, de unde 252 = (23)17E2 = 817 · 2. Din 8  1 , rezultã 817
 1 ,

8  2  2 . Aºadar 2  2 ºi numãrul a = 2352 dã restul 2 la împãrþirea prin 7.
17  52
2 3 2 4 3
c) Avem 2  2   2 ºi deci
 2  4 , 2  2 2  4  2  8  1 , 2  2 2  1  2  2 etc. Observãm cã 23
 3 17

a  2352  52  
 23
52
2  2
317 1
 2  
1
2  1ˆ17 
2  2 . Restul împãrþirii lui a prin 7 este egal cu 2.
1) Adunarea ºi înmulþirea modulo n.
Fie n i q, n U 2 ºi Tn = {0, 1, 2, ..., n – 1}, a, b i Tn ; a + b  0 1 2 3 4  0 1 2 3 4
ºi ab sunt suma, respectiv produsul lor ca numere naturale. Suma 0 0 1 2 3 4 0 0 0 0 0 0
modulo n a lui a cu b, notatã a  b ºi produsul modulo n al lui 1 1 2 3 4 0 1 0 1 2 3 4
a cu b, notat a  b , sunt prin definiþie restul împãrþirii prin n al 2 2 3 4 0 1 2 0 2 4 1 3
lui a + b, respectiv ab. Cum restul împãrþirii prin n aparþine lui 3 3 4 0 1 2 3 0 3 1 4 2
Tn , obþinem douã legi de compoziþie pe T n,  ºi  numite 4 4 0 1 2 3 4 0 4 3 2 1
adunarea modulo n, respectiv înmulþirea modulo n.
19
De exemplu, pentru n = 5, T5 = {0, 1, 2, 3, 4}. Restul împãrþirii prin 5 al lui 3 + 4 = 7 este 2, iar cel al lui
3 D 4 = 12 este 2. Aºadar, 3  4  2 , 3  4  2 ; deci suma modulo 5 a lui 3 cu 4 este egalã cu 2 ºi produsul
modulo 5 al lui 3 cu 4 este egal cu 2.
Calculaþi elementele simetrizabile din (T5 ,  ) ºi din (T5,  ).
Soluþie. Cãutãm în tablele operaþiilor de adunare ºi înmulþire ale lui T 5 acele elemente din care, prin
compunere, putem obþine elementul neutru. Elementele simetrizabile din (T 5 ,  ) sunt 0, 1, 2, 3, 4 iar din
(T5,  ) sunt 1, 2, 3, 4.
2) Pe tablele operaþiilor de înmulþire ale claselor de resturi modulo 5 ºi modulo 6,  0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ
identificaþi clasele de resturi inversabile ºi precizaþi care sunt inversele lor.
0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ
Soluþie. Din modul cum se completeazã tabla unei legi de compoziþie, rezultã cã
o clasã de resturi â este inversabilã dacã ºi numai dacã pe linia lui â se aflã 1̂ ºi 1ˆ 0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ
atunci â1 este clasa care serveºte de etichetã pentru coloana în care se gãseºte 1̂ . 2ˆ 0ˆ 2ˆ 4ˆ 1ˆ 3ˆ
Din tablele operaþiilor deducem cã: 3ˆ 0ˆ 3ˆ 1ˆ 4ˆ 2ˆ
ˆ 2,
(i) 1, ˆ 3ˆ , 4̂ sunt inversabile în m ºi 1ˆ 1  1,
ˆ 2ˆ 1  3,
ˆ 3ˆ 1  2,
ˆ 4ˆ 1  4ˆ . 4ˆ 0ˆ 4ˆ 3ˆ 2ˆ 1ˆ
5
(ii) 1ˆ ºi 5ˆ sunt inversabile în raport cu înmulþirea din m6 ºi 1ˆ –1  1, ˆ 5ˆ –1  5ˆ .
3) Precizaþi clasele inversabile din m12 ºi inversele lor.

Soluþie. Folosind reprezentanþii canonici, elementele lui m12 sunt clasele â cu 0 T a < 12.
Avem (a, 12) = 1 ® a i {1, 5, 7, 11}. În tabla înmulþirii din m12, gãsim 1ˆ1  1,
ˆ 5ˆ 1  5,  1  11
ˆ 7ˆ 1  7ˆ ºi 11 .
1. Arãtaþi cã 8. Fie a i q care în reprezentarea zecimalã

4 a  a  a  a  a  0,
  a  m .
4
are cifrele c0, c1, c2.
Mai general, na  0,  aˆ  m .
n
Arãtaþi cã a se divide prin 11 dacã ºi numai dacã
c0 – c1 + c2 se divide prin 11. Generalizare.
2. Determinaþi clasele inversabile
faþã de înmulþirea din m8 ºi aflaþi inversele lor. 9. Fie 7  m10 . Calculaþi succesiv puterile
2 3
7 , 7 , ... ºi arãtaþi cã existã m i q*, astfel încât
3. Rezolvaþi în m8 ecuaþia 4 x 4  4 x  0 . m
7  1 . Calculaþi apoi 7 .
82
4. a) Calculaþi suma tuturor claselor de resturi

din m4, apoi din m5. Arãtaþi cã dacã aˆ  mn ºi â este inversabilã, existã
b) Dacã n este impar, atunci în mn avem mq* astfel încât aˆ m  1ˆ .

1 2  ...  n
–1 
0. 10. Fie aˆ  mn . Spunem cã â este nilpotentã
dacã existã m i q* cu aˆ m  0ˆ .
5. Arãtaþi cã 10k – 1 se divide prin 9, µ k i q.
Determinaþi clasele nilpotente din m8 ºi m12 .
Deduceþi cã un numãr natural n  0 se divide ˆ m n este nilpotentã dacã ºi numai
Arãtaþi cã a
prin 3 (respectiv 9) dacã ºi numai dacã suma cifrelor
dacã a se divide cu toþi divizorii primi ai lui n.
sale se divide prin 3 (respectiv 9).
6. Aflaþi restul împãrþirii prin 5 al lui a = 37362. 11. Un numãr natural p > 1 este prim dacã ºi
 m . Calculaþi succesiv puterile numai dacã înmulþirea din mp are proprietatea:
7. Fie 2   0ˆ  aˆ  0ˆ sau bˆ  0ˆ .
2 3
10
ab
2 , 2 , ... ºi arãtaþi cã existã s, t i q*, s < t astfel
s t 37 12. Arãtaþi cã aˆ 2  2ˆ , µ â  m . Demonstraþi
încât 2  2 . Calculaþi apoi 2 .
3
cã ecuaþia 3ˆ x2  2ˆ  y2 nu are soluþii întregi.

Arãtaþi cã oricare ar fi aˆ  mn , existã s, t i q*,
13. Determinaþi valorile posibile pentru â3 când
s < t astfel încât aˆ s  aˆ t .
â  m7 . Arãtaþi cã 7̂ x3  2ˆ  y3 nu are soluþii întregi.
20
Grupuri
Algebra modernã are ca obiect studiul structurilor algebrice. O structurã algebricã este formatã din una
sau mai multe mulþimi nevide înzestrate cu legi de compoziþie care verificã o listã specificã de proprietãþi,
numite axiomele structurii. În acest capitol ne vom ocupa de structuri algebrice formate dintr-o mulþime
nevidã G ºi o lege de compoziþie (internã) „C“ definitã pe G, care este asociativã, are element neutru ºi toate
elementele din G sunt simetrizabile. O astfel de structurã algebricã se numeºte grup. Renunþând la cerinþa ca
toate elementele lui G sã fie simetrizabile, se obþine o structurã algebricã mai generalã, anume structura de
monoid.
Definiþia grupului
Noþiunea de grup ocupã un loc central printre structurile Determinarea ºi verificarea proprie-
algebrice. Teoria grupurilor a apãrut ca urmare a studiului tãþilor unor structuri algebrice.
compunerii funcþiilor bijective (permutãri) ale unei mulþimi în
ea însãºi. 1) Pe m se defineºte legea de
Definiþia explicitã a structurii de grup este urmãtoarea: compoziþie „C“: x C y = x + y – 2.
Definiþie. Arãtaþi cã (m, C) este grup abelian.
Un cuplu (G, C), format cu o mulþime nevidã G ºi cu o lege
2) Pe intervalul G = (5, ), definim
de compoziþie „“ pe G, se numeºte grup dacã sunt verificate
x C y = xy – 5x – 5y + 30,  x, y i G.
urmãtoarele condiþii:
Arãtaþi cã:
G1.  x, y, z i G, (x  y)  z = x  (y  z).
a) dacã x, y i G, atunci x C y i G ;
G2. j e i G, astfel încât e  x = x  e = x,  x i G.
b) (G, C) este grup abelian.
G3.  x i G, j x i G cu x  x = x  x = e.
Dacã, în plus, este verificatã ºi axioma 3) Fie G mulþimea matricelor A,  i Z,
G4.  x, y i G, x  y = y  x,  1 0  
atunci G se numeºte grup comutativ sau grup abelian.  
1
Elementul e din axioma G2 se numeºte element neutru. unde A    1   2   M3 (Z ) .
 2 
Elementul x din G3 depinde de x ºi se numeºte simetricul lui x.  0 0
 1 
Denumirea de grup abelian s-a dat în onoarea matematici- Arãtaþi cã:
anului norvegian N.H. Abel (1802-1829) care a studiat grupurile a) AA = A+, ,  i Z.
comutative în legãturã cu rezolvarea ecuaþiilor algebrice. b) G este grup abelian în raport cu
Ansamblul de condiþii G1, G2, G3 se numesc axiomele grupului. înmulþirea matricelor.
Observaþii. 4) Precizaþi care este elementul neutru
 Elementul neutru al unui grup este unic. ºi care sunt elementele inversabile într-o
 Elementul x , a cãrui existenþã este asiguratã de axioma structurã algebricã cu urmãtoarea tablã
G3, este unic determinat de x. a operaþiei: C a b c d
Dacã operaþia grupului este notatã aditiv, atunci elementul
a c a a b
neutru se noteazã cu 0 ºi se numeºte zero; în terminologie multipli- b c b b c
cativã, elementul neutru se numeºte unitate ºi se noteazã cu 1. c a b c d
În notaþie multiplicativã simetricul elementului x se noteazã d c c d d
x ºi este numit inversul lui x, iar în notaþia aditivã simetricul
–1
unui element x se noteazã –x ºi se numeºte opusul lui x. 5) Pe Z se defineºte legea de compoziþie

Remarcã. Uneori cuplul (G, ) se noteazã tot cu G, urmând x  y  x  y , x, y i Z. Determinaþi
ca cititorul sã deducã din context la ce se face referire. Dacã parametrul  i Z astfel încât „  “ sã defi-
pentru legea de compoziþie a grupului G se foloseºte una dintre neascã pe Z o structurã de grup abelian.
notaþiile  ,  ,  etc., atunci în loc de (G, ) scriem (G, +), (G, ·),
(G , ) etc.
21
Exemple de grupuri – temã de sintezã
 Grupul aditiv (m, +) al numerelor întregi

Adunarea numerelor întregi este asociativã, comutativã, admite pe 0 ca element neutru ºi orice numãr întreg
are opus. Rezultã cã (m, +) este grup abelian ºi este cunoscut sub numele de grupul aditiv al numerelor întregi.
Analog se constatã cã ({, +), (Z, +), (³, +) sunt grupuri abeliene, cunoscute sub numele de grupul aditiv
al numerelor raþionale, respectiv reale, complexe.
 Grupurile multiplicative ({*, ·), (Z*, ·), (³*, ·)
Folosim notaþiile {* = { \ {0}, Z* = Z \ {0}, ³* = ³ \ {0}. Produsul a douã numere diferite de zero este
diferit de zero ºi produsul a douã numere raþionale (respectiv reale, complexe) este un numãr raþional (respectiv
real, complex). Deducem cã operaþia de înmulþire a numerelor acþioneazã pe {* (respectiv Z*, ³*) ca legi
interne de compoziþie, evident asociative, comutative ºi admiþând pe 1 ca element neutru. Cum inversul
unui numãr raþional (respectiv real, complex) diferit de zero existã ºi este tot numãr raþional (respectiv real,
complex) diferit de zero, conchidem cã ({*, ·) (respectiv (Z*, ·), (³*, ·)) este grup abelian, numit grupul
multiplicativ al numerelor raþionale (respectiv reale, complexe) diferite de zero.
 Grupul aditiv (mn, +) al claselor de resturi modulo n
 0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ
Pe mulþimea mn   0, 
1, 
2, ..., n 1 a claselor de resturi modulo n s-a 0ˆ 0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ
definit adunarea prin a b  a  b . Adunarea claselor de resturi modulo 1ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ 0ˆ
n este asociativã, comutativã, admite pe 0 ca element neutru ºi orice
2ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ 0ˆ 1ˆ
element are opus. Rezultã cã (mn, +) este un grup abelian, numit grupul
aditiv al claselor de resturi modulo n. 3ˆ 3ˆ 4ˆ 0ˆ 1ˆ 2ˆ
Sã observãm cã pentru orice n i q* existã cel puþin un grup abelian 4ˆ 4ˆ 0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ
cu n elemente, de exemplu grupul (mn, +).
Tabla adunãrii în m5
 Structura algebricã (mn, E) este monoid dar nu este grup. Vom
vedea cã ( mCn , E) este grup dacã ºi numai dacã n este numãr prim.
 Grupul lui Klein
Fie A = Z D Z ºi F(A) mulþimea funcþiilor f : A  A. Notãm
K = {1A , u, v, w} _ F(A), unde 1A este funcþia identicã a mulþimii A, iar u, v, w sunt  1A u v w
funcþiile din F(A) definite pentru µ x = (x1, x2) i Z D Z prin: 1A 1A u v w
u(x) = (x1, –x2), v(x) = (–x1, x2), w(x) = (–x1, –x2). u u 1A w v
Se verificã faptul cã prin compunerea a douã funcþii din K se obþine v v w 1A u
tot o funcþie din K. De exemplu, avem u  v  w . Tabla operaþiei induse w w v u 1A
pe K de compunerea funcþiilor din F(A) este prezentatã alãturat.
Tabla grupului Klein
Operaþia indusã pe K este asociativã (deoarece compunerea funcþiilor
este asociativã) ºi admite pe 1A i K ca element neutru. Din tabla operaþiei
induse se observã cã orice element din K este simetrizabil în raport cu
aceastã operaþie ºi anume:
1A–1 = 1A, u–1 = u, v–1 = v, w–1 = w.
Aºadar K este grup în raport cu compunerea funcþiilor ºi este cunoscut
sub numele de grupul lui Klein. Din tabla operaþiei se
deduce cã grupul lui Klein este abelian.
Remarcã. Dacã identificãm punctele unui plan P, raportat la un reper
cartezian x1Ox2, cu elementele lui A = Z D Z, atunci u este simetria faþã
de axa absciselor, v este simetria faþã de axa ordonatelor, iar w este simetria
faþã de origine. Funcþiile 1A, u, v, w invariazã (global) orice dreptunghi
cu centrul de simetrie în O ºi cu laturile paralele cu axele de coordonate.
22
Reguli de calcul într-un grup
Au fost stabilite deja câteva reguli de calcul pentru 6) Fie G = {e, a, b, c} un grup cu patru
elementele unei mulþimi înzestratã cu o lege de compo- elemente în care a2 = b ºi element neutru e.
ziþie asociativã. În particular, s-au stabilit reguli de Completaþi tabla operaþiei grupului G.
calcul privind produsele (sau sumele) iterate. Cum Comparaþi rezultatul cu tabla operaþiei
operaþia unui grup este asociativã, aceste reguli sunt adevãrate grupului (m4, +).
ºi pentru grupuri.
Calculul algebric într-un grup beneficiazã de reguli noi care, în 7) Fie (G, ·) grup ºi a, b, c i G cu
esenþã, sunt consecinþe ale faptului cã orice element este simetrizabil. abc = e. Arãtaþi cã bca = cab = e.
Teoremã (Regulile de simplificare).
Fie (G , ) un grup. Pentru orice a , b , c  G avem: 8) Fie (G, ·) un grup cu n elemente ºi
S = {(x, y, z) i G D G D G | xyz = e}.
aCb  aCc  b  c ºi b a  c a  b  c
Arãtaþi cã mulþimea S are n2 elemente.
simplificarea la stânga simplificarea la dreapta
Demonstraþie. 9) Fie (G, ·) un grup ºi a, b i G cu

Fie a, b, c i G cu a  b  a  c ºi a simetricul lui a; avem: ab = b3a ºi ab4 = b4a. Arãtaþi cã ab = ba.
3
b  e  b  (a  a)  b  a  (a  b)  a  (a  c)  (a  a)  c  e  c  c.
Analog se demonstreazã regula de simplificare la dreapta. 10) Fie (G, ·) un grup ºi a, b i G
astfel încât (ab) 2 = a 2 b 2 . Arãtaþi cã
Teoremã. Fie (G , ) grup, a, b i G ºi a simetricul lui a. ab = ba.
Ecuaþia a  x  b are în G soluþia unicã x  a  b ºi ecuaþia
y  a  b are în G soluþia unicã y  b  a .
11) Fie (G, ·) un grup ºi a, b i G astfel
Demonstraþie. Dacã x 1 , x2 i G sunt soluþii ale ecuaþiei încât aba–1 = bk, k i m.
n
a  x  b , atunci a  x1  b  a  x2 ºi, simplificând cu a, obþinem Arãtaþi cã an ba n  bk , n q .

x1 = x2. Aºadar ecuaþia a  x  b are cel mult o soluþie în G.
Fie x  a  b , unde a este simetricul lui a. Avem:
12) Fie a în grupul G. Arãtaþi cã în
a  x  a  (a  b )  (a  a)  b  e  b  b , de unde rezultã cã
transcriere aditivã, µ h, k i m, avem:
x  a  b este soluþie unicã (în G) a ecuaþiei a  x  b .
Analog, ecuaþia y  a  b admite soluþia unicã y  b  a . ha + ka = (h + k)a, k(ha) = (kh)a,
Dacã grupul G este dat în notaþie aditivã, atunci rezultatele De exemplu, în scrierea aditivã,
din teoremele precedente se transcriu astfel: 5a + (–3)a = a + a + a + a + a + (–a) +
a+b=a+cb=c; b+a=c+ab=c; + (–a) + (–a) = a + a = 2a = (5 + (–3))a.
a + x = b  x = (–a) + b ; y + a = b  y = b + (–a). Sã indicãm exact ordinea operaþiilor:
5a  (3)a 
Cu notaþie multiplicativã avem:
ab = ac  b = c ; ba = ca  b = c ;  ((((a  a)  a)  a) 
 a)  (((
a)  (
a))  (a)) 
ax = b  x = a–1b ; ya = b  y = ba–1.
Dacã (G, ·) este un grup dat în notaþie multiplicativã, a i G  (((a  a)  a)  a)  (a  (((
a)  (
a))  (a))) 
ºi n i q*, atunci folosind faptul cã operaþia grupului este
e , dacã n  0  (((a  a)  a)  a)  (
a  (a
))  ((a))  (a)) 
a , dacã n  1

asociativã definim: an   n –1 . = .......
 a a , dacã n  1
(a – n ) 1 , dacã n  0 Completaþi ºirul egalitãþilor pânã
 obþineþi rezultatul.
Avem am an  am  n ºi ( am ) n  a mn , m, n q* .
23
Grupuri de matrice Calcul algebric în grupuri de matrice.
Fie M2(Z) mulþimea matricelor pãtrate de ordinul 13) Pentru x i Z, notãm

al doilea având coeficienþii reali. Dacã A i M2(Z),  ex 0 0 
 
a b Ax   0 1 x   M3 (Z ) .
A  , notãm cu A determinantul lui A ºi cu
c d  0 0 1
 
a c 
t
A transpusa lui A, A  ad  cb , t A   . a) Arãtaþi cã AxAy = Ax+y, µ x, y i Z.
b d b) Arãtaþi cã mulþimea G = {Ax | x i Z}
Observaþie. Pentru oricare douã matrice A, B i M2(Z) avem: este grup în raport cu înmulþirea matricelor.
AB  A  B , t
( AB ) tB tA . 14) Fie  i ³ astfel încât 1 +  + 2 = 0
1  
a b  a b  ºi A i M2(³), A   2
.
Demonstraþie. Pentru A   , B     , 0  
c d  c d  a) Calculaþi A2 ºi A3.
 aa  bc ab  bd 
   
AB   , b) Arãtaþi cã mulþimea G = {I2 , A, A2 }
 ca  dc cb  dd  este grup în raport cu înmulþirea matricelor.
de unde AB  ( aa  bc)(cb  dd )  (ca  dc)(ab  bd )  15) Fie
 (ad  cb)(ad  cb)  A  B ºi
 a  4b 2b  2 2 
G    | a, b{, a  2b  1
t  aa  bc ca  dc    a c   a c  t t  7b a  4b 
( AB )       B A.
 ab  bd  cb  dd    b d   b d  Arãtaþi cã G formeazã grup în raport
Sã mai observãm cã t ( t A)  A , oricare ar fi A i M2(Z). cu înmulþirea matricelor.
16) Fie I, J, K i M2(³),
Notaþie. GL2 (Z )  { A  M2 (Z ) | A  0}
i 0   0 1 0 i 
I  , J   , K   .
O matrice A i M2(Z) este inversabilã dacã ºi numai  0 i   1 0   i 0
dacã A  0 ; rezultã cã GL2(Z) este mulþimea tuturor
a) Arãtaþi cã I 2 = J2 = K 2 = –I2 , IJ = K,
matricelor inversabile din M2(Z).
JK = I, KI = J, JI = –K, KJ = –I, IK = –J.
Teoremã. GL2(Z) înzestrat cu înmulþirea formeazã un grup b) Arãtaþi cã mulþimea
numit grupul general liniar de gradul al 2-lea. H = {±I2, ±I, ±J, ±K} formeazã grup în
raport cu înmulþirea matricelor, numit
Demonstraþie. Verificãm axiomele grupului. grupul cuaternionilor.
(i) µ A, B i GL2(Z), AB i GL2(Z) adicã, GL2(Z) este o parte
stabilã a lui M2(Z) în raport cu înmulþirea matricelor  cos 2  sin 2 
 5 5
(ii) I2 i GL2(Z), adicã GL2(Z) admite element neutru 17) Fie A     M2 (Z)
(iii) µ A i GL2(Z), A–1 i GL2(Z), adicã toate elementele lui  sin 2 cos 2 
 5 5 
GL2(Z) sunt simetrizabile în raport cu înmulþirea matricelor.
a) Calculaþi A2, A3, A4, A5.
Dacã A  0 ºi B  0 , atunci AB  A  B  0 ºi (i) este astfel
b) Completaþi tabla înmulþirii matricelor
verificatã. Proprietatea (ii) rezultã din I 2  1  0 , iar (iii) se
mulþimii G = {I2, A, A2, A3, A4}.
obþine din faptul cã 1  | I 2 |  | AA1 | | A |  | A1 | , de unde | A1 |  0 .
c) Determinaþi, dacã existã, inversa fie-
Operaþia indusã pe GL2(Z) este evident asociativã. În consecinþã, cãreia dintre matricele I2, A, A2, A3, A4.
GL2(Z) este grup în raport cu înmulþirea matricelor. GL2(Z) se d) Arãtaþi cã mulþimea
numeºte grupul general liniar de gradul al 2-lea peste Z. G = {I2, A, A2, A3, A4} este grup în raport
Remarcã. Construcþia precedentã poate fi reprodusã pentru cu înmulþirea matricelor.
matricele din Mn(Z), n i q* ºi se obþine grupul general liniar
GL n (Z) de gradul n peste Z. Analog, se introduc grupurile
GLn({) ºi GLn(³) de gradul n peste {, respectiv ³.
24
Definiþie. O submulþime G a lui GLn(³) se numeºte grup de matrice dacã verificã urmãtoarele condiþii:
(i) µ A, B i G  AB i G. (ii) µ A i G  A–1 i G. (iii) In i G.
Evident, chiar G = GL2(Z) este grup de matrice. Submulþimile

SL2 (Z )  { A  GL2 (Z ) | A  1} , O (2)  { A  GL2 (Z) | tA  A–1} , SO (2)  { A  O (2) | A  1} ,
înzestrate cu înmulþirea matricelor formeazã grupuri de matrice, numite respectiv grupul special liniar
de gradul al 2-lea peste Z, grupul ortogonal de gradul al 2-lea ºi grupul ortogonal special de gradul al 2-lea.
Remarcã. Pentru n i q* pot fi definite grupurile SLn({), SLn(Z) ºi SLn(³), numite grupul special liniar
de gradul n peste {, Z, respectiv ³. De asemenea, pot fi introduse grupurile O(n) ºi SO(n), numite respectiv
grupul ortogonal de gradul n ºi grupul ortogonal special de gradul n.
def
Exerciþii rezolvate. 1) Fie G = (0, ) \ {1}. Operaþia x  y  x ln y defineºte pe G o structurã de grup abelian.
Soluþie. Pentru x, y i G, avem x  1 ºi ln y  0 . Rezultã x C y = xlny i G. Aºadar, „C“ este operaþie pe G.
ln z
Avem ( x  y )  z  x ln y  z  ( x ln y )ln z  x ln y ln z  x ln( y )  x  y ln z  x  ( y  z ) , deci operaþia „C“ este asociativã.
Avem x  y  x ln y  (e ln x ) ln y  e ln x ln y  y ln x  y  x , deci legea de compoziþie „  “ este comutativã.
Dacã e este baza logaritmilor naturali, avem x  e  x ln e  x1  x , deci e este elementul neutru.
Dacã x i G, atunci simetricul sãu x, în caz cã existã, satisface x  x  e , ceea ce revine la x ln x  e .
1
1
Logaritmând obþinem ln x  ln x  1 , deci ln x   , de unde x   e ln x  G , pentru cã x > 0, x @ 1.
ln x
Conchidem cã (G , ) este grup abelian.
2) a) Arãtaþi cã în orice linie (coloanã) a tablei operaþiei unui grup G cu un numãr finit de elemente,
fiecare element al lui G apare o datã ºi numai o singurã datã.
b) Arãtaþi cã tabla operaþiei unui grup G = {e, a, b} cu trei elemente poate fi completatã într-un singur mod.
Soluþie. a) Presupunem cã operaþia din G este notatã multiplicativ. Fie G = {a1, a2, ..., an}, cu ai @ aj pentru i @ j.
Fie a i G. În linia lui a din tabla operaþiei apar elementele aa1, aa2, ..., aai, ..., aan.
Dacã i @ j, atunci aai @ aaj . Rezultã cã aa1 , aa2 , ..., aan sunt distincte ºi, mai puþin  e a b
ordinea, coincid cu a1, a2, ..., an . e e a b
Un raþionament similar stabileºte proprietatea menþionatã ºi pentru coloanele tablei. a a ? ?
b) Fie e element neutru în G = {e, a, b}. În tabla operaþiei lui G vom completa poziþiile „?“ : b b ? ?
Nu putem avea a = a, deoarece a s-ar repeta pe linia a doua. Nu putem avea nici a = e,
2 2
 e a b
deoarece în ultima poziþie a liniei lui a ar apãrea b, ceea ce produce o repetiþie pe coloana a
e e a b
treia. Rãmâne adevãrat cã a2 = b. În continuare, pentru a evita repetiþiile pe linii ºi coloane,
a a b e
vom avea ab = e, ba = e, b2 = a.
b b e a
3) Fie (G, ·) un grup abelian cu n elemente. Arãtaþi cã an = e, µ a i G.
Soluþie. Fie a1, a2, ..., an elementele lui G ºi b = a1a2...an. Dacã a i G, atunci mulþimile {aa1, aa2, ..., aan}
ºi {a1, a2, ..., an} coincid, mai puþin eventual ordinea. Cum G este comutativ avem:
a1a2 ...an  aa1aa2 ...aan  aa
 ...a a1a2 ...an . Aºadar b = anb, adicã eb = anb ºi, prin simplificare cu b, obþinem e = an.
n ori
Observaþie. Cu tehnici mai sofisticate se poate arãta cã afirmaþia din enunþul exerciþiului 3 rãmâne adevãratã
ºi în grupuri necomutative.
4) Sã stabilim cã O(2) este un grup de matrice.

Soluþie. Dacã A, B i O(2), atunci t(AB) = tB tA = B–1A–1 = (AB)–1 ºi t(A–1) = t(tA) = A = (A–1)–1, de unde
AB i O(2) ºi A–1 i O(2). De asemenea t I 2  I 2  I 21 , deci I2 i O(2). Aºadar, condiþiile (i), (ii) ºi (iii) sunt
verificate de O(2), deci O(2) este grup de matrice.
25
1. Pe m definim operaþia x  y  x  y  1. 13. Fie (G, E) un grup comutativ ºi a i G.
Arãtaþi cã ( m, ) este grup abelian. Pe G se defineºte operaþia x  y  xya .
2. Pe Z se defineºte operaþia Arãtaþi cã (G , ) este grup abelian.
x  y  3 x3  y3 . 14. Pe mulþimea G este definitã o lege de
Arãtaþi cã (Z, ) este grup abelian. compoziþie asociativã „  “ cu proprietãþile:
3. Pe Z se defineºte operaþia x  y  ax  by  1 , a) j e i G astfel încât e  x  x , x  G ;
a, b i Z. Aflaþi a ºi b dacã (Z, ) este grup abelian. b) µ x i G, j x i G astfel încât x  x  e .
Arãtaþi cã (G , ) este grup.
x y
4. a) Dacã x, y i (–1, 1), atunci  (–1, 1) .
1  xy 15. Fie mulþimea G cu o operaþie asociativã „E“
b) Dacã G = (–1, 1), arãtaþi cã (G , ) este grup abe- astfel încât, oricare ar fi a, b i G, ecuaþiile ax = b ºi
x y ya = b au soluþii în G. Arãtaþi cã (G, E) este grup.
lian, unde x  y  oricare ar fi x, y i G.
1  xy
16. Fie (G, E) un grup multiplicativ.
5. Fie A = Z \ {0} ºi funcþiile fi : A  A, 1 T i T 4, a) Dacã a i G, atunci ahak = ah+k, (ah )k  ahk , h , k  m .
1 1 b) Dacã a, b i G ºi ab = ba, atunci (ab)h = ahbh, h i m.
f1 ( x )  x , f 2 ( x )  , f 3 ( x )  – x , f 4 ( x )   .
x x
Fie mulþimea G = { f1, f2, f3, f4 }. Arãtaþi cã (G , )  a b  
17. Fie G    | a, b, c  Z, ac  0 .
este grup abelian.  0 c  
6. Scrieþi tabla operaþiei grupului lui Klein. Arãtaþi cã (G, E) este un grup de matrice.
Dacã P este un punct pe perimetrul unui dreptunghi  1 a  
cu laturile paralele cu axele de coordonate ºi cu 18. Fie G    | a Z  .
 0 1  
centrul de simetrie în origine, atunci imaginile lui P
Arãtaþi cã (G, E) este un grup de matrice.
prin funcþiile 1 A, u, v, w i K se gãsesc tot pe
perimetrul dreptunghiului.  a b 2 2 
19. Fie G    | a, bZ, a  b  0 .
7. Fie G = {e, a, b, c} un grup cu elementul  b a  
neutru e. Completaþi tabla operaþiei lui G, ºtiind cã Arãtaþi cã (G, E) este un grup de matrice.
a2 = b2 = e ºi comparaþi cu tabla grupului Klein.  cos   sin  
20. Pentru orice  i Z, fie A   .
8. Completaþi pãtratele unui careu cu 5 linii ºi  sin  cos  
5 coloane cu numere din mulþimea {1, 2, 3, 4, 5} a) Arãtaþi cã AA = A+, µ i Z.
astfel încât suma numerelor din fiecare linie ºi din
b) Dacã G = {A |  i Z}, arãtaþi cã (G, E) este un
fiecare coloanã sã fie 15.
grup de matrice.
Indicaþie. Folosiþi tabla unui grup cu 5 elemente.
 1  i 3i   3 i 
9. Determinaþi rãdãcinile de ordinul al 4-lea ale 21. Fie A   , B    i M2(³).
unitãþii ºi alcãtuiþi tabla înmulþirii grupului (U4, E).  2  i 2i   2  i 1 i 
Calculaþi: A*, B*, AB, (AB)* ºi B*A*.
10. Fie A = Z \ {0, 1} ºi funcþiile fi : A  A,
a b
1 x 1 22. Fie A     M2 (Z ) .
1 T i T 6, f1 ( x )  x, f 2 ( x )  , f3 ( x)  ,
1 x x c d
1 x Arãtaþi cã urmãtoarele afirmaþii sunt echivalente:
f 4 ( x )  , f5 ( x )  1  x ºi f 6 ( x )  .
x x 1 (1) tA = A–1 ;
Fie G = { f1, f2, f3, f4, f5, f6}. Arãtaþi cã (G , ) este (2) a2 + b2 = c2 + d2 = 1, ac + bd = 0 ;
grup necomutativ. (3) a2 + c2 = b2 + d2 = 1, ab + cd = 0.
11. Fie (G, E) un grup cu proprietatea 23. Verificaþi dacã SL2(Z) este grup de matrice.
(xy) = x2y2, µ x, y i G. Arãtaþi cã (G, ·) este abelian.
2
24. Verificaþi dacã SO(2) este grup de matrice.
12. Fie (G, E) un grup cu proprietatea
x2 = e, µ x i G. Arãtaþi cã (G, ·) este grup abelian.
26
Grupuri de permutãri
Grupurile finite, adicã cele cu un numãr finit de elemente, au aplicaþii spectaculoase în aritmeticã ºi în
combinatoricã. Ele sunt de asemenea folosite în studiul simetriilor unor configuraþii geometrice, în clasificarea
grafurilor etc. Într-un sens care va fi precizat mai târziu, studiul grupurilor finite este strâns legat de studiul
permutãrilor unei mulþimi finite.
1) Scrieþi permutãrile grupurilor

Grupul permutãrilor unei mulþimi
S1, S2 ºi S3.
Fie A o mulþime nevidã. O funcþie bijectivã  : A  A se 2) Scrieþi toate permutãrile mulþimii
numeºte permutare a mulþimii A. Vom nota cu SA mulþimea tuturor A = {23, 81, 121}.
permutãrilor mulþimii A. Cum funcþia identicã a mulþimii A,
1A : A  A, 1A(x) = x 3) Scrieþi permutãrile din S3 care nu
este bijectivã, avem 1A i SA. sunt menþionate în lista urmãtoare:
Funcþia 1A este numitã încã permutarea identicã a mulþimii  1 2 3  ,  1 2 3 ,  1 2 3  ,  1 2 3 
 2 1 3   1 2 3  3 2 1   2 3 1  .
       
A. Dacã ,   S A , atunci     S A , deoarece compusa a douã
funcþii bijective este, de asemenea, funcþie bijectivã, 4) Scrieþi toate permutãrile mulþimii
  { i S4 | (2) = 3, (4) = 1}.
(  )( x )  ( ( x )) ,
A A A
5) Care dintre urmãtoarele tabele
Rezultã cã operaþia de compunere a permutãrilor mulþimii A reprezintã permutãri din S5 ?
este o lege de compoziþie pe SA, evident asociativã ºi de ele-
 1 2 3 4 5 , 1 2 3 4 5  ,
ment neutru 1A.  2 1 3 4 3 1 3 2 5 4 
   
Teoremã. Dacã A este o mulþime nevidã, atunci ( S A , ) este  1 2 3 4 5 , 1 2 3 4 5  ,
grup, numit grupul permutãrilor mulþimii A.  2 1 6 4 3 1 3 5 4 1 
 
 
Demonstraþie. Cum legea de compoziþie „  “ este asociativã,  1 2 3 4 5 , 1 2 3 4 5  .
de element neutru 1 A, rãmâne sã arãtãm cã orice permutare  5 4 3 2 1 1 1 1 1 1
   
  S A admite inversã în raport cu operaþia de compunere.
6) Considerãm permutãrile
Dupã cum este cunoscut, dacã  : A  A este bijectivã, atunci
1 2 3 4 5 1 2 3 4 5
funcþia 1 : A  A ,  1 ( y )  x  ( x )  y este bijectivã ºi     ,   5 3 2 1 4 .
 2 1 4 3 5   
   1   1    1 A . a) Calculaþi    ,    ,    ,    , 3, 20 .
b) Determinaþi –1 ºi sã se verifice dacã
Grupul Sn  1       1  15 .
În continuare presupunem cã A este o mulþime finitã cu n
7) Determinaþi permutarea  dacã:
elemente, n i q*. Cum natura elementelor mulþimii A nu este
importantã pentru studiul nostru, putem presupune cã 1 2 3 4 5  1 2 3 4 5
a)       5 2 1 4 3 ;
A = {1, 2, ..., n}. Cu aceastã convenþie, SA va fi notatã cu Sn ºi  2 1 4 3 5   
elementele lui Sn vor fi numite permutãri de gradul n.
1 2 3 4  1 2 3 4
Vom spune cã Sn este grupul permutãrilor de gradul n sau b)     ;
grupul permutãrilor de n obiecte.  4 3 2 1  4 2 1 3
O permutare   Sn ,  :{1, 2, ..., n}  {1, 2, ..., n} este com- 1 2 3
c)      .
plet determinatã dacã pentru fiecare i i {1, 2, ..., n} este cunos-  2 3 1
cutã imaginea sa  (i ) {1, 2, ..., n} . Din acest motiv o permutare Indicaþie. c) Se poate face prin încercãri.
  Sn se descrie cu un tabel cu douã linii,
27
8) Scrieþi toate permutãrile mulþimilor:
 1 2 ... i ... n 
   , a) {  S3 |  (3)  3} ;
  (1)  (2) ...  (i ) ...  ( n) 
în prima linie fiind trecute, în ordine naturalã, numerele b) {  S4 |  (2)  3 ºi  (4)  1} ;
1, 2, ..., i, ..., n, iar în a doua linie fiind inserate imaginile lor c) {  S4 |  (4)  4} .
 (1),  (2), ...,  (i ), ...,  (n) prin  . Cum  este funcþie bijec-
tivã, în a doua linie apar, într-o ordine care depinde de  , tot 9) Câte elemente au fiecare dintre
numerele 1, 2, ..., i, ..., n, fiecare o singurã datã. urmãtoarele mulþimi:
Se noteazã cu e permutarea identicã a mulþimii A = {1, 2, ..., n}. a) A = {  i S6 |  (2) = 5} ;
 1 2 ... i .. n  b) A = {  i S6 |  (2) = 5} ;
Avem e    ºi e      e   , oricare ar fi c) A = {  i S6 |  (2) = 5,  (4) = 1} ;
 1 2 ... i ... n 
  Sn .  1 2 3 4 5 
d) A    | a, b{1, 2, 3, 4, 5} .
 a b 3 5 4 
1) Funcþia bijectivã  :{1, 2, 3, 4, 5} {1, 2, 3, 4, 5},
(1)  3, (2)  5 ,  (3)  2,  (4)  4 ºi  (5)  1 poate 10) Fie permutãrile  ,   S5 ,
fi descrisã astfel:
 1 2 3 4 5  1 2 3 4 5
1 2 3 4 5

2 1 4 3 5  ºi    2 3 4 5 1 .
   
  .
 3 5 2 4 1 2 3 21 17
a) Calculaþi    ,    ,  ,  ,  ,  .
1 2 3 4 1 2 3 4 b) Determinaþi  1 ºi  1 ºi verificaþi dacã
2) Fie  ,   S4 ,    ,    
4 1 3 2 3 1 2 4  1       1  e ,  1       1  e.
Cum (  )(i )  ( (i )) ºi (  )(i )  ((i )) oricare ar fi
11) Determinaþi   S5 dacã
 1 2 3 4 
i i {1, 2, 3, 4}, avem        1 2 3 4 5  1 2 3 4 5
 ((1)) ((2)) ((3)) ( (4))  a)      .
 2 1 4 5 3  5 2 1 4 3
 1 2 3 4  1 2 3 4
  .  1 2 3 4 5  1 2 3 4 5 
 (3) (1) (2) (4)   3 4 1 2  b)      .
 2 1 4 5 3  5 2 1 4 3
 1 2 3 4 
     12) Determinaþi   S4 , dacã
 ((1)) ((2)) ((3)) ((4)) 
1 2 3 4 1 2 3 4 
 1 2 3 4   1 2 3 4      

(4) (1) (3)  (2)    4 3 2 1 . 3 1 2 4 1 3 4 2 
   
Se observã cã         1 2 3 4
 .
 1 2 3 4 5  2 3 4 1
3) Dacã  S5 ,     , atunci (1)  3, (2)  1,
 3 1 5 4 2
13) Determinaþi   S3 dacã
(3)  5, (4)  4 ºi  (5)  2 . Cum pentru orice i i {1, 2, 3, 4, 5}
 1 2 3
avem 1 ( j )  i  (i )  j rezultã cã  1 (1)  2,  1 (2)  5,     .
 2 3 1
 1 2 3 4 5
 1 (3)  1,  1 (4)  4 ºi  1 (5)  3 , deci  1   . 14) Câte elemente are fiecare dintre
 2 5 1 4 3
urmãtoarele mulþimi?
1 2 3 4 5 
Avem 1      1   e . a) S2; c) S5;
1 2 3 4 5  b) S3; d) S7 .
28
15) Arãtaþi cã mulþimea permutãrilor
Teoremã. Grupul ( Sn , ) are n! elemente.
unei mulþimi cu n elemente, n U 4, este
mai numeroasã decât mulþimea pãrþilor
Demonstraþie. Pentru a construi o permutare   Sn precizãm
unei mulþimi cu n elemente ºi mai puþin
succesiv valorile (1), (2), ..., (n) . Cum în linia a doua a lui  , numeroasã decât mulþimea tuturor
 1 2 ... i ... n  funcþiilor de la o mulþime cu n elemente
 nu putem avea numere care în ea însãºi.
  (1)  (2) ... (i ) ... ( n) 
Indicaþie. Mulþimea pãrþilor unei mul-
sã se repete, rezultã cã avem n posibilitãþi de alegere pentru
þimi cu n elemente are 2n elemente.
 (1) , n – 1 posibilitãþi de alegere pentru  (2) º.a.m.d.
Mulþimea tuturor funcþiilor cu domeniul
Concluzionãm cã numãrul permutãrilor   Sn este o mulþime A ºi codomeniul tot mulþimea
n(n – 1)(n – 2) ... 2 · 1 = n! A, când A are n elemente, are nn elemente.
Diagrama unei permutãri

Acþiunea unei permutãri   Sn asupra numerelor 1, 2, ..., n poate fi ilustratã cu ajutorul unei diagrame.
În acest scop se considerã n puncte distincte într-un plan, asociate numerelor
1, 2, ..., n. Dacã  (i )  j , atunci se traseazã o sãgeatã cu originea în punctul asociat lui i ºi cu extremitatea
în punctul asociat lui j. Configuraþia geometricã astfel obþinutã se noteazã cu D ºi se numeºte diagrama
permutãrii   Sn . Punctele asociate numerelor 1, 2, ..., n se numesc vârfurile diagramei D . Cum  este
funcþie bijectivã, din fiecare vârf al diagramei D „pleacã“ o singurã sãgeatã ºi „soseºte“ o singurã sãgeatã.
16) Arãtaþi cã grupurile ( S1 , ) ºi
 1 2 3 4 5 6 7 8 9 , ) sunt comutative ºi cã grupul
1) Fie   S9 ,     . Diagrama D(S2 este
 3 2 4 7 9 6 1 5 8 ( S3 , ) nu este comutativ..
1• •7 5
• 17) Pentru orice n U 3, grupul ( Sn , )
• nu este
• comutativ.
•4 2 6
3• 9• • 8
18) Fie   Sn astfel încât
1 2 3 4 5 6 7 8 9 S . Arãtaþi
Cum 1 ( j )  i  (i )  j , diagrama D 1 a permutãrii        , oricare ar fi  , se
1  n obþine
cã 7 2e .1 3 8 6 4 9 5
schimbând sensul sãgeþilor în diagrama D a permutãrii  .
1 2 3 4 5
2) Dacã  S5 ,     atunci diagrama D este
 3 5 4 1 2
1
•
2• •5
3• • 4
1
•
iar diagrama D1 este 2• •5
3• • 4
29
1 2 3 4 5
1. Fie ,  S5 ,    ,
9. Precizaþi permutarea   S7 , dacã admite
 3 2 1 5 4 diagrama: 2
 1 2 3 4 5 •
 . •3
 4 1 5 2 3 4• • •
2 2
1 5
Calculaþi    ,    ,  ºi  . • •
7 6
1 2 3 4
2. Fie  S4 ,     . Determinaþi
 3 1 4 2 10. Fie urmãtoarele permutãri:
1
 ºi verificaþi cã    1   1    e . 1 2 3 4 5
   
2 1 3 5 4
3. Rezolvaþi în grupul ( S3 , ) ecuaþiile   x  
1 2 3 4 5
   
 1 2 3
ºi y     , unde  
 1 2 3
ºi     3 5 1 4 2
 .
 2 3 1  3 2 1 1 2 3 4 5
   
5 3 1 2 4
1 2 3 4 5 
4. Fie  S5 ,     . Calculaþi 1 2 3 4 5 6
1 5 3 2 4  e   
1 2 3 4 5 6 
2 ,  3 ,  4 ºi  32 . 1 2 3 4 5 6
   .
 5 4 3 2 1
6
 1 2 3 4    1 2 3 4
5. Fie ,  S4 ,     ºi  4 2 1 3 . a) Determinaþi suportul fiecãrei permutãri.
3 2 4 1   b) Care dintre aceste permutãri sunt disjuncte?
Calculaþi    ,    ,  1   ,   1 ,  1     . 1 2 3 4 5
c) Verificaþi dacã      .
5 3 1 2 4
6. Rezolvaþi în grupul ( S5 , ) ecuaþiile   x   , Verificaþi, de asemenea, dacã
1 2 3 4 5 1 2 3 4 5
y     ,   x   1   , unde        .
 ºi 5 3 1 2 4
3 2 4 5 1
1 2 3 4 5  d) Verificaþi dacã permutãrile e ºi  sunt disjuncte.
 . e) Calculaþi –1(4); e–1 (2);
1 3 2 5 4 
f) Calculaþi (  )   ;
g) Verificaþi dacã e      e .
 1 2 3 4 5 6 7
7. Fie   S7 ,    .
 5 1 6 3 7 4 2 11. Arãtaþi cã grupurile ( S1 , ) ºi ( S2 , ) sunt
Figuraþi diagramele lui  ºi  1 . comutative ºi cã grupul ( S3 , ) nu este comutativ..
1 2 3 4 5 6 7 8 9 12. Pentru orice n U 3, grupul ( Sn , ) nu este

8. Fie  ,  S9 ,    
3 2 4 6 5 1 8 9 7 comutativ.
 1 2 3 4 5 6 7 8 9 13. Fie   Sn astfel încât        , oricare
ºi     . Figuraþi diagramele
 2 3 4 5 6 7 8 9 1
ar fi   Sn . Arãtaþi cã   e .
lui  ,  ºi  1 .
30
Morfisme de grupuri
Proprietãþile algebrice ale elementelor unui grup sunt cele descrise în lista axiomelor grupului sau sunt
consecinþe ale axiomelor. Existã grupuri ale cãror elemente au proprietãþi algebrice asemãnãtoare ºi putem
identifica printr-o funcþie acele elemente care se comportã la fel. Aceastã funcþie va fi numitã morfism
(izomorfism, automorfism etc.). Studiul unui grup poate sã ne furnizeze informaþii ºi asupra unui alt grup
dacã între aceste structuri a fost stabilit un morfism. Cu ajutorul morfismelor putem sã realizãm o clasificare
a grupurilor.
Pentru a studia în ce
Identificarea unor grupuri izomorfe.
mãsurã proprietãþile elemen-
telor unui grup pot fi regãsite
 2x 0 0  
într-un alt grup, vom cãuta o ab a b   
1) Fie G   0 1 x | x Z  M3 (Z)
corespondenþã bijectivã  
 0 0 1  
compatibilã cu operaþiile  
celor douã grupuri. a) Arãtaþi cã G este grup în raport cu
înmulþirea matricelor.  2x 0 0 
Definiþie. Fie (G , ) ºi (G , ) douã grupuri. O funcþie b) Funcþia f : Z  G, f ( x)   0 1 x 
f : G  G se numeºte izomorfism de grupuri dacã:  0 0 1 
(1) f ( x  y )  f ( x )  f ( y ), x , y  G ; este izomorfism de grupuri .  
(2) f este bijectivã.
Spunem cã grupul G este izomorf cu grupul G ºi scriem G  G ,  0 1
2) Fie A     M2 (Z ) ºi
dacã existã un izomorfism f : G  G. În caz contrar, spunem  –1 0 
cã grupul G nu este izomorf cu grupul Gºi scriem G  G . G  { I 2 , A , A2 , A3} .
a) Arãtaþi cã G este grup în raport cu
Remarcã. Condiþia (1) din definiþia izomorfismului aratã cã înmulþirea matricelor.
imaginea compusului a oricãror douã elemente x, y i G este b) Comparaþi tabla înmulþirii grupului
egalã cu compusul imaginilor (în G); vom spune cã acþiunea (G, ·) cu cea a grupului (m4 , +) ºi
bijecþiei f este compatibilã cu operaþiile celor douã grupuri. conchideþi cã (G , ·)  (m4 , ) .
Dacã operaþiile celor douã grupuri sunt notate aditiv, atunci
(1) se scrie astfel: f ( x  y )  f ( x )  f ( y ), x , y  G . 3) Fie G = (3, ).
Dacã operaþia lui G este notatã aditiv, iar cea a lui G este a) Dacã x, y i G, atunci
def
notatã multiplicativ, avem: f (x + y) = f (x) f (y) , µ x, y i G. xCy  xy  3( x  y )  12  G .
b) Arãtaþi cã (G, C) este grup abelian.
Teoremã. Fie (G , ) ºi (G , ) douã grupuri. Dacã f : G  G c) Determinaþi a, b i Z astfel încât
este izomorfism, atunci f –1 : G  G este izomorfism. funcþia f : Z *  G , f ( x )  ax  b sã fie
izomorfism de la grupul (Z* , ·) la (G, C).
Demonstraþie. Fie x, y i G. Cum f este funcþie bijectivã,
existã x, y i G unic determinaþi astfel încât f (x) = x ºi f (y) = y. 4) Pe G1 = (–1, ) se defineºte legea
Conform definiþiei funcþiei inverse f –1, avem f –1 (x) = x ºi de compoziþie x C y = xy + x + y, iar pe
G 2 = (1, ) se defineºte legea de
f –1(y) = y. Dar x  y  f ( x )  f ( y )  f ( x  y ) , de unde
compoziþie x  y  xy  x  y  2 .
f –1 ( x  y)  x  y  f 1 ( x)  f –1 ( y) ; cum f –1 : G  G este
Arãtaþi cã G 1 ºi G 2 sunt grupuri
funcþie bijectivã, rezultã cã f –1 este izomorfism. izomorfe.
Remarcã. Între douã grupuri pot exista mai multe izomorfisme. Indicaþie.
Astfel, pentru orice a i Z, a > 0, a @ 1 avem un izomorfism de Se considerã f : G1  G2 , f ( x )  x  2 .
la grupul (Z* , ·) la grupul (Z, +) (vezi exemplul urmãtor).
31
Exemple ºi comentarii legate de izomorfismele de grupuri – temã de sintezã
1) (Z , ·)  (Z, ) .
Soluþie. Fie a i Z, a > 0, a @ 1 ºi f : Z  Z , f (x) = logax. Cum f este funcþie bijectivã ºi
f (xy) = loga(xy) = logax + logay = f (x) + f (y), rezultã cã f este izomorfism de grupuri. Observãm cã f –1 în acest
caz este funcþia f 1 : Z  Z , f –1(u) = au ºi avem f –1(u + v) = au+v = auav = f –1(u)f –1(v).
În legãturã cu exemplul 1) sã mai consemnãm faptul cã putem, folosind tablele de logaritmi, sã înlocuim
calcule mai complicate ca înmulþiri, împãrþiri, exponenþieri prin unele mult mai simple în care intervin
adunãri, scãderi, înmulþiri. Acest fapt justificã încã o datã de ce este important sã gãsim izomorfisme între
grupuri: chiar dacã douã grupuri izomorfe sunt „identice“ din punct de vedere abstract, calculele pot fi mai
simple sau unele proprietãþi pot fi descoperite mai uºor într-unul dintre grupuri, iar rezultatele obþinute pot fi
transferate printr-un izomorfism în celãlalt grup.
 1 a  
2) G    | a  m  este grup de matrice ºi (m, )  (G , ·) .
 0 1   1
 1 a  1 b   1 a  b  1 a  1 a 
Soluþie. Pentru a, b i m avem     . De asemenea,  0 1    0 1   G ºi
 0 1  0 1   0 1     
1 a
I2 i G, deci (G, ·) este grup de matrice. Funcþia f : m  G, f ( a)    este evident bijectivã ºi cum
0 1
 1 a  b  1 a  1 b 
f (a  b)        f (a) f (b) , rezultã cã f este izomorfism, deci (m, )  (G , ) .
0 1   0 1  0 1 
3) ({ , )  ({* , ·) . Grupul aditiv ({, +) al numerelor raþionale nu este izomorf cu grupul multiplicativ
*
({ , ·) al numerelor raþionale strict pozitive.
Soluþie. Presupunem cã existã un izomorfism f : { {* . Cum f este funcþie bijectivã, existã r i { cu

2
r r r r r r
f (r) = 2. Cum f    { ºi 2  f (r )  f     f   f    f   , avem 2  { , contradicþie.
 2  2 2  2  2  2
4) (m4 , )  (U 4 , ·) . Grupul aditiv ( m 4 ,  ) al claselor de
resturi modulo 4 este izomorf cu grupul multiplicativ (U4 , ·) al Tabla grupului (m4 , +)
rãdãcinilor de ordin 4 ale unitãþii.  0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ
Soluþie. Grupul U4 este format cu rãdãcinile (din ³) ale 0ˆ 0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ
polinomului f = X 4 – 1. Avem U4 = {1, i, –1, –i}. Corespondenþa 1ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 0ˆ
f : m4  U 4 , f (0)   i  f (2)
ˆ  1, f (1)   –1  f (3)
  i  este 2ˆ 2ˆ 3ˆ 0ˆ 1ˆ
Tabla grupului (U4 ,E)
bijectivã ºi tablele celor douã grupuri sunt la fel structurate 3ˆ 3ˆ 0ˆ 1ˆ 2ˆ
relativ la f. Rezultã cã f este izomorfism, deci (m4 , )  (U 4 , ·) .  1 i 1  i
1 1 i 1  i
Remarcã. Dacã douã grupuri (G , ) ºi (G , ) sunt i i 1  i 1
izomorfe ºi G are un numãr finit de elemente, atunci G are 1  1  i 1 i
acelaºi numãr de elemente. i  i 1 i 1
Sã presupunem deci, cã G = {a 1 , a 2 , ..., a n } ºi
G  {a1 , a2 , ... an } sunt grupuri cu n elemente, iar f : G  G este
o funcþie bijectivã cu f (ai )  ai , 1TiTn . Atunci f este izomorfism
dacã ºi numai dacã, 1Ti , j Tn , f (ai  a j )  ai  aj , adicã în
poziþii corespunzãtoare din tabelele celor douã grupuri, se gãsesc
elementele care corespund prin bijecþia f. Spunem cã tablele
acestor douã grupuri sunt la fel structurate (relativ la f ).
32
Renunþând la condiþia de bijectivitate din definiþia izomorfis- 5) Pe m2 D m2 definim legea de com-
mului, obþinem noþiunea mai generalã de morfism (omomorfism) poziþie (aˆ , bˆ )  (cˆ , dˆ )  ( aˆ  cˆ , bˆ  dˆ ) .
de grupuri: a) Câte elemente are mulþimea m2 D m2?
b) Arãtaþi cã (m2 D m2, +) este grup.
Definiþie. Fie grupurile (G , ) ºi (G , ) . Funcþia f : G  G c) Comparaþi tabla operaþiei grupului
(nu obligatoriu bijectivã) se numeºte morfism de grupuri dacã: (m2 D m2, +) cu cea a grupului lui Klein
f ( x  y )  f ( x )  f ( y ), x , y  G . ºi deduceþi cã (m2 D m2, +) Y (K,  ).
1) Funcþia f : ³*  Z* , f ( z )  | z | este morfism de 6) Arãtaþi cã funcþia

la grupul multiplicativ (³* , ·) al numerelor complexe f : m  m n , f ( a)  aˆ este morfism de la
nenule la grupul multiplicativ (Z* , ·) al numerelor reale grupul (m, +) la grupul (m n ,  ) .
pozitive nenule. Indicaþie. µ a, b i m,
Soluþie. Pentru orice numãr complex z = a + bi, avem f (a  b )  a
 b  aˆ  bˆ  f (a )  f ( b ) .
z  z z  a2  b2 ºi z  0 dacã z @ 0. Dacã z, w i ³, atunci 7) Arãtaþi cã funcþia f : GL2(Z)  Z*,
f ( zw )  zw  zw zw  zw z w  ( zz )( ww )  zz ww  f ( A)  A este morfism de la grupul
 z  w  f ( z ) f ( w ) , deci f este morfism de grupuri. (GL2(Z), ·) la grupul (Z* , ·) .
2k  2k  Indicaþie. µ A, B i GL2(Z) avem
2) Dacã n i q*, atunci f : m  ³*, f (k )  cos  i sin
f ( AB )  AB  A  B  f ( A) f ( B ) .
n n
este morfism de la grupul (m, +) la grupul (³*, ·).
Soluþie. Avem (cos + isin)(cos + isin) =  aˆ bˆ  
= (coscos – sinsin) + i(sincos + cossin) = 8) Fie G    | aˆ , bˆ , cˆ , dˆ  m3  .
 cˆ dˆ 
 
= cos( + ) + isin( + ), µ ,  i Z 
2(h  k ) 2(h  k ) a) Câte elemente are mulþimea G ?
Dacã h, k i Z, atunci f (h  k )  cos  i sin 
n n b) Arãtaþi cã G este grup în raport cu
2h 2h  2k  2k    a b   a b   a  a b  b 
  cos  i sin  cos n  i sin n   f ( h) f (k ) .
 n n   operaþia:      
 c d   c d   c  c d  d 
     
Vom preciza acþiunea unui morfism de grupuri asupra
elementului neutru, precum ºi faptul cã imaginea unui element c) Arãtaþi cã funcþia f : M 2 (m)  G,
printr-un morfism comutã cu operaþia de trecere la invers:   a b    aˆ bˆ 
f       este morfism surjec-
  c d    cˆ dˆ 

Teoremã. Fie grupurile (G , ) ºi (G , ) având elementele
neutre e ºi e. Dacã f : G  G este morfism de grupuri, atunci: tiv de la grupul (M2(m), +) la grupul (G, +).
(1) f (e) = e (2) f (x–1) = f (x)–1, µ x i G
9) Funcþia f : Z  GL2 (Z ) ,
Demonstraþie. Trebuie arãtat cã f aplicã elementul neutru e  cos  – sin  
al lui G peste elementul neutru e al lui G ºi cã imaginea f ( )    este morfism de
 sin  cos  
inversului, în G, al oricãrui element x i G, este inversul, în G,
la grupul (Z, +) la grupul (GL2(Z), ·).
al imaginii f (x) a lui x prin f . Se observã cã
a) Determinaþi mulþimea de numere
e   f (e )  f (e )  f (e  e )  f (e )  f (e ) .
K  {  Z | f ( )  I 2 } .
Aºadar, în grupul G avem e  f (e )  f (e )  f (e ) ºi,
1 0
simplificând cu f (e), se obþine f (e) = e. b) Arãtaþi dacã f (0)    este element
Pentru orice x i G, avem e  f (e)  f ( x  x 1 )  f ( x)  f ( x 1 )  0 1
neutru în GL2(Z).
ºi, analog, e  f ( x1 )  f ( x) . Rezultã cã f (x–1) este inversul lui
f (x), de unde f ( x 1 )  f ( x ) 1 . c) Verificaþi cã f (–) = ( f ())–1 .
1
Dacã G este grup, atunci un morfism (izomorfism) f : G  G       

d) Arãtaþi cã f     f     .
se numeºte endomorfism (respectiv automorfism) al grupului G.  2    2 
33
 1 0 a   (ii) Mulþimea G  Fa | a  Z este grup în raport cu
   operaþia de compunere a funcþiilor.
 1 
1. Fie G   a 1  a2  | a  Z .
2 (iii) Funcþia f : Z  G, f (a) = Fa este izomorfism de
  
 0 0 1   la grupul (Z, +) la grupul (G , ) .
Arãtaþi cã (G, E) este grup de matrice ºi cã (Z, )  (G, ·) .
7. Arãtaþi cã grupurile (m, +) ºi ({, +) nu sunt
izomorfe.
2. Fie G  {a  b 2 | a , b  {, a2  2b2  1} ºi
 a b  2 2  8. Fie f : G  G un morfism surjectiv de la
G     | a, b  {, a  2b  1 . grupul (G, E) la grupul (G, ·). Atunci:
 2b a  
Arãtaþi cã G este grup în raport cu înmulþirea (i) dacã G este comutativ, atunci G este comutativ;
numerelor reale, (G, E) este grup de matrice, iar (ii) dacã x3 = e, µ x i G, atunci x3 = e, µ x i G.
 a b 9. Fie G = {e, a} un grup multiplicativ cu douã

funcþia f : G  G, f (a  b 2 )    este elemente.
 2b a 
(i) Arãtaþi cã tabla lui G este urmãtoarea:
izomorfism de la grupul (G, E) la grupul (G, ·).
 e a
 a  b  2 2  e e a
3. Fie G    | a , b  Z, a  b  0 .
 b a   a a e
Arãtaþi cã (G, E) este grup de matrice ºi funcþia (ii) Arãtaþi cã orice grup G cu douã elemente este
 a b  izomorf cu grupul (m2, +).
f : ³*  G , f (a  bi )    este izomorfism de
b a  10. Fie G = {e, a, b} un grup multiplicativ cu
la grupul (³*, ·) la grupul (G, ·). trei elemente.
(i) Arãtaþi cã tabla lui G este urmãtoarea:
4. Fie G = (–1, 1). Pe G definim legea de
x y  e a b
compoziþie „  “ prin x  y  . Arãtaþi cã (G , )
1  xy e e a b
este grup ºi cã funcþia f : G  Z, f ( x )  1 ln 1  x a a b e
2 1 x
este izomorfism de la grupul (G , ) la grupul (Z, +). b b e a
5. Pentru orice a i Z definim funcþia Ta : Z  Z, (ii) Arãtaþi cã orice grup G cu trei elemente este
Ta(x) = x + a. izomorf cu grupul (m3, +).
(i) Arãtaþi cã Ta  Tb  Ta b , a , b  Z . 11. Fie G = {e, a, b, c} un grup multiplicativ
(ii) Mulþimea G  {Ta | a  Z} este grup în raport cu cu patru elemente astfel încât x2 = e, µ x i G.
operaþia de compunere a funcþiilor. (i) Completaþi tabla operaþiei lui G.
(iii) Funcþia f : Z  G, f (a) = Ta este izomorfism de (ii) Arãtaþi cã G  K , unde K este grupul lui Klein.
la grupul (Z, +) la grupul (G , ) . (iii) Arãtaþi cã (G , ) 
 ( m4 ,  ) .
12. Arãtaþi cã orice grup cu patru elemente este
6. Fie A = Z D Z. Pentru orice a i Z definim
izomorf cu grupul lui Klein sau cu grupul (m4, +).
 a2 
Fa : A  A, Fa ( x , y )   x  ay  , y  a  .
 2 
(i) Arãtaþi cã Fa  Fb  Fa  b , a , b  Z .
34
Teste de evaluare
Testul 1 Testul 2
(1p) 1. Fie mulþimea M = (1, +) \ {2} ºi operaþia   x 0 0 
def ln y 1
. 1. Fie M   A   0 y 0  | A  M3 (m )  .
x  y  1  ( x  1)  
Demonstraþi cã „  “ este comutativã.

 0 0 z 

(1p) a) Arãtaþi cã înmulþirea definitã pe M este
  a 0 0 
asociativã, comutativã ºi are element neutru.
   
2. Fie G   A  M3 (Z) | A  b a 0 , a  –2 . (1p) b) Determinaþi elementele simetrizabile.
 

  c b a 

2. Pe mulþimea numerelor complexe ³ definim
(1p) i) Arãtaþi cã ¼ A, B i G, A · B = B · A.
legea „  “ prin: z1  z2  z1  z2  z1z2 , z1 , z2 ³ .
(1p) ii) Arãtaþi cã A + 2I3 este inversabilã ¼ A i G,
(1p) a) Studiaþi proprietãþile operaþiei „  ”.
unde I3 este matricea unitate. (2p) b) Determinaþi elementele din ³ care nu sunt
(2p) iii) Pe G definim legea „  “ prin: simetrizabile în raport cu legea „  “ .
A  B  AB  2( A  B  I 3 ) . Arãtaþi cã ¼A, B i G,
A  B  G ºi cã legea „  “ este asociativã, (2p) 3. Fie mulþimea M = [k, +), k i Z ºi operaþia
def
comutativã ºi are element neutru. x  y  xy  k ( x  y )  k 2  k . Arãtaþi cã legea
(2p) 3. Fie mulþimea M = { \ {–2} înzestratã cu „  “ este comutativã ºi admite element neutru.
def 1
operaþia x  y  x  y  xy . Arãtaþi cã „  “ este
2 (2p) 4. Arãtaþi cã mulþimea
o operaþie comutativã, asociativã, admite element
 x  4 y 2y  
neutru ºi orice element din M este simetrizabil.  | x Z*, y Z , x  2 y  1 ,
2 2
G  
 7 y x  4 y  
(2p) 4. Fie mulþimea G = (a, +), a i Z, k > 0 ºi cu înmulþirea matricelor formeazã grup co-
operaþia x  y  k ( x  a)( y  a)  a . Demonstraþi mutativ.
cã (G , ) este grup abelian izomorf cu (Z* , ·) .
Se acordã 1 punct din oficiu. Timp de lucru: 1 orã. Se acordã 1 punct din oficiu. Timp de lucru: 1 orã.
Probleme de tip bacalaureat
1. Se considerã matricele d) Sã se arate cã H ( x )H ( y )  H (2xy  x  y ),

 1 1  1 0 x , y   1 ,  .
A 
 1 1
, I2  
 0 1
 ºi mulþimea 
2 
e) Sã se arate cã înmulþirea matricelor determinã pe
H  H ( x) | H ( x)  I 2  xA , x   1 , 
   . H o structurã de grup abelian.
2
f) Sã se arate cã grupurile (H, ·) ºi (Z, +) sunt
a) Sã se arate cã I2 i H.
izomorfe.
b) Sã se calculeze A2. g) Sã se rezolve în Z ecuaþia
c) Sã se arate cã 2xy  x  y   1 ,  pentru orice
 
2 H ( x)  H 1 H 3 H 5 ...H 2007 .
    
1 2 2 2 2

x, y   ,  .
2 
35
2. Considerãm pe Z legea de compoziþie „  “ 5. Pe mulþimea numerelor reale se considerã
definitã prin x  y  xy  2 x  2 y  6 . legea de compoziþie „  “ prin x  y  3xy  3x  3y  2
a) Sã se verifice dacã legea „  “ este asociativã. oricare ar fi x , y Z .
b) Sã se calculeze x  y  ( x  2)( y  2) . a) Sã se verifice cã x  y  3( x  1)( y  1)  1 ,
c) Sã se determine elementul neutru al legii „  “ . oricare ar fi x , y Z .
d) Sã se determine x i Z cu proprietatea
b) Sã se arate cã ( x  y )  z  x  ( y  z ) , oricare ar fi
cã x  y  x , y  Z .
x , y , z Z .
e) Sã se determine soluþiile ecuaþiei
x  ( x  1)  ( x  2)  ...  ( x  2006)  2 . c) Sã se determine e i Z astfel încât
e  x  x  e  x , x  Z .
 1ˆ 0ˆ 0ˆ  1ˆ aˆ bˆ  d) Sã se arate cã (1)  x  1, x  Z .

    
3. Fie I   0ˆ 1ˆ 0ˆ  ºi Mp  0ˆ 1ˆ cˆ  | aˆ , bˆ, cˆ mp , e) Sã se arate cã, dacã x  y  1 , atunci x = –1 sau
ˆ   ˆ ˆ  
0 0ˆ 1ˆ  0 0 1ˆ   y = –1.

unde p > 2 este un numãr natural impar. f) Sã se rezolve ecuaþia log 2 x  log 2 y  1 .
a) Sã se arate cã I i Mp.
b) Dacã A, B i Mp, sã se arate cã AB i Mp. 6. Pe Z se considerã legea de compoziþie „ ° “
c) Sã se arate cã Ap = I pentru orice A i Mp. definitã prin x  y  x  y – 9 . Se ºtie cã legea este
asociativã.
d) Sã se determine douã matrice A, B i Mp cu
proprietatea cã AB @ BA. a) Sã se determine elementul neutru al legii „°“.
e) Sã se arate cã (Mp, ·) este grup.
b) Sã se determine simetricul elementului x i Z,
faþã de legea „°“.
4. Se considerã mulþimile
c) Sã se calculeze 0  1  2  ...  5 .
  x 0 1 x  
    d) Sã se afle câte soluþii reale are ecuaþia 4 x  2 x  11 .
M   A( x)  M3 (Z) A( x)   0 0 0  , x Z 
 1 x 0 x   e) Sã se calculeze suma soluþiilor reale ale ecuaþiei
  
x  2  102  x  1 .
 1 0 0 
  
ºi N   0 x 0 , x Z , iar pe Z se defineºte 7. Pe mulþimea numerelor reale definim legea de
 0 0 1  compoziþie “  ” prin x  y  xy  3x  3 y  6 .
  
a) Sã se calculeze x  y  ( x  3)( y  3)  3 , x, y i Z.
legea de compoziþie x  y  2 xy  x  y  1 .
1 1 1 b) Sã se determine pentru ce valori ale lui x, y, z iZ
a) Sã se arate cã x  y  2( x  )( y  )  , oricare are loc egalitatea ( x  y )  z  x  ( y  z ) .
2 2 2
ar fi x, y i Z.
b) Sã se arate cã legea de compoziþie este asociativã. c) Sã se determine mulþimea
{(a, b) i ({ – m) D ({ – m) | a  b  q }.
c) Sã se arate cã, oricare ar fi x , y Z ,
d) Sã se afle câte soluþii are ecuaþia
A( x ) A( y )  A(2 xy  x  y  1) .
(log 2 x )  (log 3 x )  3 , x i (0,  ) .

d) Fie P  C  M3  Z A x  C  C  A x  A x , x Z . 
Sã se determine mulþimile P – N ºi M  P . e) Sã se afle câte elemente are mulþimea
{x i Z | 2 x  3x  3 }.
36
8. Pe Z se defineºte legea x  y  2 xy  2x  2 y  3 . 12. Se considerã mulþimea G = {f : Z  Z | f(x) =
= ax + b}, a, b i Z, a @ 0 ºi funcþia 1Z : Z  Z,
a) Sã se arate cã x  y  2( x  1)( y  1)  1, x , y Z . 1Z(x) = x.
b) Sã se determine elementul neutru al legii „  “ . a) Sã se arate cã, dacã f ºi g i G, atunci f  g  G .
b) Sã se arate cã 1Z i G.
x  x
c) Sã se arate cã  x  ... x  2n1 ( x  1)n  1 .
 c) Sã se arate cã ¼f i G, existã g i G astfel încât
n ori
f  g = 1Z .
d) Sã se rezolve ecuaþia x  x  x  x  x  17 .
d) Sã se arate cã 1Z  f  f  1Z  f .
e) Sã se calculeze (27)  (26)  ...  2  3  ...  27 . e) Sã se arate cã f  g  g  f nu este adevãratã
9. Pe Z se considerã legea de compoziþie x ° y = pentru toate funcþiile f ºi g din G.
= x + y + 10 , x, y Z .
 a 0 0 
a) Sã se calculeze (-10) ° 1.    
13. Pe mulþimea M  A b a 0, a, b, cZ, a 2.
b) Sã se rezolve în Z inecuaþia x2 ° x T 10 .  c b a 
   
c) Sã se rezolve în Z ecuaþia 4 x  2 x  12 .
Se introduce legea de compoziþie „  “ astfel:
d) Sã se gãseascã x, y  {\ m astfel încât x  y  { .  1 0 0
 
e) Sã se arate cã legea „°” determinã pe m o structurã A  B  A  B  2( A  B  I 3 ) , unde I3   0 1 0 .
de grup.  0 0 1
 
a) Sã se verifice dacã A  B  M , pentru orice A ºi
10. În mulþimea M2 (³) se considerã matricele B din M.
 0 1  1 0 b) Sã se verifice dacã legea este comutativã.
A  ºi I2    , precum ºi c) Sã se verifice dacã legea este asociativã.
 1 0   0 1
d) Sã se verifice dacã existã element neutru pentru
submulþimea G = {X i M2(³)|AX = XA}. legea de compoziþie.
a) Sã se verifice cã A i G ºi I2 i G. e) Ce structurã algebricã determinã pe M legea
b) Sã se gãseascã o matrice T i M 2 (³) cu „  “?
proprietatea T  G . f) Sã se calculeze I 3  I 3 .
c) Sã se verifice cã A2 = I2.
d) Sã se arate cã, dacã a, b i³, atunci matricea 14. Pe mulþimea numerelor reale se defineºte
B = aI2 + bA i G. legea „  “ prin x  y  3xy  3x  3 y  2, x , y  Z .
e) Sã se calculeze A2007. a) Sã se verifice cã
f) Sã se verifice dacã G împreunã cu adunarea x  y  3( x  1)( y  1)  1, x , y, z  Z .
matricelor este grup. b) Sã se arate cã ( x  y )  z  x  ( y  z ), x , y  Z .
c) Sã se gãseascã douã numere a, b i { – m, pentru
11. Pe Z se defineºte legea de compoziþie „° “ care a  b  m .
prin x  y  2 xy  x  y  4 . d) Sã se determine elementul e i Z, care verificã
a) Sã se determine valorile lui x, y, z i Z pentru relaþia x  e  x , x  Z .
care are loc egalitatea ( x  y )  z  x  ( y  z ) . e) Sã se arate cã, dacã x  y  1 , atunci x = –1 sau
b) Sã se determine, dacã existã, elementul neutru al y = –1.
legii „°“ . f) Utilizând metoda inducþiei matematice, sã se arate
c) Sã se calculeze cardinalul mulþimii  xZ x  2  3 . cã a1  a2  ...  an  3n1 (a1  1)(a2  1)...(an  1)  1, n q*
d) Sã se calculeze (1)  0  1 . ºi ¼ a1, a2, ..., an i Z.
e) Sã se determine, dacã existã, x pentru care x ° x = x.
37
Inele ºi corpuri
Inele
Vom studia în acest capitol o altã structurã

algebricã – structura de inel. Noþiunea de inel
are ca prototip mulþimea întregilor m, înzestratã
cu operaþiile uzuale de adunare ºi înmulþire.
Pentru conceptul abstract de inel existã
modele de mare interes în Algebrã (inele de
matrice, inele de polinoame), în Analiza Cum introduceþi datele într-un computer când aveþi
matematicã (inele de funcþii), în Logicã (inele de calculat expresii în care apar mai multe operaþii.
booleene) etc. Exemplu: (2 + 3E5) : 3 – 6 : 5.
Definiþia inelului
Inelul este un obiect matematic de tipul (R, *,  ), unde R 1) Fie (R, +, ·) un inel. Considerãm
este o mulþime nevidã, iar „ * ” ºi „  ” sunt douã legi de compo- pe R legile de compoziþie „T“ ºi „u“ defi-
ziþie pe R care verificã o listã de axiome. Din axiome rezultã nite prin:
unele proprietãþi care se regãsesc la operaþiile de adunare ºi în- a T b = a + b – 1,
mulþire în cazul numerelor, matricelor, polinoamelor, funcþiilor etc. a u b = a + b – ab.
Pentru a defini noþiunea de inel vom folosi noþiunea de monoid. Arãtaþi cã (R, T, u) este inel.
0 2 1 
Definiþie. O mulþime nevidã M este monoid în  
2) Fie A  M3 (m) , A   0 0 5  .
raport cu o lege de compoziþie internã „  ”, dacã „  ”
0 0 0 
este asociativã ºi admite element neutru.  
Arãtaþi cã A = O ºi (I3 + A)(I3 – A + A ) = I3.
3 2
Definiþie. Un triplet (R, * ,  ), unde R este o mulþime nevidã,

iar „ * “ ºi „  “ sunt douã legi de compoziþie pe R (numite lege  a b  
3) Fie R    | a , b  m .
aditivã, respectiv lege multiplicativã), se numeºte inel dacã:  0 a  
(G) (R, * ) este grup abelian Arãtaþi cã R formeazã inel în raport
(M) (R,  ) este monoid cu adunarea ºi înmulþirea matricelor. De-
(D) „  ” este distributivã faþã de „ * ”: terminaþi elementele inversabile ale ine-
¼ x, y, z i R , x  (y * z) = (x  y) * (x  z) , (y * z)  x = (y  x) * (z  x).
lului R.
Afirmaþia cã (R, * ) este grup abelian revine la faptul cã 4) Fie R = m D m. Pe R considerãm
operaþia aditivã a unui inel R verificã axiomele: legile de compoziþie „T“ ºi „u“ definite
(G1) ¼ x, y, z i R, (x * y) * z = x * (y * z) prin:
(G2) j e i R , ¼ x i R , e * x = x * e = x (a, b) T (c, d) = (a + c, b + d)
(G3) ¼ x i R, j –x i R , x * (–x) = (–x) * x = e (a, b) u (c, d) = (ac, ad + bc).
(G4) ¼ x, y i R , x * y = y * x Arãtaþi cã (R, T, u) este inel ºi determi-
Afirmaþia cã (R,  ) este monoid revine la faptul cã legea naþi elementele sale inversabile.
multiplicativã a unui inel R este asociativã ºi admite element neutru:
(M1) (x  y)  z = x  (y  z), ¼ x, y, z i R.
(M2) ju i R astfel încât u  x = x  u = x, ¼ x i R.
38
Notaþii ºi denumiri. Vom spune cã (R, * ) este grupul aditiv
al inelului R, iar (R,  ) monoidul multiplicativ al inelului R.  a b  
5) Fie R    | a , b  m .
Ansamblul de condiþii (G 1 ) - (G 4 ), (M 1 ), (M 2 ), (D) poartã  b a  
numele de axiomele inelului. Elementele e ºi u de la axiomele Arãtaþi cã R formeazã inel comutativ
(G 2 ), respectiv (M 2 ) sunt unic determinate (pentru cã sunt ºi fãrã divizori ai lui zero în raport cu
elemente neutre) ºi se numesc elementul zero, respectiv adunarea ºi înmulþirea matricelor.
elementul unitate al inelului R; ele sunt numerele reale 0 ºi 1,
dacã operaþia aditivã este adunarea ºi operaþia multiplicativã 6) Fie a i m8, a  2̂ .
este înmulþirea pe Z, mulþimea numerelor reale. În general, Arãtaþi cã a3  0̂ ºi (1ˆ  a)(1ˆ  a  a2 )  1ˆ .
natura elementelor neutre este cea a elementelor mulþimii suport
a inelului R (de exemplu matrice, polinoame, clase de resturi etc.). 7) Fie R un inel ºi a i R. Dacã am = 0,
Elementele t i R simetrizabile în raport cu înmulþirea cu m i q*, atunci 1 – a este inversabil ºi
(elementele inversabile) se numesc unitãþi ale inelului R, printre (1 – a)–1 = 1 + a + a2 + ... + am–1
ele fiind ºi elementul unitate u.
8) Pe Z = m D m definim legile de
Definiþie. Spunem cã inelul R nu are divizori ai lui zero, dacã compoziþie „T“ ºi „u“ prin:
x @ e, y @ e  xy @ e , (a, b) T (c, d) = (a + c, b + d)
unde e este elementul neutru al legii aditive, în caz contrar (a, b) u (c, d) = (ac – bd, ad + bc)
spunem cã R este inel cu divizori ai lui zero. Arãtaþi cã (R, T, u) este inel comutativ
Un inel R se numeºte comutativ dacã verificã ºi axioma: ºi fãrã divizori ai lui zero.
(M3) x  y = y  x, ¼ x, y i R.
Un inel R comutativ, cu cel puþin douã elemente ºi fãrã 9) Fie (R, +, ·) un inel ºi a, b i R.
divizori ai lui zero, se numeºte domeniu de integritate. Folosind distributivitatea înmulþirii faþã
de adunare, calculaþi în douã moduri
Remarcã. În literatura matematicã un inel se noteazã de produsul (1 + a)(1 + b) ºi deduceþi cã,
regulã cu R (de la ring în englezã) sau cu A (de la anneau în într-un inel, comutativitatea adunãrii este
francezã). Vom folosi prima notaþie, rezervând litera A pentru consecinþã a celorlalte axiome ale inelului.
notarea matricelor.
Exemple de inele – temã de sintezã

 Inelul (m, +, ·) al numerelor întregi
Adunarea numerelor întregi este asociativã, comutativã, admite numãrul 0 ca element neutru ºi orice
numãr întreg are opus. Aºadar, (m, +) este grup abelian.
Înmulþirea numerelor întregi este asociativã ºi admite numãrul 1 ca element neutru, deci (m, ·) este monoid.
Cum înmulþirea numerelor întregi este comutativã ºi distributivã faþã de adunare, rezultã cã m este inel
comutativ. Dacã x, y i m, x @ 0, y @ 0, atunci xy @ 0, deci m este domeniu de integritate.
Analog se aratã cã ({, +, ·), (Z, +, ·) ºi (³, +, ·) sunt inele comutative. În aceste inele orice numãr x @ 0
este inversabil. În inelul (m, +, ·) singurele elemente inversabile sunt 1 ºi –1, 1–1 = 1, (–1)–1 = –1.
 Inelul m[i] al întregilor lui Gauss
Fie m[i] = {a + bi | a, b i m} mulþimea tuturor întregilor lui Gauss. Numerele complexe a + bi, cu a, b i m
se numesc întregi ai lui Gauss (de exemplu: 2 + 3i, –1 + 2i, 4 = 4 + 0i, i = 0 + 1Ei sunt întregi ai lui Gauss).
Dacã z, w i m[i], z = a + bi, w = c + di, cu a, b, c, d i m, atunci z + w = (a + c) + (b + d)i i m[i] ºi
zw = (ac – bd) + (ad + bc)i i m[i]. Rezultã cã m[i] este o parte stabilã a lui ³ în raport cu adunarea ºi înmulþirea
numerelor complexe ºi, evident, operaþiile induse pe m[i] verificã axiomele (G1), (G4), (M1), (M3) ºi (D).
Cum 0 = 0 + 0i i m[i] ºi 1 = 1 + 0i i m[i], operaþiile induse verificã ºi axiomele (G2) ºi (M2).
Dacã z i m[i], z = a + bi, atunci –z = (–a) + (–b)i i m[i], deci este verificatã ºi axioma (G3).
Rezultã cã m[i] este inel comutativ în raport cu operaþiile de adunare ºi înmulþire a numerelor complexe
(mai precis, în raport cu operaþiile induse de acestea). Sã mai observãm cã (m[i], +, ·) este domeniu de integritate.
39
 Inelul (mn, +, ·) al claselor de resturi modulo n.
În capitolul Legi de compoziþie am introdus pe mulþimea mn  {0, ˆ 1, ˆ ..., n
ˆ 2, – 1} a claselor de resturi modulo
n operaþiile de adunare ºi de înmulþire prin â  bˆ  a  , aˆ , bˆ  m .
 b ºi â  bˆ  ab n
S-a arãtat cã (mn, +) este grup abelian. De asemenea, am stabilit cã înmulþirea claselor de resturi modulo n
este asociativã, comutativã, admite pe 1̂ ca element neutru ºi este distributivã în raport cu adunarea,
aˆ (bˆ  cˆ )  ab
ˆ ˆ  ac
ˆ ˆ , aˆ , bˆ , cˆ  m n .
Rezultã cã (mn, +, ·) este inel comutativ, numit inelul claselor de resturi modulo n.
Elementul zero al inelului mn este 0̂ , iar 1̂ este elementul unitate al acestui inel.
 Inelul (m6, +, ·) al claselor de resturi modulo 6.  0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ 5ˆ

În efectuarea calculelor în inelul mn putem apela la tablele celor douã 0ˆ 0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ 5ˆ
operaþii. Astfel, dacã n = 6, tablele adunãrii ºi înmulþirii modulo 6 sunt cele
1ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ 5ˆ 0ˆ
prezentate alãturat.
2ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ 5ˆ 0ˆ 1ˆ
Cum 4ˆ  0ˆ , 3ˆ  0ˆ , iar 4ˆ  3ˆ  0ˆ , rezultã cã inelul m6 are divizori ai lui zero.
Ecuaþia 4ˆ x  2ˆ are în m6 douã soluþii, x  2̂ ºi x  5̂ pentru cã în linia lui 3ˆ 3ˆ 4ˆ 5ˆ 0ˆ 1ˆ 2ˆ
4̂ de la tabla înmulþirii 2̂ apare de douã ori: în coloana lui 2̂ ºi în coloana lui 5̂ . 4ˆ 4ˆ 5ˆ 0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ
Ecuaþia 2ˆ x  3ˆ nu are soluþii în m6 pentru cã în linia lui 2̂ a tablei înmulþirii 5ˆ 5ˆ 0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ
nu apare 3̂ .
Ecuaþia 5̂ x  3ˆ  0ˆ are soluþie unicã în m6, anume x  3̂ . Într-adevãr, avem  0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ 5ˆ
5̂ x  3ˆ  3ˆ , iar în linia lui 5̂ a tablei înmulþirii modulo 6 se gãseºte 3̂ o 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ
singurã datã, anume în coloana lui 3̂ . 1ˆ 0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ 5ˆ
Elementele inversabile (unitãþile) ale inelului mn sunt clasele care servesc
2ˆ 0ˆ 2ˆ 4ˆ 0ˆ 2ˆ 4ˆ
de etichetã pentru liniile (coloanele) care conþin pe 1̂ în tabla înmulþirii modulo n.
În inelul m6 acestea sunt 1̂ ºi 5̂ ºi avem 1ˆ 1  1, ˆ 5ˆ 1  5ˆ , dupã cum se constatã 3ˆ 0ˆ 3ˆ 0ˆ 3ˆ 0ˆ 3ˆ
consultând tabla înmulþirii modulo 6. 4ˆ 0ˆ 4ˆ 2ˆ 0ˆ 4ˆ 2ˆ
5ˆ 0ˆ 5ˆ 4ˆ 3ˆ 2ˆ 1ˆ
 Inelul (m2, +, ·) al claselor de resturi modulo 2.
Un interes aparte îl prezintã inelul m2 datoritã aplicaþiilor pe care le are în  0ˆ 1ˆ  0ˆ 1ˆ
tehnicã (aritmetica calculatoarelor, codificarea informaþiei) ºi în logicã.
0ˆ 0ˆ 1ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ
Tablele operaþiilor lui m2 sunt prezentate alãturat:
1ˆ 1ˆ 0ˆ 1ˆ 0ˆ 1ˆ
 Inelul Mn(R) al matricelor pãtratice de ordinul n

Fie R un inel. Acesta poate fi oricare din inele m, m[i], mn, {, Z, ³ etc. Notãm cu M2(R) mulþimea tuturor
 a a12  
matricelor pãtratice de ordinul al 2-lea cu coeficienþi în R, M2 ( R )   11  | a11 , a12 , a21 , a22  R  .
 a21 a22  
def  a  b a12  b12  def  a b  a b a11b12  a12 b22 
a a  b b  11 11 11 11 12 21
Fie A   11 12  , B   11 12  i M2(Z) , A  B    , AB   ,
 a21 a22   b21 b22   a21  b21 a22  b22   a21b11  a22 b21 a21b12  a22 b22 
numite suma, respectiv produsul lui A cu B. Se obþin douã legi de compoziþie pe M2(R) numite operaþiile de
adunare ºi înmulþire ale matricelor pãtratice de ordinul al 2-lea cu coeficienþi în inelul R.
Se observã cã s-au „mimat“ în acest context regulile de adunare ºi de înmulþire ale matricelor cu coeficienþi
numerici, cunoscute din clasa a XI-a.
0 0  1 0  a11  a12 
Matricele O    , I2    ,  A  din M2(R), se numesc matricea zero
o,
0 0  0 1   a21 a 22 
matricea unitate respectiv opusa matricei A.
40
Adunarea ºi înmulþirea matricelor din M2(R) au proprietãþile urmãtoare: µ A, B, C i M2(R)
(G1) (A + B) + C = A + (B + C) (M1) (AB)C = A(BC) (D1) A(B + C) = AB + AC
(G2) O + A = A + O = A (M2) I2A = AI2 = A (D2)(B + C)A = BA + CA,
(G3) A + (–A) = (–A) + A = O
(G4) A + B = B + A
Aceste proprietãþi au fost stabilite în clasa a XI-a pentru matrice cu coeficienþi numerici. Ele sunt valabile
ºi pentru operaþiile unui inel arbitrar R. Din acest motiv, demonstraþiile date în cazul numeric se transferã
cuvânt cu cuvânt la cazul matricelor cu coeficienþi într-un inel arbitrar. Conchidem cã M2(R) este inel în
raport cu operaþiile de adunare ºi de înmulþire ale matricelor.
 0 0  1 0
Elementul zero al acestui inel este matricea O    , iar elementul unitate este matricea I 2   0 1  .
 0 0  
Inelul matricelor pãtratice de ordinul n cu coeficienþi într-un inel R, Mn(R), n i q, n U 2, nu este comutativ
ºi are divizori ai lui zero.
Vom demonstra cã M2(R) nu este comutativ ºi are divizori ai lui zero:
 0 1  1 0  0 1
fie A   , B    în M2(R) ; avem A @ O, B @ O, AB = O  BA   .
 0 0  0 0  0 0
 Inele de funcþii reale
Fie I o mulþime de numere reale ºi ZI mulþimea tuturor funcþiilor f : I  Z.
Dacã f, g i ZI, definim funcþiile
f + g : I  Z, (f + g)(x) = f(x) + g(x)
ºi
fg : I  Z, (fg)(x) = f(x)g(x)
numite suma, respectiv produsul funcþiei f cu funcþia g.
Notãm cu 0 ºi 1 funcþiile 0 : I  Z ºi 1 : I  Z definite prin 0(x) = 0, respectiv 1(x) = 1, oricare ar fi x i I,
numitã funcþia zero, respectiv funcþia unitate pe I.
Fie a, b i Z, a < b ºi intervalul I = [a, b]. În acest caz ZI = Z[a, b] este mulþimea funcþiilor reale
definite pe intervalul I = [a, b].
Prin simpla verificare a axiomelor se demonstreazã:
Teoremã. Mulþimea de funcþii ZI, unde I  Z este inel comutativ în raport cu operaþiile de adunare ºi de
înmulþire a funcþiilor reale, adicã oricare ar fi f, g, h i ZI avem:
(G1) (f + g) + h = f + (g + h); (M1) (fg)h = f(gh); (D) f(g + h) = fg + fh
(G2) f + g = g + f (M2) 1 · f = f · 1 = f
(G3) 0 + f = f + 0 = f; (M3) fg = gf;
(G4) f + (–f) = (–f) + f = 0
În particular, mulþimea Zq a ºirurilor de numere reale este inel comutativ în raport cu operaþiile de adunare
ºi de înmulþire a ºirurilor.
41
1. Fie m[ 2]  {a  b 2 | a , b  m} . 8. Fie R = m2 D m2 produsul direct al inelului
Arãtaþi cã m [ 2] este inel comutativ ºi (m2, +, ·) cu (m2, +, ·).
fãrã divizori ai lui zero în raport cu adunarea a) Alcãtuiþi tablele adunãrii ºi înmulþirii inelului m 2Dm 2.
ºi înmulþirea numerelor reale. b) Verificaþi, folosind tablele operaþiilor, cã
ˆ 0)
x  x  (0, ˆ ºi x2 = x, x  ( xˆ , xˆ )  m  m .
1 2 2 2
 a b  
2. Fie R    | a , b  m  . Arãtaþi cã R 9. Fie A o mulþime ºi R  { X | X  A} . Pe R
 5b a   def
formeazã un inel comutativ ºi fãrã divizori ai lui definim X Y  ( X \ Y ) N (Y \ X ) diferenþa simetricã.

zero în raport cu adunarea ºi înmulþirea matricelor. Arãtaþi cã (R, , O) este un inel comutativ.
10. Fie inelul de funcþii

 a b  
3. Fie R    | a , b  m . F = Z[1, 3] = {f | f : [1, 3]  Z}
 2b a   a) Arãtaþi cã o funcþie f i F este simetrizabilã în
Arãtaþi cã R este inel comutativ fãrã divizori ai raport cu înmulþirea funcþiilor, dacã ºi numai dacã
lui zero în raport cu adunarea ºi înmulþirea matricelor. f(x) @ 0, ¼x i [1, 3]
b) Arãtaþi cã funcþia f : [1, 3]  Z, f(x) = x2 – 4x + 5
4. Pe mulþimea R = m D m = {(a, b) | a, b i m} este simetrizabilã în raport cu înmulþirea ºi determinaþi
definim operaþiile: (a, b) + (c, d) = (a + c, b + d), funcþia g i F astfel încât fg = 1, unde 1 este funcþia
(a, b)E(c, d) = (ac + 2bd, ad + bc). constatã 1 : [1, 3]  Z, 1(x) = 1.
Arãtaþi cã (R, +, ·) este inel comutativ fãrã divizori Trasaþi graficele lui f ºi g pe intervalul [1, 3].
ai lui zero.
11. În inelul Zq se considerã ºirul f = (1, 2, 3,
5. Pe mulþimea m a numerelor întregi definim ..., n, ...). Determinaþi ºirul g = (b0, b1, b2, ..., bn, ...)
operaþiile: x T y = x + y + 3, x u y = xy + 3x + 3y + 6. astfel încât fg = (1, 1, 1, ..., 1, ...).
Arãtaþi cã:
12. Fie C mulþimea funcþiilor continue
a) (m, T) este grup abelian;
f : [a, b]  Z.
b) legea u este asociativã ºi comutativã; a) Dacã f, g i C, atunci f + g i C ºi fg i C.
c) x u (y T z) = (x u y) T (x u z), µx, y, z i m; b) C este inel comutativ în raport cu operaþiile de
d) (m, T, u) este inel comutativ fãrã divizori ai lui adunare ºi înmulþire a funcþiilor.
zero.
e) Gãsiþi elementele inversabile ale acestui inel. 13. Fie D mulþimea funcþiilor derivabile
f : [a, b]  Z.
6. Pe R = m D m se definesc legile de compoziþie:
a) Dacã f, g i D, atunci f + g i D ºi fg i D.
(a, b) + (c, d) = (a + c, b + d), (a, b)E(c, d) = (ac, bd).
b) D este inel comutativ în raport cu operaþiile de
Arãtaþi cã (R, +, ·) este inel comutativ cu divizori ai
adunare ºi înmulþire a funcþiilor.
lui zero. Gãsiþi elementele inversabile ale acestui inel.
14. Fie M2(m6) inelul matricelor pãtratice de
7. Fie (R1, +, ·) ºi (R2, +, ·) douã inele ºi ordinul al 2-lea având coeficienþii în m6 ºi
R = R1 D R2 = {(x1, x2) | x1 i R1, x2 i R2}. Pe R se
introduc operaþiile: (x1, x2) + (y1, y2) = (x1 + y1, x2 + y2),  3ˆ 5ˆ   3ˆ 1ˆ 
U, V, I 2 , X i M 2 (m6 ), U    ,V   ,
ˆ  ˆ ˆ 
(x1, x2)·(y1, y2 ) = (x1y1, x2y2).  5̂ 4   1 2
Arãtaþi cã R = R1 D R2 are o structurã de inel în  1ˆ 0ˆ  a b
I 2    , X   cu a, b, c, d i m6.
raport cu aceste legi de compoziþie (numit produsul ˆ ˆ 
c d
 0 1
direct al inelului R1 cu R2).
a) Calculaþi U + V ºi U · V.
b) Determinaþi matricea X astfel încât UX = I 2 .
Deduceþi cã U este un element inversabil al inelului
M2 (m6 ).
42
Reguli de calcul într-un inel
Calculul algebric care implicã doar operaþia de adunare în 1) Rezolvaþi în inelul (m6, +, ·) ecua-
inelul R beneficiazã de toate regulile de calcul dintr-un grup þiile
abelian pentru cã (R, +) este grup abelian. Când este implicatã a) 5̂ x  2ˆ ; b) 2ˆ x  3ˆ ; c) 2ˆ x  4ˆ  0ˆ .
doar înmulþirea inelului, sunt valabile toate regulile de calcul
pentru o operaþie asociativã ºi cu element neutru, eventual ºi 2) Rezolvaþi în m12 sistemul de ecuaþii:
comutativã. În afarã de acestea, într-un inel avem o serie de reguli
de calcul specifice, consecinþe ale axiomei care angajeazã cele 3ˆ x  4ˆ y  7ˆ
 .
douã operaþii, ºi anume distributivitatea înmulþirii faþã de adunare. 4ˆ x  3ˆ y  5ˆ
Definiþie. Fie (R, * ,  ) inel. Operaþia y – z = y + (–z), y, z i R 3) Determinaþi elementele inversa-

se numeºte diferenþã. bile ale inelului M2(m2).
4) R  {O , I 2 , A , B}  M2 (m 2 ) , unde
Într-un inel (R, * ,  ) au loc urmãtoarele proprietãþi:  0ˆ 0ˆ   1ˆ 0ˆ   0ˆ 0ˆ  1ˆ 0ˆ 
Proprietatea 1. O , I2   , A   , B   
 0ˆ 0ˆ   0ˆ 1ˆ   1ˆ 0ˆ  1ˆ 1ˆ 
µ x i R, x  e = e  x = e. În particular, dacã (R, * ,  ) ºi
       
e = 0 avem µ x i R, x0 = 0x = 0. a) Arãtaþi cã R este inel în raport cu adu-
Demonstrãm pentru e = 0 ºi, în mod analog, se demonstreazã narea ºi înmulþirea matricelor.
pentru un element neutru e. b) Completaþi tabla adunãrii ºi tabla
înmulþirii inelului R.
Demonstraþie. Fie y = x0 i R ; x0 = x(0 + 0) = x0 + x0 ;
y = y + y. În grupul (R, +): 0 = y + (–y) = y + y + (–y) = y = x0.
5) Fie R = {O, I2, A, B} _ M2(m2)
Analog se aratã cã 0x = 0.
 0ˆ 0ˆ   1ˆ 0ˆ   0ˆ 1ˆ 1ˆ 1ˆ 
Proprietatea 2. O , I2   , A   , B   
 0ˆ 0ˆ   0ˆ 1ˆ   1ˆ 1ˆ 1ˆ 0ˆ 
Într-un inel cu cel puþin douã elemente avem u @ e. În par-        
ticular, dacã (R, +, ·) e = 0 ºi u = 1 avem 1 @ 0. a) Arãtaþi cã R este inel în raport cu ope-
Demonstraþie. Dacã 1 = 0, atunci µ x i R , x = 1x = 0x = 0, raþiile de adunare ºi înmulþire a matricelor.
de unde R = {0}, contradicþie. Analog se demonstreazã pentru b) Comparaþi tabla adunãrii ºi tabla
u ºi e. înmulþirii inelului R.
Proprietatea 3. (Regula semnelor). c) Gãsiþi elementele inversabile în R.
µ x, y i R, (–x)  y = x  (–y) = –x  y ºi (–x)  (–y) = x  y . În 6) Fie R = {0, 1, a, b} un inel cu patru
particular, dacã (R, +, ·) avem elemente astfel încât 1 + 1 = 0.
µ x, y i R, (–x)y = x(–y) = –xy ºi (–x)(–y) = xy. a) Arãtaþi cã x + x = 0, µ x i R.
Demonstraþie. 0 = 0y = ((–x) + x)y = (–x)y + xy = xy + (–x)y, b) Completaþi tabla adunãrii inelului R
de unde rezultã cã (–x)y este opusul lui xy, deci (–x)y = –xy. ºi deduceþi cã b = 1 + a.
Analog, x(–y) = –xy. În fine, (–x)(–y) = –(x(–y)) = –(–xy) = xy. c) Completaþi tabla înmulþirii inelului R
Analog se demonstreazã pentru operaþia „  ”. dacã a2 = 0.
Proprietatea 4. (Distributivitatea înmulþirii faþã de scãdere). d) Comparaþi tablele operaþiilor din R cu
Într-un inel (R, +, ·) avem µ x, y, z i R , x(y – z) = xy – xz ºi cele ale inelului de la ex. 4).
(y – z)x = yx – zx. e) Completaþi tabla înmulþirii inelului R,
dacã a2 = 1 + a.
Demonstraþie. Avem: x(y – z) = x(y + (–z)) = xy + x(–z) =
f) Comparaþi tabla operaþiilor din R cu cele
= xy + (–(xz)) = xy – xz, ºi analog (y – z)x = yx – zx.
ale inelului de la ex. 5).
43
Proprietatea 5. 7) Arãtaþi cã grupul unitãþilor inelului
Într-un inel (R, +, ·) fãrã divizori ai lui zero putem simplifica (m, +, ·) este U(m) = {1, –1}.
cu elemente diferite de 0; adicã 8) Arãtaþi cã grupul unitãþilor inelului
µ x, y, z i R, x @ 0, xy = xz sau yx = zx  y = z. M2(Z) este grupul general liniar
Demonstraþie. Dacã xy = xz, atunci x(y – z) = xy – xz = 0 ºi, GL2 (Z )  { A  M2 (Z ) | A  0} .
cum x @ 0, rezultã y – z = 0, deci y = z.
9) Arãtaþi cã grupul unitãþilor lui
(m[i], +, ·) este {1, –1, i, –i}.
Grupul unitãþilor unui inel Indicaþie.
Dacã u = a + bi i m[i] este inversabil
Definiþie. Elementele inversabile ale unui inel R se numesc în m[i], existã v = c + di i m[i] astfel încât
unitãþi ale lui R. Notãm cu U(R) mulþimea unitãþilor inelului R.
uv = 1. Prin conjugare, obþinem u  v  1 .
Aºadar, în q avem:
Teoremã. Fie R un inel. U(R) este grup în raport cu operaþia 1  11  uvu v  (uu )(vv )  (a2  b2 )(c2  d 2 ) .
indusã de înmulþirea lui R, numit grupul unitãþilor inelului R. Rezultã a2 + b2 = 1, cu a, b i m. Avem
posibilitãþile a = 1, b = 0 sau a = –1,
Demonstraþie. b = 0 sau a = 0, b = 1 sau a = 0, b = –1.
Fie 1 elementul unitate al lui R. Cum 1 i U(R), rezultã cã Aºadar u i {1, –1, i, –i} ; numerele 1, –1,
U(R) @ l. i ºi –i sunt inversabile în m[i]. În concluzie,
Dacã u, v i U(R), atunci uv i U(R) pentru cã produsul a U(m[i]) = {1, –1, i, –i}.
douã elemente inversabile este inversabil.
Dacã u i U(R), atunci u–1 i U(R) pentru cã u–1 este, de 10) Arãtaþi cã grupul unitãþilor
ˆ 3,
inelului m8 este: U (m8 )  {1, ˆ 5,
ˆ 7}
ˆ .
asemenea, inversabil ºi (u–1)–1 = u.
Aºadar U(R) este stabilã în R. Operaþia indusã pe U(R) de Indicaþie.
înmulþirea inelului R este asociativã, admite element neutru ºi Din tabla înmulþirii modulo 8, se
orice element u i U(R) admite pe u–1 i U(R) ca simetric. constatã cã o clasã â  m8 este inversa-
bilã dacã ºi numai dacã a ˆ 3,
ˆ {1, ˆ 5,
ˆ 7}
ˆ .
Aplicaþii ale operaþiilor cu matrice
A. Modelul economic al lui Leontif
În 1973, premiul Nobel pentru economie a fost atribuit lui W. Leontief (economist american, originar din
Rusia) care a elaborat o procedurã de modelare matematicã numitã analizã input-output, adecvatã pentru
un sistem economic complex, formatã cu un numãr mare de sectoare între care existã interacþiuni.
Presupunem cã avem un sistem economic E, format cu trei sectoare în care sunt fabricate respectiv
produsele P1 , P2, P3. O parte din producþia sistemului economic E este folositã în interiorul sistemului ca
resurse, iar o altã parte este rezervatã pentru a onora o cerere externã.
Notãm cu aij numãrul unitãþilor din produsul Pi care sunt folosite pentru realizarea unei unitãþi din produsul
Pj. Numerele aij cuantificã interacþiunile dintre sectoarele S1, S2, S3 .
 a11 a12 a13 
Matricea A   a21 a22 a23  se numeºte matricea tehnologicã sau matricea input-output.
a a33 
 31 a32
Dacã xj este nivelul producþiei lui Pj (adicã numãrul de unitãþi din produsul Pj realizate), atunci vectorul
3-dimensional
 x1 
 
P   x2 
se numeºte vectorul producþie.
x 
 3
44
 a11 a12 a13   x1   a11x1  a12 x2  a13 x3 
   
Produsul AP   a21 a22 a23    x2    a21x1  a22 x2  a23 x3  reprezintã consumul intern pentru cã
a a33   x3   a31x1  a32 x2  a33x3 
 31 a32
a11x1 + a12x2 + a13x3 reprezintã partea din producþia x1 a lui S1 consumatã în interiorul sistemului E º.a.m.d.
Rezultã cã P – AP este partea de producþie disponibilã, care poate fi folositã pentru a onora o cerere externã.
Presupunem cã din afara sistemului economic E existã o comandã de cj unitãþi din produsul Pj, 1 T j T 3 ºi
 c1 
fie C   c2  numit vectorul-comandã. Problema fundamentalã care se pune este de a planifica nivelul
c 
 3
producþiei P de aºa naturã încât P – AP = C, ceea ce se mai scrie (I3 – A)P = C.
Dacã matricea I3 – A este inversabilã, atunci înmulþind la stânga egalitatea (I3 – A)P = C cu (I3 – A)–1 se
obþine P = (I3 – A)–1C.
 x1   0,2 0,2 0,2 

Determinã vectorul producþie P   x2  , dacã matricea tehnologicã este A   0, 4 0, 4 0,2  ºi
 
x   0, 4 0, 4 0,6 
 3  
 2 000 
vectorul comandã C   1 000  .
 
 3 000 
 
B. Criptarea mesajelor
Inversa unei matrice are aplicaþii ºi în criptografie, disciplinã care are ca obiect elaborarea metodelor de
secretizare a mesajelor.
 1 1 2   2 3 1
Pentru exemplificare, vom folosi matricea A  1 1 1 ºi inversa sa A   1 1 1  , ºi
  1
 
0 1 1 1 1 0
   
mesajul „SOSESC JOI”. Atribuim literelor alfabetului latin câte un numãr natural pozitiv ºi blancului
numãrul 0. De exemplu:
A B C D E F G ... O ... S ... J Z
           
0 1 2 3 4 5 6 7 15 19 25 26
Mesajul se împarte în blocuri de lungimi egale (în cazul nostru 3) luând în considerare ºi spaþiile libere
(blancuri). Se adaugã eventual la sfârºitul mesajului câteva blancuri pentru a obþine blocuri de lungimi
egale: SOSESC JOI
Semnele din blocuri sunt înlocuite cu numerele asociate. Se formeazã o matrice numericã M cu trei
coloane ºi tot atâtea linii câte blocuri are mesajul. Se înmulþeºte M cu A, MA = C, matricea C fiind mesajul
criptat care se transmite. În cazul nostru:
45
 19 15 19   19 15 19   4 15 42 
S O S  5 19 3   1 1 2   14
  17 6 
E S C devine M   5 19 3  ºi atunci MA =    1 1 1  
 0 10 15   0 10 15     10
 25 5  , deci
J O    0 1 1   
  9 0 0
9 0 0    9 9 18 
I  
 4 15 42 
 
mesajul criptat va fi C   14 17 6 
.
 10 25 5 
 
 9 9 18 
La recepþie, pentru decriptare se efectueazã produsul CA–1 ºi se obþine M, deoarece
CA–1 = (MA)A–1 = M(AA) = MI3 = M:
 4 15
42   19 15 19 
 14   2 3 1  
17
6      5 19 3 
CA1   1 1 1
 10 25 5     0 10 15  . Fãcându-se corespondenþa dintre numere ºi literele

 9  1 1 0  
 9 18  9 0 0
S O S
E S C
asociate, se obþine mesajul: , adicã SOSESC JOI .
J O
I
1) Fie (R, +, E) inel ºi a, b i R cu ab = ba. Arãtaþi cã:
(i) (a + b)(a – b) = a2 – b2,
(ii) (a + b)2 = a2 + 2ab + b2,
(iii) (a – b)2 = a2 – 2ab + b2.
În particular, dacã R este comutativ, atunci ¼ a, b i R, sunt adevãrate (i), (ii) ºi (iii).
Soluþie. (i) Folosind distributivitatea înmulþirii faþã de adunare ºi apoi faþã de scãdere, avem:
(a + b)(a – b) = a(a – b) + b(a – b) = a2 – ab + ba – b2 = a2 – ab + ab – b2 = a2 – b2.
(ii) Folosind definiþia puterilor unui element ºi proprietatea de distributivitate a înmulþirii faþã de adunare,
avem: (a + b)2 = (a + b)(a + b) = (a + b)a + (a + b)b = a2 + ba + ab + b2 = a2 + ab + ab + b2 = a2 + 2ab + b2.
2) Fie R un inel cu proprietatea () 1 + 1 + 1 = 0. Arãtaþi cã:
(i) a + a + a = 0, ¼ a i R.
(ii) (a + b)3 = a3 + b3, ¼ a, b i R cu ab = ba.
(iii) inelele m3 ºi M2(m3) au proprietatea () ºi demonstraþi cã ¼ A, B i M2(m3) cu AB = BA, (A + B)3 = A3 + B 3.
Soluþie. (i) a + a + a = 1Ea + 1Ea + 1Ea = (1 + 1 + 1)a = 0Ea = 0.
(ii) (a + b)3 = (a + b)2(a + b) = (a2 + 2ab + b2)(a + b) = (a2 + 2ab + b2)a + (a2 + 2ab + b2)b =
= a3 + 2a2b + ab2 + a2b + 2ab2 + b3 = a3 + 3a2b + 3ab2 + b3.
Dar 3a2b = a2b + a2b + a2b = 0 ºi, analog, 3ab2 = 0, de unde (a + b)3 = a3 + b3.
ˆ  1ˆ  2ˆ  1ˆ  2
(iii) În m3 , 1ˆ  1ˆ  1ˆ  (1ˆ  1)  1  3ˆ  0ˆ .
 1ˆ 0ˆ   1ˆ 0ˆ   1ˆ 0ˆ   1ˆ  1ˆ  1ˆ 0ˆ  0ˆ  0ˆ   0ˆ 0ˆ 
În inelul M2(m3) avem: I 2  I 2  I 2       
 0ˆ 1ˆ   0ˆ 1ˆ   0ˆ 1ˆ   0ˆ  0ˆ  0ˆ 1ˆ  1ˆ  1ˆ   0ˆ 0ˆ 
         
Cum AB = BA, calculul puterii (A + B)3 se face ca într-un inel comutativ.
Avem: (A + B)3 = A3 + 3A2B + 3AB2 + B3 = A3 + B3 pentru cã 3A2B = O ºi 3AB2 = O.
46
3) Sã rezolvãm în inelul m6 ecuaþiile:
(i) 5̂ x  2ˆ  4ˆ ;
(ii) 3ˆ x  4ˆ  1ˆ ;
(iii) 2ˆ x  3ˆ  2ˆ .
Soluþie. (i) Din 5̂ x  2ˆ  4ˆ rezultã 5̂ x  4ˆ  2ˆ , deci 5̂ x  2ˆ . În linia lui 5̂ în tabla înmulþirii modulo 6 se aflã
2̂ numai în coloana lui 4̂ , deci x  4̂ . Se putea obþine soluþia observând cã 5̂ este inversabil în inelul m6 ºi
5ˆ 1  5ˆ . Înmulþind egalitatea 5̂ x  2ˆ cu 5ˆ 1  5ˆ se obþine x  5̂  2ˆ  10   4ˆ .
(ii) Din 3ˆ x  4ˆ  1ˆ rezultã cã 3ˆ x  1ˆ  4ˆ  –3ˆ  3ˆ .
Cu tabla înmulþirii mod 6 gãsim soluþiile x  1, ˆ x  3,
ˆ x  5ˆ (deci o ecuaþie de gradul întâi în m poate
1 2 3 6
avea mai multe soluþii!).
(iii) Din 2ˆ x  3ˆ  2ˆ rezultã 2ˆ x  2ˆ – 3ˆ  –1ˆ  5ˆ , deci 2ˆ x  5ˆ . Consultând linia 2̂ din tabla înmulþirii modulo
6 conchidem cã nu existã x i m6 astfel încât 2ˆ x  5ˆ , deci ecuaþia 2ˆ x  3  2ˆ nu admite soluþii în m6.
4) a) Fie aˆ  mn . Arãtaþi cã â este element inversabil al inelului mn dacã ºi numai dacã a este relativ prim cu n;
b) Determinaþi elementele inversabile ale inelului m9 ºi rezolvaþi în inelul m9 ecuaþia 7̂ x  3ˆ  2ˆ .
Soluþie. a) Presupunem cã â este inversabilã în inelul mn. Atunci existã bˆ  mn astfel încât âbˆ  1̂ . Cum
  ab̂
ab ˆ  1̂ avem ab   1̂ , de unde rezultã cã numãrul ab – 1 se divide prin n. Existã deci k i m astfel încât
ab – 1 = nk. Aºadar a · b + n(–k) = 1, de unde (a, n) = 1.
Reciproc, dacã (a, n) = 1, existã h, k i m astfel încât ah + nk = 1.

Cum 1ˆ  ah   nk
 nk  ah   ah
  0ˆ  ah
ˆ ˆ rezultã cã â este element inversabil al inelului m ºi â1  hˆ . n
b) Elementele inelului m9 sunt 0, ˆ 1,

ˆ 2,
ˆ ..., 8ˆ
Dintre numerele 0, 1, 2, ..., 8 sunt relativ prime cu 9 numerele 1, 2, 4, 5, 7 ºi 8, deci elementele inversabile
ˆ 2,
ale inelului m sunt 1, ˆ 4,
ˆ 5,
ˆ 7ˆ ºi 8̂ . Din tabla înmulþirii inelului m se pot determina inversele acestor clase.
9 9
Prezentãm o altã metodã pe cazul a = 7. Algoritmul lui Euclid pentru 9 ºi 7 este:
9 = 7 · 1 + 2,
7 = 2 · 3 + 1.
Ultimul rest diferit de zero este 1 ºi sã-l reprezentãm sub forma 7h + 9k. Din ultima egalitate avem
1=7–2·3
ºi folosind ºi prima egalitate rezultã:
1 = 7 – 2 · 3 = 7 – (9 – 7 · 1) · 3 = 7 · 4 + 9 · (–3)
Avem: 1ˆ  7 3)  7ˆ  4ˆ  0ˆ  (3)  7ˆ  4ˆ deci 7̂1  4ˆ . Ecuaþia datã se rezolvã astfel:
 4  9  (3)  7ˆ  4ˆ  9ˆ  (
7̂ x  2ˆ  (3)  2ˆ  6ˆ  8ˆ
ˆ ˆ  4
ºi atunci x  7ˆ 18ˆ  48   5ˆ .
 8  32
47
 0 a b
1. Fie R un inel în care x2 = x, ¼ x i R.  
Arãtaþi cã: 6. Fie U  M3(Z), U   0 0 c  , a, b, c  Z .
 0 0 0
a) x + x = 0, ¼ x i R ;  
b) xy = yx, ¼ x, y i R. a) Pentru ce numere reale a, b, c avem U2 = O3?
2. Fie (R, +, ·) un inel ºi a, b i R astfel încât b) Dacã U2 = O3 , atunci I2 – U este inversabilã ºi
ab = ba. Arãtaþi cã (I2 – U)–1 = I2 + U.
a) a3 + b3 = (a + b)(a2 – ab + b2),  a b
7. Fie (R , +, ·) inel comutativ, A     M2 (R)
a3 – b3 = (a – b)(a2 + ab + b2) ; c d
b) ( a  b) n  an  Cn1 an 1b  Cn2 an 2 b2  ...  bn  ºi u = det(A) = ad – bc.
n a) Dacã u este inversabil în R, atunci matricea
  C nk an  k bk , oricare ar fi n i q*. d b 
k 0 A  u1    M2 ( R) verificã AA  AA  I 2 , adicã
 c a 
3. Fie (R, +, ·) un inel ºi p i q, p > 1, astfel A = A–1.
încât 1
 1
 ... 
1  0 . Arãtaþi cã: b) Arãtaþi cã A i M2(m9) este inversabilã în M2(m9)
p ori
dacã ºi numai dacã det A{1, ˆ 2,
ˆ 4,ˆ 5, ˆ 7,
ˆ 8}
ˆ .
a) ¼ x i R, px = 0, unde px  
x   ... x .
x 
p ori  3ˆ 5ˆ   2ˆ 3ˆ 
b) dacã p prim ºi a, b i R cu ab = ba, (a + b)p = ap + bp. c) Arãtaþi cã A   ˆ ˆ  ºi B   ˆ ˆ  din M2(m9) sunt
8 2  1 5
 1ˆ aˆ bˆ 
inversabile în M2(m9) ºi determinaþi inversele lor.
c) A = Ip, ¼ A i M3(mp), A   0ˆ 1ˆ cˆ  , p prim, p > 2.
p
 0ˆ 0ˆ 1ˆ  a b
  8. Fie R inel comutativ ºi A     M2 ( R ) .
Indicaþie. Dacã p este prim, atunci p divide c d
a) Arãtaþi cã A are inversã în inelul M2(R) dacã ºi
coeficienþii binomiali C kp , ¼ k = 1, 2, ..., p – 1.
numai dacã detA este inversabil în inelul R.
4. Rezolvaþi în inelul (m6, +, ·) sistemele de ecua- b) Arãtaþi cã o matrice A i M2(m) este inversabilã în
þii liniare: inelul M2(m) dacã ºi numai dacã detA = ±1.
c) Arãtaþi cã o matrice A i M2({) este inversabilã în
3ˆ x  2ˆ y  4ˆ inelul M2({) dacã ºi numai dacã detA @ 0.
a)  ;
2ˆ x  3ˆ y  1ˆ 9. Rezolvaþi în inelul (m8, +, ·) ecuaþiile:
a) 7̂ x  3ˆ  0ˆ ; b) 2ˆ x  4ˆ  0ˆ ; c) 4ˆ x  5ˆ  0ˆ .
5̂ x  2ˆ y  1ˆ
b)  . 10. Fie R = {0, 1, a, b} un inel. Arãtaþi cã:
3ˆ x  4ˆ y  3ˆ a) funcþia f : R  R, f (x) = 1 + x este bijectivã;
b)  f ( x )  1  a  b ºi 1 + 1 + 1 + 1 = 0.
5. Fie (m2, +, ·) inelul claselor de resturi modulo 2. xR
a) Câte elemente are inelul M2(m2)?
11. Fie R inel în care x6 = x, µ x i R. Arãtaþi cã
b) Arãtaþi cã U + U = 0, U  M2(m 2) . x2 = x, ¼ x i R.
c) Care sunt matricele inversabile ale inelului
(M2(m2) +, ·)? 12. Fie R inel cu 8 elemente având proprietatea
d) Determinaþi inversele matricelor inversabile ale cã 1 + 1 = 0. Arãtaþi cã
inelului (M2(m2) +, ·). x7 + 1 = (x + 1)(x3 + x2 + 1)(x3 + x + 1), ¼ x i R.
48
Corpuri
Un cadru ideal pentru efectuarea calculului algebric este Caracterizarea structurii algebrice de
oferit de inelele în care orice element nenul este inversabil în corp prin intermediul proprietãþilor
raport cu înmulþirea. Un astfel de inel este ... operaþiilor
Corpul. Proprietãþi, exemple 1) Fie (K, +, ·) un corp ºi a, b i K,

a @ 0. Arãtaþi cã ecuaþia liniarã ax + b = 0
Definþie. are soluþie unicã în K, anume x = –a–1b.
Un inel K se numeºte corp dacã e @ u ºi orice element nenul
2) Rezolvaþi în corpul m5 ecuaþia 3ˆx1ˆ 0ˆ .
din K este simetrizabil în raport cu înmulþirea. Dacã înmulþirea
este comutativã, K se numeºte corp comutativ. 3) Fie K un corp comutativ,
a b
Observaþie. A   M2 ( K ) ºi D = detA i K.
e @ u înseamnã cã elementul neutru faþã de legea aditivã c d
este diferit de elementul neutru faþã de legea multiplicativã. a) Dacã D @ 0 ºi ,  i K, atunci siste-
Proprietatea 1. Un corp nu are divizori ai lui zero.  ax  by  
mul liniar  are soluþie unicã
Demonstraþie. Fie (K, +, ·) un corp ºi a, b i K, a @ 0, b @ 0, cx  dy  
ab = 0. Avem b = 1Eb = (a –1 a)b = a –1 (ab) = a –1 E0 = 0,  b 1 a  1
în K, anume x  D , y D
contradicþie.  d c 
Proprietatea 2. Elementele nenule ale unui corp formeazã (Regula lui Cramer).
grup cu înmulþirea. 2ˆ x  3ˆ y  1ˆ
b) Rezolvaþi în m5 sistemul  .
Demonstraþie. Fie (K, +, ·) un corp, K* = K \ {0}. Dacã a, b i K*, 2ˆ x  4ˆ y  3ˆ
atunci ab @ 0 pentru cã un corp nu are divizori ai lui zero, deci 4) Fie { mulþimea numerelor raþio-
K* este o parte stabilã a lui K în raport cu înmulþirea. Cum într-un nale. Se definesc legile de compoziþie:
corp 1 @ 0, rezultã cã 1 i K*. Deducem cã operaþia indusã pe x C y = x + y – 1, µ x, y i {
K* de înmulþirea lui K este asociativã ºi admite pe 1 ca element x  y  x  y  xy ,  x , y  { .
neutru. Dacã x i K*, atunci x @ 0 ºi fie x–1 inversul lui x în a) Arãtaþi cã legile „C“ ºi „  “ sunt bine
raport cu înmulþirea lui K. Cum x–1x = 1 @ 0, rezultã cã x–1 @ 0 ºi definite.
atunci x–1 i K*. Evident, x–1 este inversul lui x ºi în raport cu b) Determinaþi elementul neutru faþã de „*”.
operaþia indusã pe K* de înmulþirea lui K. Atunci (K*, ·) este grup, c) Determinaþi elementul neutru faþã de „  ”.
numit grupul multiplicativ al corpului K.
d) Arãtaþi cã x  ( y * z)  (x  y) * (x  z) ,
Proprietatea 3. Orice domeniu de integritate finit este corp. µx, y, z i {.
Demonstraþie. Fie (R, +, ·) un domeniu de integritate. Avem e) Demonstraþi cã ({ , C, ) este corp.
1 @ 0 ºi din ax = ay, a @ 0 rezultã x = y. f) Calculaþi inversul lui 2.
Fie a i R, a @ 0. Funcþia f : R  R, f (x) = ax este injectivã g) Calculaþi 3C41C( 2)  21 , unde prin
pentru cã, dacã f (x) = f (y), atunci ax = ay, deci x = y. Cum 4–1 ºi 2–1 am notat inversul lui 4, respectiv
mulþimea R este finitã, rezultã cã f este ºi funcþie surjectivã. 2, faþã de legea „  ”.
În aceste condiþii, pentru 1 i R existã a i R astfel încât 5) Care dintre urmãtoarele inele sunt
f (a) = 1, adicã aa = 1. Analog se aratã cã existã a i R astfel corpuri: ( m 2 ,  , ) , (m 4 ,  , ) ,
încât aa = 1. Cum înmulþirea este asociativã, avem a = a. (m7 ,  , ) , (m9 ,  , ) , (m10 ,  , ) ,
Rezultã cã a este inversabil ºi a–1 = a. (m11 ,  , ) , (m12 ,  , ) ? Justificaþi.
Exemple de corpuri – temã de sintezã

1) Inelele ({, +, ·), (Z, +, ·) ºi (³, +, ·) sunt corpuri comutative, numite respectiv corpul numerelor
raþionale, corpul numerelor reale ºi corpul numerelor complexe.
49
Demonstraþie. Pentru ({, +, ·) ºi (Z, +, ·) axiomele corpului se verificã cu uºurinþã.
Pentru (³, +, ·) sã verificãm numai existenþa elementului invers. Fie z = a + bi i ³, z @ 0, a, b i Z. Atunci
a b a b
a @ 0 sau b @ 0, deci a2 + b2 @ 0. Deoarece (a  bi )  2  2 i   1 , avem z 1  2
2 
 2 i.
a b 2
a b  a  b a  b2
2
2) Mulþimea {( 2 )  { a  b 2 | a , b  {} este corp în raport cu adunarea ºi înmulþirea numerelor reale.

Demonstraþie. Fie u , v  {( 2), u  a  b 2 , v  c  d 2 , a, b, c , d{ . Avem u  v  (a  c)  (b  d) 2 {( 2) ,
uv  ( ac  2bd )  ( ad  bc ) 2 {( 2) , deci {( 2) este stabilã în raport cu adunarea ºi înmulþirea. Se verificã
uºor cã {( 2) este inel în raport cu operaþiile induse. Elementul zero este 0  0  0 2 , iar unitatea este 1  1  0 2 .
Dacã u  {( 2), u  a  b 2 ºi u @ 0, atunci a @ 0 sau b @ 0. Rezultã cã a2 – 2b2 @ 0 (pentru cã din
2
a a
a2 – 2b2 = 0 ºi b = 0 deducem a = 0, iar din a2 – 2b2 = 0 ºi b @ 0 deducem cã 2    cu { , ambele
 b b
a b
variante fiind contradictorii), deci numãrul u  2  2  {( 2) ºi avem uu  1 . Aºadar u
a  2b 2 a 2  2 b 2
este inversabil în {( 2) ºi u–1 = u.
3) Inelele (m, +, ·) ºi (m12, +, ·) nu sunt corpuri.

Demonstraþie. Ecuaþia 2x = 1 nu are soluþii în m (2 @ 0 nu este inversabil în m). În inelul (m12, +, ·) avem
  0ˆ . Cum un corp nu are divizori ai lui zero, rezultã cã (m , +, ·) nu este corp.
ˆ 6ˆ  0ˆ ºi 4ˆ  6ˆ  24
ˆ4  0,
12
4) Inelul (mp, +, ·), p > 1 este corp dacã ºi numai dacã p este numãr prim.
Demonstraþie. Reamintim cã un numãr întreg p > 1 este prim dacã din p | ab, cu a, b i m, rezultã p | a sau
  0̂ , deci p | ab,
ˆ ˆ  0ˆ în inelul mp, atunci ab
p | b. Sã observãm cã din p > 1 rezultã 1ˆ  0ˆ . Dacã p este prim ºi ab
de unde p | a sau p | b, adicã aˆ  0ˆ sau bˆ  0̂ .
Aºadar, dacã p este prim, atunci mp este domeniu de integritate finit ºi deci corp conform proprietãþii 3.
ˆ ˆ  0,
Dacã p nu este prim, existã a, b i m astfel încât p | ab, p | a , p | b , ceea ce revine la ab ˆ aˆ  0 ºi
bˆ  0̂ . Deci mp are divizori ai lui zero dacã p nu este prim ºi atunci nu poate fi corp.  0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ
Astfel, inelele (m2, +, ·), (m3, +, ·), (m5, +, ·), (m7, +, ·) etc. sunt corpuri. Faptul cã 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ 0ˆ
orice clasã â m5 , aˆ  0ˆ este inversabilã se poate observa ºi pe tabla înmulþirii lui m5: 1ˆ 0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ
2ˆ 0ˆ 2ˆ 4ˆ 1ˆ 3ˆ
1ˆ 1  1,
ˆ 2ˆ 1  3,
ˆ 3ˆ 1  2,
ˆ 4ˆ 1  4ˆ .
ˆ 2,
ˆ 3,
ˆ 4}
ˆ ºi tabla 3ˆ 0ˆ 3ˆ 1ˆ 4ˆ 2ˆ
Grupul multiplicativ ( m* , ·) al corpului m are 4 elemente, m*  {1,
4ˆ 0ˆ 4ˆ 3ˆ 2ˆ 1ˆ
5 5 5
înmulþirii acestui grup este cuprinsã în tabla înmulþiri lui m5.
1. Pe mulþimea K = Z D Z definim 3. Pe mulþimea R = m D m se definesc operaþiile:

legile de compoziþie: (a, b) + (c, d) = (a + c, b + d) ;
(a, b) + (c, d) = (a + c, b + d), (a, b)E(c, d) = (ac – bd, ad + bc), µa, b, c, d i m.
(a, b)E(c, d) = (ac – bd, ad + bc). (i) Arãtaþi cã R are o structurã de inel comutativ în
Arãtaþi cã (K, +, ·) este corp comutativ. raport cu aceste operaþii.
(ii) Determinaþi elementele inversabile ale inelului R.
2. Pe intervalul K = (0, ) _ Z definim legile
de compoziþie „T“ ºi „u“ (truc ºi antitruc): 4. Fie a, b, c i Z. Pe Z definim legile de com-
x T y = xy, µ x, y i K ºi poziþie „T“ ºi „u“ prin:
x u y = xlny, µ x, y i K. x T y = ax + by – 2, µ x, y i Z ºi
Arãtaþi cã tripletul (K, T, u) este corp comutativ. x u y = xy – 2x – 2y + c, µ x, y i Z.
Determinaþi a, b, c astfel încât (Z, T, u) sã fie corp.
50
6. Fie K un inel cu patru elemente.
 aˆ  bˆ  
5. Fie K    | aˆ , bˆ  m 3   M2 (m 3 ) . Arãtaþi cã sunt echivalente urmãtoarele afirmaþii:
ˆ 
 b aˆ   i) K este corp;
Arãtaþi cã A + A + A = 0 ºi (A + B)3 = A3 + B3, oricare ii) j a i K astfel încât a2 = 1 + a.
ar fi A, B i K.
Teste de evaluare
Testul 1 Testul 2
(3p) 1. Fie mulþimea K = (0, +) cu operaþiile (3p) 1. Fie mulþimea K = (–, 1) ºi operaþiile:
ln 3 y
xT y  x , x  y  xy . x T y  1  (1  x )ln(1 y ) , x  y  x  y  xy .
Arãtaþi cã tripletul (K, u, T) este corp comutativ. Demonstraþi cã tripletul (K, u, T) este corp comutativ.
(3p) 2. Câte elemente are mulþimea M2 (m2) a (3p) 2. Care este mulþimea elementelor inversabile
matricelor cu elemente din m2? din inelul m24 ?
Câte elemente inversabile are inelului M2(m2)?
1
(3p) 3. Fie A i Mn(m) ºi X i Mn(Z), cu A  X  X.
 x 0 x   2
(3p)  
3. Fie inelul (  0 0 0  | x  m  , +, E). Care Atunci:
 x 0 x   a) X = In; b) X = On; c) X = A;
d) X = A + I2; e) X nu existã.
este elementul unitate în raport cu înmulþirea?

1. În inelul m12 considerãm ecuaþiile xˆ 4  0ˆ , c) Sã se calculeze câte soluþii are ecuaþia xˆ 3  xˆ în
xˆ 2  xˆ , 2ˆ xˆ  4ˆ . inelul (m16, +, ·).
a) Sã se afle câte elemente inversabile în raport cu d) Sã se calculeze produsul elementelor inelului m2.
înmulþirea are inelul m12.
4. a) Sã se afle câte soluþii are ecuaþia 3 x  2 în
b) Sã se calculeze produsul soluþiilor ecuaþiei 2ˆ xˆ  4ˆ .
inelul m4 .
c) Sã se calculeze suma soluþiilor ecuaþiei xˆ 2  xˆ .
b) Sã se calculeze produsul elementelor mulþimii m4.
d) Sã se afle numãrul de soluþii ale ecuaþiei xˆ 4  0ˆ . c) Sã se afle câte elemente inversabile faþã de
e) Sã se afle probabilitatea ca, alegând un element înmulþire sunt într-un corp cu 3 elemente.
din inelul m12, acesta sã fie o soluþie a ecuaþiei xˆ 4  0ˆ .
5. Fie p un numãr prim, p U 3.
2. Pe mulþimea G = (–2, +) se defineºte legea a) Sã se demonstreze cã mp–1 este grup faþã de
x  y  xy  2 x  2 y  2 . adunare.
a) Sã se afle elementul neutru al legii. b) Sã se demonstreze cã  xˆ  m p1 , x  0ˆ , existã
b) Sã se afle simetricul lui 2 în raport cu legea „  “ .   1̂ .
yˆ  m *p 1 astfel încât xy
c) Sã se calculeze suma soluþiilor ecuaþiei xˆ 3  xˆ în m6.
d) Sã se afle probabilitatea ca un element din inelul c) Sã se demonstreze cã (mp–1, +, ·) este corp.
m8 sã fie inversabil. d) Sã se arate cã, dacã xˆ  m *p 1 ºi xˆ 2  1ˆ , atunci
xˆ {1,ˆ  p  1} .
3. a) Sã se afle câte soluþii are ecuaþia xˆ 3  xˆ în
inelul m3 . e) Sã se demonstreze cã 1ˆ  2ˆ  ...  
p 1  
p 1.
b) Sã se afle câte elemente inversabile faþã de f) Sã se demonstreze cã, dacã p este numãr
adunare are inelul m2006 . compus ºi nu este pãtrat perfect, atunci p|(p – 1)!
51
Traiectoria sãgeþii poate fi exprimatã ca o
funcþie de timp. Ce formã are traiectoria sãgeþii pânã
la þintã? De ce arcaºul, când þinta este mai
depãrtatã, îndreaptã sãgeata deasupra þintei?
Polinoame
Polinoame având coeficienþi într-un corp comutativ
Definiþia polinoamelor
Fie X un simbol numit nedeterminatã ºi K un corp comutativ. 1) Determinaþi corpul K pentru fiecare
Corpul K poate fi corpul { al numerelor raþionale, corpul Z al dintre urmãtoarele polinoame:
numerelor reale, corpul ³ al numerelor complexe sau un corp
1 1 1
mp de clase de resturi, p numãr prim. a) f   X  X 2 , f  K[ X ] ;
Dacã a0, a1, ..., ak, ... este un ºir de elemente din corpul K, 2 3 5
ºir având proprietatea cã doar un numãr finit de elemente sunt 2 1 3
diferite de zero, atunci expresia formalã f, b) f  1  X  X  X , f  K[ X ] ;
2
f = a0 + a1X + a2X2 + ... + akX k + ...
se numeºte polinom în nedeterminata X având coeficienþii în K; c) f  X 4  1, f  K [ X ] ;
elementul a k , k i q se numeºte coeficientul de rang k al d) f  X 3  7 X  1, f  K [ X ] ;
polinomului f, iar akX k se numeºte termenul de rang k al lui f.
Vom nota cu K[X] mulþimea tuturor polinoamelor având 10 1 3
e) f  X  X , f  K [ X ] ;
coeficienþii în corpul K. 3
Cum { _ Z _ ³, avem {[X] _ Z[X] _ ³[X].
Dacã f i K[X], f = a0 + a1X + ... + akXk + ..., atunci termenii f) f  aX 2  bX  1, a, b  {, f  K [ X ] ;
akX k se omit când ak = 0. Când ak = 1, termenul 1 · X k se scrie g) f  2  X , f  K [ X ] ;
mai simplu Xk.
Astfel în Z[X] scriem: h) f  1  X  X 2  X 3  3X , f  K [ X ] ;
f = 3 + 2X + 0X2 + 5X3 + 0X4 + ... = 3 + 2X + 5X3
i) f  3  2 2 X 4 , f  K [ X ] ;
g = 0 + 3X + 0X2 + 1 · X3 + 0X4 + ... = 3X + X3.
Polinomul din K[X] cu toþi coeficienþii egali cu zero se j) f  X 11  X 10  X 9  X 8  7, f  K[ X ] ;
numeºte polinomul zero sau polinom nul ºi se noteazã cu 0.
Aºadar 0 = 0 + 0 · X + 0 · X2 + ... + 0 · X k + ... k) f  aX 2  bX  1, a, b  Z, f  K [ X ] ;
Definiþie. Fie f, g i K[X], f = a0 + a1X + ... + akX k + ... ºi l) f  i  X 2 , f  K [ X ] ;

g = b0 + b1X + ... + bkX k + ... m) f  1  iX  X 2 , f  K [ X ] ;
Spunem cã polinomul f este egal cu polinomul g ºi scriem
f = g, dacã ak = bk oricare ar fi k i q. n) f  X 3  iX 2  iX  1, f  K [ X ] ;
Aºadar, douã polinoame f ºi g din K[X] sunt egale dacã
pentru orice k i q coeficientul de rang k al lui f coincide cu o) f  mX 2  1, m  ³, f  K [ X ] ;
coeficientul de rang k al lui g.
52
Fie f, g i Z[X], f = c – 1 + 4X + (2a – b)X2, p) f  aX 2  bX  1, a, b  ³, f  K [ X ] ;
g = (3a – 2b)X + X2 + dX 3, unde a, b, c, d i Z.
Sã determinãm numerele a, b, c, d i Z astfel încât q) f  a, a  {, f  K [ X ] ;
f = g. r) f  a, a  Z, f  K [ X ] ;
Conform definiþiei egalitãþii polinoamelor avem f = g dacã
s) f  a, a  ³, f  K [ X ] .
c – 1  0
3a – 2b  4 2) Care dintre urmãtoarele polinoame
ºi numai dacã  , de unde a = –2, b = –5, sunt egale?
 2a – b  1
 d  0 f = X 2 + X + 1;
c = 1 ºi d = 0. g = 1 + X + X 2;
Fie f i K[X], f @ 0, f = a0 + a1X + ... + akXk + ... h = 1 – X + X 2.
Cum f @ 0, cel puþin un coeficient al lui f este diferit de zero. 3) Determinaþi, în fiecare caz în parte,
Numãrul coeficienþilor lui f diferiþi de zero fiind finit, existã un numerele reale m ºi n astfel încât
cel mai mare numãr natural n astfel încât an @ 0.
polinoamele f ºi g sã fie egale:
Definiþie. Fie f i K[X], f @ 0, f = a0 + a1X + ... + akXk + ... a) f  X 6  X 3  m, g  nX 6  X 3  1 ;
Cel mai mare numãr natural n cu proprietatea an @ 0 se b) f  X  2n, g  mX  2 ;
numeºte gradul polinomului f ºi se noteazã cu grad f.
c) f  X 2  m, g  mX 2  n ;
Un polinom de forma aXn cu a i K, a @ 0 ºi n i q se d) f  5 X 2  m  n, g  5 X 2 ;
numeºte monom, gradul acestuia fiind egal cu n.
e) f  X 3  n, g  nX 3  m 2 .
Dacã f i K[X], f @ 0, f = a0 + a1X + ... + akXk + ... ºi grad f = n,
atunci putem scrie:
4) Scrieþi urmãtoarele polinoame în
f = a0 + a1X + a2X2 + ... + anXn, unde an @ 0.
Monomul anXn se numeºte termenul principal al lui f, iar an formã canonicã în ordinea descres-
se numeºte coeficientul dominant al lui f. Dacã an = 1 spunem cãtoare a puterilor nedeterminatei X:
cã f este polinom unitar sau polinom monic. a) f  X 2  X 3  1 ;
Coeficientul a0 se numeºte termenul liber al polinomului f. b) f  3 X 2  X  2 X 2  7 X ;
Polinoamele de grad zero ºi polinomul zero (al cãrui grad nu se
c) f  X 2  4 X  5 X  X 3 ;
defineºte) se numesc polinoame constante.
Dacã un polinom f  K [ X ], f  0 este scris f  a0  a1 X  d) f  X 3  2 X 4  X  5 X 4  2 ;
...  an X n , atunci spunem cã f este reprezentat sub forma e) f  iX 3  iX 2  2 X 4  1 ;
canonicã, în ordinea crescãtoare a puterilor nedeterminatei. f) f  2 X  8 X 2  3 X 3  8iX 2 ;
Dacã scriem f = anXn + ... + a1X + a0, atunci spunem cã f este g) f  6 X  4 X  3 X  5 X .
reprezentat sub forma canonicã, în ordinea descrescãtoare a
puterilor nedeterminatei.
1) Fie f i Z[X], f = 1 + (2 – 1)X + (2 – 4 + 3)X2 + (2 – 3 + 2)X3,  i Z. Precizeazã gradul lui f.
Discuþie în funcþie de valorile reale ale lui .
Soluþie. Se observã cã pentru  i{1; 2} se anuleazã coeficientul lui X3, cel al lui X2 se anuleazã pentru
 i {1; 3}, iar cel al lui X pentru  i {–1; 1}. Rezultã cã pentru orice  i Z \ {1; 2}, grad f = 3, pentru  = 2,
grad f = 2 ºi pentru  = 1, grad f = 0 .
2) Determinaþi gradul polinomului f  ( m2  1) X  1 dacã: a) m  Z; b) m  ³.

2
Soluþie. a) Dacã m  Z , atunci m  1  0 ºi grad f  1.
b) Din m2  1  0, m  ³ obþinem m {i, i}. Dacã m {i, i}, atunci grad f  0 ; dacã m  ³ \{i, i},
atunci grad f  1.
53
Operaþii cu polinoame
5) Calculaþi f + g + h, ºtiind cã poli-
Fie K un corp comutativ ºi K[X] mulþimea polinoamelor în noamele f, g, h i ³[X] ºi
nedeterminata X având coeficienþii în K. Pe mulþimea K[X] a) f  X 2  X  1,
introducem douã operaþii algebrice, adunarea ºi înmulþirea g  X 2  X  1 , h = –2X 2;
polinoamelor ºi vom arãta cã în raport cu acestea K[X] are o
structurã de inel comutativ. b) f  X 5  iX 3 ,
 Adunarea polinoamelor g  iX 3  iX ,
Fie f, g i K[X], h = iX –1;
f = a0 + a1X + ... + akXk + ..., g = b0 + b1X + ... + bkXk + ... c) f  X 4  iX  1  i,
Definim suma polinomului f cu polinomul g, notatã cu f + g, prin
def g  X 4  i ,
k
f  g  (a0  b0 )  (a1  b1 ) X  ...  ( ak  bk ) X  ... .
h   iX  1 .
Sã observãm cã f + g i K[X], adicã suma a douã polinoame
este tot un polinom. Aceastã afirmaþie este evidentã când f = 0 În fiecare caz în parte determinaþi
sau g = 0. Astfel, dacã f = 0 = 0 + 0X + ... + 0Xk + ..., atunci gradul polinomului f + g + h.
0  g  (0  b0 )  (0  b1 ) X  ...  (0  bk ) X k  ...  b0  b1 X  ...  6) Calculaþi f + g + h, dacã f i m3[X],
 bk X k  ...  g . g i m3[X] ºi h i m3[X].
Putem deci presupune cã f @ 0 ºi g @ 0. Dacã n = gradf, a) f  X 3  X 2  X ,
m = grad g ºi n T m, atunci f + g = a0 + a1X + ... + anXn + 0Xn+1 + g  X 2  X  1̂ ,
+ ... + b0 + b1X + ... + bmXm + 0Xm+1 + ... = (a0 + b0) + (a1 + b1)X +
h  2ˆ X 3  X 2  2ˆ X  2ˆ ;
+ ... + (an + bn)Xn + bn+1Xn+1 + ... + bmXm + 0Xm+1 + ... 4
b) f  X  1̂,
Rezultã cã f + g are un numãr finit de coeficienþi diferiþi de 0,
deci f + g i K[X]. g  2ˆ X 4  1ˆ ,
Din calculul efectuat mai sus rezultã: h  1̂ .
grad(f + g) = max{grad f, grad g}, dacã m @ n ºi
grad(f + g) T max{grad f, grad g}, dacã m = n ºi f + g @ 0 7) Pentru fiecare dintre polinoamele
Dacã f i K[X], f = a0 + a1X + ... + akXk + ..., atunci polinomul urmãtoare f, g i ³[X] calculaþi:
i) f + g
(–a0) + (–a1)X + ... + (–ak)Xk + ... se noteazã cu – f ºi se numeºte
ii) –g
opusul lui f. iii) f – g ºtiind cã:
Avem f + (–f ) = (–f ) + f = 0. Într-adevãr
a) f = X 3 – 2X 2 + X – 1,
f + (–f ) = (a0 + (–a0)) + (a1 + (–a1))X + ... + (ak + (–ak))Xk + ... = g = –X 2 + 1;
= 0 + 0X + ... + 0Xk + ... = 0 ºi analog se aratã cã (–f) + f = 0. b) f = X 4 – X 2 + 2,
Principalele proprietãþi ale operaþiei de adunare a g = –X 4 + X 2 – 2;
polinoamelor sunt menþionate în urmãtorul enunþ. c) f = 3X – X 2,
g = 3X 2 – X;
Teorema 1. Fie K un corp comutativ ºi K[X] mulþimea
d) f = X 7 + X 6 + X 5,
polinoamelor în nedeterminanta X având coeficienþii în K.
g = X 4 + X 3 + X 2;
Avem:
(1) ( f + g) + h = f + (g + h), ¼f, g, h i K[X] (asociativitate) e) f  X 3  5 X  2,
(2) f + g = g + f, ¼f, g i K[X] (comutativitate) g  X 3  5X  2 ;
(3) 0 + f = f + 0 = f, ¼f i K[X] (polinomul 0 este element neutru)
f) f  (1  i )  (1  i ) X  iX 2  iX 3 ,
(4) f + (–f ) = (–f ) + f = 0, ¼f i K[X] (orice polinom are opus)
Altfel spus, K[X] este grup abelian în raport cu operaþia de g  i  iX  (1  i ) X 2  (1  i ) X 3 .
adunare a polinoamelor.
54
Demonstraþie. (2) Dacã ak ºi bk sunt coeficienþii de rang k ai 8) Calculaþi f + g, –f , –g ºi f – g dacã
lui f, respectiv g, atunci ak + bk este coeficientul de rang k al lui f, g i m4[X] ºi:
f + g, iar cel al lui g + f este bk + ak. Cum ak + bk = bk + ak, oricare ˆ g  X 3  3ˆ X  2ˆ ;
a) f  X 2  2,
ar fi k (adunarea corpului K este comutativã) rezultã cã f + g =
= g + f. b) f  3ˆ X  1, ˆ g  X 2  X  3ˆ ;
Proprietatea (1) se verificã analog, iar proprietãþile (3) ºi (4) au c) f  X 5  X 4  3ˆ X 3  3ˆ X 2  3ˆ X  1ˆ ,
fost deja demonstrate în aliniatele care preced enunþul teoremei. g  3ˆ X 5  3ˆ X 4  X 3  X 2  X  3ˆ .
Pe K[X] se poate defini ºi operaþia de scãdere a polinoamelor
prin: 9) Determinaþi numerele complexe a
def
f  g  f  ( g ), f , g  K[ X ] . ºi b ºtiind cã f = X4 + aX + i, g = –X4 – iX +
Conform acestei definiþii putem simplifica scrierea + b ºi f + g = 0, f, g i ³[X].
polinoamelor. Astfel polinomul 3 + 2X + (–5)X2 poate fi scris
3 + 2X – 5X2, iar polinomul (–3) + (–4)X + 2X3 poate fi scris
–3 – 4X + 2X3.
1) Dacã f, g i {[X],
2 10) Determinaþi a, b i m3 ºtiind cã
f   5 X  4 X 3 , g = 1 + 2X – 3X 2, atunci:
3 f = X2 + a, g  bX 2  1̂ ºi f  g  0̂ ,
f  g   1  (5  2) X  (0  3) X 2  (4  0) X 3  5  3X  3X 2  4X 3,
2
  f, g i m3[X].
3 3
2
 g  1  2 X  3X ºi
11) Determinaþi a i m3 astfel încât
f  g  2 1  (5  2)X  (0  3)X 2  (4  0) X 3   1  7X  3X 2  4X 3.
  gradul polinomului f sã fie egal cu 3 în
3 3 fiecare din cazurile urmãtoare:
2) Dacã f, g i m5 [X], f  3ˆ  2ˆ X  X 2 , g  1ˆ  3ˆ X  2ˆ X 2 atunci a) f  aX 4  2ˆ X  1ˆ ;
f  g  (3ˆ  1)
ˆ  (2ˆ  3)
ˆ X  (1ˆ  2)
ˆ X 2  4ˆ  0ˆ X  3ˆ X 2  4ˆ  3ˆ X 2 , ˆ X 3  2ˆ .
b) f  (a  1)
ˆ  (3)
ˆ X  (2)
ˆ X 2  4ˆ  2ˆ X  3ˆ X 2 . În fiecare caz în parte scrieþi toate
–g  (1)
polinoamele f i m3 [X] care îndeplinesc
f  g  f  (g )  (3ˆ  4)
ˆ  (2ˆ  2)
ˆ X  (1ˆ  3)
ˆ X 2  2ˆ  4ˆ X  4ˆ X 2 . condiþia datã.
 Înmulþirea polinoamelor 12) Calculaþi f · g dacã:

Sã definim acum operaþia de înmulþire a polinoamelor.
a) f  X  1, g  X 2  X  1ºi
Fie f, g i K[X], f = a0 + a1X + ... + akXk + ...,
g = b0 + b1X + ... + bkXk + ... f , g  Z[ X ] ;
Definim produsul lui f cu g, notat fg, prin b) f  X  1, g  X 2  X  1ºi
fg = c0 + c1X + ... + ckXk + ..., unde
f , g  Z[ X ] ;
c0 = a0b0
c1 = a0b1 + a1b0 c) f  X  1, g  X 3  X 2  X  1 ºi
c2 = a0b2 + a1b1 + a2b0 f , g  Z[ X ] ;
...
d) f  X  1, g  X 3  X 2  X  1,
ck  a0bk  a1bk 1  ...  ak b0   ai bj .
i  j k f , g  Z[ X ] ;
...
e) f  X 4  X 3  X 2  X  1, g  X  1,
Evident, dacã f = 0 sau g = 0, atunci fg = 0.
Presupunem cã f @ 0 ºi g @ 0. Fie n = grad f ºi m = grad g. f , g  Z[ X ] ;
Când k > n + m ºi i + j = k avem i > n sau j > m, deci ai = 0 sau f) f  X 4  X 3  X 2  X  1, g  X  1,
bj = 0 ºi atunci ck   ai bj  0 . f , g  Z[ X ] ;
i  j k
Când k = n + m toate produsele aibj sunt egale cu 0 mai puþin

cel corespunzãtor lui i = n ºi j = m care este egal cu anbm @ 0.
55
Concluzionãm cã produsul fg al polinoamelor f ºi g este tot g) f  X 2  X  1, g  X  2 ºi
un polinom, iar dacã f @ 0 ºi g @ 0 atunci termenul (respectiv
f , g  Z[ X ] ;
coeficientul) principal al produsului fg este egal cu produsul
termenilor (respectiv coeficienþilor) principali ai lui f ºi g. h) f  1  i  (1  i ) X  iX 2 ,
Mai mult, dacã f @ 0 ºi g @ 0, atunci fg @ 0 ºi g  (1  i )  (1  i ) X  iX 2 , f , g  Z[ X ] ;
grad fg = grad f + grad g, i) f  1  X  X 2 , g  1  X  X 2 ºi
adicã gradul produsului este egal cu suma gradelor factorilor.
Când f @ 0, g @ 0, iar grad f = n ºi grad g = m, atunci produsul f , g  Z[ X ] ;
fg poate fi precizat dupã cum urmeazã: j) f  X 3  X 2  X , g  X 4  X 2  1 ,
  f , g  Z[ X ] .
fg  a0b0  (a0b1  a1b0 ) X  (a0b2  a1b1  a2b0 ) X 2  ...    ai b j  X k 
 i  j k  În fiecare caz în parte determinaþi
n  m1
+ ...  (an1bm  anbm1) X  anbm X n m . grad f, grad g ºi grad (fg).
Principalele proprietãþi ale operaþiei de înmulþire a
polinoamelor sunt enumerate în enunþul urmãtor: 13) Dacã f  X  i , f  ³[ X ] calculaþi:
a) f 2; b) f 3; c) f + f 2; d) f 2 – f 3.
Teorema 2. Fie K un corp comutativ ºi K[X] mulþimea
polinoamelor în nedeterminata X având coeficienþii în K. 14) Fie polinoamele
Avem: f = (X + 1)2 – (X – 1)2 ºi
(1) (fg)h = f(gh), ¼f, g, h i K[X] (asociativitate) g = (X + 1)3 – (X – 1)3, f, g i Z[X].
(2) fg = gf, ¼f, g i K[X] (comutativitate)
a) Calculaþi f 2.
(3) 1 · f = f · 1 = f, ¼f i K[X] (polinomul 1 este element neutru)
(4) f(g + h) = fg + fh, ¼f, g, h i K[X] (distributivitatea înmulþirii b) Calculaþi g.
în raport cu adunarea) c) Calculaþi f 2 – g2.
d) Calculaþi f + g.
Demonstraþie
(1) Fie ai, bi, ci , i i q coeficienþii de rang i respectiv ai e) Calculaþi f – g.
polinoamelor f, g ºi h. Fie uk ºi vk, k i q coeficienþii lui fg, f) Calculaþi (f + g)(f – g).
respectiv (fg)h. Pentru orice p i q avem:
 
v p   usck     ai bj  ck   (ai bj )ck . 15) Fie polinoamele f = (X + 1)2 – (X – 1)2
sk  p sk  p  i  j s  (i  j )  k ºi g = (X + i)2 – (X – i)2, f, g i ³[X].
Analog, dacã vp este coeficientul de rang p al polinomului a) Calculaþi f 2.
b) Calculaþi g.
f(gh), atunci:
vp   ai (bj ck ) . c) Calculaþi f 2 – g2.
i( jk ) d) Calculaþi f + g.
Cum înmulþirea corpului K este asociativã avem e) Calculaþi f – g.
(ai bj )ck  ai (bjck ) , oricare ar fi i, j, k i q. Rezultã cã v p  vp , f) Calculaþi (f + g)(f – g).
oricare ar fi p i q, de unde (fg)h = f(gh).
16) Se dau polinoamele f1, f2 i ³[X]
Demonstraþiile pentru afirmaþiile (2), (3) ºi (4) sunt mai uºoare
ºi le propunem ca exerciþiu. f1 = (1 + i) + (1 – i)X + iX 2 – iX 3 ºi
f2 = –i + iX + (1 – i)X 2 + (1 + i)X 3.
Din teoremele 1 ºi 2 rezultã: Determinaþi polinomul f 3 i ³[X]
ºtiind cã f1 + f2 + f3 = 0.
Corolar. Mulþimea K[X] a polinoamelor în nedeterminata X
cu coeficienþi în corpul comutativ K este inel comutativ în raport
17) Calculaþi fg ºtiind cã f, g i m4[X] ºi
cu adunarea ºi înmulþirea polinoamelor.
a) f  X 2  2̂,
În cele ce urmeazã K[X] este numit inelul polinoamelor în g  X 3  3ˆ X  2ˆ ;
nedeterminata X având coeficienþii în corpul K.
56
În particular, {[X] (respectiv Z[X], ³[X]) este numit inelul b) f  3ˆ X  1,
ˆ
polinoamelor în nedeterminata X având coeficienþii raþionali
(respectiv reali, complecºi). g  X 2  X  3̂ ;
Dacã p este un numãr prim, atunci mp [X] este numit inelul c) f  X 5  X 4  3ˆ X 3  3ˆ X 2  3ˆ X  1ˆ ,
polinoamelor în nedeterminata X având coeficienþii în corpul
claselor de resturi modulo p. g  3ˆ X 5  3ˆ X 4  X 3  X 2  X  3ˆ .
De asemenea, vom nota cu m[X] mulþimea polinoamelor în
nedeterminata X având coeficienþii întregi. Avem evident În fiecare caz în parte determinaþi
m[X] _ {[X], iar dacã f, g i m[X], atunci f + g i m[X] ºi grad f, grad g ºi grad (fg).
fg i m[X]. Rezultã cã m[X] este inel în raport cu operaþiile de
adunare ºi de înmulþire induse de adunarea ºi de înmulþirea
polinoamelor din {[X]. Deci m[X] este inelul polinoamelor în 18) Verificaþi proprietãþile (1)-(5) din
nedeterminata X având coeficienþii întregi. observaþie pentru urmãtoarele polinoame:
Observaþie. Într-un inel de polinoame K[X], unde K este a) f  X 3  1, g  X 3  1,
corp comutativ, sunt adevãrate regulile de calcul dintr-un inel
f , g  ³[ X ] ;
comutativ. Aºadar, dacã f, g, h i K[X] ºi n i q*, atunci:
(1) f(–g) = (–f)g = –fg (regula semnelor) ˆ g  X 2  2,
b) f  X 2  1, ˆ
(2) f(g – h) = fg – fh (distributivitatea înmulþirii în raport cu scãderea) f , g  m3[ X ] .
(3) (f + g)(f – g) = f 2 – g2 2 2
(4) f3 – g3 = (f – g)(f 2 + fg + g2) c) f  X  1, g  X  1,
f 3 + g3 = (f + g)(f 2 – fg + g2) f , g ³[ X ] .
n
(5) ( f  g )n   Cnk f n k g k . 2 2
d) f  X  2 X  1, g  ( X  1) ,
k 0
f , g ³ [ X ] .
1) Fie polinoamele f, g i Z[X], f = 2X3 – X2 + 3X + 1, g = 5X2 – 2X + 3. Calculaþi produsul fg.
Soluþie. Metoda I (pe baza definiþiei produsului). Produsul fg este polinom de gradul 3 + 2 = 5, deci
fg = c5X5 + c4X 4 + + c3X 3 + c2X 2 + c1X + c0, cu ci i Z, i  0,5 .
Notând cu ai coeficienþii lui f ºi cu bj pe cei ai lui g ºi folosind definiþia produsului, avem:
c0 = a0b0 = 1 · 3 = 3
c1 = a0b1 + a1b0 = 1 · (–2) + 3 · 3 = 7
c2 = a0b2 + a1b1 + a2b0 = 1 · 5 + 3 · (–2) + (–1) · 3 = –4
c3 = a1b2 + a2b1 + a3b0 = 3 · 5 + (–1) · (–2) + 2 · 3 = 23
c4 = a2b2 + a3b1 = (–1) · 5 + 2 · (–2) = –9
c5 = a3b2 = 2 · 5 = 10
Aºadar fg = 10X5 – 9X4 + 23X3 – 4X2 + 7X + 3
Metoda a II-a (folosind distributivitatea înmulþirii faþã de adunare)
Înmulþim succesiv pe f cu monoamele lui g ºi adunãm apoi monoamele de acelaºi grad (adicã reducem
termenii asemenea). Calculele pot fi organizate ca la înmulþirea numerelor naturale scrise în baza 10 (fãrã sã
mai avem corespondent pentru transfer de unitate când suma cifrelor este mai mare sau egalã decât 10).
f = 2X3 – X2 + 3X + 1 ·
g = 5X2 – 2X + 3
6X3 – 3X2 + 9X + 3
–4X + 2X3 – 6X2 – 2X
4
10X5 – 5X4 + 15X3 + 5X2.

fg = 10X5 – 9X4 + 23X3 – 4X2 + 7X + 3
57
2) Fie f, g i m7[X], f  3ˆ X 2  2ˆ X  3,
ˆ g  2ˆ X 2  3ˆ X  4ˆ . Calculaþi fg.
Soluþie. Avem: f  3ˆ X 2  2ˆ X  3ˆ 
g  2ˆ X 2  3ˆ X  4ˆ
5ˆ X 2  X  5ˆ
2ˆ X 3  6ˆ X 2  2ˆ X
6ˆ X 4  4ˆ X 3  6ˆ X 2
g  6ˆ X 4  6ˆ X 3  3ˆ X 2  3ˆ X  5ˆ
 Înmulþirea polinoamelor cu scalari 19) Dacã f = (X + 1)2 + (X – 1)2 ºi

Fie K un corp comutativ. Elementele corpului K sunt numite g = (X + i) 2 + (X – i) 2 , f, g i ³[X],
ºi scalari. Considerate ca elemente ale inelului K[X] acestea
calculaþi:
sunt numite polinoame constante.
Dacã a i K ºi f i K[X], f = a0 + a1X + ... + an Xn, atunci a) 2f;
produsul af al polinomului constant a cu polinomul f este, con- b) 3g;
form regulii de înmulþire a polinoamelor, urmãtorul polinom:
c) 2f – 3g;
af = aa0 + (aa1)X + ... + (aan)Xn
Polinomul af se numeºte produsul polinomului f cu scalarul a. d) f 2;
Din Teorema 2 rezultã cã înmulþirea polinoamelor cu scalari e) g2;
are proprietãþile:
f) f 2 – g2;
(1) (a + b)f = af + bf (2) a(f + g) = af + ag
(3) a(bf) = (ab)f (4) 1 · f = f g) 5(f + g).
oricare ar fi a, b i K, f, g i K[X].
De asemenea, o verificare imediatã aratã cã
(5) (af )g = f (ag) = a(fg), ¼a i K, ¼f, g i K[X].
1) Determinaþi toate polinoamele f de grad n  q * care verificã relaþia:
(1  X  ...  X n ) f ( X )  f (1)  f ( X )  ...  f ( X n )
def n
(dacã f  a0  a1 X  ...  an X n  ³[ X ] ºi g  ³[ X ], atunci f ( g ) = a0  a1g  ... an g ).
Soluþie. Observãm cã dacã grad f  n ºi grad g  m atunci grad f ( g )  nm.
Deci grad ( f (1)  f ( X ) ...  f ( X n ))  n2 iar grad (1  X  ...  X n ) f ( X )  2n. Deducem cã n2  2n,
deci n = 2. Aºadar polinomul este de forma f  aX 2  bX  c, a, b, c  ³, a  0. Relaþia datã devine:
(1  X  X 2 )(aX 2  bX  c )  (a  b  c )  (aX 2  bX  c )  ( aX 4  bX 2  c ).
Obþinem: aX 4  (a  b) X 3  (a  b  c ) X 2  (b  c ) X  c  aX 4  (a  b) X 2  bX  a  b  3c .
Douã polinoame sunt egale dacã au acelaºi grad ºi coeficienþii egali.
Deci a  b  0 , a  b  c  a  b , b  c  b ºi c  a  b  3c . Deci c  0, b  a ºi f  aX 2  aX , a  ³ * .
2) Sã se determine a, b i Z ºi f i Z[X] astfel încât aX 4 + bX 3 + 1 = (X – 1)2f(X).
Soluþie. Evident grad f = 2 ºi coeficientul dominant al lui f este egal cu a. Aºadar f(X) = aX2 + cX + d,
unde c, d i Z. Rezultã cã aX4 + bX3 + 1 = (X – 1)2 (aX2 + cX + d).
Identificând coeficienþii, dupã ce se efectueazã produsul din membrul drept al egalitãþii precedente, se
c  2a  b
 a  2c  d  0


obþine sistemul: c  2d  0 . Se obþin a = 3, b = –4, c = 2 ºi d = 1. În particular f = 3X2 + 2X + 1.
 d  1
58
1. Determinaþi gradele polinoamelor 12. Determinaþi f Z[ X ], f  X 4  X 3  X 2  aX  b
a) f = m – 1 + (m2 – 3m + 2)X + (m – 2)X2, ºtiind cã este pãtratul unui polinom g  Z[X ] .
m i Z , f i Z[X]. 13. Se dau polinoamele f = aX + b ºi g = AX + B.
b) g = z2 + 1 + (1 + i)X2 + (z + i)(z3 + i)X5,
Arãtaþi cã dacã f (g( X ))  g( f ( X )), atunci
z i ³, g i ³[X].
(a  1)( B  b)  b( A  a) .
2. Fie f  1  zX 2  X 3 , g  z3  z 2 X 2  X 3 ,
14. Determinaþi f, g i {[X] astfel încât
z ³ . Determinaþi z astfel încât f = g.
grad f = grad g = 1 ºi
3. Fie f = 3 + X + ( – 2)X2, g = 1 – 2X +
(X 2 + 2X + 2)f + (X 2 + 3X + 3)g = 1.
 ( – 3)X 2 ,  i Z. Calculaþi grad(f + g) ºi
grad fg. Discuþie în funcþie de valorile reale ale lui . 15. Arãtaþi cã:
a) f + f + f = 0̂ , ¼f i m3[X];
4. Determinaþi grad f dacã f i Z [X], b) (f + g)3 = f 3 + g3, ¼f, g i m3[X];
f = (m2 – 3m + 2)X3 + (m2 – 4m + 3)X2 + (m2 – 1)X + 1,
c) Calculaþi (2ˆ X 2  X  1)
ˆ 3.
m i Z.
5. Calculaþi f + g, f – g ºi 2f + 3g dacã: 16. Fie a, b, c trei numere reale distincte ºi
a) f = 1 + X + X2, g = 1 – X 2 + X 3; polinoamele f = (X – b)(X – c), g = (X – a)(X – c) ºi
b) f = (1 + i)2 + (1 – i)3X, g = 2i + (3 – i)X2. h = (X – a)(X – b). Dacã f + g + h = 0, unde
, ,  i Z, atunci  =  =  = 0.
6. Calculaþi fg dacã:
a) f = 1 + X, g = 1 – X + X 2 – X3 + X4; 17. Fie f, g, h i Z[X] astfel încât grad f = 3,
b) f = 2i + (1 + i)X + iX2, g = 1 + i + (1 – i)X. grad g = 2 ºi grad h = 1.
Dacã f + g + h = 0, unde , ,  i Z, atunci
7. Fie f, g i m5[X],
 =  =  = 0.
f  2ˆ X 3  4ˆ X 2  3ˆ X  1,
ˆ g  3ˆ X 3  2ˆ X 2  X  2ˆ .
18. Determinaþi a, b, c, d i Z astfel încât
Calculaþi: a) f + g; b) f – g; c) fg; d) 3ˆ f  2ˆ g . X 3 – 3X 2 – 2X + 11 = a(X – 2)3 + b(X – 2)2 + c(X – 2) +
+ d.
8. Fie polinoamele f1 , f 2 , f 3  m[ X ] . Determinaþi
f  f1  f 2  f 3 dacã: 19. Arãtaþi cã:
a) X – 1 = (X – 1)(X n–1 + X n–2 + ... + X + 1), n i q.
n
a) f1  X 2  X  1 , f 2  X 2  X  1 , f3  X 2  1 ;
n n 1 n 1 n2 b) X n + 1 = (X + 1)(Xn–1 – Xn–2 + ... – X + 1), n impar.
b) f1  X 2  X 2  1, f 2  X 2  X 2  1,
n 1 n 2
f 3  X 2  X 2  1, n  q, n U 2 . 20. Arãtaþi cã:
( f  g )n  f n  Cn1 f n1g  ...  Cnk f nk g k  ...  g n , n i q.
9. Fie polinoamele f1 , f 2  m[ X ] . Determinaþi
f  f 1  f 2 dacã: 21. Determinaþi polinomul f i Z[X], f @ 0,
n 1 f (X) = an Xn + an–1Xn–1 + ... + a1X + a0 astfel încât
n  k 1
a) f1   (n  k ) X , f 2  ( X  1) 2 ; f (X) = f (X + 1), unde f (X + 1) = a n(X + 1)n +
k 0 + an–1(X + 1)n–1 + ... + a1(X + 1) + a0.
2 n 1
b) f1 
k
(2n  k ) X 2 n k 1 , f 2  ( X  1) 2 . 22. Determinaþi f, g i {[X] dacã
 (1)
k 0 grad f = grad g = 1, f2(X) + g2(X) = X 2 + 1 ºi
10. Demonstraþi relaþia: f (2)g(2) = 2.
( X  2 X 2  ...  nX n )(1  X ) 2  23. Fie f i Z[X], f = 2X3 – 5X2 + 3X – 4.

Determinaþi a, b, c, d i Z astfel încât
 nX n  2  ( n  1) X n 1  X , n q*
f = a(X – 2)3 + b(X – 2)2 + c(X – 2) + d.
11. Determinaþi un polinom f de gradul al doilea
24. Determinaþi a, b i Z ºtiind cã existã un
ºi un polinom g de gradul întâi astfel încât sã avem:
polinom g i Z[X] astfel încât
( X  1) f  ( X 2  1)g  2X  2 .
X 4 + X 3 + X 2 + aX + b = g2(X).
59
Împãrþirea cu rest a polinoamelor
Teorema împãrþirii cu rest pentru polinoame

1) Scrieþi teorema împãrþirii cu rest
Inelul K[X], unde K este corp comutativ, are proprietãþi de
naturã aritmeticã asemãnãtoare cu cele ale inelului m, al (împãrþirii euclidiene) pentru fiecare
numerelor întregi. dintre exemplele urmãtoare:
Proprietãþile aritmetice ale inelului m au ca suport a) 3 7 5

teorema împãrþirii cu rest sau a împãrþirii euclidiene. 35 5
Amintim aceastã teoremã în formularea urmãtoare: =2
dacã b este un numãr întreg, b > 0, atunci oricare ar fi b) 2 5 7
a i m existã q, r i m unic determinate astfel încât: 21 3
a = bq + r cu 0 T r < b =4
Numerele q ºi r se numesc câtul, respectiv restul împãrþirii
euclidiene a lui a prin b. c) –2 5 7
–2 8 –4
1) Dacã a = 37 ºi b = 5, atunci q = 7 ºi r = 2 =3
2) Dacã a = –25 ºi b = 7, atunci q = –4 ºi r = 3.
3) Dacã a = 195 ºi b = 15, atunci q = 13 ºi r = 0. d) 1 9 5 15
1 5 13
Teorema împãrþirii cu rest pentru numere întregi este =45
adevãratã ºi în inelul K[X], unde K este corp comutativ, în 45
formularea urmãtoare. ==
Teorema 1. Fie g un polinom din K[X], g @ 0. Oricare ar fi
polinomul f i K[X], existã polinoamele q, r i K[X] unic deter- 2) Determinaþi câtul ºi restul împãrþirii
minate astfel încât: polinomului f la g în cazurile:
f = gq + r cu grad r < grad g, dacã r @ 0. a) f  X 5  3X 2  2 X  1 , g  X 2  X ,
Demonstraþia cuprinde douã etape: existenþa polinoamelor f, g i {[X] ;
q ºi r ºi unicitatea lor. 2
b) f  3 X  5 X  1 , g  3 X  1 ,
Existenþa. Dacã f = 0, atunci putem lua q = 0 ºi r = 0.
f, g i Z[X] .
Dacã f @ 0 fie n = grad f ºi m = grad g, f = anXn + ... + a1X + a0,
g = bmXm + ... + b1X + b0. c) f  3 X 2  5 X  1 , g  3 X  1 ,
Dacã n < m afirmaþia din enunþ este adevãratã dacã luãm q = 0 f, g i m7[X] .
ºi r = f.
d) f  X 3  X 2  X  1 , g  X 2  1 ,
Presupunem n U m ºi cã afirmaþia din enunþ este adevãratã
pentru polinomul f1 i K[X], f1@ 0 cu grad f1 < n. Fie f1 i K[X] f, g i m2[X] ;
definit prin
a
(1) f1  f  n X n m g ,
bm 3) Fie polinoamele din m[X]
an
unde cu b se noteazã elementul anbm1  K . f  X 6  X 5  X 4  X 3  2 X 2  5X  4
m
ºi g  X 2  2 X  3.
a n m
Termenul principal al polinomului n X g este În acest caz câtul ºi restul împãrþirii
bm
an n m a lui f la g sunt X 4  X 3  2 X 2  6 X  8 ,
X bm X m  an X n . Aºadar polinoamele f ºi n X n m g au respectiv 7 X  20.
bm bm
acelaºi termen principal, deci grad f1 < grad f = n când f1 @ 0.
Conform ipotezei de inducþie existã douã polinoame
q1, r1 i K[X] astfel încât
(2) f1 = gq1 + r1 cu grad r1 < grad g, dacã r1 @ 0.
60
 a n m  4) Determinaþi câtul ºi restul împãrþirii
Folosind (1) ºi (2) se obþine f  g  q1  n X   r1 ºi polinomului f la polinomul g iar apoi
 bm 
a n m scrieþi teorema împãrþirii cu rest, în
rezultatul din enunþ este adevãrat dacã punem q  q1  n X
bm fiecare dintre cazurile:
ºi r = r1.
a) f  2 X 5  X 4  5 X 3  8 X  1 ,
Unicitatea. Dacã f = gq + r = gq + r cu q, q, r, r i K[X],
g  X 2  3 , f, g i Z[X].
grad r < grad g, grad r < grad g atunci g(q – q) = r – r. Dacã
r @ r, atunci q @ q ºi avem m > grad (r – r) = grad g + b) f  2 X 6  3 X 4  2 X 2  10 X  1 ,
+ grad (q – q) U m, deci m > m. Contradicþie. Aºadar r = r, deci g  X 3  X  1 , f, g i {[X].
g(q – q) = 0 ºi cum g @ 0, obþinem q – q = 0, de unde q = q. c) f  iX 4  (1  i ) X 2  3iX  1  i ,
Observaþie. Demonstraþia teoremei precedente oferã ºi un g  X  2i , f, g i ³[X].
algoritm de calcul, adicã o procedurã de determinare efectivã a
câtului q ºi restului r prin execuþia de un numãr finit (mai mic 5) Determinaþi a i Z astfel încât
sau egal decât n – m + 1) de ori a pasului de la (1). Într-adevãr polinomul f i Z[X],
a n m f  X 4  aX 3  (3a  7) X 2  aX  3
dacã f1 = 0 sau f1 @ 0 cu grad f1 < m, atunci r = f1 ºi q  n X .
bm
sã dea la împãrþirea cu X  1 restul 3.
Dacã grad f1 = n1 U m ºi an(1)1 este coeficientul dominant al lui f1,
atunci se aplicã (1) lui f = f 1 ºi definim polinomul f 2 , 6) Determinaþi a ºi b astfel încât restul
a(1) împãrþirii polinomului
f2  f1  n1 X n1  m g . f  X 4  bX 3  (b  2a) X 2  5 X  3a la
bm
polinomul g  X 2  X  2 sã fie X – 1,
 a n  m an(1)1 n1 m  f, g i Z[X].
Avem f  g  n X  X   f 2 º.a.m.d. pânã când se
b bm
 m 
gãseºte un prim polinom fk = 0 sau fk @ 0 ºi grad fk < m. 7) Determinaþi m, astfel încât restul
(1)
an n m an1 n1  m an(kk ) nk  m împãrþirii polinomului f la polinomul g
Vom avea q  X  X  ...  X ºi r = fk. sã fie egal cu 0, dacã:
bm bm bm
Aceastã procedurã de determinare a câtului q ºi restului r a) f  X 3  (m  1) X 2  (m  1) X ,
este cunoscutã sub numele de algoritmul împãrþirii euclidiene g  2 X  1 , f, g i Z[X], m i Z ;
pentru polinoame având coeficienþii într-un corp comutativ K.  3  mX
b) f  mX   2 , g  X  3 ,
Exerciþii rezolvate.  im .
f, g i m5[X], m 5
1) Fie f, g i {[X], f = 2X5 + 9X4 + 2X3 – 17X2 + 3X + 8,
g = x2 + 2x – 3. Sã determinãm câtul ºi restul împãrþirii euclidiene 8) Descompuneþi în factori în K[X] po-
a lui f prin g. linoamele f, g i K[X], f  X 4  X 2  1
Soluþie: ºi g  ( X 2  X  3)( X 2  X  1)  1 ºtiind
Avem n = 5 ºi m = 2. Folosind pasul (1) determinãm succesiv
cã:
polinoamele f1, f2, ... pânã când se obþine primul polinom fk astfel
încât fk = 0 sau fk @ 0 ºi grad fk < m = 2. Avem r = fk. În cazul nostru: a) f, g i m[X] ;
b) f, g i {[X] ;
f1  f  2 X 5 2 g  5 X 4  8 X 3  17 X 2  3X  8
1 c) f, g i ³[X] .
f 2  f1  5 X 4  2 g  2 X 3  2 X 2  3X  8 Indicaþie.
1 a) f  ( X 2  aX  b)( X 2  cX  d ) cu
(2) 3 2 a, b, c, d i m. Efectuãm înmulþirea, apoi
f 3  f2  X g  2 X 2  3X  8
1 identificãm coeficienþii ºi obþinem a = 1,
f 4  f 3  2 X 2  2 g  7 X  2 . c = –1, b = d = 1.
1
Ca ºi în cazul împãrþirii euclidiene a numerelor întregi,
calculele precedente pot fi prezentate astfel:
61
f ................... 2X5 + 9X4 + 2X3 – 17X2 + 3X – 8 X2 + 2X – 3 = g Altfel: X 4  X 2  1 
2X 3g ........... 2X5 + 4X4 – 6X3  X 4  2 X 2  1  X 2  ( X 2  1)2  X 2  ...
f1 = f – 2X 3g 5X 4 + 8X 3 – 17X 2 + 3X – 8
Notãm X 2  X  3  y ºi avem
5X g .................. 5X4 + 10X3 – 15X2
2
f2 = f1 – 5X2g ..... –2X3 – 2X2 + 3X – 8 g  y ( y  2)  1  ( y  1) 2  ... .

–2Xg .................. –2X3 – 4X2 + 6X
f3 = f2 – (–2Xg) .......... 2X2 – 3X – 8 9) Verificaþi dacã polinomul
2g ............................... 2X2 + 4X – 6 f  X 7  3X 6  2 X 5  2 X 4  2 X 3 
f4 = f1 – 2g = r ........... –7X – 2 = r
2 X 2  3 X  1 împãrþit la polinomul
Observaþie. Dacã f, g i m[X] _ {[X] ºi coeficientul domi- g = X2 – 2X + 1 dã restul egal cu 0,
nant al lui g este ±1 (adicã inversabil în m) atunci q, r i m[X] f, g i Z[X].
(vezi Exemplul 1).
10) Determinaþi relaþiile dintre nume-
2) Fie f, g i {[X], f = 3X + X – 6X + 5X – 4 ºi
5 4 2 rele reale m, n, p astfel încât polinomul
g = 2X 3 – X + 1. Sã determinãm câtul ºi restul împãrþirii f  X 3  mX  r sã se împartã exact
euclidiene a lui f prin g. (adicã cu restul egal cu 0) la polinomul
Soluþie. Folosind spaþii libere pentru termenii care au g  X 2  pX  1 , f, g i Z[X].
coeficientul egal cu zero, avem:
Indicaþie. Efectuãm împãrþirea ºi
f = 3X5 + X4 – 6x2 + 5X – 4 2X3 – X + 1 = g obþinem condiþiile: m  p 2  1  0 ºi
3 3 3 2 3 2 1 3 n p 0 .
3X5 – X  X X  X  q
2 2 2 2 4
11) Demonstraþi cã polinomul
3 15 X 5  X 4  2 X 3  1 se împarte exact la
X  X 3  X 2  5X  4
4
2 2 polinomul X 2  X  1 .
1 2 1
X4  X  X 12) Ce condiþie trebuie sã îndepli-
2 2
neascã numerele reale a, b ºi c pentru
3 3 9 ca polinomul X 4  aX 2  b sã se îm-
X  7X 2  X  4
2 2 partã exact la polinomul X 2  X  c ?
3 3 3 3 13) Determinaþi a , b Z astfel încât
X  X
2 4 4 polinomul f  X 3  3 X  aX  b , sã se
21 19 împartã exact la polinomul g = X  1  i .
7 X 2  X  r
4 4 Indicaþie. f(1 + i) = 0 ºi obþinem a = 1
ºi b = 4.
Observaþie. În exemplul al 2-lea, cu toate cã f, g au
coeficienþii în m, q ºi r nu mai au coeficienþii în m, ci în {, 14) Sã se afle câtul ºi restul împãrþirii
deoarece coeficientul dominant al lui g nu este inversabil în polinomului f ºi g, dacã:
inelul m, dar este inversabil în {. f = 6X4 + 5X3 – 10X2 + 11X – 7,
g = 2X2 + 3X – 2.
3) Fie f, g i m5[X], f  3ˆ X 5  4ˆ X 4  3ˆ X 3  3ˆ X 2  2ˆ X  2,
ˆ
g  2ˆ X 2  3ˆ X  1ˆ . 15) Sã se afle câtul ºi restul împãrþirii
Sã determinãm câtul ºi restul împãrþirii lui f prin g. polinomului f prin polinomul g:
Soluþie. Avem grad f = 5, grad g = 2. Iterând pasul (1) al f = iX3 – iX2 + (3 + 4i)X + 2 – i,
teoremei anterioare, determinãm succesiv polinoamele f1, f2, ... g = X + 2i, unde f, g i ³[X].
pânã se obþine primul polinom fk astfel încât fk = 0 sau fk @ 0 ºi
grad fk < m.
62
f1  f  3ˆ  2ˆ 1 X 5 2 g  2ˆ X 4  4ˆ X 3  3ˆ X 2  2ˆ X  2ˆ 16) Fie polinoamele f, g, h i Z[X],
f = X4 – X3 + aX2 + bX + c,
f  f  2ˆ  2ˆ 1 X 4  2 g  X 3  2ˆ X 2  2ˆ X  2ˆ
2 1
g = X2 + d ºi h = X2 – d.
f 3  f 2  1ˆ  2ˆ 1 X 3 2 g  3ˆ X 2  4ˆ X  2ˆ Sã se determine numerele reale a, b,
f 4  f 3  3ˆ  2ˆ 1 X 2 2 g  2ˆ X  3ˆ c, d astfel încât restul împãrþirii lui f la g sã
Rezultã cã r  f 4  2ˆ X  3ˆ ºi fie X, iar f împãrþit la h sã dea restul –X.
ˆ ˆ 1 X 5 2  22
q  32 ˆ ˆ 1 X 4 2  1ˆ  2ˆ 1 X 32  3ˆ  2ˆ 1  4ˆ X 3  X 2  3ˆ X  4ˆ .
Ca ºi în cazul împãrþirii cu rest pentru numere întregi, 17) Sã se determine ,  i Z astfel
calculele precedente pot fi dispuse ca mai jos: încât restul împãrþirii polinomului
f = 2X5 + 9X4 + 2X3 – 17X2 + X + 
f .......................... 3ˆ X 5  4ˆ X 4  3ˆ X 3  3ˆ X 2  2ˆ X  2 2ˆ X 2  3ˆ X  1  g
ˆ4 x 3g .....................
prin polinomul g = X2 + X – 3 sã fie egal
3ˆ X 5  2ˆ X 4  4ˆ X 3 4ˆ X 3  X 2  3ˆ X  4ˆ  q
cu zero.
f1  f  4ˆ X 3g ..... / 2ˆ X 4  4ˆ X 3  3ˆ X 2  2ˆ X  2ˆ
Indicaþie. Se efectueazã împãrþirea ºi
X 2 g ..................... 2ˆ X 4  3ˆ X 3  X 2
se pune condiþia ca restul sã fie egal cu
f 2  f1  X 2 g....... / X 3  2ˆ X 2  2ˆ X  2ˆ
zero.
3ˆ Xg..................... X 3  4ˆ X 2  3ˆ X
f3  f 2  3ˆ Xg ....... / 3ˆ X 2  4ˆ X  2ˆ
18) Sã se determine restul împãrþirii
4ˆ g ........................ 3ˆ X 2  2ˆ X  4ˆ
polinomului f = X 12n+4 – X6n+2 + 1 prin
f 4  f 3  4ˆ g  r.... / 2ˆ X  3ˆ
polinomul g = X 2 – X + 1.
Indicaþie. Notãm cu k , k  1, 2 rãdã-
4) Fie f, g i m5[X], f  X 4  3ˆ X 3  X 2  2ˆ X  4,
ˆ g  2ˆ X 2  3ˆ X  1ˆ . cinile polinomului f. Avem k3  1,
Sã determinãm câtul ºi restul împãrþirii euclidiene a lui f prin g. k  1, 2 . Calculãm f (1) ºi f (2 ) .
Soluþie. Asupra coeficienþilor lui f ºi g operãm cu operaþiile
de adunare ºi înmulþire din corpul m5 al claselor de resturi modulo 5.
19) Se considerã polinomul f i m[X],
f = X4 + aX3 + bX2 + cX + 3
f  X 4  3ˆ X 3  X 2  2ˆ X  4ˆ 2ˆ X 2  3ˆ X  1ˆ Polinomul f împãrþit la X 2 – 1 dã
3ˆ X 2  2ˆ X  1ˆ  q restul r1 ºi împãrþit la X2 + 1 dã restul r2.
X 4  4ˆ X 3  3ˆ X 2
Sã se determine a, b, c i m ºtiind cã
4ˆ X 3  3ˆ X 2  2ˆ X  4ˆ r1r2 = 5X2 – 28X + 15.
4ˆ X 3  2 X 2  2ˆ X
2ˆ X 2  0ˆ X  4ˆ
2ˆ X 2  3ˆ X  1ˆ
2ˆ X  3ˆ  r
Aºadar q  3ˆ X 2  2ˆ X  1,
ˆ r  2ˆ X  3ˆ .
1) Determinaþi polinomul f i Z[X] de gradul al 3-lea ºtiind cã împãrþit la X2 – 3X obþinem restul 6X – 15
ºi împãrþit la X2 – 5X + 8 obþinem restul 2X – 7.
Soluþie. Câturile împãrþirii euclidiene ale lui f prin X2 – 3X ºi X2 – 5X + 8 vor fi polinoame având grad 1,
de exemplu aX + b, respectiv cX + d, unde a, b, c, d i Z, a @ 0 ºi c @ 0.
Avem f = (X2 – 3X)(aX + b) + 6X – 15 = (X2 – 5X + 8)(cX + d) + 2X – 7 de unde:
aX3 + (b – 3a)X2 + (6 – 3b)X – 15 = cX3 + (d – 5c)X2 + (8c – 5d + 2)X – 7 + 8d.
63
Prin identificarea coeficienþilor se obþine a = c, b – 3a = d – 5c, 6 – 3b = 8c – 5d + 2 ºi –15 = –7 + 8d, de
unde: a = c = 1, d = –1, b = –3. Aºadar f = (X2 – 3X)(X – 3) + 6X – 15 = X3 – 6X2 + 15X – 15.
2) Arãtaþi cã restul împãrþirii polinomului f prin ( X  a)( X  b), unde a, b  ³ , a  b , este
( X  a ) f ( b)  ( X  b ) f ( a )
r .
ba
Soluþie. Conform teoremei împãrþirii cu rest, existã ºi sunt unice polinoamele q ºi r cu proprietãþiile:
(1) f  ( X  a)( X  b)q  r ; (2) grad r  grad( X  a)( X  b) .
Deducem cã r  mX  n, m, n  ³. Din (1) rezultã cã f (x)  (x  a)(x  b)  q(x)  r(x), x  ³ . Deoarece
ma  n  f ( a) f (a )  f (b ) af ( b)  bf (a)
f (a)  r (a) ºi f ( b)  r (b) , rezultã sistemul:  cu soluþiile m  , n
mb  n  f ( b) ab ab
( X  a ) f ( b)  ( X  b ) f ( a )
ºi apoi r  .
ba
1. Determinaþi câtul ºi restul împãr- 7. Fie f, g i m5 [X], f  3ˆ X 5  X 3  2ˆ X  4ˆ ,

þirii euclidiene a lui f prin g dacã:
g  2ˆ X 3  3ˆ X 2  1ˆ . Determinaþi câtul ºi restul împãr--
a) f = 2X 4 – 3X 3 + 4X 2 – 5X + 6 ºi
þirii lui f prin g.
g = X2 – 3X + 1;
b) f = X 3 – 3X 2 – X – 1 ºi 8. Fie f, g i {[X], f  2 X 4  3X 2  aX  b ,
g = 3X 2 – 2X + 1.
g  X 3  2 X  3 . Determinaþi restul împãrþirii lui f
2. Determinaþi câtul ºi restul împãrþirii eucli- prin g.
diene a lui f prin g unde f, g i ³[X], dacã:
a) f = X 4 + 2iX 3 + (1 + 2i)X 2 + 2iX + 1 ºi 9. Fie f i m3[X], f  X 3  2̂ X 2  aXˆ  bˆ .
g = X2 + X + 1; Determinaþi â , bˆ  m3 astfel încât f sã fie divizibil
b) f = iX4 – (1 + i)X 2 + 3iX – 1 – i ºi g = X + 2i. prin polinomul g  X 2  X  1̂ .
3. Fie g i ³[X], g = X 2 + bX + c. Determinaþi
10. Fie m, n i q*. Dacã restul împãrþirii lui n
b, c i ³ astfel încât restul împãrþirii euclidiene a
prin m este r, atunci arãtaþi cã restul împãrþirii
polinomului f = X 4 + 1 prin g sã fie egal cu 0.
polinomului f = Xn – 1 prin polinomul g = X m – 1
4. Determinaþi a, b i ³ astfel încât polinomul este Xr – 1.
f = X3 + aX2 + bX + 1 împãrþit la polinomul g = X 2 +
11. Determinaþi câtul ºi restul împãrþirii polino-
+ X + 1 sã dea restul X + i. mului f prin polinomul g dacã f = 6X4 + 5X3 – 10X2 +
5. Determinaþi a, b i Z astfel încât restul îm- + 11X – 7, g = 2X2 + 3X – 2, f, g i Z[X].
pãrþirii polinomului f = 2X5 + 9X4 + 2X3 – 17X2 +
12. Determinaþi câtul ºi restul împãrþirii polino-
+ aX + b prin polinomul g = X2 + 2X – 3 sã fie egal cu 0.
mului f prin polinomul g dacã f = iX3 – iX2 + (3 +
6. Fie f, g i m7[X], f  6ˆ X 4  6ˆ X 3  2ˆ X 2  6ˆ X  5ˆ , + 4i)X + 2 – i, g = X + 2i; f, g i ³[X].
g  3ˆ X 2  2ˆ X  1ˆ . Determinaþi câtul ºi restul împãr--
þirii lui f prin g.
64
Calculul valorilor unui polinom. Schema lui Horner
Relaþia de divizibilitate cunoscutã pentru numere întregi se 1) Arãtaþi cã

defineºte ºi pentru polinoame. Dacã f, g i K[X], g @ 0, spunem X – 4X2 + X + 2 = (X – 1)(X2 – 3X – 2).
3
cã polinomul g divide polinomul f ºi scriem g | f, dacã existã un

polinom q i K[X] astfel încât f = gq. În acest caz spunem cã g este 2) Arãtaþi cã polinomul f = X3 – 4X2 +
divizor al lui f sau cã f este multiplu de g sau cã f se divide prin g. + X + 2 este divizibil prin g = X – 1, unde
Cum câtul ºi restul la împãrþirea euclidianã sunt unic deter- f, g i Z[X].
minate, rezultã cã polinomul g @ 0 divide polinomul f dacã ºi 3) Arãtaþi cã polinomul g = X – 1 este
numai dacã restul împãrþirii euclidiene a lui f prin g este egal cu
divizor al polinomului f = X3 – 4X2 + X + 2.
zero. În acest paragraf vom prezenta rezultate privind divizorii
de forma X –  cu  i K. Studiul general al relaþiei de 4) Arãtaþi cã polinomul f = X3 – 4X2 +
divizibilitate în inelul K[X], unde K este corp comutativ, se va + X + 2 este multiplu de g = X2 – 3X – 2,
face în paragraful urmãtor. unde f, g i Z[X].
Fie f i K[X], f = a0 + a1X + a2X2 + ... + anXn ºi  i K. 5) Fie f = X3 – X + 2 i {[X] ºi  = 1 .
def
2
2 n
Elementul f() i K, f ()  a0  a1  a2  ...  an se Calculaþi f().
numeºte valoarea polinomului f în  i K. Se mai spune cã
6) Fie f = 2X5 – 2X2 + X – 1 i {[X] ºi
elementul f() i K s-a obþinut atribuind nedeterminatei X
valoarea  i K.  = – 1 . Calculaþi f ().
2
1) Dacã f = 2 – 3X + X2 i {[X] ºi  = 2, atunci 7) Fie f = X2 – 3X + 1 i ³[X] ºi
f () = f (2) = 2 – 3 · 2 + 22 = 0.  = 1 + i.
2) Dacã f i ³[X], f = 3 + (2 – i)X + iX2 ºi  = 3 – 2i, a) Calculaþi f ().
atunci f() = f(3 – 2i) = 3 + (2 – i)(3 – 2i) + i (3 – 2i)2 = 19 – 2i.
b) Calculaþi f () , unde   1  i .
3) Dacã f  X  2ˆ X  2ˆ  m3[ X ] , atunci
2
ˆ  2,
f (0) ˆ f (1)
ˆ  2,
ˆ f (2)
ˆ  1ˆ . c) Verificaþi relaþia f ()  f () .
8) Fie polinoamele f, g, i m4[X],

Teorema 1. Fie K un corp comutativ f, g i K[X] ºi  i K. f  X 3  2ˆ X  2,
ˆ g  2ˆ X 3  X  1ˆ .
Valoarea sumei (produsului) polinoamelor f, g în  este egalã a) Calculaþi f (1)ˆ ºi g(1)
ˆ .
cu suma (respectiv produsul) valorilor lui f ºi g în  adicã ˆ .
b) Calculaþi f + g ºi ( f  g )(1)
(f + g)() = f () + g(), (fg)() = f ()g(). ˆ  g(1)ˆ  ( f  g)(1)
ˆ .
c) Verificaþi dacã f (1)
Demonstraþie. Dacã f = a0 + a1X + a2X2 + ..., 9) Fie f = anXn + ... + a0 un polinom

g = b0 + b1X + b2X 2 + ..., avem: având coeficienþii în ³. Arãtaþi cã:
a) termenul liber a0 este egal cu f(0);
f ()  g ()  (a0  a1  a22  ...)  (b0  b1  b22  ...) 
b) suma coeficienþiilor polinomului f
 (a0  b0 )  (a1  b1)  (a2  b2 )2  ...  ( f  g )() ºi este egalã cu f(1);
f ()g ()  (a0  a1  a22  ...)(b0  b1  b22  ...)  c) suma coeficienþilor de rang par
f (1)  f (1)
 a0b0  (a0b1  a1b0 )  (a0b2  a1b1  a2b0 )2  ...  ( fg )() . a0  a2  ... ai lui f este egalã cu ;
2
d) suma coeficienþilor de rang impar
a1  a3  ... ai lui f este egalã cu
f (1)  f ( 1)
.
2
65
Definiþie. Fie K un corp comutativ ºi f i K[X]. Un element 10) Fie f = X2 – 7X + 10, f i Z[X].
 i K se numeºte rãdãcinã a polinomului f dacã f () = 0. a) Calculaþi f(2).
b) Calculaþi f(5).
c) Calculaþi f(0).
1) Dacã f i Z[X], f = –2 + X + X2, atunci f (1) = 0 ºi d) Care sunt rãdãcinile reale ale polino-
f (–2) = 0, deci 1 ºi –2 sunt rãdãcini (din corpul Z) ale mului f ?
polinomului f.
11) Fie f = 3X2 + 6X, f i Z[X].
2) Fie f i m5[X], f  X 4  3ˆ X 2  2ˆ .
a) Rezolvaþi în Z ecuaþia 3x2 + 6x = 0.
Avem f (0) ˆ  2,
ˆ f (1)
ˆ  1,
ˆ f (2)
ˆ  0,
ˆ f (3)
ˆ  0ˆ ºi f (4)
ˆ  1ˆ . Re- b) Calculaþi f(0).
zultã cã 2̂ ºi 3̂ sunt rãdãcini (din corpul m5) ale polinomului f. c) Calculaþi f(–2).
d) Care sunt rãdãcinile reale ale polino-
Rezultatele din urmãtoarele douã teoreme aratã cã pentru mului f ?
un polinom f i K[X] ºi  i K putem folosi algoritmul împãrþirii
euclidiene a lui f prin X –  pentru a stabili dacã  este rãdãcinã 12) Fie f  X 3  1̂, f  m2[ X ] .
a lui f. ˆ .
a) Calculaþi f (0)
ˆ .
b) Calculaþi f (1)
Teorema 2 (Teorema restului). Dacã f i K[X] ºi  i K, atunci c) Care sunt rãdãcinile polinomului f în m2?
restul împãrþirii euclidiene a lui f prin X –  este egal cu f ().
13) Fie f  X 3  1̂ , f i m3[X].
Demonstraþie ˆ
a) Calculaþi f (0)
Evident restul împãrþirii lui f prin X –  este un polinom
constant. Aºadar existã q i K[X] ºi r i K astfel încât f (X) = ˆ
b) Calculaþi f (1)
= (X – )q(X) + r. ˆ .
c) Calculaþi f (2)
Evaluând în  polinoamele care intervin în egalitatea d) Care sunt rãdãcinile polinomului f în m3?
precedentã ºi þinând cont de rezultatul din Teorema 1, rezultã
cã f () = ( – )q() + r = r. 14) Fie f  X 3  1̂, f  m4[ X ] .
ˆ
a) Calculaþi f (0)
Sã observãm cã polinomul f i K[X] se divide prin X – ,
ˆ
b) Calculaþi f (1)
 i K dacã ºi numai dacã restul împãrþirii euclidiene a lui f prin
X –  este egal cu zero. Aplicând Teorema 2, obþinem urmãtoarea ˆ
c) Calculaþi f (2)
teoremã: ˆ .
d) Calculaþi f (3)
Teorema 3 (Teorema factorului, Bézout) e) Care sunt rãdãcinile polinomului f în m4?
Polinomul f i K[X] se divide prin polinomul X – ,  i K 15) Calculaþi restul împãrþirii polino-
dacã ºi numai dacã f () = 0. Altfel spus, X –  este divizor al mului f = X 4 – X 3+ X 2 – 2X – 1 prin
polinomului f dacã ºi numai dacã  este rãdãcinã a lui f. polinomul g dacã:
a) g = X – 2; b) g = X + 2;
c) g = X – 1; d) g = X + 1.
Teorema precedentã poate fi generalizatã. Astfel:
16) Calculaþi restul împãrþirii polino-
Teorema 4. Fie f i K[X] ºi ,  i K,  @ . Polinomul f se mului f = X 3 – 2X2 – iX + 1 – i prin
divide prin (X – )(X – ) dacã ºi numai dacã f() = 0 ºi f() = 0. polinomul g dacã:
Demonstraþie. Dacã f se divide prin (X – )(X – ), atunci a) g = X + i; b) g = X – i;
existã q i K[X] astfel încât f (X) = (X – )(X – )q(X), de unde c) g = X + 1; d) g = X – 1.
f () = 0 ºi f () = 0. 17) Fie f i Z[X] ºi a, b i Z, a @ b
Reciproc, presupunem cã f () = 0 ºi f () = 0.
astfel încât f(a) = f(b) = 0. Arãtaþi cã f se
Aplicând teorema factorului rezultã f (X) = (X – )g(X) cu
divide prin (X – a)(X – b). Generalizare.
g i K[X]. Avem 0 = f () = ( – )g() ºi cum  –  @ 0 rezultã
Indicaþie. f(a) = 0, f = (X – a) · g,
cã g () = 0. Aplicând din nou teorema factorului rezultã cã
g = (X – )q cu q i K[X] de unde f = (X – )(X – )q. f(b) = 0, g(b) = 0, g(X – b) · q;
f = (X – a)(X – b) · q.
(X – 1)(X – 2) ... (X – n). Inducþie.
66
1) Polinomul f i Z[X], f = X 4 – 2X 3 + X 2 – X – 2 se 18) Fie f, g i Z[X]. Determinaþi restul
divide prin X – 2. Într-adevãr împãrþirii polinomului f prin polinomul
f (2) = 24 – 2 · 23 + 22 – 2 – 2 = 0. g în fiecare dintre urmãtoarele cazuri:
2) Polinomul f i ³[X], f = X 5 + X 3 + 2X2 + 2 se a) f  X 4  2 X 3  X 2  6 X  1, g  X  1;
divide prin X 2 + 1. b) f   X 5  (2  i ) X 3  iX 2  X  1,
Avem X 2 + 1 = (X – i)(X + i) ºi i @ –i. Dar f(i) = i5 + i3 + 2i2 + g  X  1  2i ;
+ 2 = 0, f(–i) = (–i)5 + (–i)3 + 2(–i)2 + 2 = 0 ºi deci f se divide prin c) f  4 X 3  6 X 2  7 X  9,
(X – i)(X + i) = X2 + 1. g  2X  1.
Exerciþiu rezolvat. Determinaþi un polinom de grad minim care împãrþit la X  i sã dea restul 2i ºi
împãrþit la X  i sã dea restul  2i.
Soluþie. Fie f polinomul cãutat. Evident grad f U1.
Cercetãm dacã existã f , cu grad f  1 , care sã verifice condiþiile problemei.
 ai  b  2i
Fie f  aX  b. Avem condiþiile: f ( i )  2i ºi f (i )  2i ºi obþinem  cu soluþiile b  0 ºi
ai  b  2i
a  2 . Deci polinomul cãutat este f  2 X .
Schema lui Horner 19) Utilizând schema lui Horner, de-

terminaþi câtul ºi restul împãrþirii polino-
Fie f i K[X], f = anXn + an–1Xn–1 + ... + a1X + a0 ºi  i K. mului f la polinomul g în fiecare dintre
Pentru a evalua polinomul f în  i K calculãm mai întâi puterile cazurile:
lui , anume 2 = , 3 = 2, ..., n = n–1 (în total n – 1 a) f  2X 4  3X 3  5X 2  7X  9, g  X 1;
înmulþiri). Calculãm apoi produsele an n , an–1n–1 , ..., a1 (în b) f  4 X 5  X 3  2 X  1, g  X  2 ;
total n înmulþiri) ºi în final efectuãm suma (n adunãri): c) f  (1  i ) X 3  (2  i ) X 2  X  3  i,
ann + an–1n–1 + ... + a1 + a0 = f(). g  X 2i .
Cu aceastã procedurã pentru calculul lui f () sunt necesare
2n – 1 înmulþiri ºi n adunãri. Polinomul f = anXn + an–1Xn–1 + ... + 20) Utilizând schema lui Horner, de-
+ a1X + a0 i K[X], definit în acest manual ca expresie formalã, terminaþi câtul ºi restul împãrþirii polino-
precizeazã „programul de calcul” care aplicat fiecãrui element mului f la polinomul g în fiecare dintre
 i K conduce la valoarea f (). cazurile:
Dupã cum vom constata în continuare, o procedurã mai a) f  2X 5  5X 3  8X ,
avantajoasã se va dovedi a fi algoritmul împãrþirii euclidiene a
lui f prin X – ; prin n înmulþiri ºi n adunãri vom obþine atât g  X  3;
restul r = f () cât ºi coeficienþii câtului. b) f  X 5,
Dacã grad f = n, f = anXn + ... + a1X + a0, atunci câtul q are
g  X 1.
gradul n – 1, q = cn–1Xn–1 + ... + c1X + c0.
Putem scrie: c) f  X 4  X 3  4 X 2  5 X  3,
anXn + an–1Xn–1 + ... + a1X + a0 = (X – )(cn–1Xn–1 + ... + c1X +
g  ( X  1)( X  3);
+ c0) + r.
d) f  X 4  3iX 3  4 X 2  5iX  1,
g  X  1  2i ;
e) f  X 3  2 X 2  2 X  2 2,
gX 2.
67
Efectuând calculele din membrul drept al egalitãþii prece-
dente obþinem:
21) Determinaþi a  Z astfel încât po-
anXn + an–1Xn–1 + ... + a1X + a0 = cn–1Xn + (cn–2 – cn–1)X n–1 +
linomul f  X 4  aX 3  (3a  7) X 2  aX  3
+ ... + (c0 – c1)X + r – c0 ºi identificând coeficienþii obþinem
sucesiv: cn–1 = an sã dea la împãrþirea cu X  1 restul 3.
cn–2 = an–1 + cn–1 = an–1 + an
cn–3 = an–2 + cn–2 = an–2 + an–1 + an2. 22) Determinaþi a ºi b astfel încât
... restul împãrþirii polinomului
c0 = a1 + c1 = a1 + a2 + ... + an–1n–2 + ann–1. f  X 4  bX 3  ( b  2a) X 2  5 X  3a la
polinomul X 2  X  2 sã fie X  1.
r  a0  c0  a0  a1  ...  an1n1  ann  f () .
Aºadar cn–1 , cn–2 , ..., c1 , c0 ºi r se calculeazã succesiv (în 23) Fie f  X 300  X 200  X 100  1.
aceastã ordine) în funcþie de an, an–1, ..., a1, a0 ºi  (cunoscuþi) Determinaþi restul împãrþirii lui f la
prin formulele: X ( X 2  1) .
cn–1 = an, cn–2 = an–1 + cn–1, ..., c0 = a1 + c1,
r = a0 + c0. 24) a) Un polinom împãrþit prin
Calculele de mai sus pot fi efectuate folosind un tabel cu X  1, X  1, X  4 dã resturile 15, 7 ºi
douã linii. În prima linie sunt trecuþi coeficienþii lui f în ordinea respectiv –80. Determinaþi restul împãr-
an, an–1, ..., a1, a0, iar în a doua linie sunt inseraþi, pe mãsurã ce þirii prin ( X  1)( X  1)( X  4).
sunt calculaþi cu formulele precedente, coeficienþii câtului b) Un polinom împãrþit la X – 1, X + 1,
cn–1, cn–2, ..., c1, c0 ºi restul r. X – 2 dã resturile 2, 6 ºi respectiv –3.
Determinaþi restul împãrþirii prin
an an–1 ... ai+1 ... a1 a0 ( X  1)( X  1)( X  2).
cn–1 cn–2 ... ci ... c0 r 
Se observã cã cn–1 = an, iar pentru i < n – 1, ci se aflã adunând 25) Determinaþi polinomul cu coe-
la ai+1 (care se aflã deasupra sa) coeficientul ci (deja determinat) ficienþi raþionali de grad minim, care
înmulþit cu . Aceastã modalitate de calcul este cunoscutã sub împãrþit la X 2  X  2 dã restul 2 X  3
numele de schema lui Horner. ºi împãrþit la X 2  X  2 dã restul
2 X  3.
1) Utilizând schema lui Horner, determinaþi câtul
ºi restul împãrþirii polinomului 26) Se considerã polinomul
f  X 4  3 X 3  5 X 2  3 X  2 la X  2. f  X 2 n  X n  1, iar C1 ( X ) ºi C 2 ( X )
câturile împãrþirii lui f la X  1 respectiv
X4 X3 X2 X X0
X + 1. Arãtaþi cã C1 (1)  C 2 (1).
1 –3 5 –3 2
1 –1 3 3 8 2
27) a) Fie f un polinom cu proprietatea
b3 b2 b1 b0 r
( x  1) f ( x )  ( x  1) f ( x  3)  x 2  3x  4,
Deci câtul este c  X 3  X 2  3 X  3 ºi restul este r  8 . x  Z . Determinaþi restul împãrþirii
polinomului f prin ( X  1)( X  2).
2) Utilizînd schema lui Horner, determinaþi câtul ºi restul b) Fie f un polinom cu proprietatea
împãrþirii polinomului f  X 4  iX 3  (1  i ) X  i la X  i . xf ( x  1)  ( x  2) f ( x  3)   x 2  2004,
x  Z . Determinaþi restul împãrþirii
X4 X3 X2 X X0
1 –i 0 –1 – i i polinomului f prin ( X  3)( X  1).
1 –2i –2 i–1 2i + 1 –i
b3 b2 b1 b0 r
Avem c  X 3  2iX 2  2 X  i  1 ºi r  2i  1.
68
1) Fie f i Z[X], f = 2X4 – 2X3 – 15X2 + 10X + 3. Calculaþi f (3) folosind definiþia ºi apoi cu ajutorul schemei
lui Horner.
Soluþie. Avem f (3) = 2 · 34 – 2 · 33 – 15 · 32 + 10 · 3 + 3 = 162 – 54 – 135 + 30 + 3 = 6.
Folosind schema lui Horner, avem
2 –2 –15 10 3
2 4 –3 1 6 3
Rezultã cã f(3) = 6. Se obþine ºi câtul împãrþirii lui f prin X – 3, q = 2X3 + 4X2 – 3X + 1.
4 3 2
2) Determinaþi câtul împãrþirii polinomului f  X  2 X  3 X  X  1 la polinomul ( X  1)( X  2),
utilizând schema lui Horner.
Soluþie. Conform teoremei împãþirii cu rest, putem scrie: f  ( X  1)q1  r1, grad r1  0, q1  ³ [ X ] ºi
q1  ( X  2)q2  r2, grad r2  0, q2  ³ [ X ].
Rezultã f  ( X  1)( X  2)q2  r2( X  1)  r1  ( X  1)( X  2)q2  r2 X  r1  r2 de unde deducem, þinând
seama de grad ( r2 X  r1  r2 )  grad ( X  1)( X  2), cã q2 reprezintã câtul cerut. Însã q2 reprezintã câtul împãrþirii
lui q1 la X  2 , unde q1 este câtul împãrþirii lui f la X  1. Prin urmare q2 poate fi determinat aplicând de
douã ori schema lui Horner:
X4 X3 X2 X X0
1 –2 3 –1 1
1 –1 2 1 2 1 2
3 2 0
Obþinem q2  X  X  4, care reprezintã
X X X X
câtul cerut.
1 –1 2 1
1 1 4 9 2
b2 b1 b0
3) Determinaþi  i Z astfel încât polinmul f = X3 – X2 + X + 2 sã admitã ca rãdãcinã pe  = –2.

Soluþie. Folosind schema lui Horner, avem:
1 –1  2
1 –3  + 6 –2 – 10 –2
Rezultã cã r = –2 – 10 = f (–2). Trebuie ca f (–2) = 0, adicã –2 – 10 = 0, de unde  = –5.
4) Fie f i {[X], f = X3 – 9X2 + 25X – 17. Sã se determine r0, r1, r2 i { astfel încât f = (X – 2)3 + r2(X – 2)2 +
+ r1(X – 2) + r0 (dezvoltarea lui f dupã puterile lui X – 2).
Soluþie. Putem scrie:
f = (X – 2)q0 + r0 cu q0 = (X – 2)2 + r2(X – 2) + r1
q0 = (X – 2)q1 + r1 cu q1 = (X – 2) + r2
q1 = (X – 2)q2 + r2 cu q2 = 1
Aºadar r0 = f (2), r1 = q0 (2), r2 = q1 (2), deci pentru a determina numerele r0 , r1, r2 , este necesar sã
determinãm polinoamele q0 ºi q1 ºi valorile f (2), q0(2) ºi q1(2).
Calculele pot fi organizate astfel:
Rezultã cã r0 = 5, r1 = 1 ºi r2 = –3, de unde f = (X – 2)3 – 3(X – 2)2 + (X – 2) + 5.

69
def
5) Fie f i K[X], f = a0 + a1 X + a2X2 + ... + an Xn ºi f   a1  2a2 X  ...  nan X n1 (derivata formalã a
polinomului f ). Arãtaþi cã f se divide prin (X – )2 dacã f() = 0 ºi f () = 0.
Soluþie. Avem f (X) = (X – )q(X) + f (), deci f (X) – f () = (X – )q(X).
Dar f ( X )  f ( )  an ( X n   n )  an 1 ( X n 1   n 1 )  ...  a1 ( X   ) 
 
 ( x  ) an ( X n 1  X n  2  ...   n 1 )  an 1  X n  2  X n 3  ...   n  2   ...  a2 ( X  )  a1 .
Rezultã cã, q  an ( X n1  X n 2  ...  n1)  an1  X n 2  X n 3  ...  n 2   ...  a2 ( X  )  a1 ºi atribuind
lui X valoarea , obþinem q() = nann–1 + (n – 1)an–1n–2 + ... + 2a2 + a1 = f ().
Din f (X) = (X – )q(X) + f () ºi f () = 0 = f () rezultã cã (X – )2 divide pe f.
Dacã f = X4 – 2X3 + 5X2 + pX + q, atunci f  = 4X3 – 6X2 + 10X + p. Din f(1) = 0 ºi f (1) = 0 rezultã 4 + p +
+ q = 0 ºi 8 + p = 0. Avem p = –8, q = 4 ºi în acest caz f se divide prin (X – 1)2.
1. Fie polinomul f i Z[X] folosind 8. Determinaþi,  i Z astfel încât restul

schema lui Horner, calculaþi f () dacã: împãrþirii polinomului f = X3 + X2 – (3 + 2)X + 2 la
a) f = X5 – 5X4 + 18X3 – 15X2 + X + 4 ºi X – 1 sã fie egal cu 5.
 = 3;
9. Determinaþi a, b i Z astfel încât restul
b) f = X5 + (1 + 2i)X4 – (1 + 3i)X2 + 7 ºi
împãrþirii polinomului f = X4 + aX3 + (2b – 1)X + b la
 = –2 – i.
X + 1 sã fie egal cu 1 ºi cel al împãrþirii la X – 1 sã fie
2. Folosind schema lui Horner, dezvoltaþi poli- egal cu 5.
nomul f dupã puterile lui X –  dacã:
10. Determinaþi polinoamele f i Z[X], f @ 0
a) f = X 4 + 2X 3 – 3X 2 – 4X + 1 ºi  = 1;
care verificã relaþia Xf (X) = (X – 3)f (X + 1), unde
4 3 2
b) f  X  2iX  (1  i ) X  3 X  7  i ºi  = – i. f (X + 1) = an(X + 1)n + an–1(X + 1)n–1 + ... + a1(X + 1) +
3. Folosind schema lui Horner aflaþi câtul ºi + a0 dacã f = anXn + an–1Xn–1 + ... + a1X + a0.
restul împãrþirii polinomului f i m7 [X], 11. Determinaþi a, b i Z astfel încât polinomul
f  5̂ X 4  3ˆ X 2  X  2ˆ prin polinomul g  X  5̂ . f = aX 4 + bX 3 – 3 sã se dividã prin polinomul
4. Fie f i Z[X], f = X3 – X + 1. Folosind schema g = (X – 1)2, unde f, g i Z[X].
lui Horner, determinaþi a, b, c i Z astfel încât: 12. Determinaþi polinomul f i Z[X],
3
x  x 1  1  a  b  c f = X 3 + aX 2 + bX + c, dacã f (k) = 2 k pentru
( x  2)5 ( x  2)2 ( x  2)3 ( x  2)4 ( x  2)5
, k i {1, 2, 3}.
oricare ar fi x i Z, x @ 2. 13. Determinaþi polinomul f i ³[X], f = X4 +
5. Fie f i m3[X], f  X 3  2ˆ X 2  X  1ˆ . Deter- + aX 3 + bX 2 + cX + d, dacã f (i) = 1 + i ºi
ˆ 2  cX f (i + 1) = –6 + 5i.
ˆ 3  bX
minaþi toate polinoamele g  aX ˆ  dˆ din
m3[X] astfel încât f = g .
* *
14. Fie f, g i Z[X], f = X6n+5 + X3n+4 + 1 ºi
6. Arãtaþi cã polinomul f = (X2 + X – 1)2n –1 – X g = X + X + 1, n i q. Arãtaþi cã f se divide prin g.
2
din Z[X] împãrþit la polinomul X2 – 1 dã restul 0. 15. Fie f  aX 3  bX 2  cX  d  Z[ X ] . Deter--

7. Arãtaþi cã polinomul minaþi numerele reale a, b, c, d astfel încât
f = nXn+2 – (n + 1)Xn+1 + X din Z[X] este divizibil f(1) + f(2) + ... + f(n) = n4, µn i q*.
prin (X – 1)2.
70
Relaþia de divizibilitate pentru polinoame
ªi în acest paragraf K este un corp comutativ. Vom arãta cã inelul de polinoame K[X] are proprietãþi
aritmetice asemãnãtoare cu cele ale inelului m al numerelor întregi.
Date fiind polinoamele d ºi f din K[X], spunem cã d divide pe f, ºi scriem d | f, dacã existã q i K[X] astfel
încât f = dq.
În acest caz se mai spune cã d este divizor al lui f sau cã f este multiplu al lui d.
Sã observãm cã dacã polinomul d este divizor comun pentru polinoamele f ºi g, atunci d divide polinomul
f   g , oricare ar fi  ,   K [ X ] . Într-adevãr, fie q1, q2 i K[X] astfel încât f = dq1 ºi g = dq2.
Avem: f   g  dq1  dq2  d (q1  q2 )  dq , unde q  q1  q2 .
Cel mai mare divizor comun pentru douã polinoame

1) Determinaþi m  Z astfel încât
Definiþie. Fie f, g i K[X]. Un polinom d i K[X] se numeºte polinomul f  X 5  ( m  1) X 3  mX  1
cel mai mare divizor comun (prescurtat c.m.m.d.c.) al lui f ºi g sã fie divizibil cu X  1.
dacã are proprietãþile:
() d | f ºi d | g (adicã d este divizor comun al lui f ºi g) ºi 2) Determinaþi a , b  Z , astfel încât
() dacã h | f ºi h | g, atunci h | d (adicã orice alt divizor comun h polinomul f  X 3  3 X  aX  b sã fie
al lui f ºi g este divizor ºi al lui d). divizibil cu X  1  i .
Cel mai mare divizor comun al lui f ºi g se noteazã cu
c.m.m.d.c. (f, g) sau cu (f, g), la fel ca perechea ordonatã de 3) Fie polinomul
componente f ºi g. f = X2n – nXn+1 + nXn–1 – 1 i Z[X]
Evident, dacã f | g, atunci c.m.m.d.c. (f, g) = f. Aºadar pentru a) Calculaþi f (1).
a dovedi existenþa c.m.m.d.c. este suficient sã considerãm cazul b) Calculaþi f (–1).
a douã polinoame f, g i K[X] astfel încât grad f U gradg ºi g | f . c) Este polinomul f divizibil cu X – 1?
În aceste condiþii existã q1, r1 i K[X], r1 @ 0, astfel încât: 4) Arãtaþi cã
(1) f = gq1 + r1 cu grad r1 < grad g. Cum r1 @ 0, existã X n1  (n  1) X  n  ( X  1) 2 .
q2, r2 i K[X] astfel încât
Daþi alte douã exemple de polinoame de
(2) g = r1q2 + r2 cu grad r2 < grad r1, dacã r2 @ 0.
Cum, r2 @ 0, existã q3, r3 i K[X] astfel încât grad n + 1 divizibile cu g.
(3) r1 = r2q3 + r3 cu grad r3 < grad r2 dacã r3 @ 0 º.a.m.d. Indicaþie. Obþinem sistemul
f (1)  0
Cum grad g > grad r1 > grad r2 > ... existã n i q* astfel încât
ri @ 0 pentru 1 T i T n ºi rn+1 = 0, adicã
 f (1)  0
, adicã 1  n  1  n  0 .
n 1 n 1 0
(n) rn–2 = rn–1qn + rn cu grad rn < grad rn–1, rn @ 0
ºi 5) Demonstraþi cã polinomul f se di-
(n + 1) rn–1 = rnqn+1 + 0. vide cu polinomul g în fiecare dintre cazurile:
Secvenþa (1), (2), ..., (n), (n + 1) de împãrþiri cu rest poartã a) f  X n 1  ( n  1) X  n, g  ( X  1)2
numele de algoritmul lui Euclid pentru polinoamele f ºi g, iar rn b) f  (2n  1) X 2 n  2nX 2 n1  1 ,
este numit ultimul rest nenul din algoritmul lui Euclid pentru f ºi g. g  ( X  1) 2 .
Arãtãm cã polinomul d = rn verificã () ºi () din definiþia
c.m.m.d.c. al lui f ºi g. 6) Determinaþi m, n  Z astfel încât
Din (n + 1) rezultã cã rn | rn–1 ºi apoi din
polinomul mX 4  nX 3  3 sã fie divi-
(n) rezultã cã rn | rn–2 º.a.m.d. pânã când, în final din (2) ºi
zibil prin ( X  1) 2 .
din (1) rezultã cã rn | g ºi rn | f. Aºadar rn verificã ().
Dacã h | f ºi h | g, atunci folosind succesiv (1), (2), ..., (n) 7) Fie polinoamele f, g i ³[X],
rezultã cã h divide r1, r2, ..., rn, de unde rezultã cã h verificã (). f = X 4 + 1, g = X 2 + X + .
În final c.m.m.d.c. (f, g) = rn, ultimul rest nenul din algoritmul Sã se determine ,  astfel încât g | f.
lui Euclid pentru f ºi g.
71
8) Folosind algoritmul lui Euclid, gã-
1) Fie f, g i Z[X], f = X4 + X3 + 2X2 + X – 1,
siþi polinoamele u , v  ³[ X ] astfel încât
g = X3 + X2 + X + 1. Determinaþi (f, g).
uf  vg  d , unde d este c.m.m.d.c. al
Soluþie. Aplicând algoritmul lui Euclid obþinem: polinoamelor f ºi g dacã:
(1) f (X) = g(X) · X + X2 – 1
a) f  X 4  2 X 3  X 2  4 X  2 ,
(2) g(X) = (X2 – 1)(X + 1) + 2X + 2
1 g  X 4  X 3  X 2  2 X  2;
(3) X 2 1  (2 X  2)  ( X  1)  0 , deci c.m.m.d.c. (f, g) = 2X + 2.
2 b) f  4 X 4  2 X 3  16 X 2  5 X  9 ,
2) Fie f, g i m5 [X], f  X 5  3ˆ X 4  3ˆ X 3  X 2  3ˆ X  4ˆ , g  2 X 3  X 2  5X  4.
g  2ˆ X 4  3ˆ X 2  2ˆ X  4ˆ . Determinaþi (f, g).
9) Determinaþi polinoamele f de
Soluþie. Aplicând algoritmul lui Euclid obþinem: gradul întâi astfel încât:
(1) f = gq1 + r1, unde q1  3ˆ X  2,
ˆ r  2ˆ X 2  2ˆ X  1ˆ .
1 a) f ( X 2 ) sã se dividã cu f ( X )
(2) g = r1q2 + r2, unde q2  X  3 X  1ˆ , r2  2ˆ X  3ˆ .
2 ˆ b) f ( X 2  1) sã se dividã cu f ( X ) .
(3) r = r q + r , unde q  X  2̂, r  0 .
3 3
1 2 3 3
10) Fie polinoamele f, g i Z[X],
Deci, ( f , g )  2ˆ X  3ˆ . f = 2X4 + 3X2 + X2 – 1, g = 2X2 + X – .
Sã se determine  ºi  astfel încât f
Observaþii
sã se dividã cu g.
 Dacã d, f, g i K[X] ºi  i K* = K \ {0} atunci d este divizor
comun pentru f ºi g dacã ºi numai dacã d are aceastã proprie- 11) Fie polinoamele f, g i Z[X],
tate. Într-adevãr dacã f = dq1 ºi g = dq2, atunci f = d(–1q1) ºi f = X4 – 4X3 + 4X2 + X + ,
g = d(–1q2 ). Implicaþia reciprocã se verificã asemãnãtor. g = X2 – 4X + .
În particular dacã d = c.m.m.d.c. (f, g) ºi a este coeficientul Sã se determine parametrii  ºi 
dominant al lui d, atunci polinomul a–1d este monic (sau unitar) astfel încât polinomul f sã se dividã cu
ºi evident a–1d = c.m.m.d.c. (f, g). polinomul g ºi în acest caz sã se deter-
 Dacã d = c.m.m.d.c (f, g), atunci existã douã polinoame mine câtul.
 ,   K [ X ] astfel încât d  f   g .
12) Fiind date polinoamele
Într-adevãr, arãtãm cã resturile r1, r2, ..., rn din algoritmul lui
f, g i Z[X], f = X4 + aX2 + bX + c,
Euclid au aceastã proprietate. Acest fapt se verificã imediat
g = (X – 1)3 sã se determine a, b, c i Z
pentru r1 ºi r2.
astfel încât g | f.
Dacã ri  2  f  i  2  g i  2 ºi ri 1  f  i 1  g i 1 , cu  i  2 ,  i 1 ,
 i  2 ,  i 1  K [ X ] , atunci ri  ri  2  ri 1qi  f ( i  2   i 1qi )  13) Fie polinoamele f, g i Z[X],
 g ( i  2   i 1qi ) ºi proprietatea cerutã rezultã prin inducþie f = (X 2 + X + 1)4n+1 – X, n i q,
matematicã. În particular d  rn  f n  g  n ºi putem lua g = X2 + 1.
  n ,    n . Arãtaþi cã g | f.
Definiþie. Fie f, g i K[X]. Dacã c.m.m.d.c. (f, g) = 1, atunci 14) Fie polinomul f, g i Z[X]. Arãtaþi
spunem cã f este prim cu g. Se mai spune în acest caz cã cã urmãtoarele polinoame sunt prime
polinoamele f ºi g sunt prime între ele. între ele:
Evident c.m.m.d.c. (f, g) = 1 dacã ºi numai dacã existã a) f  X 4  X 3  4 X 2  4 X  1,
 ,   K [ X ] astfel încât f   g  1 . g  X 3  2X 2  1.
b) f  3 X 3  2 X 2  X  2,
1) Polinoamele X  a ºi X  b, a  b sunt prime între
g  X 3  2 X 2  2 X 1.
1 1
ele. Într-adevãr ( X  a)  ( X  b )  1.
ba ba 15) Fie f, g, h i ³[X]. Arãtaþi cã dacã
2) Dacã a, b  ³[ X ], a  b ºi m, n  q*, atunci poli- f | gh, f ºi g sunt prime între ele atunci
noamele ( X  a) n ºi ( X  b) m sunt prime între ele. f | h.
72
Teorema 1. Fie f, g, h i K[X]. Avem: 16) Fiind date polinomale f, g i ³[X]
(1) c.m.m.d.c. (hf, hg) = h · c.m.m.d.c. (f, g) sau cu notaþii f = X2 + 2X + 2; g = X2 + 3X + 3
mai simple (hf, hg) = h(f, g). sã se determine c.m.m.d.c. al polinoa-
(2) Dacã (f, g) = 1 ºi (f, h) = 1, atunci (f, gh) = 1, adicã dacã melor f ºi g.
f este prim cu g ºi h, atunci este prim ºi cu gh. 17) Sã se arate cã polinomul
(3) Dacã f | gh ºi (f, g) = 1, atunci f | h, adicã dacã f divide g = (X2 – 1)(X2 + X + 1),
produsul gh ºi este prim cu unul dintre factori, atunci f divide divide polinomul f iZ[X],
celãlalt factor. n
f  X 4  X 3  X  1, n  q * .
Demonstraþie Indicaþie. g = 0, x {1, 1, , } ,
(1) Când h = 0 proprietatea este evidentã. Dacã h @ 0, atunci f(1) = f(–1) = 0.
înmulþind cu h în egalitãþile (1), (2), ..., (n), (n + 1) din algoritmul 4n = (3 + 1)n = 3q + 1, q iq*.
lui Euclid pentru f ºi g se obþine algoritmul lui Euclid pentru hf f ()  f ( )  0, g | f .
ºi hg, iar ultimul rest nenul este hrn = h(f, g).
18) Fie f, g iZ[X],
(2) Fie 1 ,  1 ºi  2 ,  2 din K[X] astfel încât 1 = f 1  g1 ºi
1  f  2  h 2 . Avem 1  f 1  g 1( f 2  h 2)  f (1  g 12)  f  AX n 2  BX n  2 , g = (X – 1)2.
gh1 2  f   gh cu   1  g 12 ºi   1 2 , deci Sã se determine A, B astfel încât g | f.
( f , gh)  1 . 19) Fie polinoamele f, g iZ[X],
(3) Fie  ,   K [ X ] astfel încât 1  f   g  . Avem f  ( X 2  X  1) 4n 1  X , g  X 2  1, n  q
h  f h  g h ºi cum f | gh rezultã cã f | h. Sã se arate cã g | f pentru orice n i q.
1) Determinaþi c. m. m. d. c. al polinoamelor f  X 3  X 2  1 ºi g  X 2  X  1.
Împãrþim f la g: X 3  X 2  1 X 2  X 1
X3 X2 X X
/ /  X  1  r1
Împãrþim g  X 2  X  1 la r1   X  1 : X 2  X 1  X 1
2
X X  X 2
/ 2X 1
 2X  2
/ 3  r2
Împãrþim r1   X  1 la r2  3 ºi obþinem restul r3  0. Deci 3 este un c. m. m. d. c. al polinoamelor f ºi g.

2) Determinaþi c. m. m. d. c. al polinoamelor f  X 5  X 4  X 3  3 X 2  3 X  1 ºi
g  X 4  2 X 3  X 2  2 X  1.
Împãrþim f la g: X 5  X 4  X 3  3X 2  3X 1 X 4  2X 3  X 2  2X 1
X 5  2X 4  X 3  2X 2  X X 3
/ 3X 4 X 2  4X 1
3X 4  6X 3  3X 2  6X  3
/ 6X 3  2X 2  2X  4  r1
Împãrþim r1 la 2 ºi înmulþim X 4  2 X 3  X 2  2 X  1 cu 3. Efectuãm apoi împãrþirea lui

3 X 4  6 X 3  3 X 2  6 X  3 la 3 X 3  X 2  X  2 :
73
3X 4  6 X 3  3X 2  6 X  3 3X 3  X 2  X  2
 3X 4  X 3  X 2  2 X X
3 2
 7X  4X  4X  3
Înmulþim 3 X 3  X 2  X  2 cu 7 ºi  7 X 3  4 X 2  4 X  3 cu –3 ºi continuãm împãrþirea:
21X 3  7 X 2  7 X  14 21X 3  12 X 2  12 X  9
 21X 3  12 X 2  12 X  9 1
2
 5X  5X  5
Împãrþim  5 X 2  5 X  5 la –5 ºi apoi efectuãm împãrþirea lui 21X 3  12 X 2  12 X  9 la X 2  X  1:
21X 3  12 X 2  12 X  9 X 2  X 1
 21X 3  21X 2  21X 21X  9
2
/  9X  9X  9
9X 2  9X  9
/ / /
Am obþinut restul zero, deci c.m.m.d.c. este ultimul rest nenul, adicã X 2 + X + 1.
Cel mai mic multiplu comun a douã polinoame

20) Fie polinoamele f, g, i ³[X],
Definiþie. Fie f, g i K[X]. Un polinom m i K[X] se numeºte f  X 9  1 ºi g  X 6  1.
cel mai mic multiplu comun (prescurtat c.m.m.m.c.) al lui f ºi g
a) Determinaþi polinomul m i ³[X],
dacã
c.m.m.m.c. al polinoamelor f ºi g.
() f | m ºi g | m (adicã m este multiplu comun al lui f ºi g) ºi
b) Determinaþi polinomul d, c.m.m.d.c.
() dacã f | h ºi g | h, atunci m | h (adicã orice alt multiplu h
al lui f ºi g este multiplu ºi al lui m). al polinoamelor f ºi g.
c) Calculaþi produsul fg.
d) Verificaþi relaþia fg = m · d.
Pentru cel mai mic multiplu comun al lui f ºi g folosim notaþia
c.m.m.m.c. (f, g) sau mai simplu [f, g]. 21) Fie polinoamele f, g, i ³[X].
Determinaþi c.m.m.d.c. ºi c.m.m.m.c. al
Teorema 2. Oricare ar fi f, g i K[X] cel mai mic multiplu
polinoamelor f ºi g în fiecare dintre cazurile:
comun al lui f ºi g existã ºi verificã relaþia
fg a) f  X 6  7 X 4  8 X 3  7 X  7;
[ f , g] 
( f , g) g  3X 6  7 X 4  3X 3  7 X ;
b) f  X 4  4 X 3  1;
Demonstraþie. Relaþia de demonstrat se scrie ºi astfel: fg =
= md, unde m = [f, g] ºi d = (f, g). Fie d = (f, g) ºi f1, g1 i K[X] g  X 4  2 X 3  3X 2  X  1
astfel încât f = df1, g = dg1. Avem d = (f, g) = (df1, dg1) = d(f1, g1) c) f  X 6  9 X 4  10 X 3  9 X 2  1,
ºi simplificând cu d obþinem 1 = (f1 , g1), adicã f1 ºi g1 sunt g  X 4  4 2X 3  6X 2  4 2X 1 .
polinoame prime între ele. Calculaþi, în fiecare caz în parte, f · g.
fg
Fie m   f1 g  fg1 . Rezultã cã m este multiplu comun al Verificaþi, în fiecare caz în parte, relaþia
lui f ºi g. d fg = (f, g) · [f, g].
Fie h i K[X] un multiplu comun al lui f ºi g. Avem h = fq1 =
22) Aflaþi polinoamele f ºi g cunos-
= gq2 cu q1, q2 i K[X]. Din fq1 = gq2 rezultã df1 q1 = dg1 q2 ºi
simplificând cu d obþinem f 1 q1 = g 1 q2 . Cum (f1 , g 1 ) = 1 ºi când cã cel mai mare divizor comun al
f1 | g1q2 rezultã cã f1 | q2. Din h = gq2 rezultã cã m = f1g divide h. lor este X 4  4, cel mai mic multiplu
fg comun este X 4  3X 2  4, f (1)  10 ºi
Analog se aratã cã m | h ºi deci  m  [ f , g]. g(1)  20 .
d
74
Exerciþiu rezolvat.
Fie polinoamele f, g i {[X], f = X4 + X3 – 3X2 – X + 2, g = X3 + 3X2 – X – 3. Sã se calculeze
d = (f, g) = c.m.m.d.c. (f, g) ºi m = [f, g] = c.m.m.m.c. (f, g).
Soluþie. Împãrþim pe f la g ºi obþinem f = gq1 + r1 cu q1 = X – 2 ºi r1 = 4X2 – 4.
1 3
Împãrþind pe g la r1 obþinem g = r1q2 + r2 cu q2  X  ºi r2 = 0. Rezultã cã c.m.m.d.c. (f, g) = X2 – 1
4 4
dacã punem condiþia sã fie polinom monic. Împãrþind polinomul fg la X2 – 1 se obþine:
m = c.m.m.m.c. (f, g) = X5 + 4X 4 – 10X 2 – X + 6.
Observaþie. Dacã f i K[X] ºi  i K,  @ 0, atunci polinoamele f ºi f au aceeaºi divizori în K[X]. Din

acest motiv în algoritmul lui Euclid pentru douã polinoame f ºi g din m[X] putem evita coeficienþii fracþionari
înmulþind oricare dintre polinoamele f, g, r1 , r2 , ..., rn cu un numãr întreg nenul potrivit ales. Astfel în
exerciþiul rezolvat precedent atunci când împãrþim pe g = X 3 + 3X 2 – X – 3 la r1 = 4X 2 – 4 putem înlocui pe
1
g cu 4g sau pe r1 cu r1  X 2  1 .
4
Polinoame ireductibile
Vom introduce noþiunea de polinom ireductibil peste un corp 23) Fie polinomul f i K[X]. Stabiliþi
comutativ K. Vom arãta cã polinoamele ireductibile au în dacã urmãtoarele polinoame sunt ireduc-
aritmetica inelului K[X] rolul pe care îl au numerele prime în tibile peste K:
aritmetica lui m.
a) f  X 2  X  1, f Z[ X ] ;
Definiþie. Fie K un corp comutativ ºi f i K[X], grad f = n > 0. b) f  X 2  2, f {[ X ] ;
Spunem cã polinomul f este ireductibil peste K dacã nu existã  f m [X ] ;
c) f  X 2  X  1,
g, h i K[X] astfel încât 2
f = gh cu grad g < n ºi grad h < n.

4 2 
d) f  X  X  1, f  m [ X ] ;3
În caz contrar spunem cã f este reductibil peste K. 3
e) f  X  2 X  1, f Z[ X ] ;
Proprietãþi. f) f  X 2  2, f {[ X ] ;
1. Orice polinom f i K[X] de grad 1 este ireductibil peste K.
Într-adevãr dacã f = gh cu grad g < 1, grad h < 1, atunci g ºi 24) Fie polinoamele f, g, i Z[X],
h sunt polinoame constante nenule ºi la fel va fi f = gh. f  ( X 2  X  1)9 , g  X 2  1 .
Contradicþie. a) Arãtaþi cã g | f.
Astfel 2X – 3 i {[X] este ireductibil peste { b) Stabiliþi dacã polinomul f este
ireductibil peste Z.
• X  2 Z[ X ] este ireductibil peste Z,
c) Stabiliþi dacã polinomul f este
• 3ˆ X  2ˆ  m [ X ] este ireductibil peste m .
5 5 ireductibil peste ³.
2. Dacã un polinom f i K[X], grad f = n > 1 este ireductibil d) Stabiliþi dacã polinomul g este
peste K, atunci f (a) @ 0, oricare ar fi a i K, adicã polinomul f ireductibil peste Z.
nu are rãdãcini în K. Reciproc, dacã n = grad f este egal cu 2 e) Stabiliþi dacã polinomul g este
sau cu 3 ºi f(a) @ 0, ¼a i K, atunci f este ireductibil peste K. ireductibil peste ³.
Într-adevãr dacã f (a) = 0 cu a i K, atunci conform teoremei Indicaþie. a) g ( X )  ( X  i )( X  i )
lui Bézout avem f (X) = (X – a)q(X) cu q(X) i K[X].
g | f dacã ºi numai dacã f(i) = 0 ºi
Cum grad(X – a) = 1 < n ºi grad q(X) = n – 1 < n rezultã cã f
este reductibil peste K. Contradicþie. f ( i )  0 . Avem (i 2  i  1)9  0 ºi
((i )2  i  1)9  0 .
75
Reciproc, dacã n = 2 sau n = 3 ºi f este reductibil peste K, 25) Determinaþi numerele reale a ºi b
avem f = gh cu g, h i K[X], grad g < n ºi grad h < n. Cum n este astfel încât polinomul f sã fie divizibil
egal cu 2 sau cu 3, rezultã cã grad g = 1 sau grad h = 1. Dacã cu polinomul g, unde f, g i Z[X]:
grad g = 1, atunci g = aX + b cu a, b i K, a @ 0. a) f  ( a  1) X 4  ( b  2) X 3  3 X  1 ºi
Avem g(c) = 0, unde c = –ba–1 i K ºi atunci f(c) = g(c)h(c) =
g  ( X  1)( X  1) ;
= 0h(c) = 0. Contradicþie.
b) f  X 5  3 X 4  4 X 3  aX  bX  2 ºi
1) Polinomul X2 – 2 i {[X] este ireductibil peste {. g  X 2  3X  2 ;
Într-adevãr, în caz contrar existã r i { astfel încât c) f  X 4  X 3  5 X 2  aX  b ºi
r2 – 2 = 0, deci 2  { . Contradicþie. g  X2 4.
2) Polinomul X2 – 2 i Z[X] este reductibil peste Z pentru cã
În fiecare caz în parte verificaþi dacã
X 2  2  ( X  2)( X  2) cu X  2 Z[ X ] ºi X  2 Z[ X ] . polinomul g este reductibil sau ireduc-
3) Polinomul f  X 3  2ˆ X  1ˆ  m5 [ X ] este ireductibil peste
ˆ  1ˆ  0ˆ , f (1)
ˆ  4ˆ  0,
ˆ f (2)
ˆ  3ˆ  0,
ˆ tibil peste Z[X].
corpul m5 pentru cã f (0)
ˆ  3ˆ  0ˆ .
ˆ  4ˆ  0ˆ , f (4)
f (3) Indicaþie.
c) f  g  ( X 2  X  1)  r ( X ) ,
În continuare vom determina polinoamele ireductibile peste r ( X )  (a  4) X  b  4 ;
corpul ³ al numerelor complexe ºi peste corpul Z al numerelor r ( X )  0  a  4, b  4 .
reale. Vom folosi teorema fundamentalã a algebrei.
Teorema 3. (dAlembert-Gauss)
Oricare ar fi f i ³[X], gradf > 0, existã z i ³ astfel încât 26) Polinomul f  X 2  3 X  1 m[ X ]
f(z) = 0. Altfel spus, orice polinom de grad mai mare sau egal cu este ireductibil peste { dar este reductibil
1 având coeficienþii complecºi admite cel puþin o rãdãcinã complexã. peste Z astfel
Nu se cunoaºte o demonstraþie elementarã pentru teorema

 3  5  3  5 
f X  X .
 2   2 
fundamentalã a algebrei. O admitem fãrã demonstraþie. 
Daþi exemplu de un alt polinom din m[X]
Corolarul 1. Singurele polinoame ireductibile peste ³ sunt
ireductibil peste {, dar reductibil peste Z.
polinoamele de gradul întâi din ³[X].
Demonstraþie. Se folosesc rezultatele de la proprietãþile (1) ºi
(2) pentru cazul K = ³.
Cum Z _ ³, avem Z[X] _ ³[X]. Fie f i Z[X] _ ³[X], 27) Polinomul f  X 2  X  1 Z[ X ]
grad f = n > 0. Conform teoremei fundamentale a algebrei existã este ireductibil peste Z dar este reductibil
z = u + vi i ³ cu u, v i Z astfel încât f (z) = 0. peste ³ astfel:
Dacã f = anXn + an–1Xn–1 + ... + a1X + a0, atunci avem:
 1  i 3  1  i 3 
anzn + an–1zn–1 + ... + a1z + a0 = 0. f X  X .
 2  2 
Considerãm conjugatul z  a  bi al numãrului complex 
z = a + bi, avem: Daþi exemplu de un alt polinom din Z[X]
ireductibil peste Z, dar reductibil peste ³.
0  0  an zn  an1zn1  ...  a1 z  a0  an z n  an1z n1  ...  a1z  a0  f (z )
Am demonstrat astfel urmãtoarea teoremã:
Teorema 4. Dacã z este o rãdãcinã complexã a polinomului

f i Z[X] atunci ºi z este rãdãcinã a lui f. 28) Fie polinomul f i Z[X]
f = X4 + 2X3 + 3X2 + aX + b.
Corolarul 2. Singurele polinoame ireductibile peste corpul Determinaþi numerele reale a ºi b ºi
Z al numerelor reale sunt: rãdãcinile lui f, ºtiind cã una dintre rãdã-
(1) polinoamele de gradul întâi: aX + b cu a, b i Z, a @ 0; cini este x1 = 1 + i.
(2) polinoamele de gradul al doilea:
aX2 + bX + c cu a, b, c i Z, a @ 0, b2 – 4ac < 0.
76
Demonstraþie
Având în vedere Exemplele (1) ºi (2) este suficient sã arãtãm 29) Sã se determine polinomul
cã, dacã f i Z[X] este ireductibil ºi n = grad f > 1, atunci n = 2. f i Z[X], f = X4 + aX3 + bX2 + cX + b
Fie z = u + iv i ³ cu u, v i Z astfel încât f (z) = 0. Cum f este ºtiind cã f(i) = 1 + i ºi f(1 + i) = –6 + 5i.
Indicaþie. Se þine cont de puterile lui
ireductibil peste Z, avem v @ 0. Mai ºtim f ( z )  0 ºi cum
i în calcularea lui f(i), respectiv f(i + 1) ºi
v @ 0 rezultã cã z  z . Din f (z) = 0, f ( z )  0 ºi z  z rezultã, apoi se identificã coeficienþii numerelor
conform Teoremei 4, paragraful anterior cã f se divide prin poli- complexe despre care trebuie sã arãtãm
nomul ( X  z )( X  z )  X 2  2uX  u 2  v 2 Z[ X ] . Cum ºi cã sunt egale.
f i Z[X] din algoritmul împãrþirii euclidiene a polinoamelor rezultã
cã existã q i Z[X] astfel încât f (X) = (X2 – 2uX + u2 + v2)q(X). 30) Sã se determine polinomul
Cum f este ireductibil peste Z, avem q i Z, q @ 0, ºi deci f i Z[X], f = aX 3 + bX 2 + xX + d,
f = aX 2 + bX + c, unde a = q @ 0, b = –2uq ºi c = q(u2 + v2).  1 i 3 
ºtiind cã f(–1) = 0 ºi f  .
Avem b2 – 4ac = –4v2q2 < 0.  2   0
 
Descompunerea polinoamelor în produs de
polinoame ireductibile 31) Fie polinomul f i ³[X],
f  X 3  1. Descompuneþi f în factori
Conform teoremei fundamentale a aritmeticii orice numãr ireductibili peste:
natural mai mare decât 1 se reprezintã în mod unic ca produs a) m; b) {; c) Z; d) ³
de numere prime. Acest rezultat rãmâne adevãrat ºi în inelul m:
orice numãr întreg a, |a| > 1 se reprezintã în mod unic (mai 32) Fie polinomul f i ³[X],
puþin semnul factorilor) în produs de numere prime. f  X 3  1. Descompuneþi f în factori
Astfel:
ireductibili peste:
60 = 2 · 2 · 3 · 5 = (–2) · 2 · 3 · (–5) etc.
a) m; b) {; c) Z; d) ³.
Douã polinoame f, g i K[X] se numesc polinoame asociate
în divizibilitate dacã se divid reciproc, adicã f | g ºi g | f.
Se observã cã douã polinoame nenule f ºi g sunt asociate în 33) Descompuneþi în factori ireductibili
divizibilitate dacã g = af cu a i K, a @ 0. polinomul
Rezultatul corespunzãtor teoremei fundamentale a aritmeticii
f  3 X 5  3 X 3  3 X  4 i m [X].
pentru inelul K[X], K un corp comutativ este dat în urmãtoarea... 5
Indicaþie. Considerãm funcþia polino-
Teorema 5. Dacã f i K[X], grad f = n > 1, atunci existã mialã asociatã ºi calculãm
polinoamele ireductibile f1, f2, ..., fr i K[X] unic determinate   4 ; f (1)
  3  3  3  4  3 ;
f (0)
mai puþin o asociere în divizibilitate astfel încât:
f (X) = f1(X)f2(X) ... fr(X) cu r U 1.   0 ;
f (2)   3 ;
f (3)   1 .
f (4)
Demonstraþie. Pentru partea de existenþã a descompunerii Rezultã cã f are rãdãcina 2 . Din teorema
în factori ireductibili demonstrãm prin inducþie matematicã dupã lui Bézout obþinem cã X  2 | f , adicã
n = grad f . X  3 | f .
Dacã n = 1, atunci f este ireductibil peste K ºi afirmaþia din
enunþ este adevãratã cu r = 1 ºi f1 = f.
34) Descompuneþi în factori ireduc-
Presupunem cã n > 1. Dacã f este ireductibil, din nou luãm
r = 1 ºi f1 = f. Dacã f este reductibil atunci existã g, h i K[X] tibili fiecare dintre polinoamele:
astfel încât f = gh, grad g < n, grad h < n. a) g  2 X 3  3 X 2  2 i m [X];
5
Presupunând afirmaþia din enunþ adevãratã pentru polinoa-
b) f  X  6 i m7[X];
3
mele din K[X] de grad mai mic decât n, rezultã cã g ºi h se
reprezintã ca produse de polinoame ireductibile ºi atunci aceeaºi c) h  X 3  2 X 2  5 X  3 i m7[X] .
proprietate are ºi f = gh.
Partea de unicitate este propusã ca exerciþiu.
77
Observaþie. În descompunerea f = f1f2 ... fr dând în factor Indicaþie.
coeficienþii dominanþi ai polinoamelor ireductibile f1, f2, ..., fr, avem:   2
a) g (0)
f = af1f2 ... fr cu a i K, a @ 0 ºi f1, f2, ..., fr polinoame monice   2
ireductibile. g (1)
  1  2  2  0  ( X  3)
g (2)  | f
Din rezultatele precedente deducem:
  4  2  2  3
g (3)
Corolarul 3. Dacã f i ³[X], f = anXn + ... + a1X + a0 cu n > 0   3  3  2  3
ºi an @ 0, atunci existã numerele complexe z1, z2, ..., zn unic g (4)
determinate astfel încât: f = an(X – z1)(X – z2) ... (X – zn)   6 , f (1)
b) f (0)   0 , f (2)
  0 ,
Corolarul 4. Dacã f i Z[X], f = an Xn + ... + a1X + a0 cu
  5 , ... .
f (3)
n > 0 ºi an @ 0 atunci f se descompune în mod unic sub forma:
f = an(X – 1) ... (X – s)(X2 + 1X +1) ... (X2 + tX + t) unde i,  X  2)...
Rezultã f ( X )  ( X  1)( 
j, j i Z, 2j – 4j < 0 pentru 1 T i T s, 1 T j T t ºi s + 2t = n.
35) Se considerã polinoamele f, g i ³[X],
n n 1
1) Polinomul f  X  X  ...  X  n, n  q, nU 2 f  X 3  X 2  5 X  5 ºi g  X 6  1 .
este reductibil peste m, deoarece f (1)  0. Descompuneþi fiecare din polinoamele
3
2) Polinomul f  X  X  1 este ireductibil peste m. f ºi g în {[X], Z[X] ºi ³[X].
Într-adevãr, dacã f ar fi reductibil am putea scrie:
f  gh, grad g  1, grad h  2, g , h  m[ X ]. Atunci 36) Fie polinomul f i ³[X]. Des-
X 3  X  1  ( X  a)( X 2  bX  c ), a, b, c  m. Rezultã ac  1, compuneþi în factori ireductibili peste
deci a  1. {, Z, ³ polinomul f, dacã:
Din descompunerea lui f rezultã f (a)  0. Însã f (1)  3  0 a) f  X 4  1 ; b) f  X 4  X 2  1 .
ºi f (1)  1  0.
37) Descompuneþi polinomul
f = X6 + 1 i ³[X] în factori ireductibili
peste Z ºi ³.
Aplicaþie a inelului m2[X]. Codificarea mesajelor

Fie A o mulþime numitã alfabet, cu douã elemente, anume simbolurile 0 ºi 1 numite litere. Cu ajutorul
literelor alfabetului A putem forma 2m secvenþe diferite cu m termeni a0a1 ... am–1 (ai i A) numite cuvinte de
lungime m peste alfabetul A. Notãm cu Dm mulþimea cuvintelor de lungime m peste alfabetul A.
Fie C o submulþime cu 2m elemente a lui Dn, unde m < n. Mulþimea C se numeºte cod iar elementele sale
cuvinte-cod. Putem fixa o bijecþie g : Dm  C _ Dn prin care codificãm mesajele date prin cuvinte de
lungime n din C. Se poate folosi aritmetica inelului m2 [X] pentru a perfecta codificarea ºi decodificarea
mesajelor îndatã ce se cunoaºte cheia codului (în cazul nostru, un polinom p i m2[X]).
Pentru a simplifica scrierea polinoamelor din m2[X], notãm elementele corpului m2 cu 0 ºi 1 ; corpul m2
este înzestrat cu operaþiile de adunare ºi înmulþire care au tabelele alãturate:
 0 1  0 1
Se observã cã a + a = 0, µ a i m2, de unde rezultã cã f + f = 0, µ f i m2[X].
0 0 1 0 0 0
Sã notãm cu Pn mulþimea polinoamelor f i m2[X] de grad mai mic decât n, 1 1 0 1 0 1
f = a0 + a1X + ... + an–1X n–1 (ai i m2). Evident, Pn are 2n elemente, iar aplicaþia
(C) Dn  Pn, a0a1... an–1  a0 + a1X + ... + an–1Xn–1 este bijectivã.
Fie m, n i q*, m < n ºi p i m2[X] un polinom de gradul n – m. Deoarece un polinom f i Pn se divide prin
p dacã ºi numai dacã existã un polinom q i Pm astfel încât f = pq, rezultã cã mulþimea C a polinoamelor din
Pn care se divid prin p are 2m elemente.
Submulþimea C a lui Dn formatã cu cuvintele din Dn care prin bijecþia (C) corespund polinoamelor din C
se numeºte (n, m) - codul polinomial generat de p. Dacã f i C, atunci f se numeºte polinom-cod.
Fie acum bijecþia (CC) Dm  Pm, b0b1 ... bm–1  b0 + b1X + ... + bm–1X m–1. Dacã g i Pm, atunci g este numit
polinom-mesaj. Existã q, r i m2[X] unic determinaþi astfel încât: X n–mg = pq + r, r i Pn–m.
78
Presupunem cã r = c0 + c1X + ... + cn–m–1X n–m–1, ci i m ºi fie
def
f  r  X n m g  c0  c1 X  ...  cn m 1 X n  m1  b0 X n m  ...  bm1 X n 1 . Avem f i C.
Într-adevãr, cum r + r = 0, avem f = r + Xn–mg = r + pq + r = pq, de unde f i C.
Se obþine corespondenþa Pm  C, g  f care evident este bijectivã. Aºadar, de la mesaje (din Dm) la
cuvinte-cod (din C _ Dn) se trece astfel: mesajul b0b1... bm–1 trece prin bijecþia (CC) în polinomul-mesaj
g = b0 + b1X + ... + bm–1X m–1, cãruia îi corespunde polinomul-cod f = r + X n–mg. În fine, polinomul-cod f trece
prin inversa bijecþiei (C) în cuvântul-cod c0c1...cn–m–1b0b1...bm–1, unde c0, c1, ... cn–m–1 sunt coeficienþii restului
împãrþirii lui X n–mq prin p.
Evident, un cuvânt u i Dn, u = a0a1 ... an–1 se gãseºte în C dacã ºi numai dacã polinomul
f = a0 + a1X + ... + an–1X n–1 se divide prin p.
Fie (6, 3)-codul polinomial generat de polinomul p = 1 + X + X 3 i m2[X].

a) Sã se codifice mesajul 110.
b) Care dintre cuvintele 111001 ºi 110011 sunt cuvinte-cod?
Soluþie. a) Mesajului 110 îi corespunde prin (CC) polinomul-mesaj g = 1 + X ºi atunci
X g = X 6–3(1 + X) = X 3 + X 4. Fãcând împãrþirea cu rest în m2[X] a polinomului X 3 + X 4 prin polinomul
n–m
P = 1 + X + X 3 se obþine restul r = 1 + X 2. Aºadar, polinomul-cod corespunzãtor lui g = 1 + X 2 este

g = r + X 3g = 1 + X 2 + X 3 + X 4, cãruia îi corespunde cuvântul cod 101110.
b) Cuvântului 111001 din D6 îi corespunde prin (C) polinomul f = 1 + X + X 2 + X 5. Se constatã cã f se
divide prin p, deci 111001 este cuvânt cod. Cuvântului 110011 îi corespunde prin (C) polinomul
1 + X + X 4 + X 5 care împãrþit la p dã restul X, deci 110011 nu este cuvânt cod.
1) Descompuneþi în factori ireductibili peste {, Z ºi ³ polinomul f = X4 + X3 – X2 – 2X – 2 ºtiind cã admite
rãdãcina z   1  i 3 .
2 2
Soluþie. Polinomul f având coeficienþii reali, admite ºi rãdãcina z   1  i 3 ºi deci se divide prin polinomul
2 2
( X  z )( X  z )  X 2  X  1 . Împãrþind pe f prin X2 + X + 1 se gãseºte câtul X2 – 2, deci f = (X2 – 2)(X2 + X + 1)
Cum discriminatul lui X 2 + X + 1 este  = 12 – 4 · 1 = –3 < 0 polinomul X2 + X + 1 este ireductibil peste Z
ºi cu atât mai mult peste { (pentru cã, {[X] _ Z[X]).
Cum ºi X2 – 2 este ireductibil peste { (pentru cã rãdãcinile sale nu sunt în {) rezultã cã
f = (X2 – 2)(X2 + X + 1) este descompunerea în factori ireductibili peste { a lui f.
Acum este evident cã descompunerile lui f în factori ireductibili peste Z ºi ³ sunt:
f  ( X  2)( X  2)( X 2  X  1) respectiv f  ( X  2)( X  2) X  1  i 3 X  1  i 3 .
  
2 2 2 2
2) Descompuneþi polinomul f  X 4  X 2  1 în factori ireductibili peste: a) {; b) Z; c) ³.
Soluþie. Putem scrie f  X 4  2 X 2  1  X 2  ( X 2  1) 2  X 2  ( X 2  X  1)( X 2  X  1)
Polinoamele X 2  X  1 ºi X 2  X  1 sunt ireductibile peste { ºi Z deoarece discriminanþii sunt negativi.
Peste ³, aceste polinoame se pot descompune astfel:
 1  i 3  1 i 3   1  i 3  1 i 3 
X 2  X  1   X  
 X 2
 , X  X  1   X   X  ,
2  2  2  2 
 
deci f   X  1  i 3  X  1  i 3  X  1  i 3  X  1  i 3  .
    
 2  2  2  2 

79
3) Descompuneþi în factori ireductibili peste corpul m3 polinomul f  X  2ˆ X  X  2ˆ  m3[ X ] .
3 2
Soluþie. Valorile f () ale polinomului f când  i m3 sunt:

 0̂ 1̂ 2̂
f () 2̂ 0̂ 2̂
Rezultã cã f se divide prin X  1ˆ  X  2ˆ . Folosind schema lui Horner, avem:
1̂ 2̂ 1̂ 2̂ 
1̂ 0̂ 1̂ 0̂ 1̂
2
deci câtul împãrþirii lui f prin X  1̂ este X  1̂ . Cum gradul lui X  1̂ este 2 ºi cum X 2  1̂ nu are rãdãcini
2
în m3, rezultã cã este ireductibil peste m3. Descompunerea cãutatã este:

ˆ X 2  1)
f  ( X  2)( ˆ .
4) Fie n U 2, f  ( X  a1 )( X  a2 ) ... ( X  an )  1, a1 , a2 , ... , an  m distincte. Demonstraþi cã f este

ireductibil peste m.
Soluþie. Presupunem cã f = gh cu g , h  m[ X ], grad g  n, grad h  n.
Avem f ( ai )  1, adicã g ( ai ) h( ai )  1, i  1, n. Cum g ( ai ), h( ai )  m, rezultã g ( ai )  1 ºi h(ai )  1 sau
g ( ai )  1 ºi h( ai )  1. În ambele cazuri avem g ( ai )  h( ai )  0, i  1, n . Fie q  g  h. Avem vem grad q  n.
Presupunem q  0 . Deoarece q(ai )  0, i  1, n, înseamnã cã putem scrie q( X )  ( X  ai )( X  a2 ) ... ( X  an ) s( X ),
grad s U 0. Rezultã grad qU n, contradicþie! Deci q  0 ºi prin urmare h   g iar f   g 2 . Deducem
f ( x )T 0,  x  Z, fals deoarece dacã alegem x0  max  
ai | i  1, n  1 rezultã f ( x0 )  0.
5) a) Câte polinoame de grad mai mic sau egal cu 4 sunt în m2[X] ?
b) Determinaþi polinoamele ireductibile peste m2 de grad cel mult 4.
ˆ 1}
Soluþie. a) Dacã f i m2[X] ºi are gradul cel mult 4, atunci f  a0  a1 X  a2 X 2  a3 X 3  a 4 X 4 , cu ai  m 2  {0, ˆ .
Cum pentru fiecare ai avem douã posibilitãþi, existã 25 = 32 polinoame de grad cel mult 4 în m2 [X].
b) Singurele polinoame de grad 1 din m2[X] sunt X ºi 1̂  X ºi acestea sunt ireductibile.
Dacã f i m [X] este ireductibil peste m [X] ºi n = grad f > 1, atunci a  f (0) ˆ  0,ˆ a  a  ...  a  f (1) ˆ  0ˆ .
2 2 0 0 1 n
Singurele polinoame de gradul al 2-lea sau al 3-lea care îndeplinesc aceste condiþii sunt
1ˆ  X  X 2 , 1ˆ  X  X 3 , 1ˆ  X 2  X 3 ºi vor fi ireductibile peste m2.
Polinoamele de gradul al 4-lea care îndeplinesc condiþiile f (0) ˆ  0,
ˆ f (1)
ˆ  0ˆ sunt 1ˆ  X  X 4 , 1ˆ  X 2  X 4 ,
3 4 2 3 4
1̂  X  X , 1̂  X  X  X  X ºi fie f unul dintre acestea. Dacã f este reductibil, descompunerea sa în factori
ireductibili conþine numai factori de gradul al 2-lea, deci numai pe X 2  X  1̂ . Aºadar
f  (1ˆ  X  X 2 ) 2  1ˆ  X 2  X 4 . Conchidem cã polinoamele ireductibile de gradul al 4-lea sunt
1ˆ  X  X 4 , 1ˆ  X 3  X 4 ºi 1̂  X  X 2  X 3  X 4 .
6) Determinaþi polinoamele monice (unitare) ireductibile de gradul al 2-lea din inelul m3[X].
Soluþie. Cum termenul liber al polinomului ireductibil de grad mai mare sau egal cu 2, nu poate fi egal cu
2
0̂ , rezultã cã polinomalele cãutate sunt de forma X  aX ˆ  2ˆ . Punând condiþia ca acestea
ˆ  1ˆ sau X 2  aX
ˆ X 2  X  2ˆ ºi X 2  2ˆ X  2ˆ .
sã nu aibã rãdãcini în m , se aratã cã polinoamele cãutate sunt X 2  1,
3
80
1. Folosind algoritmul lui Euclid, 13. Fie m, n  q * ºi
determinaþi c.m.m.d.c. al polinoamelor: f  mX (1  X n )  nX (1  X m ) . Demonstraþi cã f
a) f = X4 + 3X3 + X2 – 2 ºi poate fi decompus sub forma (1  X ) 2 g ( X ) ºi deter--
g = X3 + 2X2 + 2X + 1 din {[X]. minaþi polinomul g.
b) f = X5 + X2 – X + 1 ºi
14. Descompuneþi polinomul X 8  X 4  1 în
g = 3X – 5X3 + 8X + 1 din {[X].
4
factori ireductibili peste Z.
2. Folosind algoritmul lui Euclid, determinaþi 15. Demonstraþi cã polinomul
c.m.m.d.c. ºi c.m.m.m.c. ale polinoamelor f  ( X  1) 2 ( X  2) 2  1 nu se poate descompune în
f, g i m7[X], f  X 4  X 2  2ˆ X  2ˆ ºi produs de douã polinoame cu coeficienþi numere
g  X 2  3ˆ X  6ˆ . întregi.
3. Determinaþi c.m.m.d.c. ºi c.m.m.m.c. pentru 16. Descompuneþi în factori ireductibili peste
polinoamele f, g i Z[X] în cazurile: m5 polinomul f i m5[X], f  X 4  X 3  2ˆ X 2  X  1ˆ .
a) f = X 6 – 7X 4 + 8X 3 – 7X + 7,
17. Determinaþi â m 3 astfel încât polinomul
g = 3X 6 – 7X 4 + 3X 3 – 7X. ˆ ˆ  1ˆ  m3 [ X ] sã fie ireductibil peste m3.
f  2 X 3  aX
b) f = X4 – 4X3 + 1,
g = X4 – 2X3 – 3X2 + X + 1. 18. Fie f i {[X], f = X 3 – 2.
c) f = X6 – 9X4 – 10X3 – 9X2 + 1, a) Arãtaþi cã f este ireductibil peste {.
g  X 4  4 2X 3  6 X 2  4 2X  1 . b) Descompuneþi polinomul f în factori ireductibili
peste Z ºi peste ³.
4. Arãtaþi cã polinoamele f, g i {[X],
f = X 4 – X 3 – 4X 2 + 4X + 1, g = X 3 – 2X 2 + 1 sunt 19. Descompuneþi în factori ireductibili
prime între ele. polinoamele de gradul al patrulea din m2[X].
20. Determinaþi polinoamele ireductibile peste
5. Determinaþi c.m.m.d.c. ºi c.m.m.m.c. pentru
polinoamele f, g i Z[X], f = X 9 – 1, g = X6 – 1. m3 de grad cel mult 3.
21. Fie f, g i m[X], h = fg ºi p un numãr prim.
6. Fie f, g i {[X], f = X3 + aX2 + 11X + 6,
Dacã toþi coeficienþii lui h se divid prin p, atunci cel
g = X3 + bX2 + 14X + 8. Determinaþi a ºi b astfel
puþin unul dintre polinoamele f ºi g are toþi coefi-
încât f ºi g sã admitã un divizor comun de gradul al
cienþii divizibili prin p.
doilea.
22. (Criteriul lui Eisenstein).
7. Determinaþi a, b i Z astfel încât c.m.m.d.c. Fie f i m[X], f = a0 + a1X + .. + anXn, n > 0, an @ 0
(f, g) sã fie un polinom de gradul al doilea, unde:
astfel încât existã un numãr prim p cu proprietãþile:
f = 2X 3 – 7X2 + aX + 2, g = X3 – 3X2 + bX + 3.
p | a0 , p | a1 , ..., p | an 1 , p | an , p2 | a0 . Arãtaþi cã:
8. Descompuneþi în factori ireductibili peste a) dacã f = gh cu g, h i m[X], atunci grad g = n sau
Z ºi peste ³ polinoamele: f = X4 + 4 ºi g = X6 + 27.
grad h = n;
9. Fie f i {[X], f = X 3 – 2 b) f este ireductibil peste {.
a) Arãtaþi cã f este ireductibil peste {. 23. Arãtaþi cã polinoamele X 4 – 2, X 4 – 15,
b) Descompuneþi pe f în factori ireductibili peste Z X 5 – px + p, X p–1 + ... + X + 1, unde n i q* ºi p este
ºi peste ³. prim, sunt ireductibile peste {.
10. Descompuneþi în factori ireductibili peste 24. (Criteriul reducerii).
m5 polinomul f  X 4  X 3  2ˆ X 2  X  1ˆ m5[ X ] . Fie f = a0 + a1X + ... + anX n i m[X], n > 0, p prim
astfel încât p | a ºi fˆ  aˆ  aˆ X  ...  aˆ X n  m [ X ]
11. Descompuneþi în factori ireductibili în Z[X] n 0 1 n p
polinomul f = X12 – 1, f i Z[X]. este ireductibil peste corpul mp .

a) Arãtaþi cã f este ireductibil peste {.
12. Descompuneþi în factori ireductibili în Z[X] b) Arãtaþi cã polinomul 5X 4 – 3X 3 + 6X 2 + 4X + 3
polinomul f = X7 + X 6 + X4 + X3 + X 2 + X + 1,
este ireductibil peste {.
f i Z[X].
81
Rãdãcini ale polinoamelor. Relaþiile lui Viète
Rãdãcini ale polinoamelor 1) Fie polinomul f i Z[X],

f = X3 – 6X2 + 11X – 6.
Fie K un corp comutativ ºi f i K[X] astfel încât grad f = n > 0,
a) Calculaþi f(1).
Un element  i K se numeºte rãdãcinã a polinomului f dacã
b) Calculaþi f(2).
f () = 0. Aplicând teorema lui Bézout, rezultã cã polinomul
c) Calculaþi f(3).
X –  i K[X] divide polinomul f adicã existã q(X) i K[X] astfel
d) Verificaþi dacã f = (X – 1)(X – 2)(X – 3).
încât f (X) = (X – )q(X).
e) Care sunt rãdãcinile reale ale lui f?
Existã polinoame de grad mai mare decât 0 care nu admit nici o
rãdãcinã în corpul coeficienþilor. Astfel, dacã f  X 2  X  2̂ m3[ X ] ,
ˆ  2ˆ  0,
atunci f (0) ˆ f (1)
ˆ  1ˆ  0ˆ ºi f (2)
ˆ  2ˆ  0ˆ , deci f nu admite
2) Fie polinomul f i ³[X],
rãdãcini în corpul m3 . f = 4X4 + 3X2 – 1.
De asemenea, dacã f = X2 + 1 i Z[X], avem f () @ 0, ¼ i Z 1
pentru cã din 2 + 1 = 0 rezultã 2 = –1 < 0. Contradicþie. 
a) Calculaþi f 2 .
Pe de altã parte, conform teoremei fundamentale a algebrei 1
(teorema d’Alembert Gauss) orice polinom f i ³[X] de grad  
b) Calculaþi f  2 .
mai mare decât 0 admite cel puþin o rãdãcinã în ³. c) Calculaþi f(i).
Aplicând teorema dAlembert-Gauss se poate demonstra d) Calculaþi f(–i).
urmãtorul rezultat: e) Arãtaþi cã polinomul f este divizibil cu
X2 + 1.
Teorema 1. Fie f i ³[X], f = anXn + ... + a1X + a0 cu an @ 0 f) Calculaþi g = (4X2 – 1)(X2 + 1)
ºi n > 0. Existã numerele x1, x2, ..., xn i ³, nu neapãrat distincte, g) Arãtaþi cã f = g.
astfel încât f = a n (X – x 1 )(X – x 2 ) ... (X – x n ) numitã h) Care sunt rãdãcinile reale ale polino-
descompunerea în factori liniari a lui f. mului g?
i) Care sunt rãdãcinile complexe ale poli-
Demonstraþie. Inducþie matematicã dupã n = grad f. Dacã nomului f?
a a
n = 1, atunci f  a1 X  a0  a1  X  0   a1( X  x1 ) cu x1   0 .
a a1
 1 3) Fie polinomul, f i ³[X],
Presupunem cã n > 1 ºi cã rezultatul este adevãrat pentru f  X 4  2 X 3  6 X 2  16 X  16 . ªtiind
polinoame de grad n – 1 din ³[X]. Conform teoremei
d’Alembert-Gauss existã x1 i ³ astfel încât f (x1) = 0. Aplicând cã 2 2 este rãdãcinã a polinomului f,
teorema lui Bézout, existã q i ³[X] astfel încât descompuneþi f în factori liniari în:
f (X) = (X – x1)q(X). Evident grad q = n – 1 > 0 ºi coeficientul a) {[X];
dominant al lui q este an . Conform ipotezei de inducþie existã b) Z[X];
x2, ..., xn i ³ astfel încât q = an(X – x2)...(X – xn), de unde c) ³[X].
f = an(X – x1)(X – x2)...(X – xn).
4) Fie f  X 3  2ˆ X  1ˆ , f i m3[X].
1) Dacã f = X – 1 i Z[X] _ ³[X], atunci
3
ˆ
a) Calculaþi f (0)
f = (X – 1)(X2 + X + 1) = (X – 1)(X – )(X – 2) este
ˆ
b) Calculaþi f (1)
descompunerea în factori liniari a lui f, unde    1  i 3 . ˆ .
c) Calculaþi f (2)
2 2
2) Dacã f = X4 – 1 i Z[X] _ ³[X], atunci f = (X2 – 1)(X2 + 1) = d) Are polinomul f rãdãcini în m3?
= (X – 1)(X + 1)(X – i)(X + i) este descompunerea în factori
liniari a lui f.
82
Observaþii 5) Fie polinomul
 Dacã f i ³[X], grad f = n ºi f = an(X – x1)(X – x2) ... (X – xn) f  X 4  X 3  X 2  X  1̂ , f i m2[X].
cu xi i ³, 1 T i T n, atunci ˆ
a) Calculaþi f (0)
f(xi) = an(xi – x1)(xi – x2)...(xi – xi)...(xi – xn) = 0 pentru
ˆ
b) Calculaþi f (1)
i = 1, 2,..., n, adicã x1, x2,..., xn sunt rãdãcini din ³ pentru f.
Dacã pentru un numãr z i ³ avem f(z) = 0, atunci c) Arãtaþi cã polinomul f nu are rãdãcini
an(z – x1)(z – x2) ... (z – xn) = 0 ºi deci existã i astfel încât z – xi = 0, în m2.
adicã z = xi . Aºadar x1, x2 , ..., xn sunt singurele rãdãcini (nu
neapãrat distincte) din ³ ale lui f. 6) Fie polinomul f i Z[X],
 În cazuri particulare de polinoame, o descompunere ca f  X 4  2 X 3  aX 2  bX  c .
cea din enunþul teoremei precedente poate avea loc ºi când Determinaþi a, b, c astfel încât f împãrþit
K @ ³. la X – 1 sã dea restul –15 ºi sã admitã pe
Astfel dacã f i m5 [X], f  2ˆ X 3  X 2  3ˆ X  4ˆ , atunci 1 – i ca rãdãcinã. Aflaþi apoi toate
ˆ  0,
f (1) ˆ f (2)
ˆ  0ˆ ºi f (4)ˆ  0ˆ . Aºadar 1,ˆ 2ˆ ºi 4̂ sunt rãdãcini
rãdãcinile lui f.
din m5 pentru f ºi avem: f  2( ˆ X  1)(
ˆ X  2)(
ˆ X  4)ˆ , adicã
f  2(ˆ X  4)(
ˆ X  3)(ˆ X  1)ˆ .
Rãdãcini multiple
Fie f i K[X], gradf = n > 0 ºi  i K o rãdãcinã a lui f. Cum 7) Fie polinomul

f () = 0, rezultã cã X –  | f, deci existã q1 i K[X] astfel încât f i Z[X], f = (X – 1)2(X – 2).
f = (X – )q1 a) Scrieþi polinomul în forma canonicã
Sã observãm cã (X – )2 divide pe f dacã ºi numai dacã dupã puterile descrescãtoare ale lui X.
q1() = 0. Într-adevãr, dacã (X – )2 | f, atunci f = (X – )2q2 cu b) Calculaþi f .
q2 i K[X]. Din f = (X – )q1 = (X – )2q2 obþinem q1 = (X – )q2 c) Calculaþi f(1).
ºi deci q1() = 0. Reciproc, dacã X –  | q1, atunci evident d) Calculaþi f(2).
(X – )2 | f. e) Calculaþi f (1).
Analog se aratã cã (X – )3 | f dacã ºi numai dacã f() = f) Determinaþi rãdãcinile reale ale poli-
= q1() = q2() = 0 unde q1 este câtul împãrþirii lui f prin X – , nomului f specificând ºi ordinul de multi-
iar q2 câtul împãrþirii lui q1 prin X – . plicitate.
În general avem: g) Rezolvaþi în Z ecuaþia
x3 – 4x2 + 5x – 2 = 0.
Teorema 2. Fie f i K[X], gradf = n > 0,  i K ºi e i q*, e T n.
Atunci (X – )e | f ºi (X – )e+1 | f dacã ºi numai dacã 8) Fie polinomul f i Z[X],
f () = q1() = q2() = ... = qe–1() = 0 ºi qe() @ 0, f = X 3 – 6X 2 + 12X – 8.
unde q1, q2, ..., qe sunt respectiv câturile împãrþirii prin X –  a) Calculaþi f (2).
ale polinoamelor f, q1, q2, ..., qe–1. b) Determinaþi câtul ºi restul împãrþirii
polinomului f la X – 2.
c) Determinaþi rãdãcinile reale ale poli-
Definiþie. Fie f i K[X], gradf = n > 0, e i q* ºi  i K astfel nomului f ºi specificaþi ordinul de multi-
încât f () = 0. Spunem cã  este rãdãcinã de ordin de plicitate al acestora.
multiplicitate e a polinomului f dacã (X – ) e | f ºi
(X – )e+1 | f. 9) Fie polinomul f i Z[X],
Când e = 1, 2, 3, ... spunem cã  este respectiv rãdãcinã f = X 4 – (m +1)X 3 + (2n – m)X 2 + X + 1.
simplã, dublã, triplã ... . De asemenea, dacã e > 1 spunem cã  Determinaþi numerele reale m ºi n ºtiind
este rãdãcinã multiplã. cã f admite rãdãcina dublã  = 2.
83
1) Fie f i {[X], f = X4 – 3X3 + X2 + 4. Arãtaþi cã  = 2 este rãdãcinã dublã a polinomului f.
Soluþie. Avem f (2) = 0, deci  = 2 este rãdãcinã a polinomului f. Împãrþim polinomul f prin X – 2 ºi gãsim
f = (X – 2)q1, unde q1 = X3 – X2 – X – 2. Cum q1(2) = 0 rezultã cã X – 2 divide polinomul q1 ºi efectuând
împãrþirea gãsim q1 = (X – 2)q2, unde q2 = X2 + X + 1. Cum q2(2) = 7 @ 0 rezultã cã  = 2 este rãdãcinã dublã
a polinomului f = X4 – 3X3 + X2 + 4.
Pentru determinarea câturilor q1 ºi q2 folosim „în cascadã” schema lui Horner ca mai jos.
f
q1 f(2) 2
q2 q1(2) 2
q3 q2(2) 2
sau explicit
1 –3 1 0 4
1 –1 –1 –2 0 2
1 1 1 0 2
1 3 7 2
2) Fie f = X5 – 5X4 + 14X3 – 22X2 + 17X – 5. Arãtaþi cã  = 1 este rãdãcinã triplã a lui f ºi precizaþi apoi care
este descompunerea în factori liniari a lui f.
Soluþie. Folosind „în cascadã” schema lui Horner pentru împãrþirea cu X – 1, avem:
Rezultã cã f = (X – 1)3(X2 – 2X + 5). Cum rãdãcinile polinomului X2 – 2X + 5 sunt 1 + 2i ºi 1 – 2i,
descompunerea în factori liniari a lui f este:
f (X) = (X – 1)(X – 1)(X – 1)(X – 1 – 2i)(X – 1 + 2i) = (X – 1)3(X – 1 – 2i)(X – 1 + 2i).
1 –5 14 –22 17 –5
1 –4 10 –12 5 0 1
1 –3 7 –5 0 1
1 –2 5 0 1
1 –1 4 1
3) Fie f i m5[X], f  X 4  X 3  X 2  2ˆ X  3ˆ .
Determinaþi multiplicitatea rãdãcinii   3̂  m5 pentru polinomul f.
Soluþie. Folosind schema Horner „în cascadã”, avem
1̂ 1̂ 1̂ 2̂ 3̂
1̂ 2̂ 2̂ 4̂ 0̂ 3̂
1̂ 0̂ 2̂ 0̂ 3̂
1̂ 3̂ 1̂ 3̂
ˆ 2 ( X 2  2)
Rezultã cã f  ( X  3) ˆ 2 ( X 2  2)
ˆ  ( X  2) ˆ ºi   3̂ este rãdãcinã dublã pentru f.
Dacã f i K[X], f = anXn + an–1Xn–1 + ... + a2X2 + a1X + + a0, atunci polinomul f  i K[X]
def
f   nan X n 1  (n  1) an1 X n  2  ...  2a2 X  a1
84
se numeºte derivata formalã a polinomului f. Regulile de derivare pentru funcþiile polinomiale reale de
variabilã realã se regãsesc ºi la derivata formalã a polinoamelor:
( f  g )  f   g  , ( fg )  f g  fg  , (af )  af  ,
f ( g ( X ))  f ( g ( X )) g ( X )
Dacã f (X) = anX + an–1X
n n–1
+ ... + a1X + a0, atunci notãm cu f (g(X)) pe ang(X)n + an–1g(X)n–1 + ... + a1g(X) + a0.
4) Determinaþi a, b  Z ºi rezolvaþi ecuaþia x 3  ax 2  2 x  b  0 ºtiind cã admite soluþia dublã x  1.

3 2
Soluþie. Considerãm polinomul asociat f = X  aX  2X  b  0 ºi aplicãm schema lui Horner..
X3 X2 X X0
1 –a 2 b
1 –a – 1 a+3 b–a–3 –1
Avem deci prima condiþie: b  a  3  0 (1)

X2 X X0
1 –a – 1 a+3
1 –a – 2 2a + 5 –1
a doua condiþie este 2a  5  0 (2)
5 1 5 1  1 1
Rezultã a   , b ºi obþinem X 3  X 2  2 X   ( X  1) 2  X   . Deci x1  x2  1 ºi x3  .
2 2 2 2  2 2
5) Demonstraþi cã polinomul ( X 2  1)3n 1  ( X  1) 2 n 1  X n  2  X 6 n 1 este divizibil prin polinomul

X 2  X  1 dacã ºi numai dacã n este par..
1  i 3
Soluþie. Fie x1 , x2 rãdãcinile polinomului X 2  X  1, x1, 2  .
2
Atunci X 2  X  1  ( X  x1 )( X  x 2 ). Pentru a demonstra cã X 2  X  1| f este necesar ºi suficient sã arãtãm
cã x1 , x 2 sunt rãdãcini ale lui f. Fie {x1, x2 }. Atunci  2    1  0 ºi  3  1  (  1)( 2    1)  0. Avem:
vem:
2 3n 1 2 n 1 n 2 6 n 1 3n 1 2 2 n1 n 2 3 2n
f ( )  (  1)  (  1)    ( )  (  )    ( )   
3n 4 n 2
 (  )  (  )        ( 1)     (  1)    (1  (1)n ). Conchidem cã f ( )  0 dacã
n 2 n n 2 3n
ºi numai dacã n este par.
6) Fie f i K[X], grad f = n U 2 ºi  i K.

a) Arãtaþi cã (X – )2 | f (X) ® f () = f () = 0.
b) Arãtaþi cã polinomul f = nXn+2 – (n + 1)Xn+1 + X se divide prin (X – 1)2.
Soluþie a) Dacã (X – )2 | f (X) avem f (X) = (X – )2q(X) cu q(X) i K[X]. Folosind regulile de derivare avem:
f ( X )  2( X   )q( X )  ( X   )2 q( X ) , de unde f() = f () = 0.
Reciproc, presupunem cã f () = f () = 0.
Din f () = 0 rezultã cã f (X) = (X – )g(X) cu g(X) i K[X].
Derivând, obþinem f (X) = g(X) + (X – )g(X) ºi cum f () = 0 rezultã cã g() = 0, deci g(X) = (X – )q(X)
cu q i K[X] ºi atunci f (X) = (X – )2q(X).
b) Avem f (X) = (n + 2)nXn+1 – (n + 1)2Xn + 1 ºi se constatã cã f (1) = f (1) = 0.
85
Relaþii între rãdãcini ºi coeficienþi
10) Scrieþi relaþiile lui Viète pentru
Fie K un corp comutativ ºi f i K[X], f = anXn + an–1 Xn–1 + ... + fiecare dintre polinoamele:
+ a1X + a0 cu n > 0 ºi an @ 0. a) f = 3X 2 + 2X + 1;
Presupunem cã f se descompune în factori liniari în K[X],
adicã existã x1, x2, ..., xn i K astfel încât b) f = 4X 3 + 3X 2 + 2X + 1;
f = an(X – x1)(X – x2) ... (X – xn) c) f = 5X 4 + 4X 3 + 3X 2 + 2X + 1;
Conform teoremei d’Alembert-Gauss acest lucru este posibil d) f = 3 + 2X + X 2;
pentru orice polinom f de grad mai mare decât 0 dacã K = ³. e) f = 4 + 3X + 2X 2 + X 3;
Elementele x1, x2, ..., xn i K sunt rãdãcinile lui f din K, adicã
f) f = 5 + 4X + 3X 2 + 2X 3 + X 4.
f (xi) = 0, 1 T i T n.
Între coeficienþii a n , a n–1 , ..., a 1 , a 0 ai polinomului f ºi 11) Scrieþi relaþiile lui Viète pentru
rãdãcinile sale x1, x2, ..., xn existã o legãturã, care se descrie fiecare dintre polinoamele:
prin relaþiile lui Viète obþinute prin identificarea coeficienþilor a) f  4 X 2  5 X  1;
din egalitatea
an(X – x1)(X – x2) ... (X – xn) = anXn + an–1Xn–1 + ... + a1X + a0. b) f = –2X 2 + 3;
c) f   X 3  2 X 2  X  5;
Sã examinãm cazurile n = 2, n = 3 ºi n = 4.
d) f  2 X 3  X  1;
 Egalitatea a2(X – x1)(X – x2) = a2X2 + a1X + a0 mai poate
fi scrisã sub forma e) f = 2X 3 – X 2 + X;
a2X2 – a2(x1 + x2)X + a2x1x2 = a2X2 + a1X + a0, f) f = 2X 3 – X 2 + 1;
de unde, prin identificarea coeficienþilor, obþinem: g) f  X 4  X 3  X 2  1 ;
 a1 h) f = X 4 – 2X 2;
 x1  x2   a
 a0
2 i) f = –X 4 + 2;
 x1 x2  j) f = 2X4 + X.
 a2
a1
(prin a se noteazã a 1 a2 1  K etc.)

12) Fie f i m[X], f = X 4 + 12X – 5. Sã se
2
arate cã f are douã rãdãcini a cãror sumã
 Egalitatea a3(X – x1)(X – x2)(X – x3) = a3X3 + a2X2 + a1X + a0
se mai scrie sub forma este egalã cu 2. Sã se afle rãdãcinile
a3X3 – a3(x1 + x2 + x3)X2 + a3(x1x2 + x1x3 + x2x3)X – a3x1x2x3 = polinomului.
= a3X3 + a2X2 + a1X + a0, de unde:
13) Determinaþi rãdãcinile polinomului
 a2 f i Z[X], ºtiind cã între acestea existã
 x1  x2  x3   relaþiile precizate în fiecare caz:
 a3
 a1 a) f = 6X3 – 47X2 + 64X + 12 ºi x1 = 3x2;
 x1x2  x1x3  x2 x3 
 a3 b) f = X4 + 10X3 + 35X2 + 50X + 24 ºi
 x x x   a0 x1 + x2 = x3 + x4.
 1 2 3 a3
 Din egalitatea 14) Determinaþi rãdãcinile polino-
mului f, dacã acestea verificã relaþia
a( X  x1 )( X  x2 )( X  x3 )( X  x4 )  aX 4  bX 3  cX 2  dX  e,
indicatã f = X 3 – 13X + 12, x1 – x2 = 2.
obþinem  b
 x1  x2  x3  x4   a 15) Fie polinomul f i Z[X],
 c
 x1x2  x1x3  x1x4  x2 x3  x2 x4  x3x4  f = X 3 – 2X 2 + 2X – 1.
 a Determinaþi rãdãcinile polinomului f
d
 x1x2 x3  x1x2 x4  x1x3x4  x2 x3x4   ºtiind cã acestea sunt în progresie geo-
 a
 x1x2 x3x4  e metricã.
 a
86
Observaþie. 16) Dacã x1, x2 sunt rãdãcinile polino-
Relaþiile lui Viète sunt simetrice în raport cu x1, x2, ..., xn. mului f = aX2 + bX2 + c, f i ³[X] ºi cei
trei coeficienþi a, b, c formeazã o pro-
Rezultatul general este:
gresie aritmeticã, sã se arate cã este ve-
Teorema 3. Fie f i K[X], f = anXn + an–1Xn–1 + ... + a1X + a0 rificatã relaþia: 2(x1 + x2) + x1x2 + 1 = 0.
un polinom de grad n > 0. Pentru x 1 , x 2 , ..., xn i K avem
f = an(X – x1)(X – x2) ... (X – xn) dacã ºi numai dacã: 17) Dacã x 1 , x 2 , x 3 sunt rãdãcinile
 an 1 polinomului f = X3 + pX + q, f i Z[X],
 x1  x2  ...  xn   a (1)
arãtaþi cã 12( x17  x27  x37 ) 
n
 2
 x1 x2  x1 x3  ...  xn1 xn  an  2 (2)  7  x13  x23  x33  x12  x22  x32 
 an
... ...
 18) Dacã x 1 , x 2 , x 3 sunt rãdãcinile
k an  k
 x1 ...xk 1 xk  x1 ...xk 1 xk 1  ...  xn k 1 ... xn1 xn  ( 1) (k) polinomului f = X 3 – 5X + 2, sã se
 an
... ... calculeze x15  x25  x35 .
 a
n 0 (n)
 x1 x2 ... xn  (1) a
 n 19) Se considerã polinomul f i Z[X]
f = X2 + pX + q.
Demonstraþie
Sã se determine numerele reale p ºi q
Presupunem cã f = an(X – x1)(X – x2) ... (X – xn) cu
astfel ca diferenþa rãdãcinilor polino-
x1, x2, ..., xn i K, nu neapãrat distincte. Avem
mului sã fie 4, iar diferenþa cuburilor
an(X – x1)(X – x2) ... (X – xn) = anXn + an–1Xn–1 + ... + a1X + a0.
rãdãcinilor sã fie 208.
Efectuãm produsele din membrul stâng al egalitãþii
precedente ºi scriem rezultatul ca un polinom în X dupã puterile
descrescãtoare ale lui X. 20) Fie polinomul f = X3 – 3X2 + X – 1,
Identificând coeficienþii se obþin relaþiile (1) – (n) din enunþul f i Z[X] cu rãdãcinile x1, x2 ºi x3. Deter-
teoremei. minaþi un polinom g i Z[X] care are
Sã observãm cã membrul stâng al relaþiei (k) este o sumã de rãdãcinile 1, 2 ºi 3, ºtiind cã:
k
Cn termeni, fiecare termen fiind un produs de k factori luaþi a) 1  x12 ,
dintre x1, x2, ..., xn, în ordinea crescãtoare a indicilor.
Reciproc, presupunem cã elementele x1, x2 , ..., xn i K, nu
2  x22 ,
neapãrat distincte, verificã relaþiile (1) – (n) din enunþul teoremei 3  x32 ;
ºi fie polinomul g i K[X], g = an(X – x1)(X – x2) ... (X – xn).
Evident, x1, x2, ..., xn coincid cu rãdãcinile lui g din K. Avem b) 1  3x1  x2  x3,
g = f pentru cã  2  x1  3x2  x3 ,
n n 1 n
g  an X  an ( x1  x2  ...  xn ) X  ...  (1) an x1x2 ...xn  3  x1  x2  3x3 ;
 a  a c) 1  x12  x22 ,
 an X n  an   n 1  X n 1  ...  (1) n an (1) n 0 
 an  an 2  x12  x32 ,
 an X n  an1 X n 1  ...  a0  f . 3  x22  x32
Când K = ³, din teorema fundamentalã a algebrei rezultã cã
pentru orice polinom f, grad f = n, n > 0 avem f = an(X – x1) ... (X – xn) d) 1  1  12 ,
x1
cu x1, x2, ..., xn i ³, aºa cum se cere în enunþul teoremei 3.
Egalitãþile (1) – (n) din enunþul teoremei 3 sunt cunoscute 2  1  12 ,
x2
sub numele de relaþiile lui Viète ºi descriu legãturile dintre
rãdãcinile x1, x2, ..., xn ale polinomului f ºi coeficienþii acestuia.
Ele pot folosi la determinarea efectivã a rãdãcinilor x1, x2, ..., xn 3  1  12 .
x3
dacã se cunoaºte o relaþie suplimentarã între acestea.
87
1) Determinaþi rãdãcinile x1, x2, x3 i ³ ale polinomului f = 2X3 – X2 – 7X – 3 i Z[X] _ ³[X], ºtiind cã
x1 + x2 = 1.
 1
 x1  x2  x3  2

 7
Soluþie. Relaþiile lui Viète pentru polinomul f sunt:  x1 x2  x1 x3  x2 x3   .
 2
 3
 x1 x2 x3  2

1
Cum x1 + x2 = 1, din prima relaþie se obþine x3   . Apoi, din ultima relaþie rezultã cã x1x2 = –3. Cum
2
1  13 1  13
x1 + x2 = 1 ºi x1x2 = –3, x1 ºi x2 sunt soluþiile ecuaþiei x2 – x – 3 = 0, deci x1  , x2  .
2 2
2) Determinaþi  ºi rãdãcinile polinomului f = X4 – 2X3 – 6X2 + X – 3 i Z[X] _ ³[X], ºtiind cã x1x2 = 3.
Soluþie. Relaþiile lui Viète pentru polinomul f de gradul al 4-lea pot fi scrise astfel:
 x1  x2  x3  x4  2 (1)

 x1 x2  ( x1  x2 )( x3  x4 )  x3 x4  6 (2)

 x1 x2 ( x3  x4 )  ( x1  x2 )( x3 x4 )   (3)
 x1 x2 x3 x 4  3 (4)
fãcând în relaþiile (2) ºi (3) grupãri de termeni care adesea uºureazã rezolvarea. Cum x1x2 = 3, din ultima
( x1  x2 )  ( x3  x4 )  2
relaþie rezultã cã x3x4 = –1. Acum primele douã relaþii pot fi scrise ( x  x )( x  x )  8 de unde x1 + x2 = 4
 1 2 3 4
ºi x3 + x4 = –2 ca soluþii ale ecuaþiei x – 2x – 8 = 0. Din a treia relaþie se obþine acum  = 10. În continuare,
2
din x1 + x2 = 4 ºi x1x2 = 3 se obþin x1 = 3 ºi x2 = 1, iar din x3 + x4 = –2 ºi x3x4 = –1 rezultã cã x3  1  2 ºi

x4  1  2 .
3) Rezolvaþi ecuaþia x 3  6 x 2  6 x  4  0 ºtiind cã soluþiile sunt în progresie aritmeticã.

 x1  x 2  x 3  6

Soluþie. Avem condiþia x1  x 3  2x 2 ºi relaþiile lui Viète: x1 x 2  x1 x 3  x 2 x 3  6 . Relaþiile x1  x 2  x 3  6
x x x  4
 1 2 3
ºi x1  x3  2 x2 conduc la x 2  2. Din ultima relaþie deducem x1 x 3  2. Avem x1  x 3  4 ºi x1 x3  2 , deci
x1 , x3 sunt soluþiile ecuaþiei x 2  4 x  2  0, adicã x1, 3  2  6 . Soluþiile ecuaþiei sunt 2  6,  2 ºi  2  6 .
4) Fie f  X 3  X 2  aX  b  ³[ X ]. Determinaþi rãdãcinile x1 , x 2 , x3 ale lui f ºtiind cã x13  x 23  x33  8 ºi cã

restul împãrþirii lui f ( X  1) la X  1 este –4.
Soluþie. Calculãm expresia x13  x 23  x 33 în funcþie de a ºi b: scriem cã x1 , x 2 , x 3 verificã ecuaþia f ( x )  0,
adicã: x13  x12  ax1  b  0 ; x23  x22  ax2  b  0 ; x33  x32  ax3  b  0 . Adunând, obþinem x13  x23  x33 
 ( x12  x22  x32 )  a( x1  x2  x3 )  3b . Avem: x12  x22  x32  ( x1  x 2  x3 ) 2  2( x1 x2  x1 x3  x2 x3 )  1  2a ºi
înlocuind, obþinem: x13  x23  x33  2a  1  a  3b  3a  3b  1. Deci 3a  3b  1  8, de unde a  b  3. Restul
împãrþirii polinomului f ( X  1) la X  1 este egal cu valoarea lui f ( X  1) în x  1, deci f (  2)  4.
Obþinem:  2a  b  0 ºi apoi a  3, b  6. Rezolvãm ecuaþia x 3  x 2  3x  6  0 ºi obþinem soluþiile x1  2,
 3 i 3
x2, 3  .
2
88
5) Fie ecuaþia x 3  x  m  0, m  Z. Determinaþi m astfel încât x15  x 25  x 35  10, unde x1 , x 2 , x 3 sunt soluþiile
ecuaþiei.
Soluþie.Avem relaþiile: ax13  bx12  cx1  d  0 ; ax23  bx22  cx 2  d  0 ;
n
ax33  bx22  cx3  d  0. Înmulþindu-le cu x1n , x 2n ºi respectiv x 3 , obþinem:
ax1  bx1  cx1  dx1  0; ax2  bx2  cx2  dx2  0; ax3  bx3n2  cx3n1  dx3n  0.
n 3 n 2 n1 n n 3 n 2 n1 n n 3
Prin adunare rezultã relaþia: aS n  3  bS n 2  cS n 1  dS n  0 (1) , unde S n  x1n  x 2 n  x 3 n n  q * ºi S 0  3.

Fie acum ecuaþia x 3  x  m  0. Relaþia (1) se scrie: S n 3  S n 1  mS n  0,  n  q.
Din n = 2 rezultã S5   S3  mS 2 iar din n = 0 rezultã S3  S1  mS0  3m ;
S2  x12  x22  x32  ( x1  x2  x3 ) 2  2( x1x2  x1x3  x2 x3 )  2 . Obþinem S 5  5m ºi m = 2.
Rãdãcini complexe ale polinoamelor având

coeficienþii reali
21) Fie polinomul
Fie f = anX + ... + a1X + a0, an @ 0, n > 0 un polinom cu
n f = X4 – 7X3 + 19X2 – mX + n, f i Z[X].
coeficienþi reali. Dacã z i ³, z = a + bi, cu a, b i Z, b @ 0 este Determinaþi numerele reale m ºi n ºtiind
o rãdãcinã a lui f, atunci: cã polinomul f admite rãdãcina 2 + i.
0  0  an z n  ...  a1 z  a0  an z n  ...  a1 z  a0  f ( z ) ,
deci ºi z  a  bi este rãdãcinã a lui f. Cum b @ 0, avem z  z , 22) Fie polinomul
deci f se divide prin f = X3 – 3X2 + aX + b, f i Z[X].
( X  z )( X  z )  X 2  2aX  a2  b2 Z[ X ] . Determinaþi numerele reale a ºi b
ºtiind cã f admite rãdãcina 1 + i.
Aºadar f = (X2 – 2aX + a2 + b2)q(x) cu q(x) i Z[X]. Rezultã
cã problema determinãrii rãdãcinilor polinomului f de grad n,
n > 1 având coeficienþii reali se reduce la o problemã mai simplã 23) Fie polinomul f i Z[X],
a determinãrii rãdãcinilor polinomului q de grad n – 2 cu f = X 4 + aX 3 + bX + c. Determinaþi
coeficienþi reali. numerele reale a, b ºi c ºtiind cã f admite
rãdãcina 1 (1  i 3) ºi cã între rãdãcinile
1) Fie f i Z[X], f = X4 + 2X3 + 3X2 + aX + b. Sã se 2
determine a, b i Z ºi rãdãcinile lui f ºtiind cã una dintre lui f existã relaþia x13  x23  x33  x43  5 .
ele este z = 1 + i.
Soluþie. Polinomul f admite ºi rãdãcina z  1  i ºi
24) Fie polinomul f i Z[X],
deci se divide prin ( X  z )( X  z )  X 2  2 X  2 . f = X3 + mX2 + 2X + m – 1. Dacã x1, x2, x3
Efectuând împãrþirea lui f prin X2 – 2X + 2 se obþine câtul sunt rãdãcinile polinomului f sã se
q = X2 + 4X + 9 ºi restul r = (a + 10)X + b – 18. Cum r = 0, calculeze x13  x23  x33 . Sã se determine
rezultã cã a = –10 ºi b = 18 ºi rãdãcinile polinomului f dacã se divide
f = (X2 – 2X + 2)(X2 + 4X + 9) cu X – 1.
Rãdãcinile polinomului q = X2 + 4X + 9 sunt 2  i 5 ºi
2  i 5 , deci rãdãcinile lui f sunt 1 + i, 1 – i, 2  i 5 ºi
25) Fie polinoamele f, g i Z[X],
2  i 5 .
f = nXn+1 – (n + 1)Xn + 1, n i q*,
2) Fie polinomul f = (X2 + X + 1)4n+1 – X i Z[X], n i q. Sã se g = (X – 1)2. Sã se arate cã polinomul f
arate cã f se divide prin X2 + 1. se divide prin g. Sã se afle rãdãcinile
Soluþie. Avem f (i) = (i2 + i + 1)4n+1 – i = i4n+1 – i = i – i = 0. polinomului f pentru n = 3.
Aºadar f admite rãdãcina z = i. Cum f are coeficienþii reali, f admite Indicaþie.
ºi rãdãcina z  i , deci se divide prin (X – i)(X + i) = X2 + 1. f  ( X  1) 2(nX n 1  ...  3X 2  2X  1) .
89
Rãdãcini ale polinoamelor având coeficienþi
raþionali
Dacã d i q, d > 1 ºi d nu se divide prin pãtratul unui numãr 26) Fie polinomul f i {[X],
prim, atunci un numãr u real de forma u  a  b d cu a, b i { f = X5 – 3X4 – 19X3 + 91X2 – 80X – 50.
se numeºte numãr pãtratic. Determinaþi toate rãdãcinile polinomului
1 3 1 f ºtiind cã 3 + i ºi 1  2 sunt rãdãcini
Astfel numerele: 2  3 2 ,  6 ,   5 sunt numere ale lui f.
2 2 4
pãtratice. Dacã u  a  b d ºi u  a  b d se verificã uºor cã
u  u  a  a ºi b  b , cu un raþionament asemãnãtor celui
27) Determinaþi rãdãcinile polinomu-
prin care se aratã cã 2  { . lui f i {[X], f = X4 – 2X3 – 3X2 – 6X – 18,
Dacã u  a  b d este un numãr pãtratic atunci u*  a  b d ºtiind cã una dintre ele este x1  1  7 .
se numeºte conjugatul lui u. Astfel (1  3 2)*  1  3 2 ,
*
 2  2
2 5  2 5 . Ca ºi în cazul numerelor complexe, 28) Determinaþi a, b i { ºi rãdãcinile
 3  3 polinomului f i {[X], f = X 4 – 10X 3 +
operaþia de conjugare a numerelor pãtratice are proprietãþile:
+ aX 2 – 34X + b, ºtiind cã una dintre
(a) (u  v )*  u*  v * , (uv )*  u*v *
rãdãcini este: x1  3  5 .
(b) (u* )*  u
(c) u*  u  u  { ,
oricare ar fi numerele pãtratice u ºi v. În plus, (u n )*  (u* ) n , 29) Fie polinomul f i {[X],
oricare ar fi numãrul pãtratic u. f = 2X4 – X3 + 39X2+ 18X + 54.
a) ªtiind cã x1  3 2 este o rãdãcinã a
Teorema 4. Fie f = anXn + an–1Xn–1 + ... + a1X + a0 i {[X],
polinomului f, determinaþi încã o rãdã-
an @ 0, n > 1 ºi u  a  b d un numãr pãtratic. cinã a lui f.
(1) Dacã f (u) = 0, atunci f (u*) = 0. b) Calculaþi ( X – 3 2)( X  3 2) .
(2) Dacã f (u) = 0 ºi b @ 0, atunci polinomul f se divide prin
c) Arãtaþi cã f se divide cu polinomul
(X – u)(X – u*) = X2 – (u + u*)X + uu* = X2 – 2aX + a2 – db2 i {[X].
X2 – 18.
Demonstraþie d) Calculaþi câtul împãrþirii polinomului f
la X2 – 18.
(1) Avem 0  0*  ( an un  an 1u n 1  ...  a1u  a0 )* 
e) Determinaþi toate cele patru rãdãcini
 an (u* ) n  an 1 (u* ) n 1  ...  a1u*  a0  f (u* ) . ale lui f.
(2) Evident.
1) Determinaþi rãdãcinile polinomului f = X4 – 4X3 – 30) Fie polinomul f i {[X],

– 4X2 + 16X + 12 i {[X], ºtiind cã una dintre rãdãcinile f = 2X5 – 5X4 – 2X3 + 6X2 – 1.
sale este x1  1  3 . a) ªtiind cã x1  1  2 este o rãdãcinã a
Soluþie. Polinomul f admite ºi rãdãcina
polinomului f, determinaþi încã o rãdã-
x2  x1  1  3 ºi deci se divide prin polinomul
*
cinã a lui f.
(X – x1)(X – x2) = X2 – 2X – 2.
b) Calculaþi ( X  1  2)( X  1  2) .
Efectuând împãrþirea lui f prin X2 – 2X – 2 se obþine câtul
q(X) = X2 – 2X – 6. Aºadar f(X) = (X2 – 2X – 2)(X2 – 2X – 6). c) Arãtaþi cã f se divide cu polinomul
Cum rãdãcinile polinomului X2 – 2X – 6 sunt 1  7 ºi X 2  (1  2)2 .
1  7 , rezultã cã rãdãcinile lui f sunt: 1  3,1  3,1  7 ºi 1  7 . d) Calculaþi câtul împãrþirii polinomului
2) Determinaþi a, b i { ºi rãdãcinile polinomului f la X 2  (1  2 )2 .

f = X 4 + aX 3 – X2 – 2X + b i {[X] ºtiind cã f admite rãdãcina e) Determinaþi toate cele cinci rãdãcini
u 2 2 . ale lui f.
90
Soluþie. Polinomul f se divide prin
31) Fie polinomul f i Z[X], f(X) =
( X  u)( X  u* )  X 2  (u  u* ) X  uu*  X 2  4 X  2 .
= X6 – 7X5 + 14X4 + 17X3 + 15X2 – 6X – 10.
Împãrþirea euclidianã a lui f prin X2 – 4X + 2 dã câtul
a) ªtiind cã f are rãdãcina x1 = 3 + i,
q = X2 + (a + 4)X + 4a + 13 ºi restul r = 14(a + 3)X + b – 8a – 26.
determinaþi încã o rãdãcinã x2 a lui f.
Cum r = 0, rezultã a = –3 ºi b = 2, deci
b) ªtiind cã f mai are o rãdãcinã x3  1 2 ,
f = (X2 – 4X + 2)(X2 + X + 1)
1 3 1 3 determinaþi încã o rãdãcinã x4 a lui f.
Rãdãcinile lui f sunt 2  2 , 2  2 ,   i ºi   i . c) Determinaþi toate rãdãcinile lui f.
2 2 2 2
Rãdãcini raþionale ale polinoamelor având coeficienþi întregi

Aºa cum s-a mai observat, determinarea rãdãcinilor unui polinom având coeficienþii numerici este de
regulã o problemã complicatã atunci când gradul acestuia este mare. Un caz favorabil este atunci când avem
informaþii suplimentare asupra rãdãcinilor, altele decât cele date de relaþiile lui Viète.
Când polinomul are coeficienþii întregi, putem delimita o mulþime finitã de numere raþionale printre care
se aflã cu siguranþã eventuale rãdãcini raþionale ºi, în particular, rãdãcinile întregi ale polinomului dat.
Avem:
32) Fie polinomul f i m[X],
Teorema 5. Fie f i m[X], f = anX + ... a1X + a0, an @ 0, n > 0
n f = 12X4 – 28X3 + 5X2 + 7X – 2.
a) Scrieþi divizorii întregi ai lui –2.
p
un polinom având coeficienþii întregi ºi r  cu p, q i m, q @ 0 b) Scrieþi divizorii întregi ai lui 12.
q
c) Determinaþi mulþimea numerelor
un numãr raþional dat sub formã de fracþie ireductibilã. Avem: care pot fi rãdãcini raþionale ale lui f.
(1) dacã r este rãdãcinã a lui f, atunci p | a0 ºi q | an. 1 1 1
(2) dacã a este o rãdãcinã întreagã a lui f, atunci a | a0.    
d) Calculaþi f(2), f 2 , f  2 , f 3 ,
(3) dacã an = ±1, atunci orice rãdãcinã raþionalã a lui f este f(1), f(–1).
întreagã. e) Determinaþi rãdãcinile raþionale ale lui f.
33) Sã se determine rãdãcinile raþio-
Demonstraþie. Reamintim cã douã numere întregi p ºi q sunt
nale ale polinomului f i m[X],
prime între ele dacã c.m.m.d.c. (p, q) = 1 ºi în acest caz spunem
p f = 2X4 + 3X2 + 6X – 4.
cã fracþia q este ireductibilã, ceea ce revine la faptul cã p ºi q
34) Sã se determine rãdãcinile raþio-
nu admit un divizor comun d astfel încât d  1 . nale ale polinomului f i m[X],
Se ºtie cã pentru a, b, c i m avem urmãtoarele proprietãþi: f = X5 – 2X 4 – 4X 3 + 4X 2 – 5X + 6.
() dacã a este prim cu b ºi cu c, atunci a este prim ºi cu bc.
) dacã a | bc ºi a este prim cu b, atunci a | c. 35) Determinaþi rãdãcinile raþionale ale
Sã demonstrãm acum afirmaþiile din enunþul teoremei. fiecãruia dintre polinoamele urmãtoare:
a) f = X4 – X3 – 12X2 + 6X + 36;
 p pn pn1 p b) f = 12X3 + 8X2 – X – 1
(1) Cum f    0 , avem an n  an1 n1  ...  a1  a0  0
 q q q q c) f = X5 + X4 – 5X3 – X2 + 8X – 4.
ºi înmulþind cu q obþinem:
n
n n 1 n 1
36) Determinaþi rãdãcinile urmãtoa-
a0 qn   p(an pn 1  ...  a1qn 1 ) ºi an p  q(an1 p  ...  a0 q ) . relor polinoame ºtiind cã ele admit
Rezultã cã p | a0qn ºi q | anpn. Cum p este prim cu q rezultã rãdãcini raþionale:
cã p este prim cu qn ºi q este prim cu pn, deci p | a0 ºi q | an. a) f  X 4  2 X 3  5 X 2  8 X  4;
a a b) f  6 X 4  17 X 3  X 2  8 X  2;
(2) a  ºi cum fracþia este ireductibilã se aplicã rezultatul
1 1 c) f  X 3  3 X  14;
de la (1).
(3) Cum an = ±1 ºi q | an, rezultã cã r i m. d) f  X 5  7X 4  18X 3  22 X 2  13X  3 ;
e) f  10 X 4  13 X 3  15 X 2  18 X  24.
91
1) Determinaþi rãdãcinile raþionale ale polinomului
f = 2X3 + 3X2 + 6X – 4 i m[X].
Determinaþi apoi toate rãdãcinile lui f.
Soluþie. Avem n = 3, an = 2 ºi a0 = –4. Divizorii întregi ai lui an sunt 1, –1, 2, –2, iar cei ai lu a0 sunt
p 1 1
1, –1, 2, –2, 4, –4. Fracþiile ireductibile q cu q | 2 ºi p | –4 sunt: –4, –2, –1,  , , 1, 2, 4.
2 2
Eventualele rãdãcini raþionale ale polinomului f sunt printre numerele din lista precedentã.
Cum
1 1
x –4 –2 –1  1 2 4
2 2
13
f (x) –108 –20 –9  0 7 36 196
2
1
rezultã cã singura rãdãcinã raþionalã a lui f este r  .
2
1 1
Împãrþind pe f prin X  gãsim f   X   (2 X 2  4 X  8) .
2  2
Cum rãdãcinile polinomului 2X2 + 4X + 8 sunt 1  i 3 ºi 1  i 3 rezultã cã rãdãcinile lui f sunt
1
,  1  i 3 ºi 1  i 3 .
2
2) Determinaþi rãdãcinile raþionale ale polinomului f = X 5 – 2X 4 – 4X 3 + 4X 2 – 5X + 6 i m[X].
Soluþie. Cum a5 = 1, rãdãcinile raþionale ale lui f sunt întregi ºi sunt divizori ai lui a0 = 6, adicã printre
numerele ±1, ±2, ±3, ±6. Evaluând polinomul f pentru fiecare divizor al lui 6 se constatã cã:
f(–6) @ 0, f(–3) @ 0, f(–2) = 0, f(–1) @ 0, f(1) = 0, f(2) @ 0, f(3) = 0 ºi f(6) @ 0.
Rezultã cã rãdãcinile raþionale ale lui f sunt –2, 1 ºi 3.
3) Arãtaþi cã polinomul f  X 3  pX 2  pX  p, unde p este un numãr întreg prim, p U 2, nu poate fi scris
ca produsul a douã polinoame cu coeficienþi raþionali.
Soluþie. Presupunem contrariul. Din grad f = 3 rezultã f  g  h, unde grad g = 1 ºi grad h = 2. Deoarece
g  {[X ] are grad 1, rezultã cã g are o rãdãcinã raþionalã x0 . Atunci f ( x 0 )  g ( x0 )  h( x 0 )  0, deci f admite
rãdãcina raþionalã x0 . Rezultã x0 { 1,  p}. Însã: f (1)  3 p  1  0; f (1)  p  1  0; f ( p)  2 p 3  p2  p  0
ºi f (  p)   p 2  p  0. Deducem cã f nu poate fi descompus în produsul a douã polinoame cu coeficienþi raþionali.
1. Determinaþi ordinul de multiplici- rãdãcinã multiplã ºi precizaþi care este descom-

tate al rãdãcinii  = 2 a polinomului punerea lui f în factori liniari în acest caz.
f = X5 – 5X4 + 7X3 – 2X2 + 4X – 8. 6. Determinaþi rãdãcinile polinomului f, ºtiind
2. Determinaþi ordinul de multiplici- cã acestea verificã relaþia indicatã între rãdãcini:
tate al rãdãcinii  = –2 a polinomului a) f = 3X3 + 7X2 – 18X + 8, x1 + x2 = –3;
f = X5 + 7X4 + 17X3 + 8X2 – 16X – 8. b) f = X3 – 13X + 12, x1 – x2 = 2;
c) f = X4 – (4 + 5i)X3 – 4(3 – 5i)X2 + 6(4 + 5i)X + 36,
3. Determinaþi  astfel încât polinomul
x1x2 = x3x4 ;
f = X5 + X2 + X + 1 i Z[X] sã admitã rãdãcina
 = –1. Determinaþi apoi ordinul de multiplicitate al d) f = X 3 – 12X2 + aX + 60, x12  x22  x32 .
rãdãcinii  = –1. 7. Fie x 1, x 2 , x 3 rãdãcinile polinomului
4. Determinaþi rãdãcinile polinoamelor X3 – 8, f = 2X3 + 2X2 – 3X – 1. Determinaþi un polinom g ale
X – 1 ºi X4 + i din ³[X] ºi precizaþi care sunt descom-
6 x2  x3 x1  x3 x1  x2
cãrui rãdãcini sunt , ,
punerile în factori liniari din ³[X] ale acestor polinoame. x1 x2 x3 .
5. Determinaþi a ºi b astfel încât polinomul 8. Fie x1, x2, x3 rãdãcinile polinomului
f = aX4 + bX3 + 1 i ³[X] sã admitã pe  = 1 ca f = X – 5X + 2. Calculaþi x15  x25  x35 .
3
92
9. Fie f = 2X 3 – 12X 2 + 6X + a i ³[X]. 20. Gãsiþi descompunerile în factori ireductibili
Determinaþi rãdãcinile lui f ºtiind cã acestea peste Z ºi peste ³ ale polinoamelor f = X3 – 2 ºi
formeazã o progresie aritmeticã. g = X4 + 1.
10. Fie f = 2X 3 – 7X 2 + 7X + a i ³[X]. 21. Arãtaþi cã polinomul f = (X + 1)n+3 + X2n+3
Determinaþi rãdãcinile lui f ºtiind cã acestea f i Z[X] este divizibil prin X2 – X + 1.
formeazã o progresie geometricã. 22. Pentru care valori ale lui n i q* polinomul
11. Fie f = X4 + 6X3 + 8X2 + aX + b i ³[X]. f = (X – 1)n + X n + 1 i Z[X] este divizibil prin
Determinaþi a ºi b ºtiind cã trei dintre rãdãcinile lui X2 – X + 1?
f sunt în progresie aritmeticã ºi a patra este egalã cu 23. Arãtaþi cã polinomul f = (X + 1)7 – X 7 – 1 i Z[X]
suma celorlalte. este divizibil prin X2 + X + 1 ºi descompuneþi pe f în
12. Fie x1 , x2 , x3 i ³ rãdãcinile polinomului factori ireductibili peste Z ºi peste ³.
f = X3 + pX + q, unde p, q i m. Pentru n i q fie 24. Determinaþi rãdãcinile polinomului
n n
Sn  x  x  x . n f i {[X] ºtiind cã una dintre ele este cea indicatã:
1 2 3
a) Calculaþi Sn pentru n i {0, 1, 2, 3, 4}. a) f = X4 – 4X3 – 4X2 + 16X + 12, x1  1  3 ;
b) Arãtaþi cã Sn i m, oricare ar fi n i q. b) f = X4 – 2X3 – 3X2 – 6X – 18, x1  1  7 ;
c) f = X4 – 2X3 – 25X2 + aX + b, x1  4  2 ;
13. Fie x1 , x2 , x3 i ³ rãdãcinile polinomului
d) f  X 4  10 X 3  aX 2  34 X  b , x1  3  5 .
f = X 3 – X – a, a i Z ºi Sn  x1n  x2n  x3n , n i q.
25. Determinaþi a, b, c i { ºi rãdãcinile poli-
a) Arãtaþi cã Sn Z oricare ar fi n i q. nomului f = X4 – 10X3 + aX2 + bX + c i {[X] ºtiind
b) Determinaþi a i Z astfel încât S6 U S5. cã restul împãrþirii lui f la X – 1 este egal cu 3 ºi cã
polinomul f admite rãdãcina x1  1  2 .
4 3  2 1  2
14. Fie f  X  (a 1) X   a  a 1 X  2X 5 ,
 2  26. Determinaþi rãdãcinile raþionale ale polinoamelor:
a i Z ºi x1, x2, x3, x4 i ³ rãdãcinile lui f. Arãtaþi cã a) f = 4X4 – 7X2 – 5X – 1;
x12  x22  x32  x42  0 , ¼a i Z. b) g = X4 + 4X3 – 2X2 – 12X + 9.
27. Fie f i m[X] astfel încât f(0) ºi f(1) sunt
15. Determinaþi rãdãcinile polinomului f i Z[X]
numere impare. Arãtaþi cã f(a) @ 0 oricare ar fi a i m.
dacã admite rãdãcina indicatã în fiecare caz:
a) f = X4 – 7X3 + 19X2 – 23X + 10, x1 = 2 + i; 28. Arãtaþi cã polinomul X3 – 2 nu are rãdãcini
raþionale. Deduceþi cã polinomul X 3 – 2 este
1 i 3 ireductibil peste {.
b) f = X4 – 2X3 – X – 2, x1  .
2
29. Gãsiþi un polinom f i m[X], f @ 0 care sã
16. Determinaþi a, b i Z ºi rãdãcinile polino-
admitã ca rãdãcinã numãrul   2 3 4  3 2 .
mului f i Z[X] ºtiind cã admite rãdãcina indicatã în
fiecare caz: 30. Fie f i m[X], f @ 0. Dacã f admite o rãdãcinã
a) f = X 4 + aX 3 + 49X 2 + bX + 78, x1 = 3 + 2i în m, atunci pentru orice n i q, numãrul
b) f = X 4 + aX 3 + bX 2 – X + 1, x1 = i. f(0)f(1)f(2) ... f(n) se divide prin (n + 1)!
17. Determinaþi un polinom f i Z[X] de grad 31. Fie f i m[X], f @ 0 un polinom de grad par.
minim ºtiind cã admite rãdãcina dublã –1 ºi rãdãcina Dacã toþi coeficienþii lui f sunt impari, atunci f nu
simplã i. are rãdãcini raþionale.
18. Determinaþi un polinom f i Z[X] de grad 32. Fie f, g i m[X], h = fg. Dacã toþi coeficienþii
minim ºtiind cã admite rãdãcina dublã 1  i 2 . lui h se divid prin 2, atunci unul dintre polinoamele
f sau g are toþi coeficienþii divizibili cu 2.
19. Fie polinomul f = (X – 1)m – (X + 1)n i Z[X].
Arãtaþi cã proprietatea rãmâne adevãratã dacã
Arãtaþi cã polinomul f se divide prin X2 + X + 1 dacã
înlocuiþi pe 2 cu un numãr prim p oarecare.
ºi numai dacã m – n se divide prin 6.
93
Ecuaþii algebrice având coeficienþi numerici (în m, {, Z sau ³)
Fie f i ³[X], f = anXn + an–1Xn–1 + ... + a1X + a0 cu an @ 0 ºi n > 0 un polinom cu coeficienþi complecºi.
Egalitatea anxn + an–1xn–1 + ... + a1x + a0 = 0, x i ³ se numeºte ecuaþie algebricã (având coeficienþi nu-
merici) în necunoscuta x, asociatã polinomului f.
Gradul ecuaþiei algebrice este prin definiþie gradul polinomului asociat f, iar soluþiile ecuaþiei algebrice
sunt rãdãcinile (din ³) ale polinomului f. O soluþie  i ³ a ecuaþiei algebrice se numeºte simplã (dublã,
triplã, ...) dacã  este rãdãcinã simplã (respectiv dublã, triplã, ...) a polinomului asociat f.
Ca o consecinþã a teoremei fundamentale a algebrei (teorema d’Alembert-Gauss) orice ecuaþie algebricã
de grad n având coeficienþi numerici admite n soluþii complexe x1, x2, ..., xn, nu neapãrat distincte.
Determinarea efectivã a soluþiilor unei ecuaþii algebrice este o problemã dificilã ºi adesea imposibilã
când gradul acesteia este mare. Pentru unele tipuri particulare de ecuaþii algebrice avem o descriere
satisfãcãtoare a soluþiilor. Este în primul rând cazul ecuaþiilor algebrice de forma:
xn – a = 0 cu a i ³, a @ 0 ºi n i q*,
numite ecuaþii binome.
Soluþiile ecuaþiilor binome de grad n, xn – a = 0, a i ³ se numesc radicali de ordin n din a sau rãdãcini
de ordin n ale numãrului complex a.
Un rezultat clasic stabileºte cã orice ecuaþie algebricã de grad n T 4 are soluþii exprimabile prin radicali,
în funcþie de coeficienþii acesteia. În cazul ecuaþiilor de gradul al doilea
ax2 + bx + c = 0, a, b, c i ³, a @ 0,
acest rezultat se stabileºte cu mijloace elementare, soluþiile fiind de forma
2 2
x1  b  b  4ac , x2  b  b  4ac .
2a 2a
Un rezultat cunoscut sub numele de teorema Abel-Ruffini stabileºte cã ecuaþia algebricã generalã de grad
n > 4 nu are soluþii exprimabile prin radicali.
În acest paragraf vom studia câteva tipuri particulare de ecuaþii algebrice (ecuaþii binome, ecuaþii de
gradul al II-lea, ecuaþii bipãtrate, ecuaþii reciproce) ale cãror soluþii pot fi efectiv determinate ºi sunt
exprimabile prin radicali.
Ecuaþii binome
Dacã a i Z, a > 0 ºi n i q*, atunci existã un unic numãr 1) a) Demonstraþi egalitatea
real b > 0 astfel încât bn = a; numãrul b se numeºte radicalul x3 – a3 = (x – a)(x2 + xa + a2).
aritmetic de ordin n al lui a ºi se noteazã cu n a . Pe baza acestui b) Rezolvaþi în ³ ecuaþia x3 – 1 = 0.
rezultat se poate stabili numãrul soluþiilor reale ale ecuaþiei, c) Rezolvaþi în Z ecuaþia x3 – 1 = 0.
(1) xn – a = 0 cu n i q*, a i Z, a @ 0 numitã ecuaþie binomã d) Rezolvaþi în ³ ecuaþia x3 – 8 = 0.
e) Rezolvaþi în Z ecuaþia x3 – 8 = 0.
de grad n cu coeficienþi reali.
Avem:
Cazul n par. Dacã a > 0 ecuaþia (1) are douã soluþii reale, 2) a) Arãtaþi cã:
anume n a  0 ºi  n a  0 , iar dacã a < 0, atunci ecuaþia (1) nu x3 + a3 = (x + a)(x2 – xa + a2).
are soluþii reale. b) Rezolvaþi în ³ ecuaþia x 3 + 1 = 0.
Cazul n impar. Ecuaþia (1) are o singurã soluþie realã, anume c) Rezolvaþi în Z ecuaþia x 3 + 1 = 0.
n
a  0 când a > 0 ºi  n a  0 când a < 0. d) Rezolvaþi în ³ ecuaþia x 3 + 27 = 0.
Când a = 0, ecuaþia are soluþie unicã x = 0. e) Rezolvaþi în Z ecuaþia x 3 + 27 = 0.
94
1) Ecuaþia x4 – 2 = 0 are douã soluþii reale ºi anume
3) a) Arãtaþi cã
4
2 ºi  4 2 . x4 – a4 = (x – a)(x + a)(x2 + a2).
2) Ecuaþia x2 + 5 = 0 nu are soluþii reale. b) Rezolvaþi în ³ ecuaþia X 4 – 1 = 0.
3) Ecuaþia x3 – 27 = 0 are o unicã soluþie realã ºi c) Rezolvaþi în Z ecuaþia X 4 – 1 = 0.
anume 3 27  3 . d) Rezolvaþi în ³ ecuaþia x4 – 81 = 0.
4) Ecuaþia x3 + 8 = 0 are o unicã soluþie realã ºi e) Rezolvaþi în Z ecuaþia x4 – 81 = 0.
anume  3 (8)   3 8  –2 .
Ecuaþia de forma (2) xn – a = 0 cu n i q*, a i ³, a @ 0, 4) a) Arãtaþi cã
este numitã ecuaþie binomã de grad n cu coeficienþi complecºi. x4 + a4 = (x2 + a2)2 – 2x2a2.
b) Rezolvaþi în ³ ecuaþia X 4 + 1 = 0.
1) Soluþiile ecuaþiei binome x3 – 2 = 0 sunt
c) Rezolvaþi în Z ecuaþia X 4 + 1 = 0.
3
2, 3 2  1  i 3 , 3 2  1  i 3 .
    d) Rezolvaþi în ³ ecuaþia x4 + 81 = 0.
2 2 2 2 e) Rezolvaþi în Z ecuaþia x4 + 81 = 0.
Într-adevãr, în acest caz x 3  2  (x  3 2)(x 2  x 3 2  3 4) , de f) Rezolvaþi în ³ ecuaþia x4 + 625 = 0.
g) Rezolvaþi în Z ecuaþia x4 + 625 = 0.
unde x  3 2 cu soluþia 3
2 ºi x 2  x 3 2  3 4  0 cu soluþiile
5) Formaþi ecuaþia care are urmãtoa-
3
2 1 i 3 , 3 2 1 i 3 .
    rele soluþii:
2 2 2 2
a) x1 = 1, x2 = –1, x3 = i, x4 = –i;
2) Soluþiile ecuaþiei binome x4 + 1 = 0 sunt
2 i 2,  2 i 2,  2 i 2, 2 i 2 . b) x1 = 1, x2 = –1, x3,4  1  i 3 ,
2 2 2 2 2 2 2 2 2
Într-adevãr ecuaþia este echivalentã cu x 4  1  2x 2  2x 2  0 ,
x5,6  1  i 3 .
adicã (x2  1)2  2x2  0 . Obþinem (x2  1 x 2)(x2  1 x 2)  0 ºi, 2
rezolvând fiecare ecuaþie de gradul al doilea, aflãm soluþiile cerute.
Ecuaþii de gradul al II-lea având

coeficienþii complecºi
Sã considerãm o ecuaþie de gradul al II-lea având coeficienþi 6) Fie ecuaþia de gradul al doilea:
complecºi x2 – 8x – 3ix + 13 + 13i = 0
(9) ax2 + bx + c = 0, a, b, c i ³, a @ 0. a) Arãtaþi cã  = 3 – 4i.
Pentru orice numãr z i ³ putem scrie: b) Determinaþi numerele reale u ºi v astfel
2 2 încât 3  4i  u  vi
az2  bz  c  a z 2  b z  c  a  z  b  b  42 ac  .
 
a a 
 2a 
4a  c) Verificaþi cã 3  4i  2  i ºi
2
Numãrul   b  4ac  ³ se numeºte discriminantul ecuaþiei (9). 3  4i  2  i
Fie   ³ o rãdãcinã de ordinul al 2-lea a numãrului complex d) Determinaþi soluþiile ecuaþiei date.
e) Verificaþi în douã moduri (prin calcul
. Se mai foloseºte notaþia    , chiar dacã în cazul  @ 0
direct ºi prin relaþiile lui Viète) cã
existã douã rãdãcini distincte de ordinul al 2-lea ale lui . Aºadar
2 2  x1  x2  8  3i
avem 2   ºi putem scrie az2  bz  c  a  z  b    
 
 2a 
2a   


 x1x2  13  13i
.
b b
a z 
2a


z  

2a ºi deci numãrul z i ³ este soluþie a
b  
ecuaþiei (9) dacã ºi numai dacã z  , adicã 7) Rezolvaþi în ³ ecuaþia
2a
2
z  b  b  4ac sau, z 
b   2
, adicã z  b  b  4ac . x2 – (3 + 5i)x – (4 – 3i) = 0.
2a 2a 2a
95
Exerciþiu rezolvat. Sã se determine soluþiile din ³ ale ecuaþiei x2 – 3ix – 3 + i = 0.
Soluþie. Avem   b2  4ac  (3i)2  4(3  i )  3  4i .
u2  v 2  3
Sã determinãm   u  iv  ³ astfel încât 2    3  4i . Aºadar ((u + iv)2 = 3 – 4i, de unde 
2uv  4
2
Avem u2  v 2    2    9  16  5 . Din u2 – v2 = 3 ºi u2 + v2 = 5 rezultã u2 = 4 ºi v2 = 1. Aºadar
u = ±2, v = ±1 ºi cum uv = –2 < 0, una dintre valorile posibile pentru  este   2  i , cealaltã valoare fiind
b  
  –2  i . Deci soluþiile din ³ ale ecuaþiei propuse sunt x1  2a , adicã x1 = 3i  2  i , deci x1 = 1 + i ºi
2
x2  b   , adicã x2  3i  2  i , deci x2 = –1 + 2i.
2a 2
Ecuaþii de gradul al II-lea având coeficienþii reali
Considerãm cazul în care coeficienþii ecuaþiei (9) sunt 8) Fie ecuaþia de gradul al doilea
numere reale. În acest caz discriminantul  = b2 – 4ac este un x2 + 3x + 3 = 0
numãr real. Dacã  U 0 ºi    este radicalul aritmetic al lui a) Arãtaþi cã  = –3
, ecuaþia (9) are soluþii reale b) Arãtaþi cã soluþiile ecuaþiei date sunt
2 2
x1  b  b  4ac ºi x2  b  b  4ac . x1   3  i 3 ºi x2   3  i 3 .
2a 2a 2 2 2 2
Dacã  < 0, atunci – > 0 ºi putem lua   i  . În acest c) Calculaþi x1 + x2 ºi x1x2.
caz soluþiile ecuaþiei (9) sunt numere complexe conjugate d) Arãtaþi cã
b  i  b  i  x2 + 3x + 3 = (x – x1)(x – x2).
x1  ºi x2 
2a 2a
9) Rezolvaþi în Z ecuaþiile:
1) Ecuaþia 3x2 + 7x – 6 = 0 are discriminantul a) x2  ( 2  3) x  6  0 ;
 = 49 + 72 = 121 > 0 ºi   121  11 . Soluþiile ecuaþiei b) x 2  x  1  0 ;
4
sunt x1  7  121 , adicã x1  2 ºi x2  7  121 , c) x – 2x + 9 = 0.
2
6 3 6
adicã x2 = –3.
10) Rezolvaþi în ³ ecuaþiile:
2) Ecuaþia x2 – 6x + 13 = 0 are discriminantul   36  52  16  0
a) x2  ( 2  3) x  6  0 ;
ºi soluþiile ecuaþiei sunt numerele complexe conjugate.
2 1
b) x  x   0 ;
x1  6  i 16 , adicã x1  3  2i ºi x2  6  i 16 , adicã x2  3  2i . 4
2 2 c) x – 2x + 9 = 0.
2
Ecuaþii bipãtrate
O ecuaþie de forma
(10) ax4 + bx2 + c = 0 cu a, b, c i ³, a @ 0
se numeºte ecuaþie bipãtratã. Pentru rezolvarea unei ecuaþii 11) Fie ecuaþia bipãtratã x8 + 2x4 – 3 = 0.
bipãtrate se face substituþia y = x2 ºi se obþine ecuaþia de gradul a) Rezolvaþi ecuaþia y2 + 2y – 3 = 0.
al II-lea, b) Rezolvaþi ecuaþia x4 = 1.
(11) ay2 + by + c = 0 cu a, b, c i ³, a @ 0 c) Rezolvaþi ecuaþia bipãtratã.
Dacã y1 ºi y2 sunt soluþiile ecuaþiei (11), x1, x2 soluþiile ecuaþiei

binome x2 – y1 = 0, iar x3, x4 soluþiile ecuaþiei binome x2 – y2 = 0,
atunci x1, x2, x3, x4 sunt soluþiile ecuaþiei bipãtrate (10). Cum
96
2 2 12) Fie ecuaþia bipãtratã x4 – 7x2 + 6 = 0
y1  b  b  4ac ºi y2  b  b  4ac , atunci soluþiile ecuaþiei a) Rezolvaþi ecuaþia y2 – 7y + 6 = 0.
2a 2a
b) Rezolvaþi ecuaþia x2 = 1.
bipãtrate (10) sunt
c) Rezolvaþi ecuaþia x2 = 6.
2 2
d) Rezolvaþi ecuaþia bipãtratã.
x1,2   b  b  4ac , x3, 4   b  b  4ac .
2a 2a
13) Sã se rezolve ecuaþia bipãtratã:
Dupã cum se observã, soluþiile ecuaþiei bipãtrate sunt
x8 + 5x4 – 36 = 0.
exprimabile prin radicali (în funcþie de coeficienþii ecuaþiei).
14) Sã se rezolve în ³ urmãtoarele
Observaþie. Ecuaþia bipãtratã este un caz particular al unei
ecuaþii bipãtrate:
ecuaþii de forma
a) x4 – x2 – 6 = 0;
(12) ax2n + bxn + c = 0 cu a, b, c i ³, a @ 0, n i q*. b) x4 – (3 + 5i)x2 – (4 – 3i) = 0.
Fãcând substituþia y = xn se obþine ecuaþia ay2 + by + c = 0. c) x4 – a(a + b)x2 + a3b = 0, a, b i Z.
Dacã y1, y2 sunt soluþiile ecuaþiei ay2 + by + c = 0, atunci cele 2n d) x4 – 2(a2 + b2)x2 + a4 + b4 = 0, a, b i Z.
soluþii ale ecuaþiei (12) sunt soluþiile ecuaþiilor binome e) x4 + 6x2 + 25 = 0.
xn – y1 = 0 ºi xn – y2 = 0. f) x6 – 9x3 + 8 = 0.
g) x6 – (1 + i)x3 + i = 0.
1) Sã rezolvãm ecuaþia bipãtratã x4 – 2x2 – 3 = 0.
Soluþie. Notãm cu y = x2 ºi avem ecuaþia y2 – 2y – 3 = 0 cu soluþiile y1 = 3 ºi y2 = –1. Ecuaþia binomã x2 – 3 = 0
are soluþiile x1  3, x2   3 , iar ecuaþia binomã x2 + 1 = 0 are soluþiile x3 = i, x4 = –i.
Rezultã cã soluþiile ecuaþiei bipãtrate x4 – 2x2 – 3 = 0 sunt 3,  3, i ºi –i.
2) Sã rezolvãm ecuaþia bipãtratã x4 + 6x2 + 25 = 0.
Soluþie. Notând y = x2 obþinem ecuaþia y2 + 6y + 25 = 0 cu soluþiile y1 = –3 + 4i, y2 = – 3 – 4i. Pentru a rezolva
ecuaþia binomã x2 – (–3 + 4i) = 0 cãutãm pe x sub forma x = u + iv cu u, v i Z. Din (u + iv)2 = –3 + 4i rezultã
u2  v 2  3
 . Se obþin soluþiile u1 = 1, v1 = 2 ºi u2 = –1 ºi v2 = –2 de unde x1 = 1 + 2i, x2 = –1 –2i. Analog se
2uv  4
aratã cã ecuaþia binomã x2 – (3 + 4i) = 0 are soluþiile x3 = 1 – 2i ºi x4 = –1 + 2i.
Ecuaþii reciproce
Ecuaþiile algebrice de forma 15) Fie ecuaþia reciprocã

(13) ax3 + bx2 + bx + a = 0 2x3 + 3x2 + 3x + 2 = 0.
(14) ax4 + bx3 + cx2 + bx + a = 0 a) Verificaþi cã x 1 = –1 este soluþie a
(15) ax5 + bx4 + cx3 + cx2 + bx + a = 0, ecuaþiei date.
unde a, b, c i ³, a @ 0 se numesc ecuaþii reciproce respectiv b) Arãtaþi cã 2x 3 + 3x 2 + 3x + 2 =
de gradul al 3-lea, al 4-lea ºi al 5-lea. = (x + 1)(2x2 + x + 2).
O ecuaþie algebricã de grad n, c) Rezolvaþi în ³ ecuaþia 2x2 + x + 2 = 0.
(16) anxn + an–1xn–1 + ... + a1x + a0 = 0, ai  ³, i  0, n . d) Rezolvaþi în ³ ecuaþia reciprocã datã.
se numeºte ecuaþie reciprocã dacã an–i = ai pentru i  0, n (adicã
coeficienþii egali depãrtaþi de extreme sunt egali).
Ecuaþia reciprocã de gradul I este ax + a = 0 cu a @ 0, iar
cea de gradul al II-lea este de forma ax2 + bx + a = 0, a @ 0 ºi
determinarea soluþiilor acestora nu ridicã probleme.
97
O verificare directã aratã cã ecuaþiile reciproce de grad impar 16) Fie ecuaþia reciprocã
admit soluþia  = –1. Împãrþind polinoamele aX3 + bX2 + bX + a ºi 2x + 5x2 + 5x + 2 = 0
3
aX5 + bX4 + cX3 + cX2 + bX + a prin X + 1, de exemplu, folosind a) Verificaþi cã x 1 = –1 este soluþie a
schema lui Horner ecuaþiei date.
a b b a b) Arãtaþi cã 2x 3 + 5x 2 + 5x + 2 =
a b–a a 0 –1 = (x + 1)(2x2 + 3x + 2)
c) Rezolvaþi în ³ ecuaþia 2x2 + 3x + 2 = 0.
a b c c b a d) Rezolvaþi în ³ ecuaþia reciprocã datã.
a b–a c–b+a b–a a 0 –1
17) Fie ecuaþia reciprocã
se obþin câturile aX2 + (b – a)X + a, respectiv aX4 + (b – a)X3 + x4 + 3x3 – 2x2 + 3x + 1 = 0
+ (c – b + a)X2 + (b – a)X + a. a) Împãrþiþi ecuaþia datã la x2 (x @ 0) ºi
Rezultã cã ecuaþiile reciproce (13) ºi (15) pot fi scrise verificaþi dacã aþi obþinut
(13) (x + 1)(ax2 + (b – a)x + a) = 0
(15) (x + 1)(ax4 + (b – a)x3 + (c – b + a)x2 + (b – a)x + a) = 0.  x 2  12  3 x  1  2  0 .
  
x x
Aºadar rezolvarea ecuaþiei reciproce de gradul al III-lea 1
revine la a rezolva urmãtoarea ecuaþie de gradul al II-lea b) Notând x   y , calculaþi x 2  12 .
x x
(13) ax2 + (b – a)x + a = 0 iar rezolvarea ecuaþiei reciproce c) Rezolvaþi în ³ ecuaþia y2 + 3y – 4 = 0.
de gradul al V-lea revine la rezolvarea urmãtoarei ecuaþii d) Rezolvaþi în ³ ecuaþia x2 – x + 1 = 0.
reciproce de gradul al IV-lea e) Rezolvaþi în ³ ecuaþia x2 + 4x + 1 = 0.
(15) ax4 + (b – a)x3 + (c – b + a)x2 + (b – a)x + a = 0, f) Rezolvaþi în ³ ecuaþia reciprocã datã.
Rãmâne sã clarificãm cum se determinã soluþiile ecuaþiei
reciproce de gradul al IV-lea. 18) Rezolvaþi ecuaþiile reciproce:
(14) ax4 + bx3 + cx2 + bx + a = 0 a) x4 + x3 – 4x2 + x + 1 = 0.
Cum a @ 0, rezultã cã soluþiile ecuaþiei (14) sunt diferite de b) x5 + 2x4 + 3x3 + 3x2 + 2x + 1 = 0.
zero. Putem deci sã împãrþim termenii ecuaþiei (14) prin x2 ºi se c) 2x3 + 7x2 + 7x + 2 = 0.
obþine d) 2x3 – (1 + i)x2 – (1 + i)x + 2 = 0.
1 1
 2
  
(14) a x  2  b x  x  c  0 .
x
e) 2x4 + x3 + x2 + x + 2 = 0.
Indicaþii:
Notãm cu y  x  1 ºi se observã cã x 2  12  y 2  2 . a), e) Împãrþiþi ecuaþia la x2 (x @ 0) ºi
x x
Ecuaþia (13) se mai scrie faceþi substituþia x  1  y .
x
(16) ay2 + by + c – 2a = 0.
b), c), d) Verificaþi cã x1  1 este soluþie
Dacã y1 ºi y2 sunt soluþiile ecuaþiei (16) atunci soluþiile ecuaþiei
(14) sunt soluþiile x1, x2 ale ecuaþiei x2 – y1x + 1 = 0 ºi soluþiile a ecuaþiei date ºi, dupã ce daþi factor
x3, x4 ale ecuaþiei x2 – y2x + 1 = 0. comun pe x + 1, obþineþi o ecuaþie reci-
procã de grad par.
1) Rezolvaþi ecuaþia 3x3 + x2 + x + 3 = 0.
Soluþie. Se observã cã ecuaþia este o ecuaþie reciprocã de gradul al III-lea. Admite deci soluþia x1 = –1 ºi
poate fi scrisã sub forma: (x + 1)(3x2 – 2x + 3) = 0
Soluþiile ecuaþiei 3x2 – 2x + 3 = 0 sunt 1  2 2i ºi 1  2 2i .

3 3
Deci, soluþiile ecuaþiei date sunt: x1  1, x2  1  2 2i ºi x3  1  2 2i .
3 3
2) Rezolvaþi ecuaþia reciprocã 2x + x + x + x + 2 = 0.
4 3 2
Soluþie. Împãrþind prin x2 putem scrie 2 x 2  12  x  1  1  0 ºi notând cu y  x  1 , avem

 
x x x
3
2y2 + y – 3 = 0. Soluþiile ecuaþiei 2y2 + y – 3 = 0 sunt y1 = 1 ºi y2   . Soluþiile ecuaþiei date sunt soluþiile
2
98
1 1 3
ecuaþiei x   1 ºi ale ecuaþiei x    . Aceste ecuaþii se mai scriu x2 – x + 1 = 0 ºi 2x2 + 3x + 2 = 0.
x x 2
Obþinem soluþiile x1  1  i 3 , x2  1  i 3 , x3  3  i 7 , x4  3  i 7 .
2 2 4 4
3) Rezolvaþi ecuaþia reciprocã x5 + 2x4 + 3x3 + 3x2 + 2x + 1 = 0.
Soluþie. Ecuaþia datã admite soluþia x = –1 ºi atunci ecuaþia poate fi scrisã astfel:
(x + 1)(x4 + x3 + 2x2 + x + 1) = 0.
Ecuaþia x4 + x3 + 2x2 + x + 1 = 0 este reciprocã de gradul al IV-lea. Împãrþind cu x2 ºi notând cu y  x  1 ,
x
1 1
se obþine y2 + y = 0, de unde y1 = 0 ºi y2 = –1. Ecuaþia x   0 are soluþiile i ºi –i, iar ecuaþia x   1 are
x x
soluþiile 1  i 3 ºi 1  i 3 . Aºadar –1, i, –i, 1  i 3 ºi 1  i 3 sunt soluþiile ecuaþiei date.
2 2 2 2
1. Rezolvaþi în ³ ecuaþiile: 9. Rezolvaþi în ³ ecuaþiile reciproce

a) x2 + (3 + 2i)x + 5 + i = 0; a) x4 + x3 – 4x2 + x + 1 = 0;
b) x 2  2ix  3  0 ; b) 20x5 – 81x4 + 62x3 + 62x2 – 81x + 20 = 0.
c) (1 + i)x2 – (5 + i)x + 6 + 4i = 0. 10. Dacã o ecuaþie reciprocã admite pe 1 ca
2. Rezolvaþi în ³ ecuaþiile: soluþie, atunci aceasta este multiplã.
a) x3 + x2 + x + 1 = 0; 11. Dacã x este o soluþie a unei ecuaþii reci-
b) x6 + (2i – 1)x3 – 1 – i = 0;
c) ix4 + (1 – i)x2 – 1 = 0. proce, atunci ºi 1 este soluþie a acesteia.
x
3. Rezolvaþi în ³ ecuaþia: 12. Demonstraþi cã orice ecuaþie reciprocã de
3 2 grad impar admite pe –1 ca soluþie.
 xx  ii    xx  ii    xx  ii   1  0 . 13. Rezolvaþi în ³ ecuaþia x8 + 5x4 – 36 = 0.
4. Rezolvaþi în ³ ecuaþiile: 14. Rezolvaþi în ³ ecuaþia
a) x – x2 – 6 = 0;
4 (x + 2)(x + 3)(x + 4) = (2x + 1)(3x + 1)(4x + 1).
b) x4 – (3 + i)x2 + 3i = 0; 15. Rezolvaþi în ³ ecuaþia
c) x4 – (3 + 5i)x2 – 4 + 3i = 0. (x – x + 1)(x2 – x + 2) – 2 = 0.
2
5. Rezolvaþi în ³ ecuaþiile: 16. Rezolvaþi în ³ ecuaþia

a) x4 – a(a + b)x2 + a3b = 0; (x – 5x + 3)2 + 4(x2 – 5x + 3) + 3 = 0.
2
b) x4 – 2(a2 + b2)x2 + a4 + b4 = 0 unde a, b i Z.

17. Arãtaþi cã ecuaþia
6. Discutaþi natura soluþiilor ecuaþiilor urmã- x2 – 2(a + b + c)x + 3(ab + bc + ca) = 0, are toate
toare, în funcþie de parametrul m i Z. soluþiile reale.
a) x4 – 2(m + 1)x2 + 2m + 5 = 0; 1
b) (m – 1)x4 – mx2 + m = 0. Indicaþie.    (a  b) 2  (b  c) 2  (c  a)2  U 0 .
2
7. Rezolvaþi în ³ ecuaþiile: 18. Precizaþi natura soluþiilor ecuaþiei bipãtrate
a) x – 9x3 + 8 = 0;
6
x4 – 2(m + 1)x2 + 2m + 5 = 0 în funcþie de parametrul
b) x6 – (1 + i)x3 + i = 0. m i Z.
8. Rezolvaþi în ³ ecuaþiile reciproce 19. Fie polinomul f i {[X],
a) 2x + 7x2 + 7x + 2 = 0;
3
f = x + x3 – 29x2 + ax + b. Determinaþi a, b i {
4
b) 2x3 – (1 + i)x2 – (1 + i)x + 2 = 0. astfel ca x1  3  2 sã fie rãdãcinã a polinomului f

ºi determinaþi soluþiile ecuaþiei f(x) = 0 pentru valorile
lui a, b obþinute.
99
Teste de evaluare
Testul 1 Testul 2
1. Se considerã ecuaþiile x 4  ax 2  bx  2  0 1. Se considerã ecuaþia

3
ºi x  3x  2m  0, a, b, m  Z. (m  1)x3  (m2  5m  5)x2  (m2  5m  5)x  m  1  0,
(1p) a) Rezolvaþi ecuaþiile în cazul a = –1, b = 2 ºi m  Z, m  1.
m = –1. (1p) a) Arãtaþi cã, m  1, soluþiile ecuaþiei sunt în
(2p) b) Determinaþi a, b ºi m astfel încât ecuaþiile sã progresie geometricã.
admitã o soluþie dublã comunã. (2p) b) Notând cu x soluþia care nu depinde de m,
2
(2p) 2. Pentru ce valori ale lui n  q polinomul determinaþi m astfel încât x1 , x 2 , x3 sã fie termeni
f  (X 4  X 2)n  X n  X 3n este divizibil cu succesivi ai unei progresii aritmetice.
X 2  X  1? (2p) c) Pentru m = 2, rezolvaþi ecuaþia.
(1p) (1p) 2. Fie x1, x2, x3 soluþiile ecuaþiei

3. Determinaþi numãrul de soluþii reale ale
ecuaþiei x4  (a  2)x3  (2a  1)x2  (2  a)x  2a  0, x – x2 – 2x + 4 = 0. Determinaþi un polinom
3
a Z . f  m[X ] de grad minim care are ca rãdãcinã

numãrul x15  x23  x32.
(2p) 4. ªtiind cã x1 , x 2 , x3 sunt soluþiile ecuaþiei
(1p) 3. Determinaþi a, b  Z astfel încât restul
f ( x )  x 3  ax 2  b  0, calculaþi valoarea 81 27 9 3
împãrþirii polinomului f  X  X  X  X  X
f ( x2  x3 ) f ( x3  x1 ) f ( x1  x2 ) 2
la X  1 sã fie aX  b.
expresiei E    .
x1 x2 x3 3
(1p) 4. Fie f  {[X ] având rãdãcina 2 . Arãtaþi
(1p) 5. Rezolvaþi ºi discutaþi în raport cu parametrul cã ( X 3  2) | f .
real m ecuaþia: ( x 2  1)( x  1) 2  mx 2 . (1p) 5. Rezolvaþi ºi discutaþi în raport cu
parametrul m ecuaþia:
(x  1)5  (x  1)5
 m, m  Z.
(x  1)3  (x  1) 3

1. Se considerã mulþimea 2. Se considerã polinoamele f = 8X3 – 6X – 1,
F2  aˆ2 X 2  aˆ1 X  aˆ0 | aˆ0 , aˆ1 , aˆ2  m3 . g = 4X3 – 3X ºi mulþimea
   
a) Sã se determine numãrul polinoamelor de gradul M   h  cos  | h  {[ X ] .
  9  
al doilea din F2.
a) Sã se arate cã f nu are rãdãcini raþionale.
b) Sã se calculeze cardinalul mulþimii F2.
b) Sã se determine câtul ºi restul împãrþirii lui f la g.
c) Sã se determine polinoamele f i F2 pentru care
 
ˆ 1ˆ ºi 2̂ din m3 sunt simultan rãdãcini. c) Sã se arate cã f  cos   0 .
0,  9
d) Sã se calculeze s( xˆ )   f ( xˆ ), xˆ  m3 . 
f F2
d) Sã se verifice relaþia cos { .
9
100
3. Se considerã polinomul f  X 3  6 X  2 , b) Sã se afle numãrul de rãdãcini reale ale polino-
f i ³[X] cu rãdãcinile x1 , x2, x3 i ³. Pentru orice mului f .
k i q*, notãm cu Sk  x1k  x2k  x3k , iar S0 = 3. c) Sã se afle restul împãrþirii lui f la X 4 – 2 X 2  1 .
a) Sã se calculeze f (–2) · f (2). 8. Se considerã polinomul f i ³[X],

b) Sã se arate cã polinomul f nu are rãdãcini f  X 4  5 X 2  6 , cu rãdãcinile x1 , x2 , x3 , x4  ³ .
raþionale. a) Sã se afle câte soluþii reale are ecuaþia
c) Sã se arate cã toate rãdãcinile polinomului f sunt x2 – 5x + 6 = 0.
reale. b) Sã se determine numãrul de rãdãcini reale ale
d) Sã se calculeze suma S = x1+ x2 + x3. polinomului f.
c) Sã se afle câte rãdãcini raþionale are polinomul f .
e) Sã se arate cã Sk+3 – 6Sk+1 + 2Sk = 0, µ k i q.
d) Sã se calculeze x1 + x 2 + x3 + x4.
f) Utilizând metoda inducþiei matematice, sã se arate e) Sã se calculeze suma
cã Sn  m, µ n i q. x1
2005
 x2
2005
 x3
2005
 x4
2005
.
4
4. Se considerã polinomul f  X  5 X  3 , 9. Se considerã polinomul f i ³[X],
f i ³[X] cu rãdãcinile x1 , x2 , x3 , x4  ³ . f  X 4  X 2  1 , cu rãdãcinile x1 , x2 , x3 , x4  ³ .
a) Sã se calculeze x1  x2  x3  x4 .
a) Sã se calculeze suma f ( 1)  f (1) .
b) Sã se calculeze f 1 f  1 . b) Sã se afle numãrul rãdãcinilor raþionale ale
c) Sã se arate cã polinomul f nu are rãdãcini polinomului f.
raþionale. 2 2
c) Sã se calculeze expresia f –(X  X 1)(X  X 1) .
d) Sã se calculeze x14  x2 4  x34  x4 4 . d) Sã se calculeze suma x1  x2  x3  x4 .
5. Se considerã polinomul f Z[ X ] , e) Sã se calculeze produsul x1  x2  x3  x4 .
3 2
f  X  X  aX  6 cu rãdãcinile x1 , x2 , x3 . 10. Se considerã polinomul f i ³[X],
a) Sã se determine a astfel încât restul împãrþirii lui f  X 5  X 4  X 3  X 2  X 1 ºi polinomul
f la  X  1 X  2  sã nu depindã de X. g i ³[X], g  X 2  X  1 cu rãdãcinile y1 , y2  ³ .
b) Sã se determine a astfel încât a) Sã se calculeze suma y1  y2 .
x12 ( x12  1)  x22 ( x22  1)  x32 ( x32  1)  4 x1 x2 x3 . b) Sã se determine restul împãrþirii polinomului f la
c) Sã se arate cã, dacã a = 0, atunci polinomul nu polinomul g.
are rãdãcini raþionale. c) Sã se calculeze produsul  X  1 f .
6. Se considerã polinomul f i ³[X], d) Sã se calculeze produsul f ( y1 )  f ( y2 ) .
f = (X + 1)(X + 2)(X + 3)(X + 4) + 1 cu rãdãcinile x1,
11. Polinomul f i ³[X], f  X 2  X  1 aree
x2, x3, x4 i ³.
rãdãcinile x1 , x2  ³ . Notãm cu Sn  x1n  x2n ,
a) Sã se calculeze f (0).
 n q * .
b) Sã se calculeze f – (X 2 + 5X + 5)2 .
c) Sã se afle numãrul de rãdãcini reale ale a) Sã se afle restul împãrþirii polinomului X 3  1 la
polinomului f . polinomul f.
d) Sã se calculeze produsul x1x2x3x4 . b) Sã se afle modulul rãdãcinii x1.
e) Sã se calculeze suma x1 + x2 + x3 + x4. c) Sã se calculeze x13 .
d) Sã se calculeze S3.
7. Se considerã polinomul f i ³[X], f = X 8 + 1 e) Sã se calculeze probabilitatea ca Sn sã fie egal cu
cu rãdãcinile x1, x2, x3, x4, x5, x6, x7, x8 i ³. –2 când n i {1, 2, ..., 8}.
a) Sã se calculeze expresia
f  ( X 4  2 X 2  1)( X 4  2 X 2  1) .
101
12. Se considerã polinomul f i C[X], 13. Polinomul f i ³[X], f = X2 + 2X + 4 are rã-
f = X3 + X2 + X + 1 cu rãdãcinile x1, x2, x3. dãcinile x1, x2 i ³. Notãm cu Sn  x1n  x2n , ¼ n i q*.
a) Sã se calculeze f (–1). a) Sã se afle restul împãrþirii polinomului X3 – 8 la
b) Sã se afle restul împãrþirii polinomului polinomul f .
f = X 3 + X 2 + X + 1 la polinomul g = X + 1. b) Sã se afle modulul rãdãcinii x1.
c) Sã se calculeze probabilitatea ca o rãdãcinã a c) Sã se calculeze x16 .

polinomului f, aleasã la întâmplare, sã fie realã. d) Sã se calculeze S3.
e) Sã se calculeze S1 + S3.
d) Sã se calculeze suma x1 + x2 + x3.
e) Sã se calculeze suma x14  x24  x34 .
Parcurgând „Elemente de algebrã” aþi dobândit urmãtoarele competenþe specifice?

1. Recunoaºterea structurilor algebrice, a mulþimilor de numere, de polinoame ºi de matrice
2.1. Identificarea unei structuri algebrice, prin verificarea proprietãþilor acesteia
2.2 Determinarea ºi verificarea proprietãþilor unei structuri
3.1. Verificarea faptului cã o funcþie datã este morfism sau izomorfism
3.2. Aplicarea unor algoritmi în calculul polinomial sau în rezolvarea ecuaþiilor algebrice
4. Explicarea modului în care sunt utilizate, în calcule specifice, proprietãþile operaþiilor
unei structuri algebrice
5.1. Utilizarea structurilor algebrice în rezolvarea de probleme practice
5.2. Determinarea unor polinoame sau ecuaþii algebrice care îndeplinesc condiþii date
6.1. Exprimarea unor probleme practice, folosind structuri algebrice sau calcul polinomial
6.2. Aplicarea, prin analogie, în calcule cu polinoame, a metodelor de lucru din aritmetica
numerelor
102
Elemente de analizã matematicã
Primitive
Matematica între fizicã ºi filozofie
Isaac Newton Gottfried-Wilhelm

(matematician ºi fizician Leibniz (matematician ºi
englez, 1642-1727) filozof german, 1646-1716)
„Consider cã obiectele matematice nu sunt for- „ ... m-am mulþumit sã explic infinitul prin
mate din particule infinitezimale, ci determinate de incomparabil, adicã sã presupun cantitãþi care sunt
o miºcare continuã; liniile sunt rezultate prin miºcarea incomparabil mai mari sau mai mici decât ale
continuã a punctelor, iar suprafeþele sunt date de noastre“.
miºcarea continuã a liniilor.“ „Se poate spune cã infinitul ºi infinitul mic sunt
„Existã o limitã pe care viteza poate s-o atingã atât de puternic fundamentate, încât rezultatele din
la capãtul miºcãrii, dar pe care nu o poate depãºi. geometrie sau din naturã se comportã ca ºi cum ar
Tot astfel, poate fi determinatã valoarea limitei fi realitãþi perfecte ... toate fiind supuse puterii
cantitãþilor ºi rapoartelor care încep sau înceteazã raþiunii. Fãrã raþiune nu ar exista nici ºtiinþã, nici
ºi, deoarece aceastã limitã este certã, problema de lege, ceea ce ar contrazice natura principiului
a o determina este strict geometricã.“ suprem“.
Probleme care conduc la noþiunea de integralã

Calculul diferenþial (cu derivate ºi integrale) a fost descoperit de Newton studiind miºcarea corpurilor ºi, în
aceeaºi perioadã, de Leibniz, studiind geometria. Unele dintre notaþiile introduse de Leibniz sunt folosite ºi astãzi.
Când un mobil se miºcã cu o vitezã variabilã v(t), Aria suprafeþei dintre

spaþiul S parcurs în fiecare interval mic de timp t graficul unei funcþii con-
depinde de viteza pe care a avut-o mobilul în acest tinue, pozitive ºi axa Ox
interval (S = v(t)Et). Pentru a gãsi distanþa totalã se obþine, în mod aproxi-
parcursã de mobil trebuie sã „adunãm“ toate mativ, „însumând“ ariile
distanþele parcurse cu viteze diferite în intervalele dreptunghiurilor infini-
oricât de mici (infinitezimale), t. tezimale aflate între
graficul funcþiei ºi axa Ox.
 Remarcaþi diferenþa dintre ideea lui Newton despre Prin figuri ºi mãrimi „infinitezimale“ vom înþelege,
linii ºi concepþia cã ele sunt mulþimi de puncte. în mod vag, figuri ºi mãrimi care sunt „foarte mici“.
 Daþi exemple de „cantitãþi“ sau „rapoarte“ care  Observaþi cã, pentru Leibniz, noþiunea de infinit
pot fi supuse unui proces de trecere la limitã. este o „realitate perfectã“ datoritã consecinþelor sale.
 Ce credeþi cã înþelege Leibniz prin principiul suprem?
103
Arhimede a elaborat metode care au stat, douã milenii mai târziu, la baza calculului
integral. Pentru a calcula aria cercului, Arhimede a folosit poligoane regulate
înscrise ºi circumscrise cercului, începând cu hexagonul regulat ºi dublând
numãrul laturilor pânã la poligoane cu 96 de laturi.
Sã observãm cã triunghiurile având ca bazã o laturã
a poligonului circumscris ºi vârful în centrul cercului
au înãlþimea egalã cu raza. Perimetrul poligonului
circumscris este aproximativ egal cu circumferinþa.
Rezultã cã aria cercului, aproximatã de aria poligo-
nului circumscris, este egalã cu aria unui triunghi cu
baza cât circumferinþa ºi înãlþimea cât raza
2r  r
S  r 2
2
Arhimede, învãþat grec
(287-212 î.Hr.)
Aproximarea unei figuri geometrice curbe cu pãtrate ºi, mai general, cu poligoane, se numeºte cuadraturã.
Instrumentul matematic care ne va ajuta sã „adunãm“ mãrimi infinitezimale este cel de integralã. Vom
dezvolta teoria integralei pentru a calcula ariile unor suprafeþe (plane) curbilinii, lungimile unor curbe, dar ºi
pentru a modela, studia ºi rezolva probleme din fizicã, tehnicã, economie etc.
Pentru a mãsura o suprafaþã, o vom compara cu suprafaþa Cum calculãm arii de poligoane ?
unui pãtrat. În mod intuitiv, aria unei suprafeþe este numãrul
Temã de sintezã
care aratã câte pãtrate sau fracþiuni de pãtrat cu latura unitate
„încap“ în toatã aceastã suprafaþã. 1) Care este numãrul maxim de pãtrate
cu latura 1 care se pot decupa dintr-un
pãtrat cu latura 2 ?
Decupaþi ºi rearan-
jaþi bucãþile unui pãtrat
cu latura 2,5 pentru ca
sã compuneþi cât mai
multe pãtrãþele unitate.
Câte puteþi obþine?
2) Tãiaþi un trapez dreptunghic în douã

bucãþi din care sã alcãtuiþi un dreptunghi.
Gãsiþi mai multe metode pentru acest
Pentru stabilirea ariei unei suprafeþe vom încerca sã o descom- decupaj.
punem, sau sã o aproximãm, cu alte figuri (poligoane) de arie
3) Calculaþi aria ABC cu laturile
cunoscutã. Dintr-o figurã geometricã mãrginitã de linii curbe,
a = 3, b = 4 ºi ...
prin decupare nu rezultã numai un numãr finit de poligoane.
Ne propunem sã calculãm aria i) m(Cˆ )  90 ii) m(Cˆ )  120
unei suprafeþe mãrginitã de axa Ox iii) c = 5 iv) c = 6
ºi graficul unei funcþii continue Indicaþie. Se pot folosi formulele:
pozitive f : [a, b]  Z. Pentru a S ab sin C
S  p( p  a)( p  b)( p  c ) ,
calcula aceastã arie, notatã 2
b abc
 f (t ) dt , vom dezvolta un instru- unde p  .
a 2
ment matematic numit integralã.
104
Putem forma din dreptun- 4) Calculaþi aria
ghiuri suprafaþa S ca în figurile ABC în modurile
alãturate: intervalul [a, b] se sugerate de urmãtoa-
împarte în intervale mici, iar pe rele 3 reprezentãri:
fiecare astfel de interval se
construieºte un dreptunghi
care are ca înãlþime o valoare
oarecare a funcþiei f , luatã pe 1 1 1
1
acest interval. Dacã intervalele S 1 2 4
2
în care s-a împãrþit [a, b] sunt 1 3 2
toate destul de mici, atunci S
aproximeazã bine suprafaþa Calculul ariilor unor suprafeþe prin
cãutatã S. metoda cuadraturii.
În cele ce urmeazã vom preciza acest procedeu pentru a 5) Împãrþiþi fiecare dintre intervalele
obþine formule de calcul. [0, 2], [–1, 3], [4, 99], [–8, –2] în cinci
Considerãm o funcþie pozitivã ºi continuã f :[a, b]  Z . intervale egale ºi calculaþi lungimea
ba acestor intervale ºi capetele lor.
Împãrþim [a, b] în n intervale egale de lungime , având
n
ba 6) Calculaþi aria acoperitã de toate
ba
capetele: a0 = a, a1 = a + , ..., an = a + n   b. dreptunghiurile care au ca bazã un inter-
n n
val obþinut împãrþind [–1, 5] în 4 intervale
egale ºi ca înãlþime valoarea funcþiei în
capãtul din dreapta intervalului pentru:
Construim dreptunghiurile i) f : [1, 5]  Z , f (x) = x2
având ca baze intervalele
ii) f : [1, 5]  Z , f (x) = x2 – x
ak1 , ak  ºi înãlþimi f (ak ), k 1, n.
iii) f : [1, 5]  Z , f (x) = ln(x + 2)
Aria suprafeþei ocupatã de toate aceste dreptunghiuri este: 7) Calculaþi

n
ba ba ba ba b n
ba ba
Sn  f (a1 )   ...  f (an )   f  a  k  2t dt  lim 

2 a  k 
n n k 1  n  n a n 
k 1  n  n
n
ba ba dacã intervalul [a, b] este:
Dacã f nu este pozitivã, suma Sn   f  a  k 
 n  n i) [0, x] ; ii) [–1, 9] ; iii) [–1, 1] .
adunã ariile dreptunghiurilor k 1
Reprezentaþi în plan suprafaþa cuprinsã
din semiplanul pozitiv ºi scade între graficul funcþiei t  2t ºi axa Ox
ariile dreptunghiurilor din semi- pe intervalul [a, b] în fiecare caz.
planul negativ (valoarea n
n( n  1)
ba Indicaþie. k  .
f  a  k este negativã pe 2
n 
k 1

intervalele pe care f este negativã). 8) Calculaþi
2
Acum putem enunþa, dar fãrã a face ºi demonstraþia, x
2
n
 kx  x
0 t dt  lim    
urmãtoarea ... k 1  n  n
n 
Reprezentaþi în plan suprafaþa cuprinsã

Teoremã. Dacã funcþia f :[a , b]  Z este continuã, atunci între graficul funcþiei t  t 2 ºi axa Ox
 n
 ba ba pe intervalul [0, 3].
ºirul  Sn   f a k n  n  converge la un numãr,, n
   nq* 2 n(n  1)(2n  1)
b
k 1
Indicaþie. k
k 1

6
notat  f ( x ) dx , pe care-l vom citi integrala funcþiei f pe [a, b].
a
105
Metoda folositã de Arhimede ne conduce, conform teoremei 9) Fie funcþia f : [ a , b]  Z .
precedente, la un calcul dificil: limita unui ºir de sume. Acest Calculaþi funcþia F : [ a , b]  Z
calcul va fi evitat cu ajutorul derivatei. Rolul derivatei este x
definitã prin F ( x )   f (t ) dt ºi F = f ,
prezentat în urmãtoarea teoremã care va fi studiatã în capitolele a
în urmãtoarele cazuri:
urmãtoare.
i) f : [0, 1]  Z, f (x) = 3
Teoremã. Considerãm o funcþie continuã f :[a , b]  Z ºi ii) f : [–1, 1]  Z, f (x) = x
x
fie F :[a, b]  Z , funcþia definitã prin F ( x)   f (t ) dt , x i [a, b]. iii) f : [–1, 3]  Z, f (x) = 2x2
a
Atunci F este derivabilã ºi F  = f .
10) Fie funcþia f : [ a , b]  Z .
Vom explica aceastã teoremã. Gãsiþi o funcþie F : [ a , b]  Z astfel
încât F = f în urmãtoarele cazuri:
Considerãm ºirul ( xn )n  x , x  (a, b] .
F ( x )  F ( xn ) este aria trapezului i) f : [0, ]  Z, f (x) = cosx
curbiliniu format între graficul funcþiei ii) f : [0, ]  Z, f (x) = sinx
f ºi Ox pe intervalul [xn , x]. Dacã 1
iii) f : [1, 10]  Z, f ( x ) 
împãrþim aria trapezului la lungimea x
bazei, obþinem
1
iv) f : [–10, –1]  Z, f ( x )  
F ( x )  F ( xn ) F ( x )  F ( xn )
x
 f ( x ) , adicã f ( x )  lim  F ( x ) . v) f : [–10, 1]  Z, f (x) = 2x
x  xn x n  x n x  xn
vi) f : [–10, 1]  Z, f (x) = x2
Funcþia F a cãrei derivatã este funcþia f se va numi primitiva
funcþiei f. Studiul primitivelor este subiectul acestui capitol. vii) f : [–10, 1]  Z, f (x) = x + sinx
Aplicaþie în fizicã
Un mobil pleacã la ora 0 ºi, în primele 2 secunde, se miºcã cu acceleraþia constantã a = 1m/s2. Viteza
mobilului la momentul t din intervalul [0, 2] este v(t) = at = t (în m/s).
Sã construim câteva modele care descriu aproximativ miºcarea mobilului ºi sã calculãm distanþa parcursã
cu ajutorul acestor modele. Împãrþim intervalul de timp [0, 2] în intervale tot mai mici. Considerãm cã, pe
aceste intervale mici, mobilul pãstreazã viteza din primul moment al intervalului.
0 1  11
În cadrul fiecãrui model, sumele reprezintã distanþa parcursã în 2 secunde ºi, totodatã, aria de sub grafice.
Graficele din rândul al doilea reprezintã distanþa parcursã de mobil pânã la momentul x i [0, 2], adicã
x x x2
primitiva funcþiei v, F(x) =  v (t ) dt   t dt  . Se verificã uºor cã funcþia F are ca derivatã funcþia v.
0 0 2
106
Newton sau Leibniz nu au demonstrat importantele teoreme pe care le-au descoperit. Ei s-au mulþumit sã
constate cã aceste teoreme se pot aplica în naturã sau în geometrie. Au trecut circa 150 de ani pentru ca
matematicianul Cauchy sã demonstreze teoremele fundamentale ale analizei matematice.
Demonstraþia unei propoziþii matematice trebuie sã conþinã raþionamentele care ne conduc, pas cu pas, la
convingerea cã propoziþia este adevãratã. Acest drum este deschis acelor persoane care stãpânesc noþiunile,
care se îndoiesc de fiecare afirmaþie ºi au nevoie de certitudini. Dacã nu ai înþeles o demonstraþie, trebuie sã
mai zãboveºti asupra ei, sã verifici din nou fiecare etapã, sã cauþi exemplele simple în care se aplicã. Vei
înþelege numai dupã ce te vei fi familiarizat cu conceptele importante. Cel mai important este însã sã poþi
folosi ce ai învãþat în rezolvarea de exerciþii ºi, mai târziu, în aplicaþii practice.
1. Care este cel mai mare numãr de 6. Calculaþi diferenþa dintre ariile poligoanelor
pãtrate cu latura 1 care se poate obþine regulate cu n laturi, circumscrise ºi înscrise cercului
dacã se decupeazã ºi se rearanjeazã de razã 1, pentru n i {3, 4, 6, 12}.
bucãþile unui pãtrat cu latura 3,5 ? Ce
proporþie dintr-un pãtrat unitar rãmâne? 7. Fie funcþia f :[a , b]  Z crescãtoare. Atunci
n n
2. a) Tãiaþi un triunghi dreptunghic cu laturile f  a  (k  1) b  a   b  a T f  a  k
ba b a
 


n  n  

n  n
3, 4, 5 în douã bucãþi din care sã formaþi un k 1 k 1
Formulaþi un enunþ asemãnãtor pentru o funcþie
dreptunghi ºi calculaþi aria dreptunghiului. În câte
descrescãtoare.
moduri puteþi face acest decupaj ?
b) Tãiaþi un triunghi cu baza 6 ºi înãlþimea 4 în bucãþi
din care alcãtuiþi un dreptunghi. Calculaþi aria
dreptunghiului, egalã cu aria triunghiului.
3. Calculaþi aria ABC cu
laturile a, b, c dacã se cunosc
latura a ºi unghiurile B ºi C. 6
ba ba
Indicaþie. Fie h înãlþimea 8. Calculaþi  f  a  k 
6  6
pentru:
din A. Avem htgB + htgC = a. k 1
i) f :[1, 5]  Z , f (x) = x ;
4. Calculaþi aria ABC în modurile sugerate de
reprezentãrile urmãtoare, dacã: ii) f :[1, 5]  Z , f (x) = –x ;
i) A(1, 1), B(–2, 3), C(4, –2) iii) f :[1, 5]  Z , f (x) = x2;
ii) A(0, 0), B(–2, 3), C(2, –3)
iv) f :[1, 5]  Z , f (x) = 2x ;
iii) A(–1, –1), B(2, –1), C(–1, 2)
v) f : [1, 5]  Z , f (x) = |x|.
n 3
9. Calculaþi
b
3 ak b a  b a .
a t dt  lim
n
 
k 1  n  n
1 1 1
1 1 ba c  a n
n(n  1) 
2
S a b c  Indicaþie.  k    .
3
2 2 b  a c  a
a b c k 1  2 
10. Fie funcþia f : [–3, 0]  Z, f (x) = x2 – x.
5. Calculaþi aria suprafeþei pentagonului ABCDE x
în modurile sugerate în reprezentãrile urmãtoare, dacã: Determinaþi funcþia F ( x )   f (t ) dt ºi derivata ei, F .
3
i) A(0, 0), B(1, 2), C(4, 4), D(6, 1), E(3, 0) ; 11. Fie funcþia f : [ a , b]  Z . Gãsiþi o funcþie
ii) A(0, 0), B(1, 1), C(4, 3), D(6, 1), E(3, 0) . F :[a, b]  Z astfel încât F = f în urmãtoarele cazuri:
Propuneþi i) f : [–10, 1]  Z, f (x) = x2 –3x + 2 ;
alte moduri ii) f : [–10, 1]  Z, f (x) = ex ;
de împãrþire 1
a pentago- iii) f : [–10, 1]  Z, f (x) = .
cos 2 x
nului.
107
Primitive ºi integrala nedefinitã a unei funcþii. Primitive uzuale
Temã de sintezã
I. Reguli de derivare (fãrã precizarea condiþiilor în care au)
 (f ± g) = f  ± g
 (f) =  · f ,  i Z
 (fg) = f  · g + f · g
 f  f   g  f  g
 g 
  g2
 (g  f )  ( g  f )  f 
 ( f 1)  1
f  f 1

II. Tabelul derivatelor funcþiilor elementare
f Df f Df 
c (constantã) Z 0 Z
xn, n i q* Z n · xn–1 Z
x,  i Z* (0, +)  · x–1 (0, +)
1
x [0, +) (0, +)
2 x
ax, a > 0, a @ 1 Z ax·lna Z

1
ln x (0,  ) (0,  )
x
1
log a x , a  0 , a  1 (0,  ) (0,  )
x  ln a
sinx Z cosx Z
cosx Z –sinx Z
tgx
RS
Z \ ( 2k  1)

| k m
UV 1   
Z \  (2k  1) | k  m 
T 2 W cos 2 x  2 
1
ctgx Z \ {k | k i m}  Z \ {k | k i m}
sin 2 x
1
arcsinx [–1, 1] (–1, 1)
1 x2
1
arccosx [–1, 1] (–1, 1)
1 x2
1
arctgx Z 2 Z
x 1
1
arcctgx Z  2 Z
x 1
108
Definiþie. Fie I  Z un interval ºi funcþiile f : I  Z , Putem determina primitive?
F : I  Z . Funcþia F se numeºte primitivã a lui f dacã: 1) Determinaþi câte o primitivã pentru
(1) F este derivabilã; (2) F (x) = f (x), µ x i I. urmãtoarele funcþii definite pe Z :
Spunem cã o funcþie f admite primitive pe intervalul I dacã a) f1(x) = 3x3 ;
existã o primitivã a funcþiei f . b) f2(x) = 3x3 – x2 ;
Aceleaºi noþiuni se definesc ºi pentru funcþiile f : I  A , A  Z. 1
c) f 3 ( x )  4 x 3  3 x  x  1 ;
2
1) Fie funcþia f : Z  Z, f (x) = x7. Funcþia F : Z  Z, d) f4(x) = sinx + 1.
x8
F (x)  este o primitivã a funcþiei f , deoarece F este 2) Determinaþi câte trei primitive
8
derivabilã ºi F  = f. pentru fiecare din urmãtoarele funcþii:
2) Fie funcþia f : Z  ZC , f (x) = 2x. Funcþia F : Z  Z, a) f : Z  Z, f (x) = sinx ;

2 x
b) f : Z  Z, f (x) = cosx ;
F ( x)   17 este o primitivã a funcþiei f .
ln 2 1
c) f : (0, )  Z, f ( x )  ;
3) Dacã funcþia f : I  Z este derivabilã, atunci f este o x
primitivã a lui f . 1
d) f : (–, 0)  Z, f ( x )  ;
x
Teoremã. Fie I un interval ºi funcþia f : I  Z care admite  1
 
primitive. Dacã F1, F2 : I  Z sunt douã primitive ale funcþiei f, e) f :  0, 2   Z , f ( x )  ;
  cos 2 x
atunci existã c i Z astfel încât F1(x) = F2(x) + c, µ x i I.
 1
f) f :  0,   Z , f ( x )  2 ;
Demonstraþie. Fie F1, F2 primitive ale funcþiei f . Atunci µ x i I,  2 sin x
F1( x)  f ( x) , F2( x)  f ( x) , F1( x )  F2( x )  0 , (F1(x) – F2(x)) = 0. 1
g) f : Z  Z, f ( x )  ;
1  x2
O funcþie cu derivata 0 pe un interval este constantã. Rezultã
1
cã j c i Z astfel încât F1(x) – F2(x) = c, µ x i I. h) f : (–1, 1)  Z, f ( x )  .
1  x2
Consecinþe. Fie funcþia f : I  Z, I interval.
1. Dacã F0 : I  Z este o primitivã a lui f , atunci orice altã 3) Determinaþi primitiva F a funcþiei
primitivã F a funcþiei f este de forma F = F0 + c, unde c i Z. f (x) = cosx + sinx, cu F(0) = 1.
Cu alte cuvinte, dacã o funcþie admite primitivã, atunci admite Indicaþie.
o infinitate de primitive ºi oricare douã primitive ale funcþiei f Primitivele funcþiei f sunt de forma
diferã printr-o constantã. F(x) = sinx – cosx + c, unde c este o
2. Dacã f admite o primitivã, atunci oricare ar fi c i Z ºi constantã (deoarece F(x) = f (x), µ x i Z).
a i I, existã o primitivã F a lui f cu F(a) = c. Din condiþia F(0) = 1 se determinã c.
Demonstrãm 2. Fie a i I, c i Z ºi F0 : I  Z o primitivã a lui f. 4) Determinaþi primitiva F a funcþiei
Funcþia F = F0 – F0(a) + c este o primitivã a lui f cu F(a) = c. f (x) = –cosx + sinx, cu F(0) = 0.
Observaþie. În teorema anterioarã, este important faptul cã
domeniul de definiþie este interval. 5) Determinaþi funcþia F, dacã
Fie D = [0, 1] N [2, 3] ºi funcþiile f (x) = x,

F (x) = esinxcosx ºi F  
2
 e  3.
Indicaþie. Se cere sã alegem dintre
 x2
2  2 , x  [0 , 1] primitivele funcþiei f ( x )  esin x cos x ,
x
F0 ( x )  ºi F1 ( x )   2 definite pe D. primitiva care are valoarea e + 3 pentru
2  x  1, x  [2, 3] 
 2 x  . Deoarece derivata lui sinx este
2
Avem F0  F1  f . Dar F1 nu se poate scrie sub forma cosx ºi primitiva lui ex este tot ex, rezultã
F1 = F0 + c, c i Z; pe fiecare dintre intervalele [0, 1] ºi [2, 3] cã primitivele lui f sunt de forma
avem constante diferite: F1 = F0 pe [0, 1] ºi F1 = F0 + 1 pe [2, 3]. F(x) = esinx + c, c i Z. Într-adevãr,
(e sin x )  e sin x  (sin x )  e sin x cos x .
109
Definiþie.
Fie un interval I ºi o funcþie f : I  Z care admite primitive. 6) Verificaþi:
Mulþimea tuturor primitivelor funcþiei f se noteazã prin  f ( x ) dx 2x
a)  2x dx   C , x i Z.
ºi se numeºte integrala nedefinitã a funcþiei f. ln 2
1
b)  x dx  ln x  C , x i (0, ).
Deci  f ( x ) dx  {F : I  Z | F este primitivã a funcþiei f }.
De notat cã integrala nedefinitã a unei funcþii f este o mulþime 7) Calculaþi urmãtoarele integrale folo-
de funcþii, nu o funcþie sau un numãr. sind numai formulele de derivare, ºtiind
cã domeniul fiecãrei funcþii este un interval:
Observaþii. a)  sin x dx b)  cos x dx
 Existã funcþii care nu admit primitive. c)  sin mx dx d)  cos mx dx
 0, x  0 1 1
De exemplu f : Z  Z, f ( x )   . e)  dx 2 f)  2
dx
1, x  0 cos x sin x
x x
 Putem nota argumentul funcþiei f cu t, s, u ... Integrala g)  e dx h)  e dx
nedefinitã se noteazã atunci  f (t ) dt ,  f (s) ds ,  f (u) du ... 8) Cu ajutorul definiþiei determinaþi
Pentru a lucra cu integrale nedefinite, vom stabili câteva urmãtoarele integrale nedefinite:
reguli de calcul cu mulþimi de funcþii:
a)  (ax  b)n dx , b, x i Z, a i Z*, n i q*;
Definiþie. 1
Fie A, B douã mulþimi nevide de funcþii reale definite pe b)  x  a dx , x > –a, a i Z;
intervalul I ºi  i Z. Definim: 1 1
A + B = { f + g | f i A, g i B },
c)  2 x  1 dx , x
2
;
f + A = { f } + A, unde f : I  Z, d) 3
4 x 2 dx , x  Z ;
 + A = {  + f | f i A }, 
1
A = {  f | f i A }, e)  dx , x  1;
x 1
A  g  { f  g | f  A } , unde g : J  I este o funcþie definitã
1 1
f)  dx , x   ;
pe intervalul J. 2x  1 2
Notãm CI = {  : I  Z |  este funcþie constantã pe I }.
g)  sin 2 x dx , x  Z ;
Atunci când intervalul I este subînþeles, notãm C = CI.
2x
h)  e dx , x  Z .
Observaþii. 1. C + C = C 9) Determinaþi primitiva funcþiei
2. C = C, pentru  @ 0. f (x) = x2, al cãrei grafic conþine punctul
M(2, 3).
Teoremã. x3
Indicaþie. F ( x )   c este o
Dacã funcþia f : I  Z admite o primitivã F, atunci 3
primitivã pentru f (avem F (x) = f (x)).
 f ( x ) dx  F  C . Egalitatea se mai scrie  f ( x ) dx  F ( x )  C . Determinãm c astfel încât F(2) = 3.
Demonstraþie. 10) Determinaþi a, b i Z astfel încât

funcþia F(x) = e–x(acos4x + bsin4x) sã fie
 f ( x ) dx  { G : I  Z | G primitivã a funcþiei f } =
o primitivã a funcþiei f (x) = e–xcos4x.
= { F + c | c i Z} = F + { : I  Z |  constantã} = F +C.
110
Indicaþie.
1) Calculãm  cos x dx . O funcþie F derivabilã cu F(x) = cosx
F(x) = e–x[(4b – a)cos4x – (4a + b)sin4x].
este funcþia F(x) = sinx, deci  cos x dx  sin x  C . Deoarece F(x) = f (x), µ x i Z, obþinem
x 2  F (0)  f (0)
2)  x dx   C , x i Z. 
2 sistemul    , cu a = ... , b = ...
3) Dacã f : I  Z este derivabilã,  f ( x ) dx  f ( x )  C .
 
 F  4  f 4
Sã stabilim câteva reguli de calcul cu integrale nedefinite. 11) Fie funcþia f : Z  Z care admite
primitive ºi a i Z*, b i Z.
Teoremã. Arãtaþi cã funcþia g(x) = f (ax + b),
Dacã f, g : I  Z admit primitive ºi  i Z,  @ 0, atunci x i Z, admite primitive. În plus, dacã F
funcþiile f + g ºi f admit primitive ºi, în plus, au loc relaþiile: este o primitivã a funcþiei f, atunci
1
(1)  f ( x )dx   f ( x )dx  C G ( x )  F ( ax  b) , x i Z, este o primi-
a
(2)  ( f ( x )  g ( x ))dx   f ( x )dx   g ( x )dx tivã a funcþiei g.
(3)  f ( x )dx   f ( x )dx . 12) Determinaþi urmãtoarele integrale
nedefinite ºi precizaþi intervalele maxime
Demonstraþie.
de definiþie ale lor:
Fie F, G : I  Z primitive ale funcþiei f respectiv g. Atunci:
1
F + G este derivabilã pe I ºi ( F  G )  F   G   f  g , a)   x 2 – x   dx ;
 x
deci f + g admite primitive pe I, iar F + G este o primitivã a sa.
e 
2x
b)  2 x dx ;
 ( f ( x )  g ( x )) dx  F  G  C   f ( x ) dx   g ( x ) dx .
F este derivabilã, (F )  F   f ; deci f are primitiva F. 2x – 1
c)  dx ;
x3
 f ( x)dx  F  C  F  C  (F  C )   f ( x)dx . 2
d)  (x  sin x ) dx ;
x2 x3
1)  ( x  1) dx   x dx   dx   x  C ; x Z . e)  x  5 dx ;
2
1 1 1 1 1
2)  2 x  1 dx  2  dx  ln x   C f)  (sin 2 x  cos 2 x ) dx ;
1 2 2
x
2 3x
1 1
g)  (e  sin 3x ) dx .

pentru x   ,
2  sau pentru x  ,  .
2    sin x , x  0
3)   1  cos x  dx   1 dx   cos x dx  ln x  sin x  C ; x  0 . 13) Fie f : Z  Z, f ( x)   x .
x  x 1, x0
Arãtaþi cã f admite primitive.
O mulþime foarte importantã de funcþii care admit primitive 14) Arãtaþi cã funcþia f (x) = |x|, x i Z,
este datã în urmãtoarea teoremã a cãrei demonstraþie va fi fãcutã admite primitive ºi gãsiþi o primitivã a sa.
în capitolul urmãtor.
 x , x U0
Indicaþie. f ( x )   .
Teoremã.  x , x  0
O funcþie continuã pe un interval admite primitive pe acel interval. Deoarece funcþia f este continuã pe Z,
rezultã cã admite primitive. Existã
111
Observaþii.
 Teorema nu ne aratã ºi cum calculãm primitivele unei  x2
 , x U0
funcþii continue. F : Z  Z , F ( x)   2 2 , c i Z,
 Toate funcþiile elementare (polinomiale, radicali, exponen-  x  c , x  0
þiale, logaritmi, trigonometrice) sunt continue pe orice interval
 2
din domeniul lor de definiþie ºi, ca urmare, admit primitive. astfel încât F (x) = f (x). Se pune condiþia
 Reciproca teoremei nu este adevãratã. Existã funcþii care ca F sã fie continuã. Obþinem c = 0.
admit primitive dar nu sunt continue. Deoarece F este derivabilã ºi F (x) = f (x),
rezultã cã F este o primitivã a lui f .
Proprietatea lui Darboux.
Spunem cã funcþia f : I  Z, I interval, are 2x 1, x  1
15) Fie f : Z  Z, f ( x)   2 .
proprietatea lui Darboux dacã x , xT1
„ µ [a, b]  I ºi µ d între f (a) ºi f (b), j c i [a, b] cu f (c) = d “. Arãtaþi cã f admite primitive ºi gãsiþi
o primitivã a sa.
µ 16) Demonstraþi cã urmãtoarele funcþii

admit primitive ºi gãsiþi primitivele lor:
2
 x – 1, dacã x T1
a) f : Z  Z, f ( x )   ;
 x – 1, dacã x  1

 1
Cu alte cuvinte, o funcþie cu proprietatea lui Darboux trans-  x – , dacã x  –1
b) f : Z  Z, f ( x )   x ;
formã orice subinterval din domeniu într-un interval. sin x , dacã x U 1
Teoremã.
Derivata oricãrei funcþii derivabile pe un interval are 17) a) Arãtaþi cã funcþia f : Z  Z,
proprietatea lui Darboux. f (x) = [x] nu admite primitive pe Z.
b) Fie I un interval deschis. Demonstraþi
cã f : I  Z, f (x) = [x], admite primitive
Teoremã. Dacã f : I  Z admite primitive pe intervalul I, pe I dacã ºi numai dacã I nu conþine nici
atunci funcþia f are proprietatea lui Darboux pe I. un numãr întreg.
Consecinþã. Fie f : I  Z. Dacã imaginea funcþiei f pe un 18) Fie f : Z  Z,
subinterval J I nu este interval, atunci f nu admite primitive pe I.  x 3  x  1, dacã x T 0
f (x)   x .
Fie f : I  Z,  2  1, dacã x  0
• Dacã f este continuã pe I, atunci f admite primitive pe I. a) Studiaþi monotonia funcþiei f .
• Dacã f admite primitive pe I, atunci f are proprietatea b) Determinaþi Im f .
lui Darboux pe I. c) Arãtaþi cã f nu admite primitive pe Z.
• Dacã f nu are proprietatea lui Darboux pe I, atunci f nu
admite primitive pe I.
• O funcþie cu puncte de discontinuitate de speþa I nu admite
primitive deoarece nu are proprietatea lui Darboux.
112
Primitive uzuale; tabel de integrale nedefinite
Cu ajutorul tabelului derivatelor obþinem urmãtoarea listã de integrale nedefinite importante; unele formule
de integrare rezultã direct din formulele de derivare, alte formule sunt deduse prin aplicarea unor metode de
integrare. Fiecare formulã este adevãratã pe orice interval din mulþimea pe care este definitã atât funcþia f de
sub semnul integral, cât ºi primitiva sa F. Constantele folosite sunt n i q ºi a i Z.
x n1 a x a 1
1. n
 x dx  n 1
C , n i q , x i Z 2.  x dx  a 1
 C , a  1, x  (0,   )
1 ax
3.  x dx  ln | x | C , x i Z* 4. x
 a dx   C , a  ZC
 \ {1}, x  Z
ln a
1 1 xa 1 1 x
5. x dx  ln | | C , a  0, x  Z, x 2  a 2  0 6. x dx  arctg  C , a  0, x  Z
2
a 2
2 a x  a 2
a 2
a a
1 1 x
7.  dx  ln x  x 2  a 2  C , a  0, x 2  a 2  0 8.  dx  arcsin  C , a > 0, a2 – x2 > 0
x a2 2
a x 2
2 a
9.  sin x dx   cos x  C , x i Z 10.  cos x dx  sin x  C , x Z
11.  tg x dx   ln|cos x | C , x Z \ 2  k  | k  m 12.  ctg x dx  ln | sin x | C , 

x Z \ k  | k  m 
1 1
13.  sin 2
x

dx  ctgx  C , x  Z \ k  | k  m  14.  cos 2
x
dx  tgx  C , x  Z \ 2  k  | k  m
Aceste formule se verificã folosind proprietatea „  f ( x ) dx  F ( x )  C  F ( x )  f ( x ) “.
Exerciþii rezolvate – temã de sintezã

 x  1, x T 0
1) Reprezentaþi grafic funcþia f : Z  Z, f ( x )   x . Arãtaþi cã f admite primitive ºi determinaþi
 e , x0
o primitivã.
y
)
f(x
Soluþie. Graficul lui f, redat în desenul alãturat, este format dintr-o semidreaptã de
y=
ecuaþie y = x + 1 (x T 0) ºi din graficul de ecuaþie y = ex ( x > 0). x
y=e 1
lim f ( x )  lim f ( x )  1  f (0) ; atunci f este continuã pe Z, prin urmare are o primitivã 0 x
x0 x 0 –1
2
x
1
x+
  x , dacã x  (– , 0]
F : Z  Z, F ( x)   2 , c i Z, F(x) = f (x). Impunem condiþia ca
y=
e x  c , dacã x  (0; )
F sã fie continuã. Avem: lim F ( x )  0  F (0) , lim F ( x )  c  1 , deci 0 = c + 1.

x0 x 0
 x2
 x , dacã x  (–  ; 0]
Prin urmare, F ( x )   2 . Verificãm derivabilitatea lui F pe Z.
e x  1, dacã x  (0;  )
Funcþia F este derivabilã pe Z*. Cum F este continuã pe Z ºi lim F ( x )  lim( x  1)  1 , lim F ( x )  lim e x  1
x 0 x 0 x 0 x 0
rezultã cã F este derivabilã în 0 ºi F(0) = 1 = f (0).
În concluzie, F este primitiva funcþiei f .
113
x 5 8x 4 x3 4 x3
2) Calculaþi urmãtoarele integrale: a)  (10x 4  8x3  4x 2 ) dx  10   4  C  2 x5  2 x 4   C , x i Z.
5 4 3 3
b) 3  x2 1 x2
 x dx  3 dx
x   x dx  3ln | x |   C ; x > 0 sau x < 0.
2
4
1
x3 3
3
c)  x dx   x dx   C  3 x 4  C , x i Z.
3
4 4
3
5 5 1 5 2x
d)  2 dx   dx  arctg  C , x i Z.
4x  9 4 2 9 6 3
x 
4
3) Fie f : Z  Z, f (x) = (1 + x2) sgnx. Sã arãtãm cã f nu admite primitive y
y=1+x 2
ºi sã o reprezentãm grafic.
2
Soluþie. Graficul lui f, redat în desenul alãturat, este format din douã porþiuni 1
de parabolã, de ecuaþii y = –1 – x2 ( x < 0) ºi y = 1 + x2 (x > 0), ºi dintr-un punct 1
O(0, 0). Mulþimea f (Z) este proiecþia graficului pe axa Oy. –1 0 x
–1
1  x 2 , x  0 –2

f ( x )  0, x  0 ; f (Z )  (  ,  1) N (1,  ) N{0} nu este interval, y=–1–x 2
 1  x 2 , x  0

deci f nu admite primitive.
sin x , x T 0
4) Determinaþi numãrul a astfel încât funcþia f ( x )   , x i Z , sã admitã primitive.
x  a, x  0
Soluþie. Avem: lim f ( x)  0; lim f ( x )  a ; f (0)  0 . Dacã a = 0, atunci f este continuã pe Z, deci admite
x 0 x 0
primitive. Dacã a @ 0, atunci f are un punct de discontinuitate de speþa I ºi, ca urmare, nu admite primitive.
Aºadar soluþia problemei este a = 0.
1. Reprezentaþi grafic funcþiile de b) 1 2  1

;
integrat ºi calculaþi urmãtoarele integrale:   x  3x – 1  dx , x
3
 3 
2 x –1
a)  ( x  1)2 dx ; c) – 4 2 x –1 dx , x  1;
x3  x2  x  2 1
b)  dx , x > 0 ; d) , x  3;
x2 x 2
 5x  6
2 x
c)  ( x  e ) dx ;
2x  1 1
e)  2 x – 1 dx , x  2 ;
d)  dx , x > 0 ;
3 2
x x 4
dx
f)  3x – 4 dx , x  3 ;
e)  2 ;
x 4 x2
g)  x 2  1 dx , x  –1 ;
1
f) x 2
dx , x  4 ;
 16 x 3
h)  4x dx , x  – ;
5 3
2
–9 2
g)  dx , x   .
9  4x 2
2 2
i)  x2 – 1 dx ;
2. Determinaþi urmãtoarele integrale nedefinite: x 4
2 x –1 1 1 1
a) dx , x  0 ; j)  dx , x   – ;  ;
 3
x 1– 4 x 2  2 2
114
dx 2x  3
k)  ; g)  (x –1)(x  4) dx , x  1;
2
x 2
1 3
1 – sin 3 x   h)  4x dx , x  .
l)  sin 2 x dx , x   0; 2  ; 2
9 2
7. Demonstraþi cã urmãtoarele funcþii admit

3. Determinaþi urmãtoarele integrale nedefinite:
 1  x12
1  cos4 x   e , x  0
a)  dx , x   0,  ; primitive pe Z: a) f ( x )   x 2 ;
2
cos x  2  0 , x0

sin x  sin 2x  1
b)  dx , x   0; ; 
 x sin , x  0
cos x  2  b) f ( x )   x ;
dx   0 , x  0
c)  sin , x   0,  .
2 2
x  cos x  2
 – x12 1
4. Calculaþi primitivele urmãtoarelor funcþii: e  sin , x  0
c) f ( x )   x ;
2 2  0, x0
a) f : (–1; 1)  Z, f ( x )  1 – x  1  x ; 
1– x 4 8. Demonstraþi cã urmãtoarele funcþii admit
 cos2 x primitive ºi gãsiþi primitivele lor:
b) f :  0,  Z, f ( x)  ;
 2  cos2 x sin 2 x  1 , dacã x  0
c) f : [0, 2]  Z, f ( x )  sin x ;  9x 2  1

a) f : Z  Z, f ( x )   x ;
x
e , dacã 0T x T1
d) f : Z  Z, f ( x )  e –1 . 
e 2 x –1 , dacã x  1
5. Utilizând definiþia, calculaþi: b) f : Z  Z, f ( x )  2 x – x – 1 ;

a)  e x ( x  1) dx , x i Z; c) f : Z  Z, f (x) = max{x2 – 2x, x – 2};
( x  1)e nx  1
b)  (cos x  x sin x ) dx , x Z ; d) f : Z  Z, f ( x )  lim
n e nx  1
.
1 1
c)   2 x sin  cos  dx , x  0 ; 9. Demonstraþi cã urmãtoarele funcþii admit
 x x
primitive pe Z:
2
(1  cos x )sin x 
d)  dx , x   0,   1
2
cos x  2 cos , x  0
a) f ( x)   x ;
 0 , x  0
6. Determinaþi urmãtoarele integrale nedefinite:
 1  cos 2 1 , x  0
a)   x – 3 3 x 2  4  dx , x  0 ;  2x
 x b) f ( x )   .
1 , x 0
 1 2 
2
b)   1  x 2
–  dx , x  (–1, 1) ;
1– x 2  10. Pentru ce a i Z, funcþiile admit primitive?
c)  1 1  1
  4 x –  dx, x   2 ;  a

2
 1 2x  1   (sin x  1) x
, x    , 0 
  4 
dx a) f ( x )   ;
d) x 2
, x 1; 1, x0
–1 
2  x x , x 0
e)  (sin 2x – cos 2 x ) dx ;
 1
1– x2 –1 sin , x  0
f)  dx , x (1, 1) ; b) f ( x )   x ;
x2 –1  a , x  0
115
11. Demonstraþi cã urmãtoarele funcþii nu
 sin x , x  0
 admit primitive pe Z: a) f (x) = [x] – x ;
c) f ( x )   x ;
 a , x  0 x , x T0

b) f ( x )   1 1 1 ;
 x sin 1 – cos 1 , x  0 sin x – x cos x , x 0

d) f ( x )   x x ;
a , x0 1
2 , x 0

c) f ( x )   .
e 2 x –1 , x T1  2 x sin 1 – cos 1 , x0
e) f ( x )   ;  x x
ax  1, x  1 x , x {
12. Demonstraþi cã funcþia f ( x )   2
 x , x Z \ {
 1– 3x , x T0 nu admite primitive pe Z.

f) f ( x )   ln(1  ax) ;
, x0 13. Fie funcþia f : [a, b]  Z ºi c i (a, b).
 x
 Demonstraþi cã dacã f admite primitive pe [a, c] ºi
a

(1  x ) x
, x    , 0  pe [c, b], atunci f admite primitive pe [a, b].

g) f ( x )  0, x0 . 14. Fie f, g : I  Z. Demonstraþi cã dacã f
 admite primitive pe I iar g este derivabilã cu derivata
 x ln x , x  0
continuã, atunci funcþia f · g admite primitive pe I.
Teste de evaluare
Testul 1 Testul 2
x (2p) 1. Arãtaþi cã funcþia
(2p) 1. Arãtaþi cã funcþia f : Z  Z, f ( x )   
2
nu admite primitive. Reprezentaþi grafic funcþia 1  x , x  0
f : Z  Z, f ( x )   x , admite primitive.
f pe intervalul [–2, 8]. e , x U 0
2. Calculaþi urmãtoarele integrale nedefinite:
2. Calculaþi urmãtoarele integrale nedefinite:
x 1
(1p) a)
x2
dx, x  2 ;
(1p) a)  x  1dx, x  1 ;
 x2
5
(2p) b)  x x dx , x  0 ;
3 3
(2p) b) x x dx, x  0 ;

20
6 (2p) c)  4x 2
dx, x  2 ;
c) dx , x  Z ;  25
(2p)  4x 2
9
1 
(1p) d)  sin dx , 0  x  .
sin 3 x 2 2
x  cos x 2
(1p) d)  dx , 0  x   .
1  cos x
(1p) 3. Arãtaþi cã funcþia urmãtoare admite primi-
(1p) 3. Arãtaþi cã funcþia urmãtoare admite primitive ºi calculaþi o primitivã a ei:
tive ºi calculaþi o primitivã a ei: f : Z  Z, f ( x )  2  e |2 x  4| .
f : (0,  )  Z, f ( x )  15 | x  2 | x .
116
1. Se considerã funcþiile f, g : (0, +)  Z, d) Sã se calculeze  f1( x )dx .

e) Utilizând metoda inducþiei matematice, sã se
2( x  1)
f ( x)  ºi g(x) = f(x) – lnx. demonstreze cã ¼k i q, ¼x i Z, f2k(x) = f0(x) ºi
x 1
(1  x)2 f2k+1(x) = f1(x).
a) Sã se arate cã g( x)   , pentru x i (0, +).
x(1  x)2 5. Se considerã funcþia f : Z  Z,
b) Sã se calculeze f(1), g(1) ºi g(1). 2
f ( x)  .
c) Sã se calculeze lim f ( x ) . ( x  1)( x 2  3)
2
x 
d) Sã se arate cã dreapta de ecuaþie x = 0 este a) Sã se demonstreze cã

asimptotã verticalã la graficul funcþiei. f ( x)  1  1 , ¼x i Z.
x  1 x2  3
2
e) Sã se calculeze  g( x )dx .
f) Sã se arate cã funcþia g este descrescãtoare pe b) Sã se calculeze  f ( x)dx
intervalul [1, +). c) Sã se calculeze f (x), x i Z.
g) Sã se demonstreze cã
2( x  1) d) Sã se arate cã funcþia f este descrescãtoare pe
T ln x , x  [1,  ) . intervalul [0, +).
x 1
e) Sã se calculeze lim f ( x ) .
x 
2. Se considerã funcþia
f : Z  Z, f (x) = x4 – 4x + 1. f) Sã se demonstreze cã, pentru orice x i [0, ),
a) Sã se calculeze f (x), x i Z. 0  f (x) T 2 .
3
b) Sã se arate cã f (x) U 2x · (x – 2), ¼x i Z. g) Sã se calculeze
c) Sã se determine punctul de extrem local al funcþiei f.
lim  f (1)  f ( 3)  f ( 5)  ...  f ( 2n  1)  .
d) Sã se arate cã funcþia f este crescãtoare pe [1, ). n 
e) Sã se arate cã f (x) U –2, ¼x i Z. 6. Se considerã funcþia f : Z  Z, f(x) = x3 + x + 1.

f ( x)
f) Sã se calculeze  dx . a) Sã se calculeze f (x), x i Z.
x
3. Se considerã funcþiile fn : Z  Z, f0 (x) = xex, b) Sã se calculeze  f ( x )dx .
f n 1( x )  f n( x) , n  q . c) Sã se gãseascã o primitivã a lui f care se anuleazã
a) Sã se calculeze f0(0). în 0.
b) Sã se calculeze f1(x), pentru x i Z. 3x  f ( x )
d) Sã se calculeze lim .
c) Sã se calculeze  f1( x )dx .
x  x4
d) Utilizând metoda inducþiei matematice, sã se arate 7. Se considerã funcþia
cã fn(x) = ex(x + n), ¼n i q. f : Z  Z, f(x) = x3 – 2x2 + 3x – 5.
a) Sã se calculeze f ( x ) .
4. Pentru orice n i q, se considerã funcþiile
fn : Z  Z, f (x) = ex + e–x ºi f n 1( x)  f n( x ) , ¼x i Z. b) Sã se calculeze  f ( x )dx
a) Sã se arate cã f0(–x) = f0(x), ¼x i Z. c) Sã se afle câte puncte de extrem local are f.
b) Sã se demonstreze cã f0(x) U 2, ¼x i Z. f ( x)  3
d) Sã se calculeze lim .
c) Sã se calculeze f1(x), x i Z. x 1 x 1
117
Integrala definitã
t t
v(t)   a(s)ds ; s(t)   v(s)ds
0 0
Integrale definite
Originile integralei definite pot fi urmãrite încã din Antichitate ºi sunt legate de probleme geometrice,
cum ar fi determinarea lungimii unei curbe, a ariei unei suprafeþe, a volumului ºi centrului de greutate ale
unui corp. Începând din secolul al XVI-lea, ideea de integralã definitã începe sã se cristalizeze ºi în legãturã
cu rezolvarea unor probleme de fizicã, referitoare la studiul miºcãrilor neuniforme, la determinarea masei ºi
densitãþii unei bare, la determinarea lucrului mecanic al unei forþe etc. Un moment important din istoria
matematicilor s-a petrecut la sfârºitul secolului al XVII-lea, atunci când Leibniz ºi Newton au pus în evidenþã
legãtura profundã între noþiunea de integralã ºi noþiunea de derivatã, exprimatã prin celebra formulã
b
 f ( x )dx  F (b )  F ( a ) care le poartã astãzi numele. La clarificarea deplinã a ideii de integralã s-a ajuns un
a
secol mai târziu, prin contribuþiile matematicianului francez Augustin Cauchy (1789-1857), care a folosit
sume integrale de un tip particular ºi prin contribuþiile matematicianului german Bernhard Riemann (1826-
1866), care a introdus sumele integrale, ce-i poartã numele, utilizate pânã în prezent.
O trãsãturã comunã a exemplelor care au condus la introducerea conceptului de integralã este trecerea de
la descrierea localã, instantanee a tendinþei unui fenomen, realizatã printr-un proces de derivare, la descrierea
globalã a fenomenului, realizatã printr-un proces de integrare, care „însumeazã“ comportamentul fenomenului
în toate momentele (sau în toate punctele).
Integrala definitã a unei funcþii continue Folosind formula Leibniz-Newton,

calculaþi urmãtoarele integrale:
Vom considera un interval I Z, o funcþie continuã f : I Z
1) a)  0 ( x  1)5 dx ; b)  0 1 dx ;
1 1
ºi douã numere a, b I. Vom accepta fãrã demonstraþie cã orice x 1
funcþie continuã pe un interval admite primitive pe acel interval.
1
d)  1 2 dx ;
1 3
c)  0 (x  1)5 dx ; 3x  1
Dacã F, G : I  Z sunt primitive ale funcþiei f,
atunci existã c Z astfel încât sã avem F = G + c 1 dx
e)  0 3x  1 dx ;
5 2
(F(x) = G(x) + c, µ x i I), de unde rezultã cã f)  0 2 ;
3x  1 x 4
F(b) – F(a) = (G(b) + c) – (G(a) + c) = G(b) – G(a).
2 x2  4 1 2 x dx
În consecinþã, numãrul F(b) – F(a) nu depinde decât de g)  0 2 dx ; h)  0 2 .
x 4 x 1
funcþia f ºi de a ºi b, ceea ce ne permite sã dãm urmãtoarea ...
118
Definiþie. Fie F : I Z o primitivã a funcþiei continue f : I Z. 2) a)  0 xdx ;
4 1
b)  3 1  xdx ;
Se numeºte integralã definitã (sau integralã) a funcþiei f de la a
la b numãrul real notat ºi definit prin relaþia: c)  0
12 4
2 x  1dx ; d)  0 (2 x  1) 2 x  1dx ;
b
 f ( x )dx  F (b )  F ( a ) (formula Leibniz-Newton). 1 5
a
e)  0 x 3 xdx ; f)  0 x 3x  1dx ;
Formula se mai scrie:
b b
f ( x ) dx  F ( x ) a , 3 1 dx 3 1

a g)  0
5x  1
; h)  0 (5x  1) 5x  1 dx ;
b
unde s-a notat F (b)  F (a)  F ( x ) a
(citim „F(x) luat de la a la b“).
1
1 dx 1 1 dx
i)  02 ; j) 0 .
Comentarii ºi denumiri. 1  x2 4  x2
 Formula Leibniz-Newton poate sã rezulte dintr-o altã
 
definiþie a integralei, bazatã pe sume integrale. Sumele integrale 3) a)  02 sin 2xdx ; b)  04 cos 2 xdx ;
au condus la rezolvarea problemelor de geometrie sau de fizicã,
4
semnalate în introducerea precedentã. c)

x x
b  02 tg 2 dx ; d)  3 ctg 2 dx ;
3
Integrala  f ( x ) dx reprezintã un numãr real. Denumirea ei
a
 
de integralã „definitã“ se foloseºte prin opoziþie cu denumirea e)  04 (sin x  cos x )2 dx ; f)  02 sin3 xdx ;
de integralã „nedefinitã“, integrala nedefinitã  f ( x )dx fiind  
mulþimea tuturor primitivelor lui f pe I. g)  04 cos3 xdx ; h) 02 (sin x  x  cos x )dx .
b
 Calculul integralei  f ( x ) dx începe prin gãsirea unei Indicaþii. sin3x = (1 – cos2x)sinx;
a
primitive F a lui f, dupã care se calculeazã diferenþa F(b) – F(a). cos3x = (1 – sin2x)cosx;
sinx + x · cosx = f (x).
b
 Simbolul  f ( x ) dx se citeºte „integralã de la a la b din f de  
a 4) a)  02 sin 4 xdx ; b)  04 cos4 xdx ;
x (simbol) dx“. Semnul  se numeºte semn de integraree; a ºi b 1 2
x x
se numesc limite de integrare (a este limita inferioarã ºi b este c)  0 (e  xe )dx ; d)  1 (ln x  1)dx .
limita superioarã); f se numeºte funcþia de integrat; intervalul Indicaþii. a) 4sin4x = (1 – cos2x)2;
[a, b], în cazul a < b, se numeºte interval de integrare; x se b) 4cos4x = (1 + cos2x)2;
numeºte variabila de integrare. Variabila de integrare se poate c) ex + x · ex = f (x);
nota ºi cu alte litere, cum ar fi s, t, u, v, y, z Z. d) lnx + 1 = g(x).
Variabila de integrare nu joacã nici un rol în definiþia 5) Calculaþi urmãtoarele integrale:

integralei ºi, de aceea, ea poate sã lipseascã: 2 3
a)  x 5 dx ; b)  x 5 dx ;
b b b b b b 0 2
 f ( x )dx   f (t )dt   f (u )du   f ( y )dy   fdx   f .
a a a a a a
3 1
O scriere de forma
x
f ( x ) dx nu are sens deoarece limita de c)  x 7 dx ; d)  x 7 dx ;
 a
3  5
integrare ºi variabila de integrare au roluri diferite ºi nu pot fi 4 1 1

notate la fel. e)  x x dx ; f)  dx ;
4 3
0
x
x 3 2 23 13 8  1 7 .
2 1 1 1 x2  1
1)1 x 2 dx 
    g)  dx ; h)  dx .
3 1 3 3 3 3 8 3
x 2 x
Funcþia f (x) = x , µ x  Z , este continuã pe Z ºi
2
1 6) Calculaþi urmãtoarele integrale:

admite primitiva F ( x )   x 3 ,  x Z .
3 a)
1
e x dx ; b)
2
x
 1  10 dx ;
1
2
c)  ( 2) x dx .
0
119
1 t 3 1 13 23 1  8 7 7) Calculaþi urmãtoarele integrale:
2) 2 t2d t 
    . 1
3 2 3 3 3 3 4
a)  2 dx ;
4 x  25
Funcþia f (t) = t , t i Z, este continuã pe Z ºi admite primitiva
2
1 3 1
F (t )   t 3 , t i Z. b)  dx ;
3 1 x 32
3 1 1 3  1  1 1 1 1
3)  2 du          . x
u 2  3   2 
4
2 u 3 2 6 c) dx ;
0 x 2 – 25
Funcþia f (u )  12 , u  (0,  ) , este continuã pe intervalul
u x3
1 d)  dx .
(0,  ) ºi admite primitiva F (u)   , u  (0, ) . x2  3
1
u
Indicaþii. Se folosesc formulele ºi
3 1 1 3 1 1 1 1 1
4)  dy               . observaþiile urmãtoare:
2 y 2
y 2  3    2  3 2 6
1 1 xa
a)  2 dx  ln C , a  0,
1 x a 2
2 a x a
Funcþia f ( y )  , µ y i (– , 0), este continuã pe intervalul
y2 pe un interval I _ Z \ {–a, a};
1
(– , 0) ºi admite primitiva F ( y )   , y  (, 0) .
y 1 1 x
b) x dx  arctg  C , a  0 ;
1 2 1 2 2 4
2
a 2
a a
5) (
0
x  1 x )dx 
3  x3  (1 x)3  0
 (1 0)  (0 1)  .
3 3 3 2
c) ( x  25)  2 x ; d) ( x 2  3)  2 x .
Funcþia f ( x )  x  1  x ,  x [0,1] , este continuã pe
8) Calculaþi urmãtoarele integrale:
intervalul [0, 1] ºi admite primitiva 

2 a)  sin x dx ; b)  2
cos x dx ;
F ( x) 
3 
x 3  (1  x )3 ,  x  [0, 1] .  0
 1
0

2 1
c)  3 dx ; d)  dx ;
4 cos2 x

6 sin 2 x
Observaþii. 2

 
a
a
f ( x ) dx  F (a)  F (a)  0 . e) 2 tg x dx ;
3
f)  
6
3
ctg x dx .
a b
  f ( x ) dx  F ( a )  F (b )  ( F ( b)  F (a))    f ( x )dx . 9) Calculaþi urmãtoarele integrale:
b a
x 2 2 1
 Funcþia  : I Z, definitã prin ( x )   f (t ) dt , x  I , a)  dx ;
a 0 2
x 1
este unica primitivã a lui f pe I pentru care (a) = 0. 2 1
b)  dx ;
Avem (x) = F(x) – F(a), µ x i I, deci  = F – F(a), 3 2
x –3
iar unicitatea lui  rezultã din proprietãþile primitivelor. 3 1
x b
c)  dx ;
 2
 Avem: lim  f (t )dt  lim F( x)  F(a)  F (b)  F(a)   f (t)dt ; 4 – x2
xb a xb a
3
b b 1
lim  f (t ) dt  lim  F ( b)  F ( x )   F ( b)  F ( a)   f (t ) dt ; d)  4
dx .
0
x a x xa a 9 – 4x2
Funcþia F este derivabilã, deci F este continuã. Indicaþie.
 Fie o funcþie g : A  B, unde A, B  Z sunt mulþimi Se folosesc formulele:
nevide. Fie douã numere a, b i A, a < b astfel încât [a, b] A 1 2
ºi astfel încât funcþia h :[ a, b]  Z , definitã prin h(x) = g(x),  x 2   dx  ln x  x    C ,   0 ,

x i [a, b], sã fie continuã. Atunci definim integralele pe un interval pe care x2 +  > 0;
b b a a 1 x
a
g ( x )dx   h( x ) dx ºi
a b
g ( x )dx   h( x ) dx .
b  a2  x 2 dx  arcsin a  C , a  0 , pe
intervalul (–a, a).
120
Proprietãþi ale integralei definite 1
1 2x
10) Calculaþi integrala I   2 dx .
0
În acest paragraf, vom considera un interval I  Z, 1 x2
funcþiile continue f, g : I Z ºi numerele a, b i I, a < b Indicaþie. Conform proprietãþii de lini-
(în particular, putem avea I = [a, b]). Fie F : I Z o primitivã a aritate, integrala se scrie I = I1 + I2, unde
lui f ºi G : I Z o primitivã a lui g. 1
1
1
2 x
I1   2 dx ºi I 2   2
dx .
0 2 0
Teoremã. Proprietatea de liniaritate a integralei. 1 x 1  x2
Pentru orice numere ,  Z avem Se folosesc apoi tabelul cu primitive ºi
b b b observaþia: (1 – x2) = –2x.
 (f ( x )  g ( x ))dx    f ( x ) dx    g ( x )dx .
a a a
(1 x )2
8
Demonstraþie. 11) Calculaþi integrala I   3
dx .
1
x
Funcþia H = F + G este o primitivã a funcþiei f + g, deci
b
Indicaþie. Conform proprietãþii de linia-
 (f  g )dx  H (b)  H (a)  (F (b)  G(b))  (F (a)  G(a))  ritate, integrala se scrie I = I1 + I2 + I3, unde
a
b b 8 1 8 1 8 2
  ( F (b)  F (a))  (G (b)  G (a))    fdx    gdx . I1   x 3 dx , I 2  2 x 6 dx ºi I 3   x 3 dx .
a a 1 1 1
Consecinþe.
b b
 Pentru  = 0, avem f ( x ) dx    f ( x ) dx . 2x  4 3

a a 12) Calculaþi integrala I   dx .
x2  1
0
 Pentru  = 1 ºi  = 1, avem
b b b Indicaþie. Conform proprietãþii de
 ( f ( x )  g ( x )) dx   f ( x )dx   g ( x )dx . liniaritate, integrala se scrie I = I1 + 4I2,
a a a
 3 2x 3 1
Sã calculãm integrala I   4 sin 2 x dx . unde I1   2 dx ºi I 2   2 dx .
0 0 x 1 0 x 1
1 2
Folosind formula sin x  (1  cos2 x ) ºi proprietatea de
2 1 e2 x

1 1 1

1
 13) Calculaþi integrala I   dx .
0 1 ex
liniaritate, avem I   4   cos2x  dx   4 dx   4 cos2x dx 
0 2 2  2 0 2 0
e2x x ex
  Indicaþie.  e  ; se aplicã
x 4 1  1

2 0 4
 sin 2 x 4   .
0 8 4 | 1 ex 1 ex
proprietatea de liniaritate a integralei.
Teoremã. Proprietatea de aditivitate a integralei. 14) Calculaþi I  

2
1  cos 2 xdx .
b c b 0
Pentru orice numãr c i I avem  f ( x)dx   f ( x)dx   f ( x)dx
a a c Indicaþie. 1 + cos2x = 2cos2x;
Demonstraþie. Conform formulei Leibniz-Newton, avem 1  cos 2 x  2 cos x ; se expliciteazã
c b b modulul ºi se aplicã proprietatea de
 f dx   f dx  (F (c)  F (a))  (F (b)  F (c))  F (b)  F (a)   f dx .
a c a
2
aditivitate a integralei I = I1 + I2 + I3, unde
Sã calculãm integrala I  
1  x  x 2  2x  1 dx .  
I1   2 2 | cos x | dx
0
Fie funcþia f ( x)  x  x2  2x  1  x  ( x  1)2  3
2
I2    2 | cos x | dx
 x  x  1 , x  [1, 2] . Funcþia f este continuã ºi are 2
2
explicitarea: f (x) = – 2x + 1, dacã x  [–1, 0]; f (x) = 1, dacã I 3  3 2 | cos x | dx
x  [0, 1]; f (x) = 2x – 1, dacã x  [1, 2]. Aplicãm de douã ori 2
proprietatea de aditivitate a integralei ºi obþinem

2 0 1 2
 f dx   (2 x  1) dx   1dx   (2 x  1) dx 
1 1 0 1
2 0 1 2 2
 ( x  x ) |  x |  ( x  x ) |  2  1  2  5 .
1 0 1
121
Teoremã. Proprietatea de pozitivitate a integralei 15) Arãtaþi cã funcþiile urmãtoare sunt
b continue ºi calculaþi integralele definite
Dacã f U 0 pe [a, b], atunci  f ( x )dx U 0 . ale acestora:
a
 x , x  [–1,0]
a) f :[–1, 1]  Z, f ( x )   3 ;
Teoremã. Proprietatea de monotonie a integralei.  x , x  (0, 1]
b b
Dacã f T g pe [a, b], atunci  f ( x )dx T  g ( x ) dx .
a a  x 2 , x  [0, 1]

b) f :[0, 4]  Z, f ( x )   1 ;
Demonstraþie. Avem g – f  U 0 pe [a, b]. Conform proprie-  x 2 , x  (1, 4]
tãþilor de liniaritate ºi pozitivitate, avem
b b
g ( x )dx   f ( x )dx   ( g ( x )  f ( x ))dx U0 .
b
1 x2 , x [1, 0]
 a a a c) f :[1, 1] Z, f ( x)   2
.
b b 1 x , x  (0, 1]
Prin urmare,  f ( x )dx T  g ( x ) dx .
a a Indicaþii. Se aplicã proprietatea de
Consecinþe. aditivitate a integralei. De exemplu,
b b
1) Dacã f < g pe (a, b), atunci  f ( x ) dx   g ( x ) dx . integrala funcþiei f de la punctul a) este
a a
b 1 0 1
Într-adevãr,  ( g  f ) dx  0 .  f ( x ) dx   f ( x ) dx   f ( x ) dx 
a 1 1 0
2) Dacã numerele m, M Z sunt astfel încât m T f (x) T M, 0 1

b b b   x dx   x 3dx .
µ x i [a, b], atunci m(b  a)   mdxT f ( x)dxT Mdx  M(b  a) 1 0
a a a
(inegalitãþile mediei). 16) Arãtaþi cã funcþiile urmãtoare sunt
b b
3) Avem f ( x ) dx T  f ( x ) dx (inegalitatea modulului). continue ºi calculaþi integralele definite
a a
ale acestora:
Într-adevãr, µ x i [a, b] avem –| f (x) | T f (x) T | f (x) |. Conform  x  2, x [2, 2]
b b b a) f :[2, 8] Z, f ( x)  
proprietãþii de monotonie,  f ( x) dxT f ( x )dxT f ( x) dx ,  2x , x (2, 8]
a a a
b b
deci  f ( x )dx T  f ( x ) dx . 1
b) f :   , 2   Z ,
a a
 4 
1) Considerãm funcþia f (x) = x2, x i [– 1, 2].  1
4 x  1, x    , 0
2   4 
Sã gãsim c i (– 1, 2) astfel încât x 2 dx  3 f (c ) . f ( x)   ;
 1  1 , x  (0, 2]
Rezolvare.  4 x  1
1 8  (1) 9
|
2 2
Avem  x 2 dx  x 3    3 . Ecuaþia devine:   
1 3 1 3 3 sin x , x 0, 2 
c) f : 0,  Z, f ( x)  
3 = 3f (c) ; f (c) = 1 ; c2 = 1 ; c = 1.
1 cos x , x   , 
Soluþia din intervalul (– 1, 2) este c = 1.   2 
x 1
2) Considerãm funcþia f ( x )  , x  [2, 5] . Sã arãtãm 17) Calculaþi urmãtoarele integrale:
x 1
5 2 2
cã 3   f ( x ) dx  6 . a)  x dx ; b)  x 3 dx ;
2 2 2
1
Rezolvare. Avem f ( x )   0 . Rezultã cã f este c)
3
x  1 dx ; d)
2
2 x  1 dx .
( x  1) x 2  1 
0  1
1 2 Indicaþie. Se expliciteazã modulele ºi
strict crescãtoare, deci  f (2)  f ( x )  f (5)  , x  (2, 5) .
3 6 se aplicã proprietatea de aditivitate a
Conform proprietãþii de monotonie, avem integralei. De exemplu, la d):
5 1 5 5 2 2
1
2
3 dx   f ( x ) dx   dx  6 . 2 x  1 dx   2 (2 x  1) dx  1 (2 x  1) dx
2
3 2 2
6 1 1
2
122
4
1) Sã calculãm integrala I   2 x3dx .
4
Funcþia f : [2, 4]  Z, f(x) = x3, admite primitiva F : [2, 4]  Z, F ( x )  x .
4
4 4
4 4 2
I  F ( x) 2  F (4)  F (2)    60 .
4 4
2) Sã calculãm integrala I    2 13 dx
1
x
31
Funcþia f : [–2, –1]  Z, f ( x)  13  x –3 , admite primitiva F : [–2, –1]  Z, F ( x)  x   12 .
x 3  1 2x
1 1 1
I  F ( x ) 2  F (1)  F (2)      . 3
2 8 8
3) Sã calculãm integrala I    2 1 dx .
0
x 1
Funcþia f : [–2, 0]  Z, f ( x )  1 , admite primitiva F : [–2, 0]  Z, F ( x)  ln x  1 .
x 1
0
I  F ( x ) 2  F (0)  F (2)  ln1  ln 3   ln 3 .
1
4) Sã calculãm integrala I   0 ( x  1  x )dx .
1 1
Conform proprietãþii de liniaritate, funcþia f : [0, 1]  Z, f ( x)  x  1  x  x 2  (1  x) 2 , admite primitiva
1 1 1 1
(1  x ) 2
F : [0, 1]  Z, F ( x )  x   2 ( x3  (1  x )3 ) . Verificarea se face prin derivare.
2
1 1 1 1 3
2 2
I  F ( x) 0  F (1)  F (0)  2 (1  0)  2 (0  1)  4 .
1
3 3 3
0
3
5) Sã calculãm integrala I   8
xdx .
1 1
1
Funcþia f : [–8, 0]  Z, f ( x)  x  x , admite primitiva F : [–8, 0]  Z, F ( x)  x  3  3 x 4 .
3
3 3
1 1 4
3
I  F ( x ) 8  F (0)  F (8)  3 (0  3 84 )   3  16  12 .
0
4 4
6) Sã calculãm integrala I   1
2 1 dx . Transformãm funcþia de integrat astfel încât sã aplicãm o
5 x2  4
formulã din tabel.
2
2 2
I  1  1 dx  1  ln x  x 2  2    1  ln x  x 2  4  1  ln 3  5 .
2
5 2
5 5 5 5 5 2
x2  2   1
1
5
1
7) Sã calculãm integrala I   0 1  x 2 dx .
1 2
1
1 
Conform tabelului, I   ( x  1  x  arcsin x )   arcsin1  .
2 0 2 4
2 2
8) Sã calculãm integrala I   0 3x  4dx .
Transformãm funcþia de integrat astfel încât sã aplicãm o formulã din tabel.
2 2
I  3   0 x 2  2 dx  3   x  x 2  4  4  ln x  x 2  4   4  2  ln(2  3) .
   
2
3 2  3 3 3 0 3
123
2 
9) Sã calculãm integrala I   0 sin x dx .
Folosim identitatea sin 2 x  1  1  cos 2 x , liniaritatea integralei ºi consultãm tabelul.

2 2

I   0 1 dx  1   0 cos 2xdx  x  1  sin 2x 0    0   ;  1  sin 2x  cos 2 x  .
  

2 2

20 4

2 2  2



 
10) Sã calculãm integrala I   0 tg x dx .

Consultând tabelul,  tg t dt   ln(cos t)  C , t  0,  ºi þinând seama cã

 2   3x   31 , avem

I  3  ln cos x    3  (ln cos   ln(cos 0))  3  ln 1  3  ln 2
 
3 0 3 2
  sin x
Verificarea primitivei: 3  ln cos x    1
 3   3  tg x .
3 3 cos x 3
3
.
Calculaþi urmãtoarele integrale:
3 1
1)  0 x 2 x  1dx  2   0 x x  1dx  2  0 x  1  1   x  1 dx  2 0 x  1 dx  2  0 x  1 dx 
   
12 12 12 12 2 12 2
2 2 2 2 2 2 2
3 1 12 1 1 12
12 12
 22 x 1    22 x 1    1  (2 x  1)5  1  (2 x  1)3  391  11 .
2 2
5 2 2 3 2 10 0 6 0 15
0 0
0 1
2)  1 e 2 x  1 dx   1 (1  e 2 x )dx  0 (e 2 x  1)dx  x  1  e 2 x    1  e2 x  x   1  (e 2  e 2 )  1 .
1 0 1
2 1 2 0 2
1 x x
3) I   1 dx . Explicitãm modulele ºi aplicãm aditivitatea ºi liniaritatea integralei.
1 x
0 x x 1 xx
dx   1 2x dx   0 0dx  2 1 x dx  2 1 x  1  1 dx 
0 1 0 0
I   1 dx   0
1 x 1 x 1 x x 1 x 1
 2 1 1  1 dx  2   11dx  2 1 1 dx  2x 1  2  ln x  1 1  2  2ln 2 .
 
0 0 0 0 0
x 1 x 1
1
1 x 2 dx  1 x 2  4  4dx  11dx  4 1 1 dx  1  4  1 ln x  2  1  ln 3
4)  0  0 x2  4 0  0 x 2  22 4 x2 0 .
x2  4
6
x 2  ( 2)2 dx  x x 2  2  2 ln x  x 2  2
 
6 6
5)  x 2  2dx    6  ln( 2  3) .
2 2 2 2 2
  ln  cos    ln(cos 0)   ln 1  ln 2 .
 
6)  04 tg x dx   ln(cos x) 04
4 2
 cos2 x  1  sin2 x  (1  sin x )(1  sin x)  
7)  0 1  sin x dx   0 1  sin x dx   0 1  sin x
dx   0 (1  sin x )dx  ( x  cos x ) 0    2 .
124
Calculaþi urmãtoarele integrale:
0
 x 2  1, x  [1, 0]
1. a)   2 (1  x)dx ; 
d) f : [–1, 1]  Z, f ( x)   1 ;
3
 x2  1, x  (0, 1]
b)  0 (1  2 x )dx ;
3 1
c)  0 (2 x  1)2 dx ; d)  0 (3x2  2x  1)dx ; sin x , x  0,  
  2
3 3 e) f : [0, ]  Z, f ( x)   ;
e) 3
 2 (x  x)dx ; f) 4
 2 x(x  1)dx ; 1  cos x , x   ,  
 2  
1 1
g)  0 x 2 ( x 2  1)2 dx ; h)  0 ( x 2  1)3 dx .
 x 1  x 1
12 1
1  , x0
2. a)  1 3 dx ; b)   2 3 dx ; f) f : [–2, 2]  Z, f ( x)   x ;
x x  2 , x 0
2
1 2  x 2 dx
c)
2

 1 x  x dx ;  d)  0
1
1  x2
;
g) f : [–2, 2]  Z, f (x)  min x , x  1 , x  2, 2 ;
( x  1)2
e)  1 x  1 dx ; h) f : [0, 4]  Z, f (x) = max{x2, 2x}, x i [0, 4].
e 2
f)  1 dx ;
x x
( x  1)2
g)  e 1 dx ;
1 1
h)   2 dx ;
x x Calculaþi urmãtoarele integrale
2
2 2x  1 dx 2 x  5 dx 1
b)   2 x  1 dx ;
 
1
i)  1 ; j)  1 . 6. a)  21 (2 x  1)5 dx ;
x3 x7 x
1
x2  1 dx
3
2x  1 x2  x
3. a)  1
4 3
; b)  1 3 x xdx ; c)  2 x  1 dx ;
0
2 d)  21 x2  1 dx .
x 2
2
8 5 3 x  2 dx 1 1 dx 3 x 0 x5
c)  1
x
; d)  0
1  x2
; 7. a)  1 x  1 dx ; b)   2 (x  4)3 dx ;
1 2
e)  1 e x dx ; f)  1 10 x dx ; 3 x 1 3 1
c)  0 x  1 dx ; d)  0 x  2  1 dx .
2 
g)  0 ( 2)x dx ; h)  0 sin xdx .
8. a)  0 cos x dx ; b)  04 sin 3x dx ;
 
2
4. a)   2 x dx ;
2
b)   2 x dx ;
3 3
 
3 2 c)  02 sin 2 x dx ; d)  02 cos2 x dx .
c)  0 x  1 dx ; d)  1 2 x  1 dx .
5. Arãtaþi cã funcþiile urmãtoare sunt continue 9. Arãtaþi cã funcþiile urmãtoare sunt continue
ºi calculaþi integralele lor. Reprezentaþi graficele func- ºi calculaþi integralele lor.
þiilor de integrat ºi subgraficele lor (dacã f U 0):
 x  2 , x  [2, 2]
3
 x , x  [2, 0] a) f : [–2, 8]  Z, f ( x)   ;
a) f : [–2, 2]  Z, f ( x)   2 ;  2x , x  (2, 8]
 x , x  (0, 2]
 4 x  1, x    1 , 0 
 x2 , x  [0, 1]   4 
 1
b) f : [0, 4]  Z, f ( x )   1 ; b) f :   4 , 2   Z , f ( x)   1 .
 x 2 , x  (1, 4]  , x  (0, 2]
 4x  1
( x  1)2 , x  [0, 1]
c) f : [0, 2]  Z, f ( x)   3
;
( x  1) , x  (1, 2]
125
Metode de calcul al integralelor definite. Integrarea funcþiilor raþionale
1) Calculaþi urmãtoarele integrale

Definiþie. O funcþie raþionalã f, definitã pe un interval I, este de nedefinite ºi precizaþi un interval de
P( x) definiþie:
forma f ( x )  ,  x  I , unde P, Q i Z[X] ºi Q ( x )  0 pe I.
Q( x)
3
x 
3
a)  ( x 5  2 x  1) dx ; b)  dx ;
Pentru a calcula integrala definitã a unei funcþii raþionale, x
va fi suficient sã ºtim sã calculãm o primitivã a sa, urmând
apoi sã aplicãm formula Leibniz-Newton. 3x 2 x5  2x  1
c) x3
dx ; d)  dx ;
Deci ne vom ocupa în cele ce urmeazã de metodele de calcul 1 x3
ale integralelor nedefinite ale funcþiilor raþionale. 2x 2x
e)  1 x 2
dx ; f)  1 x 4
dx ;
... câteva integrale nedefinite ale unor funcþii raþionale
importante. Intervalul de definiþie al acestor integrale x 7  3x 4  1
2x
este inclus în domeniul funcþiei. Formulele se verificã g)  (1  x 2 )3 dx ; h)  x 2  1 dx ;
prin derivare.
5
 2x 
2
i)  3 dx ;
n x n1 1 x
 x dx   C , n i q;  x dx  ln | x | C
n 1
5
x  n1 j)   2x5  x  2  dx ;
n  x  1
 x dx  n  1  C , n i{2, 3, 4, ...}.
12 x 3  x  2
1 1 x 1 1 xa k)  4 x2 dx ;
x dx  arctg  C ; x dx  ln C 3x   2 x  2
2
a 2
a a 2
a 2
2 a x a 2
6x 1
l)  dx ;
P ( x ) 1  (3x 2  x  5)2
 P ( x ) dx  ln | P ( x ) | C , unde P i Z[X], P ( x )  0,  x  I .
2x  3
m) x 4
dx .
P ( x )  6 x  11x 2  6 x  2
3
 1 P 2
dx  arctg P ( x )  C , unde P i Z[X].
( x)
2) Aplicaþi teorema împãrþirii cu rest
pentru împãrþirea polinomului P la
14 x 6 (2 x7  1) 7 polinomul Q ºi apoi descompuneþi
 4 x14  4 x7  2  1  (2x7  1)2 dx  arctg(2x  1) C
dx 
P
funcþia f  în funcþii raþionale simple.
Q
Definiþie. O funcþie raþionalã se numeºte funcþie raþionalã a) P = (X – 1)3, Q = X
simplã dacã are una din formele:
b) P = (X – 1)3, Q = X + 2
(1) f (x) = P(x), P i Z[X]
A c) P = (X – 1)3, Q = X 2 – 1
(2) f ( x )  , A , a  Z , n  q* d) P = (X 2 – X + 1)2, Q = (X – 1)3
( x  a) n
Ax  B
e) P = X 4 – 1, Q = X 3
(3) f ( x )  2 , A , B , a , b  Z,   a2  4 b  0, n  q* f) P = X 5 – X + 1, Q = – 3X 2
( x  ax  b) n
g) P = (X – 1)3, Q = X + 1
Importanþa funcþiilor raþionale simple rezultã din urmãtoarea... h) P = X 6 + 2, Q = X + 1
Teoremã. Orice funcþie raþionalã se poate descompune, în i) P = X 5 – X 2 – 4X + 2, Q = X + 1
mod unic, în sumã de funcþii raþionale simple. j) P = X 5 – X 2 – 4X + 2, Q = (X + 2)2
k) P = X 5 – X 2 – 4X + 2, Q = X 2(X + 2)2
4 x 3  9 x 2  5 x  16 x  1 2 5
 2   . 1
2
( x  1)( x  2) 2
x  1 ( x  2) 2
x 2 l) P = X 5 – X 2 – 4X + 2, Q = X 2
2
Verificaþi egalitatea prin aducere la acelaºi numitor.
126
Pentru a integra funcþiile raþionale este suficient sã ºtim: m) P = X 5 – X 2 – 4X + 2, Q = 2X 1
I. cum descompunem o funcþie raþionalã în funcþii raþionale simple;
II. cum integrãm funcþiile raþionale simple. n) P = X 5 – X 2 – 4X + 2, Q = X  2
3) Descompuneþi în funcþii raþionale
Sã tratãm pe rând aceste douã cerinþe. simple:
1
a) f ( x )  3
I. Descompunerea în funcþii raþionale simple – temã de sintezã x  6 x 2  11x  6
P(x) x2  x  1
Fie f ( x )  , P , Q Z[ X ] . Conform teoremei împãrþirii b) f ( x )  4
Q( x ) x  2x2  1
cu rest, existã ºi sunt unice polinoamele C, R i Z[X] astfel încât x 1
R( x ) R( x ) c) f ( x )  4
f (x)  C(x)  ºi gradR < gradQ. Pentru a descompune x  x2  1
Q( x ) Q( x ) x2  2
în funcþii raþionale simple, descompunem polinomul Q în factori d) f ( x )  2
( x  1)( x  2) 2
ireductibili, care pot fi numai de gradul I (de forma x – a) sau
x3  x  7
de gradul al II-lea (de forma x2 + ax + b, cu a2 – 4b < 0). Distin- e) f ( x ) 
( x  1)3 x
gem mai multe cazuri în care este necesar sã determinãm coe-
ficienþii reali A, B, C, ... de la numãrãtorul funcþiilor raþionale simple. Indicaþii.
a) x3 – 6x2 + 11x – 6 = (x – 1)(x – 2)(x – 3),
R( x ) A (pentru Q(x) = x – a ). 1 A B C
Dacã gradQ = 1, atunci     .
x a xa 3 2
x  6 x  11x  6 x  1 x  2 x 3
Dacã gradQ = 2, putem avea una dintre urmãtoarele situaþii: Aducem la acelaºi numitor ºi identificãm
R( x ) A B ( pentru Q(x) = (x – a)2 ) ; coeficienþii termenilor de acelaºi grad.
  
( x  a) 2
( x  a) 2
xa
A  B  C  0
R( x ) A B 
   ( a  b, Q(x) = (x – a)(x – b) ) ; Obþinem sistemul 5 A  4 B  3C  0
( x  a)( x  b) x  a x  b
6 A  3B  2C  1
R( x ) Ax  B ( Q(x) = x2 + ax + b , a2 – 4b < 0 ). 
 2  2
x  ax  b x  ax  b 1 1
cu soluþiile A  , B  –1, C  ,
Dacã gradQ = 3, putem avea una dintre urmãtoarele situaþii: 2 2
R( x ) A B C ( pentru Q(x) = (x – a)3 ); ca urmare, f ( x)  A  B  C  ...

    x 1 x  2 x  3
( x  a) 3 3
( x  a) ( x  a) 2
x a
b) x4 – 2x2 + 1 = (x2 – 1)2 = (x – 1)2 (x + 1)2.
R( x ) A B C
    ( Q(x) = (x – a)2(x – b)); x2  x  1 A B C D
2
( x  a) ( x  b) ( x  a) 2
x  a x b    
R( x )
4 2
x  2x  1 x  1 (x 1)2
x  1 (x  1)2
A B C
    ;
( x  a)( x  b)( x  c ) x  a x  b x  c Prin identificare obþinem sistemul
R( x ) Ax  B C A  C  0
 2   .  A  B – C  D  1
( x  ax  b)( x  c ) x 2  ax  b x  c 

Dacã gradQ = 4, putem întâlni mai multe situaþii dintre care  A  2 B  C  2 D  1
vom prezenta numai douã:   A  B  C  D  1
R( x ) A B Cx  D ; 3 1
    2 cu soluþiile A  0, B  , C  0, D  .
2 2
( x  a) ( x  bx  c ) ( x  a) 2
x  a x  bx  c 4 4
R( x ) Ax  B Cx  D c) x4 + x2 + 1 = (x2 + x + 1)(x2 – x + 1),
 2  2  2 .
2
( x  ax  b)( x  cx  d ) x  ax  b x  cx  d x 1 Ax  B Cx  D
2 2
 2  2 .
Celelalte cazuri se obþin considerând toate descompunerile (x  x  1)( x  x  1) x  x  1 x  x  1
posibile ale unui polinom de gradul al IV-lea în factori ireductibili x2  2 Ax  B C D
d) 2  2  
de gradul I ºi de gradul al II-lea. De fiecare datã când unul ( x  1)(x  2)2
x  1 (x  2)2
x 2
dintre factori apare la o putere n > 1 vom considera toate funcþiile x3  x  7 A B C D
raþionale simple care au la numitor acel factor la o putere k T n, e)    
3 3
( x  1) x ( x  1) ( x  1) 2
x  1 x
k i q.
127
Pentru calcularea coeficienþilor care apar la numãrãtorul funcþiilor raþionale simple, sunt douã metode:
Metoda I. Metoda II.
Identificarea coeficienþilor polinoamelor obþinute Dãm valori necunoscutei în ecuaþia obþinutã dupã
prin aducerea la acelaºi numitor a funcþiilor raþionale. aducerea la acelaºi numitor a funcþiilor raþionale.
Sã descompunem în funcþii raþionale simple urmãtoarele funcþii:
x
1) f ( x )  2
x  5x  6
x A B
Soluþii. x2 – 5x + 6 = (x – 2)(x – 3), deci 2   ; obþinem x = A(x – 3) + B(x – 2).
x  5x  6 x  2 x  3
Metoda I. Avem x  x ( A  B )  3 A  2 B . Metoda II. În identitatea x = A(x – 3) + B(x – 2),
Identificãm coeficienþii polinoamelor; obþinem dãm lui x, pe rând, valorile x = 2 ºi x = 3:
A  B  1  2  A(2  3)  B(2  2)
 , de unde A = –2, B = 3 ºi  . Obþinem B = 3 ºi A = –2,
3 A  2 B  0 3  A(3  3)  B(3  2)
2 3 2 3
f ( x)  –  . de unde f ( x )  –  .
x2 x 3 x2 x3
x 1
2) f ( x ) 
x3  4 x2  5x  2
x 1 A B C
Soluþii. Avem x3 – 4x2 + 5x – 2 = (x – 1)2(x – 2) ;    . Prin aducere la
3 2
x  4 x  5 x  2 ( x  1) 2
x  1 x 2
2
acelaºi numitor obþinem x  1  A( x  2)  B( x  1)( x  2)  C ( x  1) .
Metoda I. Metoda II. Dãm lui x, pe rând, valorile 0, 1, 2 în
x  1  x 2 ( B  C )  x( A  3B – 2C )  2 A  2 B  C , identitatea x  1  A( x  2)  B( x  1)( x  2)  C ( x  1)2 .
B  C  0 1  A( 2)  B( 1)( 2)  C ( 1) 2
 
de unde  A  3B – 2C  1 . Rezolvãm sistemul ºi Obþinem sistemul 2  A(1)  B  0  C  0 .
2 A  2 B  C  1  2
 3  A  0  B  0  C  1
obþinem A = –2, B  –3, C  3 , Soluþia sistemului este A = –2, B  –3, C  3 ,
3 2 3 3 2 3
f (x)  –   . f (x)  –   .
x  1 ( x  1)2 ( x  2) x  1 ( x  1)2 ( x  2)
1
3) f ( x )  4 3
x  x  x 1
1 A B Cx  D
Soluþii. x4 – x3 + x – 1 = (x – 1)(x + 1)(x2 – x + 1). Avem    2 ,
4
x  x  x 13
x  1 x  1 x  x 1
1 = A(x + 1)(x2 – x + 1) + B(x – 1)(x2 – x + 1) + (Cx + D)(x + 1)(x – 1).
1 i 3
Metoda I. Identificãm coeficienþii în ecuaþia Metoda II. Dãm lui x valorile 1, –1 ºi ,
3 2 2
1  x ( A  B  C )  x (–2B  D)  x(2B – C )  A – B – D
care este o soluþie a ecuaþiei x2 – x + 1 = 0. Obþinem
A  B  C  0 1  A  2
–2B  D  0
Obþinem 
1 1 1
, A  , B  ,C  , D 
1 1  B  (2)  3
 , A 1, B  1,C  1, D 1
2 6 3 3  2 6 3 3
2B – C  0   1 i 3  3  i 3
 A  B  D  1 1   C 2  D  2
1 1 1 x 1 1 1 1 x 1
Rezultã f ( x )     . f ( x)     .
2( x  1) 6( x  1) 3 x 2  x  1 2( x  1) 6( x  1) 3 x 2  x  1
128
II. Integrarea funcþiilor raþionale simple. 4) Calculaþi integralele urmãtoare ºi
verificaþi prin derivare rezultatul obþinut:
n n 1 x n1 xn a)  ( x 3  7) dx
1
b)    x100  2  dx
  (an x  an1x  ...  a0 ) dx  an  an1  ...  a0 x  C .
n 1 n  2 
2 dx 3 dx
A A c)  d) 
  ( x  a) n
dx    C , n {2, 3, 4, ...} . ( x  2)2 ( x  3)5
( n  1)( x  a) n –1
dx dx
e)  (3x  2) 5 f)  x 1
A
  x  a dx  A ln | x  a | C .
3 dx dx
g)  3x  2 h) x 2
Ax  B 1
 Calculul integralelor x 2
dx ,   a2  4 b  0 .
 ax  b dx dx
i) x j)  2
2 2
 sin 2 a x  tg 2 a
Ax  B A ( x  ax  b) 1 dx
x 2
 ax  b
dx   2
2 x  ax  b
dx  B  Aa 
2 2
x  a  
  k)
dx
l)
2 dx

 2  4  4x 2
1  4x2
3
A 2 2 B  aA 2x  a
 ln( x  ax  b)   arctg C . dx 3x  5
2 || || m) n) dx
x 2
 2x  2  x 1 x 2
Ax  B A 2 B  aA 2x  a ( x  1) dx
x dx  ln( x 2  ax  b )   arctg C . o)  2 2 x  3 dx p)  2
2
 ax  b 2 || || x  2 x cos a  1 x x2
( x  1) dx dx
Nu trebuie sã reþinem aceastã formulã, ci doar modul de calcul. q) x 2
 2x  2
r)  (x 2
 1) 2
Ax  B
 Integrale de forma  (x 2
dx ,   a2  4b  0 . dx dx
 ax  b) 2 s)  (4 x 2 t)  (4 x
 1) 2 2
 3) 2
Vom calcula integrala cu ajutorul unor integrale mai simple: dx ( x  1) dx
t 1 (t  1)
2
1 1
u)  (x 2
 2 x  5) 2
v)  (x 2
 1) 2
1)  (t dt   2 dt    C
2
 1) 2
2 (t  1) 2
2 1 t2 ( x  2) dx (2 x  1) dx
x)  (4 x 2 y)  (x
1 1 1 t  1) 2 2
 2 x  5) 2
2)  (t dt  arctg t  2 C .
2
 1) 2 2 2 t 1
5) Calculaþi integralele nedefinite ale
pt  q t dt dt  p  qt q urmãtoarelor funcþii raþionale:
3)  dt  p 2  q 2    arctg t  C
2
(t  1) 2
(t  1) 2
(t  1) 2
2(1  t 2 ) 2
a) f : Z  Z, f ( x )  2 1
1 x  2x  3
4)  f ( pt  q) dt  p F ( pt  q)  C , µ f continuã ºi F   f (t ) dt b) f : Z  Z , f ( x )  2 x  1
t q q x  2x  5
pt  q 1 p  1 t ps  (a  b) x
dt  3 r r dt  2 F   , cu F  r ds c) f : (a , b)  Z , f ( x )  2
5)    x  (a  b) x  ab
(t2  r2 )2 r  t 2 2 r r (s 2
 1)2
  1
 r   x4
   d) f : (–1, 1)  Z , f ( x )  2
( x  1)( x  3)
Ax  B A 2x  a  2B  aA x5  x 4  1
6)  (x 2 2
dx  8 2
dx  8F  2x  a  C , e) f : (0, 3)  Z , f ( x )  3
 ax  b)  2 x  a2    x  9x
  x 3 – 2x  3
pt  q f) f : (3; )  Z , f ( x ) 
unde F   2 dt , p = A, q  2 B  aA , r   . x( x 2  1)( x 2  9)
(t  r 2 ) 2 x4  1
g) f : (1,  )  Z , f ( x ) 
( x  1) 2
129
Exerciþii rezolvate. 1
dx dx
 x 4  x 3  x  1 , 0  x  1 ºi 12 x 4  x3  x  1 .
1) Sã calculãm: 
3
Soluþie. x4 – x3 + x – 1 = (x – 1)(x + 1)(x2 – x + 1). Descompunem în funcþii raþionale simple:
1 1 1 1 x 1 1 1 1 x 1
f ( x)  4 3     2 ;  f ( x ) dx  ln(1  x )  ln( x  1)   2 dx .
x  x  x 1 2( x  1) 6( x  1) 3 x  x 1 2 6 3 x  x 1
2
x 1 1 ( x  x  1) 3 dx 1 2 2x  1
 x 2  x  1 2  x 2  x  1 dx  2  x 2  x  1  2 ln( x  x  1)  3  arctg 3  C .
dx 
1
1 (1  x ) 1
3
2x  1 dx 1 7 3 3
Rezultã: f ( x ) dx  ln 3 arctg  C ºi  2  ln  arctg
9 .
  1 43
6 x 1 3 3 3
x  x  x  1 6 18 3
1 x 1
2) Calculaþi: I   dx .
0 ( x  4 x  5)2
2
2
x 1 1 ( x  4x  5) dx 1 dx
Soluþie.  (x2  4x  5)2 2  (x2  4x  5)2 dx  3 (x2  4x  5)2   2(x2  4x  5)  3I , unde I   (x2  4x  5)2 .
dx 
dx dt 1 1 t
I   F ( x  2)  C , unde F   arctg t  2 C .
 ( x  2)  1 2 2  (t 2
 1)2 2 2 t 1
dx 1 1 x2
I  2  arctg ( x  2)  C
( x  4 x  5)2 2 2 x2  4x  5
x 1 1 1 3x  7 3 1 3 1
 (x dx    3I    arctg( x  2)  C . Rezultã I   arctg .
2
 4 x  5) 2 2
2( x  4 x  5) 2 x  4x  5 2
2
5 2 7
1. Calculaþi integralele nedefinite ale 3. Calculaþi:

urmãtoarelor funcþii raþionale:
x 1 2 x2 3
a) f ( x)  2   , x2; a)  dx ;2
2 x 1
x  3x  2 x 1 x  2
2 2x  1
x2  x  1 3 1 b)  1 2 dx ;
b) f ( x )  4 2
 2
 , x  1 ; x ( x  1)
x  2 x  1 4( x  1) 4( x  1)2
2 x2
c) f ( x )  x 1 . c)  .
0 1 | x  1|
x  4 x 2  5x  2
3
( x  3)dx
2. Calculaþi urmãtoarele integrale definite: 4. Calculaþi:  x ( x  2)( x  4)( x  6) , pe un in-
0 x2 – 2x  3 1 x2 terval pe care x ( x  2)( x  4)( x  6)  0 .
 dx ;  dx ;
1 ( x  1) 3 ( x  2) 0 ( x  1)( x  2) 2
2 x2  1 2 x2  2 5. Fie funcþiile f, g : Z  Z astfel încât

 dx ;  dx ;
0 x  5x 2  8x  4
3 1 x ( x  1)( x 2  4)
2
f (x) = mEg(x) ºi g(x) = nEf (x), m, n constante nenule.
2 x2 1 3x – 2 f ( x )dx
 3 x 4  x 2  2 dx ;  0 x 3  2 x 2  2 x  1 dx ; a) Calculaþi  af ( x )  bg ( x ) , pe un interval pe care
1 x2 1 4 x2  x  1
 1 ( x 2  1)( x 2  x  1) dx ;  3 x 4  8x 2  12 dx ; af (x) + bg(x) @ 0.
3 x2 b) Aplicaþie: f (x) = sinx, g(x) = cosx.
 2 ( x  1)2 ( x 2  6 x  10) dx .
130
Metode de calcul al integralelor definite.
Integrarea prin pãrþi ºi schimbarea de variabilã
Metodele de calcul urmãresc transformarea unor integrale 1) Calculaþi urmãtoarele integrale cu
„complicate“ în integrale care sã poatã fi calculate mai uºor. ajutorul formulei de integrare prin pãrþi:
Vom considera douã intervale I, J _ Z ºi douã variabile de 2 1
a)  ln xdx ; b)  ln(3x  1)dx .
integrare x i I, t i J. 1 0
Vom mai considera douã funcþii f, g : I  Z continue ºi o Indicaþii. Integralele se scriu în forma:
2
funcþie  : J  I derivabilã, cu derivata  : J  Z continuã. a) (ln x )( x )dx ;
1
Teoremã. Formula de integrare prin pãrþi. 1
Presupunem cã funcþiile f, g : I  Z sunt derivabile, cu

b)  (ln(3x  1))( x)dx .
0
derivatele f , g : I  Z continue. Fie douã numere a, b i I. 2) Calculaþi urmãtoarele integrale cu

b b b
Atunci:  f ( x )g ( x ) dx  f ( x ) g ( x ) | a   g ( x ) f ( x ) dx . ajutorul formulei de integrare prin pãrþi:
a a
2 2
a)  x sin x dx ; b)  x cos x dx ;
Demonstraþie. 0 0
Formula de derivare a produsului a douã funcþii derivabile, 2

c)  x ln x dx .
( f  g )( x )  f ( x ) g ( x )  f ( x ) g ( x ), x  I , aratã cã funcþia 1
produs f · g este o primitivã a funcþiei f   g  f  g  . Indicaþii. Integralele se scriu în forma:

Folosind formula Leibniz-Newton ºi liniaritatea integralei, 2 2
b a)  x ( cos x )dx ; b)  x (sin x )dx ;
0 0
obþinem ( f  g )(b)  ( f  g )( a)   [ f ( x ) g ( x )  f ( x ) g ( x )] dx 
a
b b
  f ( x ) g ( x ) dx   f ( x ) g ( x ) dx , adicã
2  x 2 
c)  ln x   dx .
 2
a a 1
b b b
 f ( x ) g ( x ) dx  f ( x ) g ( x ) | a   g ( x ) f ( x )dx .
a a 3) Calculaþi urmãtoarele integrale cu
ajutorul formulei de integrare prin pãrþi:
Observaþii. e ln x
1
 Uneori, se foloseºte scrierea pur formalã f (x) dx = df (x) a) 0 x 2 x dx ; b) 1 2 dx ;
care face ca relaþia sã capete un aspect simetric: x
2 x 1
b b b
f ( x ) dg ( x )  f ( x ) g ( x ) |a –  g ( x ) df ( x ) . c) 1 x ln dx .
a a
x
 Formula se aplicã ori de câte ori funcþia de integrat se Indicaþii. Integralele se scriu în forma:
poate descompune în produsul a douã „pãrþi“ f (x) ºi g(x), alese 1 
a)  2 x  ;
1
b)
e
ln x    dx ;
astfel încât 
b
a
g ( x ) f ( x ) dx sã fie mai uºor de calculat. 0  ln 2  dx
x  1  x
1
Sã se calculeze integrala I   xe 2 x dx .
0
c)
2 x  1  x 2  .
 ln dx
Soluþie. Luãm funcþia f (x) = x, µ x i Z. Rezultã 1 x  2 
1
cã g(x) = e2x, deci putem lua g ( x )  e 2 x . Înseamnã cã am
2 4) Calculaþi integralele urmãtoare cu
1 ajutorul a douã integrãri prin pãrþi:
fãcut alegerea: f , g : Z  Z, f (x) = x, g ( x )  e 2 x , a  0, b  1 .
2  
Funcþiile f ºi g verificã ipotezele din teoremã. Rezultã a)  x 2 sin x dx ; b)  x 2 cos x dx ;
0 0
 1
1 1 1 1 1 1 1 1
I   xe 2 x dx   x  e 2 x  dx  x  e 2 x     e 2 x   ( x )dx  c)  x 2 e 2 x dx ; d)  x 2 e – x dx .
0 .0  2  2  0 0 2  1 1
e2 1 1 2 x e2 1 1 1 1 1
 –  e dx   e 2 x  e 2  (e 2  1)  (e 2  1) .
2 2 0 2 4 0 2 4 4
131
Calculul lui I poate fi prezentat schematic astfel: Indicaþii. Integralele se scriu în forma:
1 
f (x) = x, g(x) = e2x; f (x) = 1, g ( x )  e 2 x ,  x Z ;  
2 a)  x 2 (– cos x ) dx ; b) 0 x 2 (sin x )dx ;
z z
0
1 1 1 1 1 2x F I
I  xe 2 x dx  x e 2x
0 2 0

0 2 H
e 1 dx .
K c)
1
2  1 2x 

–1 x  2 e  dx ; d) 
1
–1

x 2  – e – x  dx .
f g f g g f
5) Calculaþi integralele urmãtoare,
Teoremã. Formula de schimbare de variabilã. folosind formula de integrare prin pãrþi:
Presupunem cã funcþia  : J  I este derivabilã, cu derivata  
x 2
continuã ºi funcþia f : I  Z este continuã. Fie douã numere a) 2 2 dx ; b) 2 x ctg x dx ;
 ( ) 4 sin x 4
,  i J. Atunci:  f ((t ))  (t ) dt   f ( x ) dx . 2 2
 ( ) c)  e x sin x dx ; d)  e x cos x dx .
Se fac schimbãrile, de variabilã ºi de simbol, 0 0
(t) = x ºi (t)dt = dx, t i J ºi x i I. Indicaþii.

1
a)  ( ctg x ) ; b) ctg 2 x  12  1 ;
Demonstraþie. 2
sin x sin x
Constatãm cã β(ϕ ,)α(ϕ) i I. Funcþia f fiind continuã, admite c), d) se integreazã de douã ori prin pãrþi.
o primitivã F : I  Z, deci F  = f. Formula de derivare a funcþiei 6) Uitlizând formula de schimbare de
compuse, ( F  )(t )  F ((t ))  (t )  f ((t ))  (t ), t  J , variabilã, calculaþi integralele urmãtoare:
aratã cã F   este o primitivã a funcþiei ( f  )   . 1 x 1 x
Conform formulei Leibniz-Newton, aplicatã de douã ori, avem a)  4 dx ; b) 0 dx ;
0 x 1
 ( ) 4  x2
|
 
 f ((t ))  (t ) dt  F    F (())  F (( ))  F  2
  ( ) 1
x 2 x 3  1 dx ; x
 ( ) c) 0
d)  2
dx ;
 f ( x ) dx . 0
1  x4
 ( )
1 1 1 2
xe  x dx ;
Observaþii. e) 0 2 x 2  2 x  1 dx ; f)  0
 Schimbând rolul variabilelor x ºi t, formula se mai scrie
 ( ) 1
e2 
x

f (( x )) ( x ) dx   f (t ) dt . g) e x(ln x)2 dx ; h) 02 (sin x  cos x)e dx .
  ( )
Se fac schimbãrile, de variabilã ºi de simbol, Indicaþii.

( x )  t ºi ( x ) dx  dt , x  J ºi t  I . a), b), d), f) x2 = t ; c) x3 + 1 = t ;
 Dacã trebuie sã transformãm integrala
b
f ( x ) dx , unde 1
 e) x   t ; g) lnx = t ; h) exsinx = t.
a 2
a, b i I, atunci, „citind invers formula“, trebuie ca a ºi b sã fie
valori ale lui , adicã trebuie ca sã existe ,  i J astfel încât 7) Utilizând formula de schimbare de
() = a ºi () = b. În acest caz, variabilã, calculaþi integralele urmãtoare:
 
b  ( ) 
 f ( x ) dx   f ( x ) dx   f ((t ))  (t ) dt . a)  2
sin x cos 2x dx ; b)  2
sin3 x cos x dx ;
a ()  0 0
Se fac schimbãrile, de variabilã ºi de simbol, 

sin x  1
c)  4
dx ; d)  dx ;
x = (t) ºi dx = (t)dt, t i J ºi x i I. 0 cos 2 x

3 1  cos x
 Folosind „scrierea pur formalã“ d(t) = (t)dt, formula 
1

sin 2 x
 ( ) e)  6
dx ; f)  2
dx ;
de schimbare de variabilã devine

f ((t )) d(t )   f ( x ) dx . 0 1  sin x 0 1  cos x
 ( )
5 
sin 2 x sin 2 x
1) Sã calculãm integrala I  
cos x – sin x
dx .
/ 4 g)  sin x dx ; h) 04 cos x dx .

6
0 cos x  sin x 6
Soluþie. Avem (cosx + sinx) = cosx – sinx, deci Indicaþii. a) cos x = t ; b) sin x = t ;
integrala are forma
/ 4 1  c) cos x = t ; d) ctg x  t ; e)   x  t ;
I  (cos x  sin x )dx   f (( x ))  ( x ) dx . 2 2
0 cos x  sin x 
f) cos x  t ; g) sin x = t ; h) cos x = t.
132
Luãm:  = 0,  
 
; ( x )  cos x  sin x  t , x  0,  ; 8) Utilizând formula de schimbare de
4  4 variabilã, calculaþi integralele urmãtoare:
1  
a)  4 14 dx ; b)  3 16 dx ;

f (t )  , t  (0,  ) . Funcþiile care rezultã,  :  0,   (0, )
t  4  0 cos x 0 cos x
ºi f : (0, )  Z, verificã ipotezele din teoremã:  este  sin x 
4 cos x  sin x
derivabilã, cu derivata continuã ºi f este continuã. Fãcând c) 0 2
dx ; d)  dx .
3  sin x 0 (cos x  sin x)3
schimbãrile, de variabilã ºi de simbol, (x) = cosx + sinx = t ºi
d(x) = (x)dx = (cosx – sinx)dx = dt, obþinem Indicaþii. a), b) tgx = t ; c) cosx = t ;
 (  / 4) 21 2
d) cosx + sinx = t.
I  f (t ) dt   dt  ln t |1  ln 2 .
 (0) 1 t
9) Arãtaþi cã avem relaþiile:
Calculul lui I poate fi prezentat schematic astfel:  
a)  2
sin10 x dx   2 cos10 x dx ;

cos x  sin x  t , t  (0,  ) x  0  t 1 0 0
cos x  sin x
I  4
dx b)
1
a b
1
b a
0 cos x  sin x (cos x  sin x )dx  dt 
x t 2
4
 x (1 x) dx   x (1 x) dx (a, b  0) .
0 0
2 1 Indicaþii. Se fac schimbãrile de variabilã:

I  dt  ln 2 . 
1 t a) x   y ; b) x = 1 – y.
2
1 1 x 10) Fie funcþia f : [0, 1]  Z,
2) Sã calculãm integrala I  1 dx .
2 x x  x 1
2  , x  [0, 1)
1 x f ( x)   x 1 . Arãtaþi cã f
Soluþie. Notãm f ( x )  , x  (0, 1] . Pentru a scãpa de
x x  1 , x 1
radicali, facem schimbarea de variabilã 1
  este continuã ºi calculaþi  f ( x ) dx .
x  (t )  sin 2 t , t   0,  . Avem: (t) i (0, 1], t   0,  ; 0
 2 
  2  Indicaþie. Se simplificã fracþia cu x  1

funcþia  :  0,   (0, 1] este derivabilã, cu derivata continuã; ºi se face schimbarea de variabilã x = t2.
 2 
1  11) Fie funcþia f : [0, 3]  Z,
numerele ºi 1 sunt valori ale lui  ºi anume, pentru t  ,
2 4  x  1 1
2  1  2  , x  (0, 1]
x  sin  ºi pentru t  , x  sin  1 ;  x
4 2 2 2 f (x)   .
 1
dx = (t)dt = 2sintcostdt. Aplicând teorema, rezultã , x0
 2
I 
  2  f ( x ) dx  2 f ((t ))(t ) dt  2 1  sin 2 t  2sin t cos t dt  Arãtaþi cã f este continuã ºi calculaþi
 
 4 4 sin 2 t  sin t 1

4
2    f ( x ) dx .
cos t 2  0
 2 2
dt  2  (1  sin t ) dt  2(t  cos t )
2
  2 Indicaþie. Se amplificã fracþia cu con-

4 sin t  1 
4

4
2
jugata numãrãtorului, se simplificã, se
 cos 2 t  noteazã x  1  t ºi se face schimbarea
 1  sin t  1  sin t  .
  de variabilã x = t2 – 1.
Calculul lui I poate fi prezentat schematic astfel: 12) Fie funcþia f : [–1, 1]  Z,
 1 x2

x  sin 2 t , t  0,  t x 
1 1 x 4 2  , x  [–1, 1] \{0}
I  1 dx  2  f ( x )  1  1  x 2 .
2 x  x 
dx  (sin t )dt  2sin t cos t dt t   x  1
2
 2 , x0
2 

1  sin 2 t  Arãtaþi cã f este continuã ºi calculaþi
I  2 2sin t cos t dt   2 . 1
sin 2 t  sin t 2 f ( x )dx .
4
1
133
Aplicaþii – temã de sintezã Indicaþie. Se amplificã fracþia cu con-
 Funcþii pare ºi funcþii impare jugata numitorului ºi se face schimbarea
Fie un numãr a > 0, o funcþie continuã f : [–a, a]  Z ºi
a de variabilã x = sint, t    ,   .
integrala I   f ( x ) dx .  2 2 
–a

1
Fãcând schimbarea de variabilã x = –t, µ t i [–a, 0], avem I   (1  1  x 2 ) dx  2   2 cos 2 t dt .
1 
0 0 0 a a 2
 f ( x) dx   f (–t )·(–1) dt   f (–t )dt   f (–t ) dt   f (– x) dx .
a a a 0 0
13) Utilizând formula de schimbare
Dacã f este funcþie parã (f (–x) = f (x), µ x i [–a, a]), atunci
0 a a a
de variabilã, calculaþi integralele urmãtoare:
I   f ( x ) dx   f ( x ) dx   f (– x ) dx   f ( x ) dx  1 x 1 x
a 0 0 0
a)  dx ; b)  dx ;
a a a 0 x3
  f ( x ) dx   f ( x ) dx 2  f ( x ) dx .
0
1 x
0 0 0
Dacã f este funcþie imparã ( f (–x) = –f (x), µ x i [–a, a]), 1 x
1 1 1 x
c)  1 dx ; d) 1 dx .
0 a
atunci I   f ( x ) dx   f ( x ) dx   f (  x ) dx   f ( x ) dx 
a a
x
2 2 1 x
a 0 0 0
a a
Indicaþii. Se fac schimbãrile de
   f ( x ) dx   f ( x ) dx  0 . variabilã: a), b) x = t2; c), d) x = sin2t.
0 0
Se obþin integralele:
x
2
1 2t 2 1 2t 2
1)  dx  0 .
1 x2
2 a) 0 2 dt ; b) 0 dt ;
t 3 1 t
x
Într-adevãr, f ( x )  , x  Z este funcþie imparã.  
1  x2 2
2cos2 t dt ; d) 2
2(1  sin t )sin t dt .
c)    
Pentru a reprezenta grafic funcþia, stabilim semnele deriva- 4 4
2
2 x( x 2  3)
telor f ( x )  1  x2 2 ºi f ( x )  . Graficul lui f este 14) Calculaþi integralele urmãtoare:
(1  x ) (1  x 2 )3
0 1 x 1 3
simetric faþã de O ºi este reprezentat în figura urmãtoare. a)  dx ; b)  dx ;
1 2 x 3  1 x
0
y 1 1

1
y=f(x) c)  1 e dx ; d)  2 dx .
1/2 0 x 0 5  3cos x
–2 – 3 –1 2/5 Indicaþii.
0 1 3 2 x
–2/5 a), b) Se noteazã 1  x  t ºi se face
–1/2 schimbarea de variabilã x = t 2 – 1.
c) Se noteazã ex = t ºi se face schimbarea
x2 2 x 2 (1  x 2 )
2 2 de variabilã x = lnt.
2)
–2 1  x 2 dx  2 0 1  x2 0 1  x2 dx  ln(1 x ) |0  ln5 .
dx 
x
d) Se noteazã tg  t ºi se face schim-
x 2
Într-adevãr, f ( x )  , x  Z este funcþie parã. barea de variabilã x = 2arctg t.
1  x2
Deoarece graficul lui f este simetric faþã de axa Oy ºi f coin-
15) Calculaþi integralele urmãtoare:
cide cu funcþia precedentã pe [0, 2], rezultã urmãtoarea
reprezentare graficã:
2 x9 1 2
y a)  dx ; b)  x e x dx .
2 1  x 2  x 4 1
1/2 y=f(x)
1/5 Indicaþii. Funcþii: a) imparã; b) parã.
–2 – 3 –1 0 1 3 2 x 16) Calculaþi integralele urmãtoare:


1 1
a)  2 dx ; b)  2 sin 2x dx .
 Funcþii periodice. 1 x  4 x  4 
2
Fie un numãr T > 0 ºi o mulþime nevidã A _ Z astfel încât Indicaþie. Funcþiile de integrat sunt pare.
µ x i A sã avem x  T i A. Fie o funcþie continuã f : A  Z,
periodicã de perioadã T (adicã f (x + T) = f (x), µ x i A). Atunci
134
µ n i m ºi µ a, b iA, a < b, astfel încât [a, b] _ A, avem
b  nT b
 f ( x )dx   f ( x )dx .
a  nT a
Într-adevãr, în prima integralã se face schimbarea de variabilã x = y + nT, µ y i [a, b].


Sã calculãm integrala I   sin5x dx .
0
t
Rezolvare. Fãcând schimbarea de variabilã x  , t  [0, 5] , avem
5
5 1 1 5
I  sin t  dt    sin t dt .
0 5 5 0
Funcþia f (t )  sin t , t  Z , este periodicã de perioadã T = . Conform proprietãþii de aditivitate a integralei
ºi aplicaþiei 2, avem: I  1  sin t dt   sin t dt   sin t dt   sin t dt   sin t dt  

 2 3 4 5
5 0  2  3 4  
e ln x
1) Sã calculãm integrala I   dx .
1
x
ln x
Soluþie. Fie funcþia (continuã) f ( x )  , x  (0, ) . Facem schimbarea de variabilã
x
x  (t )  t 2 , t  (0,  ) ; funcþia  : (0, )  (0, ) este derivabilã, cu derivata continuã; pentru t = 1 avem
x = 1 ºi pentru t  e avem x = e ; dx = (t)dt = 2tdt. Aplicând formula de schimbare de variabilã,
2
 ( e ) ln x e ln(t ) e
rezultã I   dx   2t dt  4  ln t dt . Utilizând metoda integrãrii prin pãrþi (evident, ipotezele
 (1)
x 1 t 1
e e e e
se verificã), deducem cã I  4  (ln t )(t )dt  4t ln t | 1 4  t  (ln t )dt  2 e  4  1dt  4  2 e .
1 1 1
1
„Pãrþile“ au fost: g(t) = lnt, h(t) = 1; g (t )  , h(t )  t (t > 0).
t

2) Sã calculãm integrala I   x  sin x dx .
0
Soluþie. Luãm „pãrþile“: f (x) = x, g(x) = sinx; f (x) = 1, g(x) = –cosx (x i Z). Aplicând formula de
integrare prin pãrþi (evident, ipotezele se verificã), deducem cã
    
I   x  (  cos x )dx  – x cos x | 0   (– cos x )( x )dx     cos x dx    sin x | 0   .
0 0 0
1 arctg x
3) Sã calculãm integrala I   dx .
0 ( x  1) 2
1
Soluþie. Fie „pãrþile“: f (x) = arctgx, g( x )  , x [0, 1] . Rezultã:
( x  1)2
1 1 1
f ( x )  ;  dx  –  C ºi luãm g ( x )  – 1 .
1 x 2
( x  1) 2
x  1 x 1
Aplicãm formula de integrare prin pãrþi (evident, ipotezele se verificã) ºi obþinem
1 1  arctg x 1 1  1   1 1
I   (arctg x )  –  dx  –  –  (arctg x )dx  –   dx .
0  x 1 x  1 0 0  x 1 8 0 ( x  1)( x 2  1)
Folosind metoda coeficienþilor nedeterminaþi, obþinem descompunerea în fracþii simple:
1 A Bx  C 1  1 – x  1  A 1, B  – 1, C  1
       .
( x  1)( x 2  1) x  1 x 2  1 2  x  1 x 2  1   2 2 2 
1 1 1 1 2x 1 1
Deoarece       , rezultã
( x  1)( x 2  1) 2 x  1 4 x 2  1 2 x 2  1
135
2
 1 1 1 1 1 ( x  1) 1 1 1  1 1 1 1 1 1 1
I –   dx   dx   2 dx  –  ln( x  1) |0  ln( x 2  1) | 0  arctg x |0  ln 2 .
8 2 0 x 1 4 0 x2  1 2 0 x 1 8 2 4 2 4
1 x5
4) Sã calculãm integrala I  0 3
dx .
x 1
Soluþie. Integrala se poate calcula descompunând funcþia de integrat în fracþii simple. Observând însã cã
funcþia de integrat se poate aduce la forma
x5 x3  x2 1 x3
f (x )  3  3   3  ( x 3 ) , x  [0, 1] ,
x 1 x 1 3 x 1
integrala se calculeazã, mai simplu, cu schimbarea de variabilã (x) = x3 = t, cu x, t i [0, 1].
Funcþia  : [0, 1]  [0, 1] este derivabilã, cu derivata continuã; f : [0, 1]  Z este continuã; (0) = 0,
(1) = 1. Fãcând schimbãrile, de variabilã ºi de simbol, (x) = x3 = t ºi (x) dx = 3x2 dx = dt rezultã
1 1 (1) x 3 1 1 t 1 1 1  1 1 1
I   f ( x ) dx   3x 2 dx   dt   1  dt  (t  ln(t  1))  (1  ln 2) .
0 3 (0) x 3  1 3 0 t 1 3 0  t  1  3 0 3
5 ln x
5) Sã calculãm integrala I  1/ 5 dx .
1 x2
Soluþie. Deoarece nu putem gãsi o primitivã a funcþiei de integrat, vom apela la un artificiu de calcul.
1 1
Vom face schimbarea de variabilã x  ( y )  , cu x , y   , 5 . Funcþia  :  1 , 5  (0, ) este derivabilã,
y  5 
  5 
ln x 1
cu derivata continuã; funcþia f : (0, )  Z, f ( x )  este continuã;  (5) ºi 5    1  ;
1  x2 5 5
 1  1 5  
1 1
dx    dy  – 2 dy . Rezultã: I  1 f ( x ) dx   5 f ( x ) dx   5 f (( y ))( y ) dy 
 y y 5
 (5) 5
1
1 ln
y 1 1/ 5 – ln y 1/ 5 ln y 5 ln y 5 ln x
 5    2  dy   
2  2
dy   2
dy  –  2
dy  –  dx  – I .
5
 1  y  5 y 1 5 1 y 1/ 5 1 y 1/ 5 1 x2
1  
 y
La sfârºit, am scris limitele de integrare în ordine crescãtoare (cu schimbarea semnului integralei) ºi am
înlocuit variabila y cu variabila x.
Se obþine ecuaþia I = – I, care are soluþia unicã I = 0, deci I = 0.
Aplicaþie.
Considerãm un mobil care se miºcã în intervalul de timp [0, u] cu viteza v(t), acceleraþia a(t) ºi parcurge
în primele t (secunde) distanþa s(t), t i [0, u]. Care este relaþia dintre acceleraþia, viteza ºi spaþiul parcurs de
acest mobil?
Sã studiem câteva exemple simple:
1) Miºcarea cu vitezã constantã v. Avem v(t) = v constant pe un interval [0, u]. Acceleraþia mobilului la
t t
momentul t este a(t) = v(t) = 0. În intervalul [0, t] mobilul parcurge spaþiul s(t) =  0 v( x )dx  0 vdx = v · t.
Avem s(t) = v(t) = v.
t t
2) Miºcarea unui mobil cu acceleraþie constantã a(t) = a, t i [0, u]. Avem: v(t) =  0 a( x )dx  0 adx  at ,
2
t t at
v(t) = a; s(t) =  0 v(x)dx  0 ax dx  2 ; s(t) = v(t) = at.
Este cazul cãderii corpurilor în câmp gravitaþional. Acceleraþia gravitaþionalã pe Terra este constantã
g  9,8 m/s2. Viteza obiectului dupã t secunde este v(t) = gt ºi distanþa parcursã de obiect dupã t secunde de
2
cãdere liberã este s(t)  gt .
2
136
8. Aplicând metoda schimbãrii de variabilã,
1. Aplicând metoda de integrare prin
pãrþi, calculaþi urmãtoarele integrale: 1
1

x 
2
a)  arcsin x dx ; b)  arccos x dx ;
a)  3 dx ; b) 03 x  tg x dx ; 0 0
0 cos 2 x 

1 sin x
3 arctg x
 c)  2
dx ; d)  6
dx .
1  cos x cos x cos 2 x
c) 
1 x2
dx ; d) 02 cos x  ln(1  cos x ) dx . 0 0
9. Calculaþi urmãtoarele integrale:

2. Aplicând metoda de integrare prin pãrþi, 1 x5  1 1 1
a) 1 2 dx ; b)  2 dx ;
calculaþi urmãtoarele integrale: x 1 1 x  2 x  2
3 2
a)  ( x 2  1)e x 1dx ; b)  e x  min{1, x 2 }dx ;  sin x 1 2
1 0 c)  4
dx ; d)  x 3 e  x dx .
 
1  sin x 1
c)  ( x  sin x ) 2 dx ; d)  ( x  cos x ) 2 dx .
0 0 10. Calculaþi urmãtoarele integrale:
1
3. Aplicând metoda de integrare prin pãrþi, 2
3
a)  1 arcsin x dx ; b)  arc tg x dx ;
calculaþi urmãtoarele integrale: 
2
 3
a)

e x sin x dx ; b)

e x cos x dx ;  sin x

0 0 c)  dx .
e e
4  sin 2 x

c)  sin(ln x ) dx ; d)  cos(ln x )dx . Indicaþie: Se va studia paritatea funcþiilor.

1 1
4. Aplicând metoda schimbãrii de variabilã, 11. Calculaþi urmãtoarele integrale:

calculaþi urmãtoarele integrale: x x
1 1
a) 0 x  1 dx ; b)  x 1  x dx ;
1 x3 e3 1 0
a) 0 dx ; b)  dx ;
2 e e x  ln x  ln(ln x )
1 x c)
1
1  x dx .

x

sin 2 x
0
c)  2
(cos x  sin x )e dx ; d)  
2
dx .
0
6 sin x 12. Calculaþi urmãtoarele integrale (a > 0):
5. Aplicând metoda schimbãrii de variabilã, x 4  a2 x 2
a 1 1 x
dx ;
a)  dx ; b) 
calculaþi urmãtoarele integrale: 0 x 3  a3 0 1 x

cos x  sin x

cos x  sin x 3 1 
a)  4 dx ; b) 04 dx ; c) 1 dx ; d)  4
tg 3 x dx .
0 1  cos x  sin x (cos x  sin x )2 x x2  1 0
5

1 1 13. Calculaþi urmãtoarele integrale:
c) 2 4 dx ; d) 6 6
dx .
6 sin x 6 sin x 2
cos x 
cos x  sin x
6. Aplicând metoda schimbãrii de variabilã, a)  3
dx ; b)  2 dx ;
0 1  cos x 0 1  cos x  sin x

cos 2 x
 
1  sin 2 x
1 x 4 1 x c)  4
dx ; d)  6
dx .
a) dx ; b) dx ; 0 1  sin 2 x 0 2  3sin 2 x

0 x4 0
1 x
3
14. Arãtaþi cã funcþiile urmãtoare sunt continue
1 2 x
1 1 ºi calculaþi integralele indicate:
c) 0 1  x dx ; d)  2
dx .
0
1 4x2  x3
1  , x 0
7. Aplicând metoda schimbãrii de variabilã, a)  f ( x) dx , f : [–1, 1]  Z, f ( x )  1  1  x 2 ;
1
calculaþi urmãtoarele integrale: 
 0 , x0
1 1
a)  1  x 2 dx ; b)  x 2 1  x 2 dx ;  3 x 1
0 1
 , x  [0, 1)
b)  f ( x ) dx ; f :[0, 1]  Z, f ( x )   x  1
1
11 x 1e 3x ;
 1,
0
c) 0 1  x dx ; d) 0 1  e 2 x dx .  3
x 1
137
2
c)  f ( x ) dx ; f :[0, 2]  Z , ln(1  x )
1 a ln( a  x )
0
c)  dx ; d)  dx .
2
f ( x )  max{ln(1  x ),ln(1  x )}, x  [0, 2] . 0 1  x2 0 a2  x 2
15. Calculaþi urmãtoarele integrale (n i q*): 19. Calculaþi urmãtoarele integrale:


x  sin x 2 1  sin x x

2 1 1 x a)  dx ; b) 0 1  cos x e dx .
a)  x 2  1 dx ; b)  x dx ; 0 1  cos 2 x
2 0
1 x
20. Aplicând metoda integrãrii prin pãrþi,
0
2 1 n x
1
stabiliþi o relaþie între integralele In ºi In–1 (n i q*) ºi
c)  4 x  4 x  4 dx ; d) 0 dx .
1 1 n x calculaþi I0, I1, I2, I3, în urmãtoarele cazuri:
1
16. Calculaþi urmãtoarele integrale: 1
a) In   x n e x dx ;
2n 2
b) In  0 x  1  x dx ;
2 0
ln 2  ln x 
e
a) 
0
e x  1 dx ; b) 1  x  dx . c) In  
1(1  x ) n x
e dx ; d) In  04

1
dx .
0 n! cos 2 n 1 x
17. Calculaþi urmãtoarele integrale (n i q*): 
 1

x 21. Pentru orice n i q fie In   2 sin n xdx .
0
a)  dx ; b)  4 dx ;
0 5  4sin x 0 1  sin 2 x Stabiliþi o relaþie între In ºi In–2 (n U 2) ºi calculaþi
( n 1)   x2  I0, I1, I2, I3.
c)  e  x sin x dx ; d) 0  2  x  cos nx dx .
n
1
1
22. Pentru orice n i q fie In   dx .
18. Calculaþi urmãtoarele integrale (a > 0): ( x 2  1) n
0
Stabiliþi o relaþie între In ºi In–1 (n U 2) ºi calculaþi

ln x
a 
I0, I1, I2, I3.
a) 1 2
dx ; b)  4
ln(1  tg x ) dx ;
a 1 x
0
Teste de evaluare
Test 1 Test 2
(2p) 1. Fie funcþia f : [0; 3]  Z, (2p) 1. Fie funcþia f : [0, 1]  Z,

 x  x 1
 , dacã x  (0, 3]  , dacã x  [0, 1)
f ( x)   x  1  1 x –1
. f ( x)   .
 2 ,dacã x  0 1
  , dacã x  1
Arãtaþi cã f este continuã ºi calculaþi integrala  2
3 1
 f ( x ) dx . Arãtaþi cã f este continuã ºi calculaþi  f ( x ) dx .

0 0
2 2x  1 3 x 1
2. Calculaþi integrala  dx . (2p)
(2p) 1 2
x ( x  1) 2. Calculaþi integrala 2 x( x  1)2 dx .
5
(2p) 3. Calculaþi integrala  ln( x  x – 2 ) dx . 3 x  x –1
0 (2p) 3. Calculaþi integrala  x e dx .
0
 sin x
(2p) 4. Calculaþi integrala  dx . 
sin 2 x
– 3  sin 2 x (2p) 4. Calculaþi integrala  3
dx .
9
0
cos x
(1p) 5. Calculaþi integrala  e x dx . 1
0
(1p) 5. Calculaþi integrala x  arcsin x dx .
 1
138
1. Se considerã funcþiile 4. Se considerã funcþia

f : Z  Z, f ( x )  1  x  x 2  ...  x 2004 ºi 3x 3  3x  1
x f : Z  Z, f ( x )  .
F : Z  Z, F ( x )  0 f (t ) dt , µ x i Z. x2  1
1
a) Sã se calculeze f (1). a) Sã se verifice cã f ( x )  3x  , ¼ x i Z.
x2  1
b) Sã se verifice cã ( x  1) f ( x )  x 2005  1 , µ x i Z. b) Sã se calculeze f (x), x i Z.
c) Sã se arate cã funcþia f este strict crescãtoare pe Z.
c) Sã se arate cã f (x) > 0, µ x i Z. 1
d) Sã se calculeze  f ( x ) dx .
0
d) Sã se arate cã F(x) = f (x), µ x i Z.
e) Sã se arate cã funcþia f este bijectivã.
e) Sã se arate cã funcþia F este bijectivã. f) Dacã notãm cu g : Z  Z inversa funcþiei f, sã se
a 5
f) Sã se calculeze  g ( x ) dx , unde g : Z  Z este calculeze  2
g ( x ) dx .
0 1
1 1 1 5. Se considerã funcþia
inversa funcþiei F ºi a    ...  .
1 2 2005  
x t
n f : (0;  )  Z , f ( x )  ln 1   ,   (0;  ) .
2. Se considerã integrala I n ( x )   dt , unde  x
0 1 t
x i [0, 1] ºi n i q. a) Dacã f ( x )  ln( x   )  A  ln x , sã se calculeze A.
tn b) Sã se determine ecuaþia asimptotei cãtre  la
a) Sã se arate cã 0 T T 1 , oricare ar fi t i [0, 1] graficul funcþiei.
1 t
ºi n i q. c) Sã se calculeze f '( x ) .
1 f (1)
b) Sã se arate cã 0 T I n ( x )T , oricare ar fi n i q d) Sã se calculeze lim .
n 1 0 
ºi x i [0, 1]. 2006
 B 
c) Sã se arate cã lim I n ( x )  0, pentru x  [0, 1] . e) În cazul   1 , dacã  f '( x ) dx  ln  1  2 ,
n  2005  2006 
n sã se calculeze B.
x
d) Sã se arate cã I n ( x )  I n 1 ( x )  , oricare ar fi
n 2
6. Se considerã funcþia f : Z  Z , f ( x )  e x .
n i q ºi x i [0, 1].
a) Sã se calculeze f (x), x i Z.
3. Se considerã funcþia
2 1 b) Sã se calculeze lim f ( x ) .
f : Z  Z, f(x) = x  . x 0
x 1 f ( x )  f (0)
a) Sã se calculeze f (x), x i Z. c) Sã se determine lim .
x 0 x0
1
b) Sã se calculeze  f ( x ) dx . 1
0
d) Sã se determine  f ( x ) dx .
c) Sã se afle câte puncte de inflexiune are graficul 0
funcþiei f . x
 f (t ) dt
f ( x )  f (1) e) Sã se determine lim 0
.
d) Sã se calculeze lim . x  f (x)
x 1 x 1
1 x
e) Sã se calculeze lim 3  f (t ) dt .
x  x 0
139
c) Sã se calculeze f (x), x i Z.
7 . Se considerã funcþiile f n : Z  Z , f 0 ( x )  sin x
d) Sã se arate cã funcþia f este strict descrescãtoare
ºi f n 1 ( x )  f n( x ) ,  n q ºi  x Z . pe intervalul (–, 0] ºi strict crescãtoare pe intervalul
a) Sã se calculeze f0(). [0, ).
b) Sã se arate cã lim f 0 ( x ) nu existã. e) Sã se arate cã graficul funcþiei f nu admite
x  asimptotã cãtre .
c) Sã se calculeze f1(). 1
f) Sã se calculeze  f ( x ) dx .
0
2
d) Sã se calculeze  f1 ( x ) dx .
0 10. Se considerã funcþia
e) Sã se determine f10(x), x i Z. x2
f : Z  Z, f ( x )  .
f 0 ( x )  f1 ( x )  ...  f n ( x ) 1  x2
f) Sã se arate cã lim 0, a) Sã se calculeze f (x), x i Z.
n n
x i Z. b) Sã se calculeze f(1) · f(–1) · f (1) · f (–1).
1 x 1
8. Se considerã funcþia c) Sã se arate cã  T T , x  Z .
2 1 x2 2
x3 – x  1 d) Sã se arate cã, dacã x, y i Z ºi f(x) + f(y) = 1,
f : Z \{1,  1}  Z , f ( x )  .
x2 – 1 atunci xy = 1.
a) Sã se afle valorile lui x i Z \ {–1, +1} pentru care 2
e) Sã se calculeze  f ( x ) dx .
1 0
are loc egalitatea f ( x )  x  2 . f) Sã se calculeze f(0) · f (0).
x –1
b) Sã se determine ecuaþia asimptotei oblice la graficul
funcþiei f cãtre +. 11. Se considerã funcþia f : Z  Z,
c) Sã se calculeze lim f ( x ) . f (x)  2x2  3 .
x 
a) Sã se calculeze f (x).
4
1
d) Sã se calculeze  f ( x ) dx . b) Sã se calculeze f ( x )dx .
2  0
e) Sã se determine mulþimea  x Z \{1} f ( x )  1 . c) Sã se calculeze lim f ( x ) .

x 
x4 d) Sã se arate cã dreapta y  2  x este asimptotã

9. Se considerã funcþia f : Z  Z, f ( x )  . oblicã cãtre + la graficul lui f.
x2  1
1 e) Sã se rezolve ecuaþia f(x) + f(2x) = f(3x) + f(4x).
a) Sã se verifice cã f ( x )  x 2  1  2
, ¼ x i Z.
x 1 f) Sã se calculeze f (2).
b) Sã se calculeze lim( f ( x )  x 2 ) .
x 
140
Aplicaþii ale integralei definite
Putem calcula aria

lacului dupã ce aproximãm
printr-o curbã malurile sale.
Pentru a defini aria, volumul sau lungimea unor figuri geometrice, vom folosi niºte figuri cunoscute:
dreptunghiuri (pentru arii), paralelipipede sau cilindrii (pentru volume) sau segmente (pentru lungimi).
Pentru a calcula aria unei Pentru a calcula lungimea Pentru a calcula volumul unui corp,
suprafeþe curbilinii plane o vom unei curbe, vom aproxima sã ne imaginãm cã-l vom aproxima cu
aproxima cu dreptunghiuri foarte curba cu o linie poligonalã felii foarte subþiri (de grosime infinite-
subþiri (de lãþime infinitezimalã formatã din segmente foarte zimalã dx, cu aria bazei S(x)) ºi vom
dx) ºi vom însuma ariile acestor scurte ºi vom însuma lun- însuma volumele acestor felii: S(x) dx.
dreptunghiuri. gimile acestor segmente.
Aria unei suprafeþe plane

Aria unei suprafeþe mãrginitã de grafice de funcþii
1) Calculaþi cu ajutorul integralei aria
Teoremã. Fie funcþiile f , g :[ a , b]  Z continue (sau con- OAB, unde A(a, a), B(a, b).
tinue pe porþiuni). Presupunem cã g(x) T f (x), x i [a, b].
Suprafaþa dintre graficele funcþiilor f ºi g pe [a, b] este
  {( x, y ) Z 2 | aT x T b ºi g ( x )T y T f ( x )}
b
Aria suprafeþei  este  ( f ( x )  g ( x )) dx .
a
Demonstraþie.
Fie  suprafaþa dintre graficele Indicaþie. OA este graficul
funcþiilor f ºi g pe [a, b]. a
funcþiei f :[0, a]  Z , f ( x)  x .
Pentru n i q*,  este aproximatã a
de reuniunea dreptunghiurilor cu 2) Calculaþi aria subgraficului funcþiei
baza
b  a ºi înãlþimea {x} = x – [x] pe [–1, 4] (unde {x} este partea
n
fracþionarã ºi [x] este partea întreagã ale
f a  k b  a  g a  k b  a , k  1, n .
    lui x).
n n
141
Aria suprafeþei  este aproximatã de
n
Sn    f a  k b  a  g a  k b  a  b  a 
   

k 1  n n  n
n n
  f ak ba ba g ak ba ba
   
k 1 n n k 1 n n
Conform raþionamentelor fãcute la interpretarea geometricã a
integralei definite, ºirul (Sn) converge la
b b b 3) Calculaþi aria suprafeþei dintre
aria( )   f ( x ) dx   g ( x ) dx   [ f ( x )  g ( x )] dx . graficele funcþiilor x  x ºi x  x2 ,
a a a
între intersecþiile acestor grafice.
Observaþie. Aria suprafeþei dintre graficele funcþiilor continue
b Indicaþie. Se calculeazã abscisele
(sau continue pe porþiuni) f , g :[a , b] Z este  f ( x )  g ( x ) dx . punctelor de intersecþie ale graficelor.
a
Calculaþi aria suprafeþei situatã între graficele func-

þiilor x  x2 ºi x  x3 ºi punctele lor de intersecþie.
4) Calculaþi aria suprafeþei cuprinsã

între graficele funcþiilor sin ºi cos pe
intervalul [0, 2].
Rezolvare. Abscisele intersecþiilor celor douã grafice se obþin Indicaþie. Se calculeazã abscisele
rezolvând ecuaþia x2 = x3. Rezultã soluþiile x1 = 0, x2 = 1. punctelor de intersecþie ale graficelor. Se
Aria cãutatã este stabilesc intervalele pe care sinx > cosx
1 1  x3 x4  1 1 1 1 pentru a explicita |sinx – cosx|.
S   x 2  x 3 dx   ( x 2  x 3 ) dx       
0 0
 3 4  0 3 4 12
Aplicaþii.
 Aria cercului – temã de sintezã
Reamintim cã cercul de centru O ºi razã r, r > 0 reprezintã
locul geometric al punctelor din plan aflate la distanþa r de
punctul O.
5) Explicitaþi funcþiile ale cãror grafice

descriu cercul C(C, r):
( x  a) 2  ( y  b)2  r 2
Calculaþi aria
cercului C(C, r).
6) Calculaþi aria
Notãm C(0, r) cercul de centru O ºi razã r ºi avem ecuaþia
suprafeþei haºurate.
cartezianã generalã:
C(O, r): x2 + y2 = r2
142
ºi trecând la ecuaþia explicitã r
7) Calculaþi integrala  r 2  x 2 dx
C(O, r): y   r 2  x 2 r
deducem cã aria C (O , r )   aria  f , g , unde:

  prin schimbarea de variabilã x = r cost.
2 2
f , g :[0, r ]  Z , f ( x )   r 2  x 2 iar g ( x)  r  x . 8) Calculaþi aria suprafeþei cuprinsã
între graficele funcþiilor f , g dacã
Vom demonstra cã: aria (C(O, r)) = r2
a) f (x) = x, g(x) = x2 – x , x i [1, 3] ;
r r
aria(C (O , r ))    r ( r 2  x 2  ( r 2  x 2 ))dx 2  r r 2  x2 dx  b) f (x) = x, g(x) = ex , x i [0, 2] ;
r c) f (x) = x2, g(x) = 2x , x i [–1, 1] .
 4   0 r 2  x 2 dx .
9) Într-un cerc de razã r, considerãm
Cu ajutorul schimbãrii de variabilã x = rsint, t  0,   , douã raze care fac unghiul u (în radiani).
 2 
deducem: Aria sectorului de cerc dintre cele douã
  ur 2
aria(C (0, r ))  4   02 r r 2  r 2 sin2 t cos tdt  4r 2  02 1  sin 2 t cos tdt  raze este .
2
Indicaþie.
 4r 2  02 cos2 tdt  4r 2  02 1  cos 2tdt  4r 2   02 1 dt  1  02 cos 2tdt  
   
2  2 2  Metoda I.

 
 4r 2    1 sin 2t   r 2   .
2
4 4 0 
 
 Aria elipsei – temã de sintezã
Elipsa reprezintã locul geometric al punctelor din plan care
au suma distanþelor faþã de douã puncte fixe, numite focare,
constantã. Sectorul AOB este situat între graficele
funcþiilor f , g :[0, r] Z ,
 x tg u , x T r cos
u

f (x)   2 2
,
 r 2 - x 2 , x  r cos u
 2
  x tg u , x T r cos
u

g (x)   2 2
ªtim din clasa a XI-a cã ecuaþia cartezianã generalã a elipsei .
  r 2 - x 2 , x  r cos u
este:  2
2
y2
E : x2  2  1 .
r
a b
S   ( f ( x )  g ( x )) dx 
0
Utilizând ecuaþiile explicite: y   b a2  x 2 deducem cã

u
r cos u r
a  2 x tg dx  2 u r 2  x 2 dx 
2
0 2 r cos
2
aria (E )  aria ( f , g ) , unde 2 r cos u
u x 0
 2tg  | 0 2  2 r u ( sin 2 t ) dt 
2
f, g : [–a, a]  Z, f ( x)   b a2  x 2 iar g ( x )  b a2  x 2 . 2 2 2
a a u
Vom demonstra cã: sin u 2 2
 r2  r  (1  cos 2t ) dt  ...
aria(E) = ab. 2 0
aria(E )  aria( f , g )    a ( g ( x )  f ( x ))dx    a 2b a2  x 2 dx 

a a
a Metoda II.
 2b    a a2  x 2 dx  4b   0 a2  x 2 dx .
a a
a a
143
 Aria sectorului AOB este subgraficul
Utilizând schimbarea de variabilã x = asint, t i 0, 2  obþinem: funcþiei pozitive h : [0, r] « Z,
 
 x tg u , x T r cos u
aria(E )  4b   02 a2  a2 sin2 ta cos tdt  4ab   02 1  sin2 t cos tdt 
 
h( x )   2 2
.
a  r  x , x U r cos u

 
1 cos 2t  1 2


2 2 
 4ab    0 cos tdt   4ab   0 

2
2 2  dt  4ab    sin 2t  
4 4
 0 

S 
r cos u
0
x tg u dx  
r
r cos u
r 2  x 2 dx  ...
 ab .
10) Calculaþi aria determinatã de
Observaþie. cercul C: x2 + y2 = 2, dreapta y  7 x ºi
Elipsa de semiaxe a ºi b se poate obþine prin proiecþia unui semiaxa Ox, cu x > 0.
cerc de razã a pe un plan care face cu planul cercului unghiului
, cu cos   b . 11) Calculaþi aria suprafeþei deter-
a minatã de elipsa E: 4x 2 + 9y 2 = 36,
Ca urmare, aria elipsei este produsul dintre aria cercului ºi
cosinusul unghiului dintre plane, deci: 2 5
dreapta y  x ºi semiaxa Ox, cu x > 0.
3
a2  cos   a2 b  ab .
a
I. Sã se calculeze aria mulþimii  f , g pentru:

10. f , g :  0,    Z ,
1. f, g : [0, 4]  Z,  4
f ( x)   x , g ( x )  x . f(x) = sinx, g(x) = cosx.
2. f, g : [0, 1]  Z, II. 1. Sã se calculeze aria mulþimii cuprinse între para-

1
f(x) = x , g ( x)  x .
3 3 bola de ecuaþie y2 = 9x ºi dreapta de ecuaþie y = 9x.
2. Interiorul cercului C : x2 + y 2 = 16 este
3. f, g : [1, 3]  Z,
despãrþit de parabola de ecuaþie y2 = 4x în douã
f ( x )  12 , g ( x )  x . regiuni. Sã se gãseascã aria fiecãreia dintre ele.
x 2
3. Interiorul elipsei E : x 2  y  1 este des-
4. f, g : [0, 2]  Z,
9 4
2
f(x) = 2 – x, g ( x )  4  x . pãrþit de dreapta: y = 2x – 2 în douã regiuni. Sã se
gãseascã aria fiecãreia dintre ele.
5. f, g : [0, 1]  Z,
2
y2
f(x) = x, g ( x)  x . 4. Interiorul elipsei E : x   1 este des-
25 16
6. f, g : [0 , 2]  Z, pãrþit de cercul C : (x – 5) + y = 25 în douã regiuni.
2 2
f(x) = x2, g(x) = 2x. Sã se calculeze aria fiecãreia dintre ele.

7. f, g : [0, 1]  Z, 5. Sã se calculeze aria mulþimii cuprinse între
f(x) = e , g(x) = e .
–x x 2
hiperbola: H : x  y  1 ºi dreapta de ecuaþie
2
8. f, g : [1, e]  Z, 16 9
f(x) = lnx, g(x) = x – 1. d : y = x – 4, pentru x > 0.
9. f, g : [0, 1]  Z, 6. Sã se calculeze aria cuprinsã între parabolele

de ecuaþii: y2 = 3x ºi y = 4x2.
f ( x)  x , g ( x )  3 x  2 ,.
3
144
Volumul unui corp de rotaþie
În mod intuitiv, volumul unui corp (în spaþiul tridimensional) este
numãrul care aratã câte cuburi ºi fracþiuni de cub cu latura unitate
„încap“ (pot fi distribuite) în tot interiorul corpului.
Am învãþat formule pentru calculul volumului anumitor corpuri
geometrice. Volumul unui corp mai complicat nu poate fi calculat
cu ajutorul unei formule simple, dar putem sã-l aflãm dacã reuºim
sã-l scufundãm într-un vas gradat; avem 1 l = 1dm3 = 0,001m3 .
paralelipiped prismã
cub Cum calculãm volume ?
dreptunghic dreaptã
Temã de sintezã
1) Asociaþi fiecare dintre corpurile
geometrice alãturate cu formula potrivitã
pentru calculul volumului sãu:
4 r 3 ( R 2  r 2  Rr )  h
a) ; b) l3 ; c) ;
3 3
prismã piramidã trunchi de r 2 h A h
piramidã d) ; e) lELEh ; f) b ;
3 3
2 ( AB  Ab  AB Ab )  h
g) r h ; h) ; i) AbEh
3
2) Care dintre corpurile geometrice
alãturate se pot obþine prin rotirea
cilindru con graficului unei funcþii în jurul axei Ox?
3) Calculaþi volumul unui tetraedru
regulat ºi al unui cub, ambele de laturã l.
Comparaþi volumele obþinute.
4) Secþionãm o piramidã cu un plan
trunchi de con sferã
paralel cu baza ºi obþinem o piramidã ºi
un trunchi de piramidã de volume egale.
Care este raportul dintre înãlþimile pira-
midei ºi trunchiului de piramidã?
Lutul a fost unul dintre cele mai folosite materiale utilizate la confecþionarea de vase. În antichitate,
oamenii au observat cã vasele de lut „perfect rotunde“ sunt mai încãpãtoare, mai rezistente ºi mai frumoase
decât cele cu forme neregulate. Pentru a fabrica cât mai repede vase de lut rotunde, oamenii au inventat
„roata olarului“. Mult mai târziu, principiul roþii olarului a fost folosit pentru proiectarea strungurilor. Existã
astãzi strunguri programabile deservite de specialiºti care stãpânesc noþiuni de matematicã precum axe,
coordonate, grafice, arii sau volume. Uneltele au rostul de a ajuta oamenii sã confecþioneze cât mai repede
ºi mai exact obiectele pe care le imagineazã ºi le proiecteazã. Matematica îi
învaþã cum sã gândeascã, pentru a descoperi acele proprietãþi ale obiectelor
de care au nevoie ºi pe care intenþioneazã sã le realizeze.
Un corp de rotaþie este caracterizat de o axã de rotaþie ºi de o generatoare.
Ne vom ocupa în continuare de volumele corpurilor de rotaþie, care au ca
axã de rotaþie Ox ºi ca generatoare graficul unei funcþii.
145
Definiþie. 5) Calculaþi volumul corpului de ro-
Fie f : [a, b] « Z o funcþie continuã. Mulþimea punctelor din taþie determinat de funcþia f . Desenaþi
spaþiu (schiþaþi) corpul obþinut în fiecare caz.

V  ( x , y , z )  Z 3 | a T x T b, ºi 0 T y 2  z 2 T f ( x ) a) f : [–1, 2] « Z , f (x) = x2
se numeºte corpul de rotaþie în jurul axei Ox determinat de funcþia f.
b) f : [–1, 2] « Z , f (x) = x3 – x2
Pentru aproximarea volumului unui corp de rotaþie determinat c) f : [1, 5] « Z , f (x) = lnx
de o funcþie continuã f : [a, b] « Z , vom considera o diviziune
a intervalului [a, b], de exemplu diviziunea lui [a, b] în n pãrþi  x 2 , x  [0, 1]

ba ba ba d) f : [0, 2] « Z , f ( x )   x
egale ( a  a  a2  ...  a  n  b ).  2 , x  (1, 2]
n n n
Numãrul  f 2 a  k b  a  b  a este
 
n n  x 2 , x  [0, 1]
e) f : [0, 2] « Z , f ( x )  
ba
volumul cilindrului cu raza f a  k  n   x , x  (1, 2]
ºi înãlþime b  a . Acest volum aproxi- f) f : [–1, 2] « Z , f (x) = ex

n
meazã volumul obþinut prin rotirea în jurul g) f : [1, 2] « Z , f (x) = x3 – lnx
axei Ox a graficului funcþiei f pe intervalul h) f : [–1, 2] « Z , f (x) = sinx
 a  (k  1) b  a , a  k b  a  .
i) f : [–1, 2] « Z , f (x) = sinx – cosx
 n n 
Volumul V al corpului de rotaþie determinat de f : [a, b] « Z  x 2 , x  [0, 1]
n
ba ba 
este aproximat de Vn   f 2 a  k
k 1
n

n 
, suma volu- j) f : [0, 3] « Z , f ( x )   x , x  (1, 2]
1 , x  (2, 3]
melor tuturor cilindrilor, în sensul cã 
n
ba ba
n  n 
k 1

V  lim Vn  lim  f 2 a  k
n

n  a
b
   f 2 ( x ) dx .
k) f : [0, 1] « Z , f ( x ) 
2x
1  x2
Rezultã urmãtoarea teoremã, care ne indicã formula de calcul l) f : [–1, 1] « Z , f ( x )  x
pentru volumul unui corp de rotaþie.
6) Se considerã curba de ecuaþie
Teoremã.
y = x3. Sã se calculeze volumul corpului
2
Fie f : [a, b] « Z o funcþie continuã. Corpul de rotaþie
obþinut prin rotaþia curbei în jurul axei
determinat de f are volumul
b Oy pe intervalul [1, 2].
V   f 2 ( x ) dx .
a
Observaþie.
2
Dacã funcþia f : [a, b] « Z este continuã, atunci funcþia f
b
este continuã pe [a, b] ºi  f 2 ( x ) dx are sens.
a
De multe ori, folosirea în practicã (în fizicã, chimie, tehnicã) a unor concepte matematice se
bazeazã pe aproximãri, pe utilizarea de modele ideale pe care le dorim cât mai apropiate de realitatea
studiatã. Vom folosi în acest capitol aproximarea unor forme geometrice generate de niºte funcþii
cu ajutorul diviziunilor domeniului funcþiei.
146
Aplicaþii.
 Volumul conului  Volumul elipsoidului
Teoremã. Volumul conu-
Teoremã.
lui de rotaþie cu raza r ºi înãlþi- Volumul elipsoidului for-
hr 2 mat prin rotirea elipsei de
mea h este .
3 2 2
ecuaþie E : x2  y2  1 în jurul
a b
Demonstraþie. Generatoarea conului este graficul 4 ab2
r axei Ox este .
funcþiei f : [0, h] « Z, f ( x )  x tg u  x . 3
h
h h r2 x 3 r 2 h r 2 h
V   f 2 ( x ) dx   x 2 dx   |  Demonstraþie.
0 0 h2 3 h2 0 3 . 2
y2
Din ecuaþia elipsei E : x 2  2  1 , deducem
a b
 Volumul sferei x2
y  b 1  2 .
a
Teoremã. Volumul sferei
Elipsoidul este generat de graficul funcþiei
4 r 3
cu raza r este .
3 x2
f : [–a, a] « Z, f ( x )  b 1  .
a2
Demonstraþie. Din ecuaþia cercului Volumul elipsoidului este
C(0, r): x2 + y2 = r2 deducem y   r 2  x 2 . a a  x2 

V    f 2 ( x ) dx   b 2  1  2  dx 
Sfera este corpul geometric de rotaþie determinat a a  a 
de funcþia f : [–r, r] « Z, f ( x )  r 2  x 2 .  x3  a 4 ab2
 b2  x  2  |  a 
r r  x3  r 4r3  3a  3 .
V  f 2 (x) dx  (r2  x2 ) dx   r2 x   | 
r r  3  r 3
1. Calculaþi volumul conului de rota- 5. Volumul torului.

þie cu raza r = 4 cm ºi înãlþimea h = 6 cm. Se roteºte în jurul axei Ox cercul de ecuaþie
2. Calculaþi volumul unei sfere cu C : x2 + (y – b)2 = r2, unde b U r  0 .
raza r = 2 cm. Care este volumul corpului obþinut (tor)?
3. Calculaþi volumul elipsoidului cu semiaxele Indicaþie. Cercul C este descris de graficele
a = 2 cm ºi b = 3 cm. funcþiilor f1 ( x )  b  r 2  x 2 ºi
4. Calculaþi masa unei piese de forma unui
elipsoid de rotaþie din care lipseºte un cilindru, con- f2 (x)  b  r 2  x 2 .
form schiþei de mai jos. Se ºtie cã densitatea Volumul torului se obþine din volumul de rotaþie
materialului este de 5kg/dm 3 ºi dimensiunile sunt determinat de f1, din care se scade volumul de rotaþie
date în decimetri. determinat de f2.
Elipsoidul are semiaxa
mare 5, semiaxa micã 2,
iar cilindrul are diametrul 2.
Indicaþie. Se intersecteazã elipsa cu semiaxa mare
x2 y2
5 ºi semiaxa micã 2 de ecauþie   1  0 cu
25 4
dreapta de ecuaþie y = 1.
147
Teste de evaluare
Testul 1 Testul 2
1. Fie f : Z  Z, f ( x )  1 . 1. Fie f : Z  Z, f (x) = 1 – x2e –x.
1  x2 (1p) a) Calculaþi f (x), f (x).
(1p) a) Calculaþi f (x) ºi determinaþi imaginea lui f.
(2p) b) Calculaþi aria determinatã de x = 0, x = 2, axa
1 x2
(2p) b) Rezolvaþi inecuaþia T .
1  x2 2 Ox ºi graficul funcþiei f (x) = 1 – x2e–x.
(2p) c) Calculaþi aria mulþimii plane:
2. Fie a i (0, +) ºi f : [–a, a]  Z,
 x2 1  1
A  ( x , y ) |  1T x T1 ºi T y T . f ( x)  .
2 1  x2 
 1  x2
(2p) 2. Reprezentaþi grafic f : [0, 2]  Z, (2p) a) Determinaþi V(a) - volumul corpului de rotaþie
f (x) = (x2 – 2x)7 ºi calculaþi aria mulþimii plane obþinut prin rotirea graficului lui f în jurul axei
A = {(x, y) | 0 T x T 2 ºi (x2 – 2x)7 T y T 0}. Ox.
(2p) b) Calculaþi lim V ( a) .
(2p) 3. Reprezentaþi ºi calculaþi aria mulþimii D din a 
semiplanul superior, cuprinsã între parabola de (2p) 3. Reprezentaþi ºi calculaþi aria mulþimii D din
ecuaþie y2 = x + 4, axa Ox ºi dreapta de ecuaþie x plan, cuprinsã între curba de ecuaþie y = x + sinx,
+ y = 2. axa Ox ºi dreapta de ecuaþie x = 2.

1 .
1. Se considerã funcþia f : Z  Z, f ( x) 
b
b2  a2
2 e) Sã se arate cã  f 1 ( x )dx  .
x 4 a 2
a) Sã se afle ecuaþia asimptotei spre + la graficul b
1
funcþiei f. f) Sã se arate cã, dacã a, b { , atunci f ( x)dx { .
a
b) Sã se calculeze f (x), x i Z.
e x  ex
f ( x )  f (1) 3. Se considerã funcþia f : Z  Z, f(x) = .
c) Sã se calculeze lim . 2
x 1 x 1
d) Sã se calculeze aria suprafeþei plane cuprinsã între
axa Ox, graficul funcþiei f ºi dreptele x = 2 ºi x = –2. b) Sã se calculeze aria suprafeþei plane cuprinsã între
2
e) Sã se calculeze lim x f ( x ) . graficul funcþiei f, axa Ox ºi dreptele x = 0 ºi x = 1.
x  c) Sã se afle câte puncte de inflexiune are graficul
2. Fie numerele 0  a  b  1 ºi funcþia funcþiei f .
f ( x )  f (0)
f :  a; b   a; b , f ( x)  x 2  (a  b  1) x  ab . d) Sã se calculeze cât este lim .
x0 x
a) Sã se determine f(a) ºi f(b). e) Sã se afle câte puncte de extrem local are funcþia f.
b) Sã se arate cã f este strict crescãtoare ºi convexã
pe [a; b]. 4. Se considerã funcþia
c) Sã se arate cã f este bijectivã; f : Z  Z, f (x) = log2(x2 + 3) – log2(x2 + 2).
d) Sã se determine aria delimitatã de graficul funcþiei a) Sã se calculeze f (x), x i Z.
f pe [a; b].
148
f ( x)  f (0) c) Sã se determine câte puncte de inflexiune are
b) Sã se calculeze lim . graficul funcþiei f .
x 0 x
c) Sã se arate cã funcþia f este crescãtoare pe intervalul d) Sã se determine câte puncte de extrem local are
(–, 0] ºi descrescãtoare pe intervalul [0, ). funcþia f.
d) Sã se determine ecuaþia asimptotei la graficul e) Sã se calculeze aria suprafeþei plane cuprinsã între
funcþiei f cãtre –. graficul funcþiei f, axa Ox ºi dreptele de ecuaþii x = 0
ºi x = 1.
e) Sã se arate cã 0 < f (x) T log23 – 1, ¼x i Z.
8. Se considerã funcþia f : Z  Z, f(x) = x2 + 1.
f) Sã se arate cã
x 2 2 2 2 2 x 2a x
0 log2 (t  a )dt  x ln( x  a )  ln 2  ln 2  arctg a , f ( x )  f (1)
b) Sã se calculeze lim .
¼x i Z, ¼a i Z*. x 1
x 1
g) Sã se calculeze aria suprafeþei plane cuprinse c) Sã se afle câte puncte de inflexiune are graficul
între graficul funcþiei f, axa Ox ºi dreptele de funcþiei f.
ecuaþii x = 0 ºi x = 1. d) Sã se afle câte puncte de extrem local are funcþia f.
x2 1 e) Sã se calculeze aria suprafeþei plane cuprinsã între
5. Se considerã funcþia f :Z*  Z , f ( x)  2 .
x graficul funcþiei f, axa Ox ºi dreptele de ecuaþii x = 0
a) Sã se determine asimptota spre + la graficul ºi x = 1.
funcþiei f.
b) Sã se calculeze f (x), x i Z*. 9. Se considerã funcþia f : Z  Z, f (x) = x2 + x + 1.
c) Sã se afle cel mai mic numãr real a, cu proprietatea a) Sã se calculeze f (x), x i Z.
cã f (x) < a, µ x i Z. b) Sã se determine mulþimea  x  Z | f ( x )  0 .
d) Sã se calculeze aria suprafeþei plane cuprinsã între c) Sã se calculeze suma f (0) + f (1) + ... + f (n).
1
graficul funcþiei f, axa Ox ºi dreptele x  ºi x = 1. f (0)  f (1)  ...  f (n)
2 d) Sã se calculeze lim .
 x3  n  n3
e) Sã se calculeze lim  ( f ( x )  1) . e) Sã se calculeze aria suprafeþei plane, cuprinsã între
x 
 x  1
graficul funcþiei f, axa Ox ºi dreptele de ecuaþii x = –1
6. Se considerã funcþia f : Z  Z , f (x)  x4  2x . ºi x = 1.
a) Sã se calculeze f ( x ), x Z .
10. Se considerã funcþia f : Z  1, 2  Z ,
f ( x )  f (2)
b) Sã se calculeze lim . 1
x2 x2 f (x)  .
c) Sã se determine câte puncte de inflexiune are ( x  1)( x  2)
graficul funcþiei f . a) Sã se calculeze expresia
d) Sã se determine câte puncte de extrem local are 1 1
funcþia f . f ( x)   , x  Z  1, 2 .
3( x  2) 3( x  1)
e) Sã se calculeze aria suprafeþei plane cuprinsã între b) Sã se determine asimptotele verticale la graficul
graficul funcþiei f, axa Ox ºi dreptele de ecuaþii x = –1 funcþiei f.
ºi x = 1.
c) Sã se determine aria suprafeþei plane cuprinse între
7. Se considerã funcþia f : Z  Z, f (x) = x2 + 3x + 1. graficul funcþiei f, axa Ox ºi dreptele x = 3 ºi x = 4.
a) Sã se calculeze f (x), x i Z. d) Sã se calculeze lim x 2 f ( x ) .
x 
f ( x )  f (2)
b) Sã se calculeze lim . e) Sã se calculeze lim( f (3)  f (4)  ...  f (n)) .
x2 x2 n
149
b) Sã se calculeze f(0) + f(1) + f(2) + ... + f(9).
11. Se considerã funcþia f :[0, )  Z ,
c) Sã se determine ecuaþia asimptotei orizontale
x x 1 spre + la graficul funcþiei f.
f (x)   .
x 1 x  2
1 1 d) Sã se calculeze lim( x3 f ( x)) .
a) Sã se calculeze expresia f ( x )  2   , x 
x 1 x  2
e) Sã se calculeze aria cuprinsã între graficul funcþiei
x  [0,  ) .
f, axa Ox ºi dreptele verticale de ecuaþii x = 0 ºi x = 1.
b) Sã se determine asimptota orizontalã cãtre + la
graficul funcþiei f . e 1
13. Se considerã funcþia f : Z  Z, f ( x )  x 1 .
e
c) Sã se calculeze f (x), x i [0, ) .
a) Sã se arate cã f ( x )  1x  1x 1 , pentru orice x i Z.
1 e e
d) Sã se calculeze  f ( x ) dx .
0 b) Sã se calculeze  f ( x)dx .
1 x
e) Sã se calculeze lim  f (t ) dt . c) Sã se determine ecuaþia asimptotei spre + la
x  x 0
graficul funcþiei f.
12. Se considerã funcþia f : Z  Z,
d) Sã se arate cã f(x) = –f(x), oricare ar fi x i Z.
f ( x)  2x  1
( x 2  1)( x 2  2 x  2) . e) Sã se calculeze  f ( x )dx .
a) Sã se demonstreze cã are loc egalitatea f) Sã se calculeze aria suprafeþei plane cuprinse

între graficul funcþiei f, axa Ox ºi dreptele de
f ( x)  1  1 , x  Z . ecuaþii x = 0 ºi x = 1.
x 2  1 ( x  1)2  1
Parcurgând „Elemente de analizã matematicã” aþi dobândit urmãtoarele competenþe specifice?

1. Identificarea legãturilor dintre o funcþie continuã ºi derivata sau primitiva acesteia
2. Stabilirea unor proprietãþi ale calculului integral, prin analogie cu proprietãþi ale
calculului diferenþial
3. Utilizarea algoritmilor pentru calcularea unor integrale definite
4. Explicarea opþiunilor de calcul al integralelor definite, în scopul optimizãrii soluþiilor
5. Determinarea ariei unei suprafeþe plane ºi a volumului unui corp, folosind calculul
integral, ºi compararea rezultatelor cu cele obþinute prin aplicarea unor formule cunoscute
din geometrie
6. Aplicarea calculului diferenþial sau integral în probleme practice
150
Probleme recapitulative
Grupuri
 x z  
1. Fie M    | x , y , z Z, xy  0 . Sã se studieze proprietãþile operaþiei induse pe M de înmulþirea
 0 y  
matricelor.
def
2. Pe Z se defineºte legea de compoziþie x  y  x  y  ax  by , unde a, b i Z. Determinaþi a ºi b astfel
încât legea de compoziþie „  “ sã fie asociativã ºi comutativã.
def
3. Pe Z se defineºte legea de compoziþie x  y  xy  x  y  2 ; a , b Z .
Arãtaþi cã legea „  “ nu admite element neutru.
def
4. Pe mulþimea Z se defineºte legea de compoziþie: x  y  ax  by ; a , b  Z* . Determinaþi a ºi b astfel încât
legea „  “ sã fie asociativã.
def
5. Se considerã operaþia x  y  x  ay , a Z . Determinaþi a i Z astfel încât legea sã fie asociativã.
def
6. Se considerã legea de compoziþie x  y  2 xy  2 x  2 y  a , a Z . Determinaþi a i Z astfel încât legea
de compoziþie sã fie asociativã.
7. Se considerã legea x  y  xy  4a( x  y ) , a i Z. Determinaþi a i Z astfel încât „  “ sã fie asociativã.
def 1
8. Se considerã operaþia x  y  x  y  xy . Arãtaþi cã legea este asociativã, admite element neutru,
2
elementele lui M = { \ {2} sunt simetrizabile ºi legea este comutativã.
9. Fie M  { x  y 5 | x , y  {, x 2  5 y 2  1} . Arãtaþi cã M are element neutru ºi determinaþi elementele
simetrizabile (inversabile).
def
10. Fie M = (3, 5) _ Z ºi legea: x  y  xy  4( x  y )  20 . Arãtaþi cã „  “ este operaþie comutativã pe M.
def
11. Fie M = (2, 4) _ Z ºi legea: x  y  xy  3( x  y )  12 . Arãtaþi cã legea „  “ este o operaþie comutativã.
Determinaþi elementul neutru.
def
ln y 1
12. Fie M = (1, +) – {2} ºi legea de compoziþie x  y  1 (x  1) . Arãtaþi cã „  “ este comutativã.
 x  4y 2y  2 2 
13. Fie M    | x , y Z, x  2y  1 , M  M2 (Z ) . Arãtaþi cã înmulþirea indusã pe M în raport
 7y x  4 y  
cu M2(Z) este comutativã.
def
14. Fie operaþia x  y  (1 m) x  my  m. Determinaþi m i Z astfel încât legea „  “ sã fie comutativã.
 1  x 0 x  
   1
15. Fie M   Ax   0 0 0  | x  Z , x   , M  M2 (Z ) . Arãtaþi cã înmulþirea indusã pe M de
  x 0 1 x  2
   
înmulþirea matricelor este asociativã, admite element neutru ºi este comutativã.
151
16. Fie M = [5, 7] ºi legea de compoziþie: x  y  xy  6( x  y )  42 . Arãtaþi cã „C“ este o lege de compoziþie
internã asociativã, comutativã ºi cu element neutru. Determinaþi elementele simetrizabile.
def
17. Fie mulþimea M = (0, +) \ {1} ºi funcþia x  y  e ln x ln y . Arãtaþi cã legea „  “ este lege de compoziþie
internã, asociativã, cu element neutru, comutativã ºi toate elementele din M sunt simetrizabile.
def x y
18. Pe Z*+  { x  Z | x  0} se definesc legile de compoziþie: x  y  (media aritmeticã) ,
2
def 2 xy
def
xTy  xy (media geometricã) , x  y  (media armonicã) .
x y
Arãtaþi cã aceste legi de compoziþie sunt comutative ºi nu sunt asociative. Admit element neutru?
 x 0  
19. Fie mulþimea M    | x, y Z  M2 (Z) . Determinaþi elementul neutru ºi elementele simetrizabile
 z y  
ale lui M în raport cu înmulþirea matricelor.
20. Fie mulþimea M  {x  y 7 | x , y  { , x 2  7 y 2  1} . Arãtaþi cã toate elementele lui M sunt simetri-
zabile în raport cu operaþia indusã.
def
21. Fie mulþimea G = (3, +) ºi funcþia x  y  xy  3( x  y )  12 .
a) Arãtaþi cã „  “ este lege de compoziþie internã ºi cã (G , ) este grup abelian.
b) Determinaþi a, b i Z astfel încât funcþia f : Z *  G , f ( x )  ax  b sã fie un izomorfism de la grupul
(Z* , ·) la grupul (G , ) .
c) Arãtaþi cã   ...  x  ( x  3) n  3, x  G .
x  x
x de n ori
def
22. Se considerã pe m legea de compoziþie: x  y  x  y  2 . Demonstraþi cã ( m, ) este grup abelian ºi
funcþia f : m  m, f (x) = x – 2 este un izomorfism de la grupul ( m, ) la grupul (m,  ) .
def
23. Fie G = (2, +) ºi legea x  y  xy  2( x  y)  6 . Demonstraþi cã „  “ este o lege de compoziþie internã
x  x
ºi (G , ) este grup abelian. Calculaþi   ... x .
x de n ori
9( x  y )
24. Fie G = (–3, 3) _ Z ºi aplicaþia: x  y  . Arãtaþi cã „  “ este o lege de compoziþie internã ºi
9  xy
(G , ) este grup abelian.
2(e 9 x  1)
Funcþia: f : Z  G, f ( x )  este izomorfism de la grupul (Z, +) la grupul (G , ) . Arãtaþi cã ºi
e9x  1
f –1
: G  Z este izomorfism de grupuri.
 x  y  2 2 
25. Fie G    | x , y Z, x  y  0  , G  M2 (Z) .
 y x  
a) Arãtaþi cã (G, ·) este grup abelian.
b) Arãtaþi cã (³*, ·) este izomorf cu grupul (G, ·).
 1 x y  
  
26. Fie mulþimea G   0 1 z  | x , y , z  m  , G  M3 (Z ) . Arãtaþi cã (G, ·) este grup, unde „·“ este
 0 0 1  
  
operaþia indusã de operaþia de înmulþire a matricelor.
152
def
27. Fie mulþimea G = (3, +) ºi operaþia x  y  xy  3( x  y )  12 . Arãtaþi cã:
a) (G , ) este grup abelian.
b) funcþia f : G  Z *+ , f ( x )  x  3 este izomorfism de la grupul (G , ) la grupul (Z*+ , ·) , grupul multiplicativ
al numerelor reale strict pozitive.
def def
28. Pe mulþimea m a numerelor întregi se definesc legile de compoziþie x  y  x  y  1, x  y  x  y  1 .
Arãtaþi cã (m , ) ºi ( m ,  ) sunt grupuri izomorfe, (m , )  (m , ), f ( x)  x  2 .
1 0 1  
29. Se considerã mulþimea G = (E, A, A2), unde E    , A   0 2  ºi  este o rãdãcinã cubicã
 0 1   
complexã a unitãþii,  +  + 1 = 0,  = 1. Arãtaþi cã (G, ·) ese grup în raport cu înmulþirea matricelor.
2 3
 x y 2 2 
30. Arãtaþi cã pe mulþimea G    | x , y  { , x  y  1 înmulþirea matricelor determinã o struc-
 3 y x 
turã de grup. Arãtaþi cã acest grup (G, ·) este izomorf cu grupul ({( 3), ·) , unde {( 3)  { x  y 3 | x , y  {} ,
 x y 1
f : G  {( 3) , f ( A)  x  y 3 , A    . Arãtaþi cã f :{( 3)  G este izomorfism de grupuri.
 3y x
def
31. Fie mulþimea G = (1, +) ºi operaþia x  y  xy  x  y  2 .
a) Arãtaþi cã „  “ este o lege de compoziþie internã ºi cã (G , ) este grup abelian.
b) Demonstraþi cã:   ... x  ( x  1)n  1, n q, nU2 .
x  x
de n ori
1
32. Fie mulþimea G = Z \{1} ºi legea „  “ : x  y  (1 x  y  xy) . Arãtaþi cã (G , ) este grup.
2
def
33. Fie mulþimea G = (m, +) ºi operaþia „  “ : x  y  xy  m( x  y )  m2  m , m Z . Demonstraþi cã
def
34. Se considerã legea de compoziþie z1  z2  z1z2  ( z1  z2 )i  1  i , „C“: ³ D ³ « ³.
a) Arãtaþi cã mulþimea ³1 = ³ \{i} cu operaþia „*” este grup comutativ, (³1 , ) .
b) Demonstraþi: z  z  ...  z  ( z  i )n  i , n q, nU2 .
 1 ln x 0 
35. Se considerã mulþimea G  M x   0 1 0  | x  ZC \ {1} . Arãtaþi cã înmulþirea matricelor
 0 0 1  
determinã pe G o structurã de grup comutativ, (G, ·).
def xy
36. Se considerã mulþimea G = { \{k}, k {* ºi legea de compoziþie: x  y  x  y  . Arãtaþi cã
k
def
37. Fie grupul comutativ (G, ·) ºi a i G fixat. Se defineºte legea de compoziþie pe G : x  y  xya .
Arãtaþi cã (G , ) este grup comuativ..
38. Se considerã mulþimea de funcþii: G  { f : Z  (0,   ) | f ( x )  e ax , a  Z} .
a) Arãtaþi cã G este grup multiplicativ, (G, ·).
b) (G, ·) este izomorf cu grupul (Z, +), grupul aditiv al numerelor reale.
153
def xy
39. Fie mulþimea G = (0, 1) ºi operaþia x  y  . Arãtaþi:
2 xy  x  y  1
a) (G , ) este grup abelian
b) funcþia f : G  Z*+ , f ( x )  1  1 este izomorfism de la grupul (G , ) la grupul (Z+ , ·) .
x
40. Pe mulþimea numerelor complexe se definesc operaþiile: z1 u z2 = z1 + z2 + aEi, a i Z;
z1 T z2 = z1 + z2 – a. Arãtaþi cã (³, u), (³, T) sunt grupuri izomorfe: f : (³, u)  (³, T), f (z) = iz.
Inele ºi corpuri
1. Pe mulþimea m se definesc operaþiile: x u y = x + y – 3, x T y = xy – 3x – 3y + 12. Arãtaþi cã (m, u, T) este
o structurã de inel.
2. Pe mulþimea ³ a numerele complexe se considerã operaþiile: z1 + z2, z1  z 2  x1 x2  y1 y2i , unde
z1 = x1 + y1i, z2 = x2 + y2i. Arãtaþi cã (³ ,  , ) este un inel comutativ..
3. Pe mulþimea A = Z D Z se introduc urmãtoarele legi de compoziþie: (x1, y1) + (x2, y2) = (x1 + x2, y1 + y2),
(x1, y1) · (x2, y2) = (x1x2, x1y2 + x2y1).
Arãtaþi cã (A, +, ·) este inel comutativ.
 x y  
4. Fie mulþimea A    | x , y  m  . Arãtaþi cã (A, +, ·) este inel comutativ, „+“ ºi „·“ fiind operaþiile
 y x  
de adunare ºi înmulþire a matricelor.
def def
5. Fie operaþiile definite pe mulþimea {: x  y  x  y  2 , xTy  xy  2( x  y )  2 . Arãtaþi cã tripletul
({, u, T) este o structurã de corp.
 x  y y  
6. Fie mulþimea K    | x , y  { , K  M2 (Z ) . Arãtaþi cã mulþimea K împreunã cu operaþiile
 y x  y 
induse de adunarea ºi înmulþirea matricelor este un corp comutativ (K, +, ·).
7. Fie mulþimea K  { x  iy 3 | x , y {} dotatã cu operaþiile obiºnuite de adunare ºi înmulþire.

Arãtaþi cã tripletul (K, +, ·) este un corp.
def def
8. Pe mulþimea Z se definesc operaþiile: x  y  x  y  2 , xTy  2 xy  4( x  y )  10 . Arãtaþi cã (Z, u, T)
este o structurã de corp.
Polinoame
1. Gãsiþi rãdãcinile raþionale ale polinomului f  12 X 3  8 X 2  13 X  2  m[ X ].
2. Demonstraþi cã un polinom f  m[X ] nu are rãdãcini întregi dacã f (0) ºi f (1) sunt numere impare.
3. Determinaþi ordinul de multiplicitate al rãdãcinii:
a)   2 pentru f  X 5  5X 4  7 X 3  2X 2  4 X  8  m[ X ] ;
b)   2 pentru f  X 5  7 X 4  16 X 3  8 X 2  16 X  16  m[ X ].
4. Fie x1, x2, x3 rãdãcinile polinomului f  Z[X ] , f  X 3  aX  b . Construiþi polinomul g ale cãrui rãdãcini
sunt x12 , x 2 2 , x 3 2 .
154
5. Determinaþi rãdãcinile polinomului f  Z[ X ] , f  2X 3  12X 2  6 X  a ºtiind cã acestea formeazã o
progresie aritmeticã.
6. Determinaþi rãdãcinile polinomului f Z[ X ], f  2X 3  7X 2  7X  a, ºtiind cã acestea formeazã o

progresie geometricã.
7. Fie f  ³[ X ] , f  X 4  6 X 3  8X 2  aX  b. Determinaþi a ºi b ºtiind cã trei dintre rãdãcinile lui f sunt în
progresie aritmeticã ºi a patra este egalã cu suma celorlalte.
8. Determinaþi rãdãcinile polinomului f  {[X ] ºtiind cã admite rãdãcina indicatã:
a) f  X 4  aX 3  X 2  2 X  b , x  2  3 ;
b) f  X 4  2 X 3  aX 2  bX  1, x  1  2 .
9. Fie f  Z[ X ], f  X 4  aX 3  3 X 2  2 X  b . Determinaþi a ºi b ºtiind cã f admite rãdãcina z  1  i .
10. Fie f  Z[ X ], f  2 X 3  aX 2  2aX  a  2. Determinaþi a ºtiind cã f admite rãdãcina z  2  i 3 .
11. Arãtaþi cã polinomul f  X 3n  X 3m 1  X 3p  2 se divide cu polinomul g  X 2  X  1.
12. Fie f  Z[ X ] , f  X 4  2 X 3  3X 2  aX  b . Determinaþi rãdãcinile lui f ºtiind cã una dintre ele este
z  1 i .
13. Determinaþi rãdãcinile raþionale ale polinomului:
a) 4 X 4  7 X 2  5 X  1;
b) X 4  4 X 3  2X 2  12 X  9 ;
c) 6 X 4  19 X 3  7 X 2  26 X  12 .
14. Determinaþi m i Z astfel încât polinomul f  Z[ X ] , f  X 4  mX 3  2 X 2  8 împãrþit la g  X  2

sã dea restul 4.
15. Determinaþi m i Z astfel încât polinomul f  Z[ X ] , f  X 4  4 X 3  X 2  6 X  m sã se dividã cu

X + 2.
16. Arãtaþi cã polinomul f  ( X 2  X  1)4n1  X se divide cu X 2  1.
17. Arãtaþi cã polinomul f  X 6 p 1  X  1 se divide cu X 2  X  1.
18. Determinaþi numerele reale m ºi n ºtiind cã polinomul f  2 X 3  mX 2  4 X  4 n are rãdãcina dublã

  2.
19. Arãtaþi cã polinomul f  X n1  X n2  3X  3 este divizibil cu g  ( X  1) 2 . Gãsiþi câtul împãrþirii
polinomului f la polinomul g.
20. Demonstraþi cã P( X )  (1 X )6m1  (1  X )6 p1 se divide cu X 2  X  1, unde m , p  q .
Primitive. Integrale nedefinite. Integrale definite

Determinaþi primitivele urmãtoarelor funcþii:
3
1. f ( x )  x 1  9 x 2 , x Z ; 2. f ( x )  x 2  x 3  27, x Z ;
155
3. f ( x)  (x3  1) x4  4x  1, x  (2, ) ; 4. f ( x)  e x sin(e x ), x Z ;
n
5. f ( x )  sin x cos x, x Z, n q ; 6. f ( x )  e x cos(e x ), x Z ;
1  tg 2 x   2 4  
7. f ( x )  , x   0,  ; 8. f ( x )  tg x  tg x, x   0,  ;
tg x  2  2
e tg x    e c tg x
9. f ( x )  2
, x   ,  ; 10. f ( x )  , x   0,   ;
cos x  2 2 sin 2 x
sin 3 x   1
11. f ( x )  , x   0,  ; 12. f ( x )  , x 1;
cos x  2 x ln x
x
e 3
13. f ( x)  , x 0; 14. f (x)  x2e x , x Z ;
x
x 2 ln x
15. f ( x )  2
, x 1; 16. f ( x)  e2 x , x 0;
ln  x x 
x x
17. f ( x)  , x Z ; 18. f ( x)  , x Z ;
4
4 x2  1 x 1
x sin x  2 
19. f ( x )  , x  ( 1,1) ; 20. f ( x )  , x   0,  ;
1 x 4 1  2cos x  3 
sin x   sin 2 x
21. f ( x )  3
, x   0,  ; 22. f ( x )  , x   0,   ;
cos x  2 sin x
ex 1 1
23. f ( x )  , x Z ; 24. f ( x )  , x Z ;
e 2x
1 e  e x
x
x3 1
25. f ( x )  2 2
, x Z ; 26. f ( x )  , x 1;
(1  x ) x ln x ln(ln x )
ln3 x 1
27. f ( x)  , x 1; 28. f ( x)  , x Z ;
x 1  e2 x
1 1   
29. f (x)  , x (0, ) ; 30. f ( x )  , x   ,  ;
sin x cos x  2 2
ln x ln x
31. f ( x )  2
, x e; 32. f ( x )  , x  1;
x (1  ln x ) x
1    cos x
33. f ( x )  2
, x   ,  ; 35. f ( x )  , x Z ;
cos x 1  tg x  4 2 1  sin 2 x
sin 2 x 1  x2
36. f ( x )  , x Z ; 37. f ( x )  , x  (0,1) .
1  cos 2 x x
156
Determinaþi urmãtoarele integrale nedefinite:
xdx 1 xdx
38.  2 x2  3x  1, x   2 ; 39.  2 x 2  3x  2 , x  2 ;
2 x 2  41x  91 x5  x 4  8
40.  ( x  1)( x  3)( x  4) dx, x  4 ; 41.  x3  4 x
dx , x  2 ;
dx 3 x3  1
42.  6 x 3  7 x 2  3x , x  2 ; 43.  4 x 3  x dx, x  1;
32 xdx 5 xdx
44.  (2 x  1)(4 x 2  16 x  15) , x  2 ; 45.  x 4  3x 2  2 , x  2;
(2 x 2  5) dx 3x 3  2 x 2  x  2
46.  x 4  5x2  6 ,x 3; 47.  dx , x  1 ;
x 4  x2
2
x 2  3x  2 1  x 2
48.  x3  2 x 2  x dx , x  2 ; 49.  x   x  1  dx, x  1 ;
( x 3  1) dx x 2  3x  3
50.  , x  1; 51.  dx , x  2 ;
x3  x2 ( x  2)3
dx x 2 dx
52.  x4  x 2
, x 1; 53.  ( x  2)2 ( x  4)2 , x  2 ;
x3  6 x 2  9 x  7  x 1 
4
54.  dx , x  5 ; 55.   x  1  dx, x  0 ;
( x  2)3 ( x  5)
x 5dx ( x 2  2 x  3)dx
56.  ( x  1)2 ( x 2  1) , x  1; 57.  ( x  1)( x 3  4 x 2  3x ) , x  3 ;
7x3  9 dx
58.  x 4  5x 3  6 x 2 dx, x  3 ; 59.  x3  x 2 , x  0 ;
xdx 2 x 2  3x  3
60.  x 3  1, x  1 ; 61.  ( x  1)( x 2  2 x  5) dx, x  1 ;
( x 4  1) dx x 2 dx
62.  x3  x 2  x  1, x  1 ; 63.  x 4  1, x  1 ;
dx dx
64.  x 4  x3  x 2  x , x  0 ; 65.  ( x  1)2 ( x 2  1) , x  1 ;
157
( x 5  2 x 3  4 x  4) ( x 3  6)dx
66.  x4  2x3  2x2
dx , x  0 ; 67.  x 4  6 x2  8, x Z ;
x3  x  1 (5 x 2  12)dx
68.  ( x 2  2) 2
dx , x  Z ; 69.  ( x 2  6 x  13)2 , x Z ;
(3x  5) dx dx
70.  ( x 2  2x  2)2 , x  Z ; 71.  ( x 2  1)2 , x  Z ;
( x 3  1) dx 2x3  6x2  6 x  4
, x Z ; dx , x  Z ;
72.  ( x 2  4 x  5) 2
73.
 ( x 2  2 x  2)2
dx xdx
74.  ( x 4  1)2 , x Z ; 75.  (1  x 2 )(1  x )2 , x  1 ;
( x 2  4) dx
76.  x 4  2 x 2  1, x  1.
Calculaþi integralele nedefinite:
77.  sin 3x cos5 xdx, x  Z ; 78.  sin10 x sin15 xdx, x  Z ;

x x 2
79.  cos 2 cos 3 dx, x Z ; 80.  sin x cos 4 xdx , x  Z ;
3 2 sin 3 x
81.  sin x cos xdx, x  Z ; 82.  cos4 x dx, x  (0, ) ;
cos2 x dx  
83.  sin6 x dx, x  (0, ) ; 84.  sin2 x cos4 x , x   0, 2  ;
dx dx  
85. 
 sin5 x cos3 x , x  0, 2 ;  86.  3  5cos x , x   0, 2  ;
cos x sin x  
87.  1  cos x dx, x  (0, ) ; 88.  1  sin x dx, x   0, 2  ;
1  tg x   sin x  
89.  1  tg x dx, x   0, 4  ; 90.  (1  cos x )3 dx, x   0, 2  ;
sin 2 x dx cos 2 x  sin 2 x

91.  1  sin 2 x , x Z ; 92.  cos4 x  sin 4 x dx, x  Z ;
158
cos x   dx   
93.  sin2 x  6sin x  5 dx, x   0, 2  ; 94.  1  tgx , x    4 , 2  ;
sin x cos x   cos x  

95.  sin x  cos x dx, x   0, 2  ; 96.  cos3 x  sin3 x dx, x   0, 2  ;
cos 2 xdx   cos 4 x dx

97.  sin x  sin 3x , x   0, 6  ; 98.  1  cos2 x , x Z .
99. Arãtaþi cã funcþiile urmãtoare sunt continue ºi calculaþi integralele indicate:
3  x 2 , x  [–1, 1] 5  1  x , x  [ 0, 1]
a) 1 f ( x ) dx ; f ( x )   ; b)  f ( x ) dx , f ( x )   ;
 x , x  (1, 3]
0 3
 4 ( x  1) , x  (1, 5]
1 2
c)  f ( x ) dx , f ( x )  min{ x , 1  x } ; d)  f ( x ) dx , f ( x )  max{1, ln(1  x 2 )} ;
0 0
 x2  1 1  (x  x ) 2
 , x  (0, 1]
f ( x )dx , f ( x )   1– x , x [0, 1) ;
1  1 
e)  f ( x )dx , f ( x )   x 2  x x ; f) 
0 0
 – 1 , x0  0 , x 1
arctg 1 , x  (0, 1]  1 1  
1  x

 sin 2 x  x 2 , x   0, 2 
g)  f ( x ) dx , f ( x )   ; h)  2
f ( x )dx , f ( x )   .
 1
0  0
 , x0 , x0
 2  3
Calculaþi integralele urmãtoare:
3 1 ( x  1) 2
1
100. a)  1
3 x ( x 2  1)
dx ; b) 0 x 2  1 dx ;
3 ( x  1) 2 0 3x  2
c)  1 dx ; d)  dx .
3 x ( x 2  1) 2 x3  x 2  2
1 1
101. a)  x x x dx ; b)  x 3 1  x 2 dx ;
0 0
1 x3  1 2
c)  dx ; d)  (2 x 5  4) 4  x 2 dx .
1 2 2
x 3
2 1
102. a)  x 2  1dx ; b)  3  2x  x 2 dx ;
1 3
1 x 1 1 x
c)  dx ; d)  dx .
0
1 x 0 1 x
e ln 2 x ; 3 ln x
103. a)  dx b)  dx ;
1 x 2 ( x  1) 3
1 1 e x 1
c) 
x
e ln(1  e )dx ; x
d)  dx .
0 0 ex 1
159
 0
104. a)  sin x dx ; b)  sin x dx ;
 2 
 2
c)  1  sin 2 xdx ; d)  1  cos 2 xdx .
 0
3 x2 1 1
105. a)  1 2
dx ; b)  e x  1 dx ;
3 x ( x  1) 1
1 3
c)  e x x dx ; d)  e
x  x 1
dx .
1 0
e 2 x 1
106. a)  1 ln x dx ; b)  x e dx ;
0
e
2 2
c)  x sin x dx ; d)  x | cos x | dx .
0 0

cos 2 x  cos x
107. a)  6
dx ; b)  dx ;
0 1  2sin 2 x 0 4  3cos 2 x
 
c)  4
tg 4 x dx ; d)  4
tg 5 x dx .
0 0
 
4
108. a)  4
sin x cos2 xdx ; b)   cos x cos 2 xdx ;
0 
4
 1  sin x
c)  dx ; d)  dx .
0 1  cos5 x 0
(2  cos x ) 2  sin2 x
 
109. a)  2
x  sin 2 x dx ; b)  2
x  cos 2 x dx ;
0 0
 
c)  x 2 sin 2 x dx ; d)  x 2 cos 2 x dx .
0 0
 
110. a)  cos nx dx ; b)  sin 2 nx dx ;
0 0
c)
2  1
 arccos(cos nx ) dx ; d)  dx .
0 0 1  sin nx
1 1
111. a)  arcsin
0
xdx ; b)  arccos
0
xdx ;
1 1
c)  x  arcsin xdx ; d)  x  arccos xdx .
0 0


2  sin 2 x x
112. a)  2
(sin x  cos x )e x dx ; b)  4
e dx ;
0 0 1  cos 2 x

cos x x  sin 3 x

c)  2
dx ; d)  dx .
0 sin x  cos x 0 1  cos 2 x
2 1
113. Calculaþi integrala  f ( x ) dx , unde f ( x )  lim(1  x 2 n ) n , x [0, 2] .
0 n
1 1 2 1 2
114. Stabiliþi inegalitãþile urmãtoare: a) 1T0 x4 1dxT 2 ; b) 2 e T0 ex dx  0 e1x dxT1 e .
160
114. Calculaþi urmãtoarele limite:
1  sin nx 8 n  3 x 1 4 n  x 1
a) lim  x n (1  x n ) dx ; b) lim 0 dx ; c) lim  dx ; d) lim 1 dx .
n 0 n n x n 1
n 3 x 1 n nx x  1
115. Folosind metoda integrãrii prin pãrþi, stabiliþi o relaþie între integralele In ºi In–1 (n U 1) ºi calculaþi
integralele I0, I1, I2, I3, în urmãtoarele situaþii:
1 n
b) I n   x x dx ;
e n 1 1
a) I n   (ln x ) dx ; c) I n   x n  1  x dx ; d) I n   (1  x 2 ) n dx .
1 0 e 0 0

3x  1
1. Fie f : Z\{–2}  Z, f ( x )  .
x2
a) Stabiliþi monotonia lui f.

b) Determinaþi ,  i Z pentru care: f ( x )    , x  2 .
x2
c) Calculaþi aria suprafeþei limitatã de graficul funcþiei, axa Ox ºi dreptele de ecuaþii x = –1 ºi x = 0.
2. Fie f : [0, ]  Z, f (x) = cos2x + 2sinx.
a) Calculaþi f (x), µ x i (0, ) ºi determinaþi punctele de extrem ale funcþiei.
b) Calculaþi aria curinsã între graficul funcþiei ºi axa Ox.
3. Fie f : (–1, +)  Z, f (x) = x + ln(1 + x).
a) Calculaþi f (x) ºi stabiliþi intervalele de monotonie.
b) Pentru  i (–1, 0), calculaþi A() - aria suprafeþei cuprinsã între graficul lui f, axa Ox ºi dreptele x =  ºi
x = 0.
c) Calculaþi lim A( ) .
1
4. Fie f : [0, 3]  Z, f ( x )  x 3  x .
f (3  h)  f (3)
a) Calculaþi lim .
h0
h 0
h
b) Determinaþi o primitivã a lui f pe [0, 3].
c) Calculaþi aria suprafeþei determinatã de graficul funcþiei ºi axa Ox.
d) Calculaþi volumul corpului de rotaþie obþinut prin rotirea graficului funcþiei f în jurul axei Ox.

5. Fie f :  0,   Z , f (x) = 1 + cos3x.
 3
a) Calculaþi f (x), f (x).
b) Reprezentaþi grafic funcþia f.
c) Calculaþi aria suprafeþei determinatã de graficul funcþiei f ºi axa Ox.
d) Calculaþi volumul corpului de rotaþie obþinut prin rotirea graficului funcþiei f în jurul axei Ox.
6. Fie f : Z  Z, f (x) = ex + 4e–x.
a) Determinaþi intervalele de monotonie ale funcþiei f.
b) Fie S = {(x, y) | 0 T x T ln4 ºi 0 T y T f (x)}. Calculaþi aria lui S ºi volumul corpului obþinut prin rotirea
lui S în jurul axei Ox.
c) Fie S  {( x , y) | 0Tx Tln 4 ºi f ( x)T yT5}. Calculaþi aria lui S ºi volumul corpului obþinut prin rotirea lui S în
jurul axei Ox.
161

7. Fie f :  0,   Z, f (x) = sin24x.
 4
 4
3 1 1

a) Fie S  ( x , y )|0T x T  ºi 0T y T f ( x ) . Calculaþi aria suprafeþei S.
b) Demonstraþi cã sin 4 4 x   cos16 x – cos8 x pentru orice x i Z.

8 8 2
c) Calculaþi volumul corpului obþinut prin rotirea lui S în jurul axei Ox.
1
8. Fie f : (1, +)  Z, f ( x )  .
x ln x
a) Calculaþi  f ( x )dx .
b) Pentru  i (1, e), soluþie a ecuaþiei f (x) = x, notãm: S()  {( x , y)| Tx Te ºi f ( x)T yTx} . Calculaþi aria lui
S().
1 1 x
9. Fie f : (–1, 1)  Z, f ( x )  ln .
2 1– x
a) Arãtaþi cã f este bijectivã ºi calculaþi f –1.
b) Fie S  {( x , y )|0T xT1, 0T yT1 ºi f –1( x )T y T f ( x )} . Calculaþi aria lui S.
1
10. Fie f : Z  Z, f ( x )  .
1 ex
a) Arãtaþi cã f (x) + f (–x) = 1, µ x i Z.
3
b) Calculaþi:  f ( x ) dx .
–3
c) Fie S  {( x , y )|0T x T1, f ( x )T y T1} . Calculaþi aria lui S ºi volumul corpului de rotaþie obþinut prin rotirea
lui S în jurul axei Ox.
11. O sferã ºi un cub au fiecare aceeaºi arie totalã, S. Care are volumul mai mare?
Indicaþie. Se calculeazã în funcþie de S raza sferei ºi latura cubului.
12. Reprezentaþi ºi calculaþi aria subgraficului f :

4 x2
a) f :[–2, 2]  Z, f ( x )  ;
x  1  x 1
b) f :[0, 2 ]  Z, f ( x )  sin x  3  cos x .
13. Reprezentaþi ºi calculaþi aria mulþimii D din semiplanul superior (y U 0), mãrginitã de:
a) parabola de ecuaþie y = –x2 + 2x + 3 ºi axa Ox;
b) parabola de ecuaþie y2 = x, axa Ox ºi dreapta de ecuaþie x + y = 2.
162
Teme de sintezã pentru
pregãtirea examenului de bacalaureat
Tema 1 – Tipuri de raþionament logic:
inducþia matematicã (clasa a IX-a)
1. Folosind metoda inducþiei matematice demonstraþi urmãtoarele egalitãþi:

a)  niq* , 1 + 2 + 3 + ... + 2n = n(2n + 1)
2 2
b)  niq* , 13  23  ...  n3  n ( n  1)
4
2. Demonstraþi prin inducþie matematicã:
g ne 4n3  1j ,  n U 1.
2
b 2
a) 12  32 ... 2n  1 
2 2
b g 2
b) 1  2  2  3 ... n  1 n 
e jb
n n2  1 3n  2 g ,  n U 1.
12
3. Calculaþi S1= 1 · 2 + 2 · 3 + ... + n · (n + 1).
1 a b
4. a) Determinaþi a, b iZ astfel încât k (k  2)  k  k  2 ,  k i q*.
b) Calculaþi suma S  1  1  ...  1 , niq* ºi verificaþi prin metoda inducþiei matematice

1 3 2  4 n  (n  2)
rezultatul.
1 a b
5. Determinaþi a, b iZ astfel încât k (k  3)  k  k  3 , k iq*. Calculaþi suma
S  1  1  ...  1
1 4 2  5 n(n  3) , n iq* ºi verificaþi prin metoda inducþiei matematice rezultatul obþinut.
6. Demonstraþi prin inducþie matematicã:

FG 1IJFG1  1IJ...FG1 1 IJ  n  2 , nU1.
H 4KH 9K H (n 1) K 2n  2
a) 1  2
b) Numãrul 5 · 23n–2 + 33n–1 este multiplu de 19, n i q*.

7. Pentru orice n U 1 natural, notãm n! = 1 · 2 · 3 · .. · n (citim „n factorial”).
a) Calculaþi: 1!; 2!; 3!; 4!; 5!;
b) Arãtaþi cã (n + 1)! = n!(n + 1);
c) Demonstraþi prin inducþie matematicã egalitatea: 1 · 1! + 2 · 2! + ... + n · n! = (n + 1)! – 1.
163
Tema 2 – Metode de numãrare:
probleme de numãrare (clasa a IX-a); mulþimi finite ordonate; permutãri ; aranjamente; combinãri;
binomul lui Newton; probabilitãþi (clasa a X-a)
1. Determinaþi câte numere de 2 cifre se pot forma utilizând numai cifre din mulþimea {0, 1}.
2. Determinaþi câte submulþimi are o mulþime cu 4 elemente.
3. Calculaþi în câte moduri se pot permuta 3 elemente distincte.
4. Determinaþi câte submulþimi nevide are o mulþime cu 6 elemente.
5. Fie mulþimea M = {0, 1, 2, 3, 4, 5}.

a) Determinaþi câte submulþimi cu 3 elemente are mulþimea M.
b) Determinaþi câte numere cu 6 cifre distincte se pot forma cu elementele mulþimii M.
6. Calculaþi valoarea sumei C91  2C92  3C93  ...  9C99 .
7. Determinaþi câte triunghiuri se pot forma utilizând segmente având lungimile din mulþimea {1, 2, 3}.
8. Determinaþi câte numere de forma ab , cu a < b, existã.
9. Determinaþi câte submulþimi cu 2 elemente are o mulþime cu 9 elemente.
n
 1 
10. Se considerã binomul lui Newton  x   . Dacã suma primilor trei coeficienþi binomiali este 22,
 2x 
determinaþi n.
n
 Am  120  0
11. Determinaþi numerele naturale m ºi n, n T m, ºtiind cã  n , unde Amn sunt aranjamente de
20 Pn  Am
m elemente luate câte n ºi Pn reprezintã permutãrile a n elemente.
12. Determinaþi probabilitatea ca un element din mulþimea {1, 2, ..., 10} sã fie numãr par.
13. Calculaþi probabilitatea ca un element al mulþimii {1, 2, 3, ..., 10} sã fie impar.
14. Calculaþi probabilitatea ca un element din mulþimea {1, 2, ..., 5} sã fie numãr par.
15. Calculaþi probabilitatea ca un numãr n din mulþimea {0, 1, 2, ..., 100} sã fie pãtrat perfect.
16. Calculaþi probabilitatea ca un element din mulþimea {1, 2, ..., 12} sã fie impar.
17. Calculaþi probabilitatea ca un element din mulþimea {1, 2, ..., 10} sã fie numãr prim.
18. Calculaþi probabilitatea ca un element din mulþimea {1, 2, ..., 10} sã nu fie divizibil cu 3.
19. Calculaþi probabilitatea ca un element din mulþimea {1, 2, ..., 9} sã fie numãr prim.
20. Determinaþi probabilitatea ca un element x din mulþimea 2, 0, 1, 2, 3 sã fie soluþie a ecuaþiei
x  3x  2  0 .
3
21. Calculaþi probabilitatea ca un element al mulþimii {0, 1, 2, 3, 4, 5, 6} sã fie soluþie a ecuaþiei:

x – 4x = 0.
3
22. Calculaþi probabilitatea ca un element n din mulþimea {1, 2, 4, 8} sã verifice relaþia

log 2 n  log 2 n 2  (0, 2) .
23. Calculaþi probabilitatea ca un element al mulþimii {1, 2, 3, ..., 10} sã se dividã cu 6.
164
Tema 3 – Mulþimi de numere:
mulþimea numerelor reale Z (clasele a IX-a ºi a X-a); mulþimea numerelor complexe ³ (clasa a X-a)
2
1. Dacã x  1,2 , calculaþi expresia  
x  2 x 1  x  2 x 1 .
2. Calculaþi log 2 3  log 3 4 .

3. Calculaþi log 2 3  log 2 4  log 2 6 .
4. Verificaþi care dintre numerele urmãtoare este mai mare: 24 sau 42 .
5. Calculaþi i4 – i2.
6. Determinaþi conjugatul numãrului complex z = 5 – 6i.

7. Determinaþi în ce cadran este argumentul numãrului complex z = –1 – i.
8. Determinaþi partea realã a numãrului (1 + i)(1 – 2i).
9. Determinaþi modulul numãrului complex z = 4 + 3i.
10. Determinaþi conjugatul numãrului complex 2i – 1.
1 3
11. Determinaþi modulul numãrului complex  i .
2 2
12. Calculaþi i2006.
1
13. Determinaþi partea realã a numãrului .
2  3i
1 i
14. Dacã z  , atunci:
1 i
a) Calculaþi |z|.
b) Determinaþi z 2006 .
1
15. Determinaþi conjugatul numãrului complex .
3 i
1
16. Determinaþi conjugatul numãrului .
4  3i
1 i
17. Determinaþi modulul numãrului .
1 i
1  2i
18. Determinaþi modulul numãrului complex .
2i
1
19. Calculaþi .
1  3i
20. Determinaþi modulul numãrului (2 + 3i)2 .
1  2i
21. Determinaþi partea imaginarã a numãrului .
2i
22. Determinaþi modulul numãrului 2  3i .

1 i
23. Calculaþi conjugatul numãrului 1 .
2i
165
Tema 4 – Elemente de calcul matricial ºi sisteme de ecuaþii liniare (clasa a XI-a)
  1 0  
1. Se considerã mulþimea G   A( x )  M2 (³) | A( x )    .
  x 1  
a) Calculaþi determinantul matricei A(x).
b) Calculaþi inversa matricei A(x).
c) Determinaþi matricea B = 2A(x) – A2(x).
d) Calculaþi soluþia ecuaþiei A(x)2006 = A(1).
e) Determinaþi rangul matricei B, unde B = A4 + 3A2 + 2I2.
 2m 6 m 
 
2. Se considerã matricea A   5 5  m  1 m  , unde m Z. Arãtaþi cã det A  5  m3  m2  6  .
 m 8 m  1

1 0  1 2 
3. Fie matricele A    ºi B   .
 1 1  0 1 
a) Calculaþi A2.
b) Arãtaþi cã matricea A este inversabilã ºi gãsiþi A–1.
c) Rezolvaþi ecuaþia AX = B.
d) Calculaþi An, unde n U 1.
e) Determinaþi o matrice C  I2 cu proprietatea AC = CA.
 x yz2

f) Rezolvaþi sistemul:  x  y  z  1 .
2 x  y  3z  0

  x 5y  2 2 
4. Fie M   A    | x , y  m , x  5 y  1 .
 y x  
a) Arãtaþi cã I2 i M.
b) Arãtaþi cã, pentru oricare A, B i M, A · B i M.
c) Arãtaþi cã, pentru oricare A i M, existã A–1 ºi A–1 i M.
d) Arãtaþi cã existã A i M, A @ I2.
e) Arãtaþi cã ecuaþia x2 – 5y2 = 1 are o infinitate de soluþii în m.
 3 4  1 0
5. În mulþimea M2(Z) se considerã matricele A   , I2    , precum ºi submulþimea
 3 4  0 1
G = {X(a) | a i Z ºi X(a) = I2 + aA}.
a) Verificaþi cã A2 = 7A.
b) Verificaþi cã I2 i G.
c) Arãtaþi cã X(a)X(b) = X(a + b + 7ab).
1 1
d) Arãtaþi cã X ( a) X  –   X  –  , a  Z .
 7  7
1 –a 
e) Arãtaþi cã, dacã a  – , atunci X (a) X    I2 .
7  1  7a 
166
f) Verificaþi dacã G este grup comutativ.
n
 1 1
g) Utilizând metoda inducþiei matematice, sã se demonstreze cã ( X (a))n  X  7n–1  a   –  , n q* .
  7 7
 0 1  1 0
6. În mulþimea M2 (³) se considerã matricele A    ºi I 2   0 1  , precum ºi submulþimea
 1 0   
G = {X i M2(³)|AX = XA}.
a) Verificaþi cã A i G ºi I2 i G.
b) Gãsiþi o matrice T i M2(³) cu proprietatea T  G .
c) Verificaþi cã A2 = I2.
d) Arãtaþi cã, dacã a, b i³, atunci matricea B = aI2 + bA i G.
e) Calculaþi A2005.
f) Verificaþi dacã G este grup, unde legea de compoziþie e datã de adunarea matricelor.
 1 1  1 0
7. În mulþimea M2(Z) se considerã matricele A    ºi I 2   .
 2 2  0 1
a) Calculaþi determinantul matricei A.
b) Verificaþi cã A2 = 3A.
c) Utilizând metoda inducþiei matematice, arãtaþi cã An = 3n–1A, ¼ n i q*.
d) Determinaþi numãrul real m, astfel încât (I2 + A)(I2 + mA) = I2.
a b
Fie matricea X    în M2(Z).
c d
e) Arãtaþi cã X 2 – (a + d)X + (ad – bc)I2 = 0.
f) Arãtaþi cã, dacã X 3 = O2, atunci X 2 = O2.
  a 0 0 
   
8. Pe mulþimea M   A   b a 0  , a , b , c Z , a  2 . Se introduce legea de compoziþie „  “
  c b a 
   
 1 0 0
 
astfel: A  B  A  B  2( A  B  I 3 ) , unde I3   0 1 0 .
 0 0 1
 
a) Verificaþi dacã A  B  M , pentru orice A ºi B din M.
b) Verificaþi dacã legea este comutativã.
c) Verificaþi dacã legea este asociativã.
d) Verificaþi dacã existã element neutru pentru legea de compoziþie.
e) Determinaþi ce structurã algebricã determinã pe M legea „  “.
f) Calculaþi I 3  I 3 .
167
Tema 5 – Structuri algebrice:
grup; inel; corp (clasa a XII-a)
1. Pe mulþimea G = (–2, +) se defineºte legea x  y  xy  2 x  2 y  2 .

a) Aflaþi elementul neutru al legii.
b) Aflaþi simetricul lui 2 în raport cu legea „  “ .
c) Calculaþi suma soluþiilor ecuaþiei xˆ 3  xˆ în m6.
d) Aflaþi probabilitatea ca un element din m8 sã fie inversabil.
e) Aflaþi câte soluþii reale are ecuaþia 9x – 4 · 3x + 3 = 0.
2. Pe Z se considerã legea de compoziþie x ° y = xy + x + y, x, y Z .

a) Arãtaþi cã a ° b = (a + 1)(b + 1) – 1, a, b Z .
b) Rezolvaþi în Z inecuaþia x ° x < 0 .
c) Rezolvaþi în (0, ) ecuaþia  log 3 x    log 4 x   1 .
d) Gãsiþi x, y  {\ m astfel încât x  y  m .
e) Arãtaþi cã legea „°” determinã pe intervalul (-1, ) o structurã de grup.
1
3. Pe Z se defineºte legea de compoziþie a  b  ( a  b  ab  1) .
2
a) Determinaþi elementul neutru al legii de compoziþie, e.

b) Determinaþi x pentru care nu existã y astfel încât x  y  e .
4. Pe mulþimea numerelor reale Z se considerã legea de compoziþie internã x  y  2 xy  2( x  y )  k , k

fiind o constantã realã.
a) Arãtaþi cã x  y  y  x , oricare x ºi y numere reale.
b) Arãtaþi cã existã o valoare k0 a lui k pentru care legea este asociativã.
c) Pentru k0 determinat la b), arãtaþi cã existã element neutru e.
d) Verificaþi dacã, pentru oricare x, existã y astfel încât x  y  e .
e) Rezolvaþi ecuaþia x  4  5 .
x  y  z  1

f) Rezolvaþi sistemul  2 x  3 y  4 z  1 .
 3x  2 y  5 z  2

168
Tema 6 – Inele de polinoame având coeficienþi într-un corp comutativ
({, Z, ³, mp, p prim) (clasa a XII-a)
1. Fie polinomul f (X) = X2 + 3X + 9 cu rãdãcinile x1 ºi x2. Notãm cu Sn  x1n  x2n , n  q* .

a) Calculaþi S1 .
b) Calculaþi S2.
c) Calculaþi restul împãrþirii polinomului X 3 – 27 la f.
d) Arãtaþi cã x13  27 .
e) Calculaþi S6 .
2. Se considerã polinomul f = X 4 – X + 1 cu rãdãcinile x1, x2, x3, x4 i³.
2 2
 1  1 1
a) Calculaþi expresia f   X 2     X    .
 2  2 2
1

b) Determinaþi mulþimea x  Z | f ( x )  .
2 
c) Aflaþi numãrul de rãdãcini pozitive ale polinomului f.
d) Aflaþi a i ³ pentru care f = a(X – x1)(X – x2)(X – x3)(X – x4).
e) Calculaþi produsul (2 – x1)(2 – x2)(2 – x3)(2 – x4).
3. Sã se determine valoarea polinomului P = X 2  3̂ X  m5 [ X ] în 2̂ .

4. Se considerã polinomul f  X 2  X  1 cu rãdãcinile x1, x2 ³ .
a) Determinaþi restul împãrþirii polinomului X3 – 1 la polinomul f .
b) Calculaþi expresia x13  x23 .
c) Calculaþi suma x1  x2  x1 x2 .
d) Calculaþi suma x12004  x2 2004 .
e) Calculaþi suma 1  x1  x12  ...  x121 .
5. Fie polinomul f = X3 + 2X2 – 3X + 1 având rãdãcinile x1, x2, x3 i ³.

a) Calculaþi x1 + x2 + x3.
b) Calculaþi x14  x24  x34 .
6. Se considerã polinoamele f = X 3 + aX 2 + bX + 5, a, b i Z ºi g = X 3 + X 2 + 2X + 2. Notãm cu x1, x2,

x3 i ³ rãdãcinile polinomului g.
a) Determinaþi a ºi b, ºtiind cã polinomul X + 1 divide pe f ºi cã f (3) = –3.
b) Calculaþi suma x1 + x2 + x3.
c) Aflaþi restul împãrþirii polinomului g la polinomul X 2 – X.
d) Aflaþi numãrul de valori reale pe care le poate lua expresia E  x12  x2  x3 , când permutãm rãdãcinile
x1, x2 ºi x3 în toate modurile posibile.
e) Determinaþi numãrul de soluþii reale ale ecuaþiei g(3x) = 0.
169
Tema 7 – Funcþii definite pe q (ºiruri): exemple de ºiruri:
progresii aritmetice; progresii geometrice (clasa a X-a)
1. Aflaþi câte submulþimi cu 3 elemente ale mulþimii {1, 2, ..., 6} au elementele în progresie aritmeticã.
2. Daþi exemplu de 3 numere care se aflã atât în progresie aritmeticã, cât ºi în progresie geometricã.
3. Verificaþi dacã existã 4 numere care se aflã atât în progresie aritmeticã, cât ºi geometricã.
4. Calculaþi sumele:
a) S1  16  17  18  ...  143 ;
b) S2  23  28  33  ...  158 .
5. Calculaþi suma: S  1  2  22  ...  263 .

1 1 1
6. Determinaþi partea întreagã a numãrului: 3  2  ...  100 .
3 3
1 1 1
7. Pentru orice n i q* se considerã Sn    ...  .
1 3 3  5 (2n  1)(2n  1)
a) Verificaþi dacã 2 1 1 , n i q*.
  ¼
n( n  2) n n  2
b) Calculaþi S4.
c) Calculaþi Sn, ¼ n i q*.
14
d) Gãsiþi cel mai mic numãr natural nenul n, pentru care Sn  .
15
e) Calculaþi S30 – S20.
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
8. Fie sumele S2n  1     ...   , An    ...  ºi Tn  1   ...  .
2 3 4 2n  1 2n n 1 n  2 2n 2 n
a) Arãtaþi cã S4 = A2.
1 1 1 1 
b) Demonstraþi cã S2 n  1   ...     ...   1  2  .
3 2n  1  2 2n 
c) Arãtaþi cã S2n = T2n – Tn.
d) Arãtaþi cã An = T2n – Tn.
e) Arãtaþi cã S2n = An, ¼ n i q*.
f) Arãtaþi cã S2n – ln2 = (T2n – ln2n) – (Tn – lnn).
1 1 1
9. Se considerã suma: Sn  ln  1  2   ln  1  2   ...  ln 1  2  .
 2   3   n 
a) Calculaþi S2 .
b) Calculaþi S4.
 1  1   1  1 
c) Calculaþi ln  1  2   ln  1  2 
 ln  1    ln  1  
 n   ( n  1)   n  n  1
( n  1)(n  1)
d) Calculaþi 1  12  .
n n2
n 1
e) Calculaþi Sn  ln .
2n
170
Tema 8 – Funcþii:
funcþia de gradul I; funcþia de gradul al II-lea (clasa a IX-a); funcþia polinomialã; funcþia putere;
funcþia radical; funcþia exponenþialã; funcþia logaritmicã; funcþii trigonometrice directe ºi inverse;
operaþii cu funcþii: operaþii algebrice (clasele a X-a ºi a XII-a)
1. Se considerã funcþia f : Z  Z, f ( x)  x 2  3x  p , unde p i Z. Aflaþi pentru ce valoare a lui p funcþia

1
admite un minim egal cu  , pentru valoarea p gãsitã.
4
2. Sã se determine minimul funcþiei f : Z  Z, f(x) = x2 + x – 2.
3. Se considerã funcþia f : Z  Z, f(x) = x2 – 2x.

a) Rezolvaþi ecuaþia f(x) = 0.
b) Calculaþi f(0).
c) Arãtaþi cã f(x) = (x – 1)2 – 1.
d) Determinaþi mulþimea f(Z) = {f(x) | x i Z)}.
4. Fie funcþia f : Z  Z , f ( x)  x2  2x  3. Calculaþi produsul f (1) f (2) f (10) .
5. Se considerã funcþia f : Z  Z, f(x) = (x + 2)2006 – x2006.

a) Calculaþi f (x), x i Z.
b) Verificaþi cã f (–1 – x) + f (–1 + x) = 0, ¼ x i Z.
c) Arãtaþi cã funcþia f este strict crescãtoare pe Z.
d) Rezolvaþi ecuaþia f(x) = 0.
e) Determinaþi intervalele de convexitate ºi de concavitate ale funcþiei f.
6. Fie f : Z  Z, f(x) = x2 + x + 1. Determinaþi imaginea funcþiei f.
7. Se considerã funcþia f : m  m , f ( x )  2 x  1 .
a) Calculaþi suma f (1)  f (2)  ...  f (2005) .
b) Arãtaþi cã mulþimea m   f ( x ) x  m este infinitã.
c) Verificaþi dacã, x  y  m , atunci f ( x )  f ( y ) .
8. Fie funcþia f(x) = log3(3 – 2x), f : D  Z.

a) Determinaþi D, domeniul maxim de definiþie al funcþiei f.
b) Rezolvaþi ecuaþia log3(3 – 2x) = 0.
c) Determinaþi coordonatele punctului de intersecþie al graficului funcþiei f cu axa Ox.
d) Determinaþi coordonatele punctului de intersecþie al graficului funcþiei f cu axa Oy.
3  2 x1
e) Demonstraþi cã, dacã x1 < x2, x1, x2 i D, atunci log 3 0.
3  2 x2
f) Calculaþi f(1) · f(0) · f(–3).
171
Tema 9 – Studiul proprietãþilor funcþiilor folosind analiza matematicã:
limite de funcþii (asimptote); continuitate; derivabilitate; reprezentarea graficã a funcþiilor (clasa a XI-a)
1. Se considerã funcþia f : Z  Z, f(x) = x3 + x.

a) Calculaþi f ( x ), x Z .
f ( x )  f (1)
b) Calculaþi lim .
x 1 x 1
c) Determinaþi câte puncte de extrem local are funcþia f .
d) Determinaþi câte puncte de inflexiune are graficul funcþiei f .
2. Se considerã funcþia f : Z  Z, f(x) = ex – 1 – x.

b) Determinaþi câte puncte de extrem are funcþia f.
f (x)
c) Calculaþi lim .
x 0 x 2
d) Determinaþi asimptota funcþiei la –.

x
3. Se considerã funcþia f : (0, )  Z, f ( x )  ln x  .
e
a) Calculaþi lim f ( x ) .
x 
b) Calculaþi f (x).
c) Calculaþi valoarea maximã a funcþiei f.
d) Verificaþi dacã funcþia f este concavã sau convexã.
e) Determinaþi soluþiile din intervalul (0, ) pentru inecuaþia xe T ex.
 3 x 1
 , x 1
4. Aflaþi pentru ce valoare a parametrului real a, funcþia f : Z  Z, f(x) =  x  1 este continuã pe Z.
 ax 2 , x  1

x3  x  1
5. Se considerã funcþia f : Z  Z, f(x) = .
x2  1
1
a) Arãtaþi cã f(x) = x – 2 , x  Z .
x 1
b) Determinaþi asimptotele funcþiei f.
c) Calculaþi f (x).
d) Arãtaþi cã f este strict crescãtoare pe Z.
e) Gãsiþi numãrul punctelor de inflexiune ale graficului funcþiei f.
0
2
f) Calculaþi f ( x ) dx .
1
1
6. Se considerã funcþia f :[0,  )  Z , f ( x )  .
( x  1) x
1 1
a) Calculaþi expresia f ( x )   , x  [0, ) .
( x  1) x
b) Calculaþi f (x), x  [0, ) .
c) Determinaþi asimptota la graficul funcþiei f cãtre +.
d) Calculaþi valoarea sumei f (1) + f (2) + ... + f (2006) .
e) Calculaþi lim( f (1)  f (2)  ...  f (n)) .
n
172
7. Se considerã funcþia f : Z  Z , f ( x )  ( x  3)( x  3) .
a) Calculaþi suma soluþiilor ecuaþiei f  x   0, x Z .
b) Determinaþi numãrul soluþiilor ecuaþiei f   x   0, x Z .
c) Determinaþi numãrul punctelor de extrem local ale funcþiei f.
d) Calculaþi f (x) – x2.
e) Determinaþi valoarea minimã a funcþiei f pe Z.
8. Se considerã funcþia f : Z « Z, f (x) = xex.

a) Calculaþi f (x).
b) Determinaþi mulþimea  x  Z | f ( x )  0 .
c) Determinaþi valoarea minimã a lui f .
d) Determinaþi dacã graficul funcþiei f are asimptote.
9. Se considerã funcþiile f : Z « Z, f (x) = ex – x + 1.

b) Determinaþi câte puncte de extrem local are funcþia f .
c) Determinaþi asimptota la graficul f câtre –.

f (x )
d) Calculaþi lim .
x  f ( x )
x 20  1
10. Fie polinomul de gradul al 19-lea, f 0 ( x )  ºi
x 1
f n1 ( x)  f n( x ) ,  x Z ºi  n q .
a) Calculaþi f0(1).
b) Calculaþi f1(0).
c) Calculaþi lim f n (n) .
n
f 0 (0)  f1 (0)  ...  f n (0)

d) Calculaþi lim .
n n
4x
11. Se considerã funcþia f : (1, )  Z, f ( x )  .
( x  1) 2 ( x  1)2
1 1
b) Calculaþi f ( x )   .
( x  1)2 ( x  1) 2
c) Calculaþi f(2) + f(3) + ... + f(100).
d) Determinaþi ecuaþia asimptotei cãtre  la graficul funcþiei f.
173
Tema 10 – Primitive, integrale definite, aplicaþii ale integralei definite (clasa a XII-a)
1. Se considerã funcþia f : Z  Z, f ( x )  x 2006 – x  1 .

f ( x )  f (1)
b) Calculaþi lim .
x 1 x 1
c) Determinaþi câte puncte de inflexiune are graficul funcþiei.
1
d) Calculaþi  f ( x ) dx .
0
x
 f (t ) dt
0
e) Calculaþi lim .
x  x 2007
1
2. Se considerã funcþia f : Z \ 1; 0  Z , f ( x )  2 .
x x
a b
a) Dacã f ( x )   , calculaþi a + b.
x x 1
2006
A
b) Dacã  f '( x ) dx  , calculaþi A.
2005 2005  2006  2007
c) Determinaþi ecuaþia asimptotei cãtre  la graficul funcþiei.
d) Calculaþi lim f '( x ) .

x 
2
e) Dacã  f ( x )dx  ln B , aflaþi B.
1
3. Se considerã funcþia f : (0, )  Z, f(x) = lnx – x.

f ( x )  f (1)
b) Calculaþi lim .
x 1 x 1
1
x
c) Calculaþi  e dx .
0
d) Aflaþi câte puncte de extrem local are funcþia f .

2 2
e) Calculaþi  f (2 x )dx   f ( x )dx .
1 1
x x 1
4. Se considerã funcþia f :[0, )  Z , f ( x )   .
x 1 x  2
1 1
a) Calculaþi expresia f ( x )  2   , x  [0,  ) .
x 1 x  2
b) Determinaþi asimptota orizontalã cãtre + la graficul funcþiei f .
c) Calculaþi f (x), x i [0, ) .

1
d) Calculaþi  f ( x ) dx .
0
1 x
e) Calculaþi lim  f (t ) dt .
x  x 0
174
Tema 11 – Ecuaþii, inecuaþii ºi sisteme de ecuaþii (clasele IX-XII)
1. Rezolvaþi în ³ ecuaþia x2 – x + 20 = 0.
2. Determinaþi câte soluþii reale are ecuaþia x2 + x + 1 = 0.
2
3. Rezolvaþi în Z ecuaþia 3x  3 9.
4. Determinaþi mulþimea soluþiilor ecuaþiei 2(1 + x) = 3 + 2x, x i Z.

1 1
5. Dacã x1, x2 sunt soluþiile ecuaþiei x2 – 12x + 4 = 0 ºi S   , Calculaþi S.
x1 x2
6. Rezolvaþi în Z ecuaþia 4x = 16.
7. Rezolvaþi în Z ecuaþia log2(x2 + 5) = 3.
8. Determinaþi câte soluþii reale are ecuaþia 23 = 42x–1.
9. Rezolvaþi ecuaþia 9x – 4 · 3x + 3 = 0.
10. Rezolvaþi în Z ecuaþia x6 = 1.
11. Determinaþi soluþia ecuaþiei 2 x  512 .
12. Determinaþi soluþia ecuaþiei 4C x3  5C x21 .
2 3
13. Rezolvaþi în Z ecuaþia 2 x  2 x .
14. Determinaþi numãrul soluþiilor ecuaþiei (x + 1)4 = (x + 1)2 în mulþimea [0, ).
15. Dacã z1 , z 2 , z3 sunt soluþiile ecuaþiei z 3  1 , Calculaþi z1  z2  z3 .
2
16. Rezolvaþi în Z ecuaþia 2 x  21 .
2
17. Rezolvaþi în Z ecuaþia 32 x 1
 27 .
18. Pe Z se considera legea de compoziþie „°“ definitã prin x  y  x  y – 9 . Se ºtie cã legea este asociativã.
a) Rezolvaþi în Z ecuaþia 4 x  2 x  11 .
b) Calculaþi suma soluþiilor reale ale ecuaþiei x  2  102  x  2 .
2 2
19. Rezolvaþi în Z ecuaþia 2 x 1  21 x  2 .
x2
20. Rezolvaþi în Z ecuaþia 2  8 .
21. Se considerã funcþia f : Z  Z , f (x) = x2 – 5x + 6. Notãm cu x1 ºi x2 soluþiile ecuaþiei f (x) = 0.
a) Calculaþi f (–3).
b) Calculaþi x1 + x2.
c) Calculaþi x1x2 .
d) Rezolvaþi inecuaþia f (x) U 0.
e) Gãsiþi un element a i Z – {, pentru care f (a) i q.
f) Calculaþi produsul f (0) f (1)... f (2005) .
22. Se considerã funcþia f : Z  Z, f(x) = x2 + 3x – 7. Notãm cu x1, x2 i Z soluþiile ecuaþiei f(x) = 0.
a) Determinaþi x1 ºi x2.
b) Arãtaþi cã x1 + x2 i m ºi x1x2 i m.
c) Utilizând metoda inducþiei matematice, arãtaþi cã x1n  x2n  m , n  q .
d) Rezolvaþi inecuaþia f(t) < 0, t i Z.
e) Determinaþi y i Z pentru care f(y) ia valoarea minimã.
f) Gãsiþi a i Z – { astfel încât f(a) i q.
175
Tema 12 – Calcul analitic ºi vectorial în geometria planã:
coliniaritate, concurenþã, paralelism (clasele IX-XI)
1. Într-un reper cartezian considerãm punctele A(1, –1), B(3, –3) ºi C(1, 1).
a) Determinaþi panta dreptei AB.
b) Scrieþi ecuaþia dreptei AB.
c) Calculaþi distanþa de la A la BC.
d) Calculaþi aria triunghiului ABC.
e) Calculaþi raza cercului circumscris triunghiului ABC.
f) Calculaþi raza cercului înscris triunghiului ABC.
2. Într-un reper cartezian considerãm punctele A(1, –1), B(3, –3) ºi C(1, 1).
a) Determinaþi coordonatele mijlocului segmentului BC.
b) Calculaþi lungimea segmentului BC.
c) Scrieþi ecuaþia medianei din A a triunghiului ABC.
d) Scrieþi ecuaþia mediatoarei laturii BC a triunghiului ABC.
e) Scrieþi ecuaþia înãlþimii din A a triunghiului ABC.
f) Determinaþi câte paralelograme putem forma utilizând vârfurile triunghiului dat C, A, B în aceastã ordine.
3. Calculaþi perimetrul triunghiului ABC, având vârfurile A(1, 0), B(2, 0) ºi C(0, 1).
4. Calculaþi aria triunghiului ABC, având vârfurile A(1, 0), B(2, 0) ºi C(0, 1).
5. Determinaþi pentru ce valoare realã a lui m punctele A(1, m), B(3, 5) ºi C(–1, –3) sunt coliniare.
6. Determinaþi pentru ce valori reale ale lui a ºi b punctul A(a, b) este mijlocul segmentului BC, unde
B(–1, 2) ºi C(2, 4).
7. Calculaþi a i Z ºtiind cã dreptele d: x – 2y + 1 = 0 ºi d: ax + 3y = 0 sunt paralele.
8. Determinaþi distanþa de la punctul A(2, 4) la dreapta d: x – y + 1 = 0, în sistemul cartezian xOy.
9. Determinaþi ecuaþia dreptei suport a înãlþimii triunghiului ABC dusã din vârful A, unde
A  1, 0  , B  2, 1 ºi C  3,  1 .
10. Determinaþi a dacã dreptele d1: x + y – 7 = 0 ºi d2: 2x – ay – 14 = 0 sunt paralele.
11. Determinaþi ecuaþia unei drepte paralele cu dreapta 2x + y = 3.
12. Gãsiþi ecuaþia unei drepte perpendiculare pe dreapta x + y + 2 = 0.
13. Calculaþi distanþa de la punctul A(0, 2) la dreapta d: x + 2y – 4 = 0 în sistemul cartezian xOy.
     
14. Determinaþi a i Z pentru ca vectorii v1  2i  3 j ºi v2  ai  6 j sã fie perpendiculari.
 
15. Dacã M este mijlocul segmentului AB, calculaþi MA  MB .
  
16. În reperul cartezian {0, i , j } se considerã punctul A de abscisã 2, situat pe Ox, vectorul OC (2,2) ºi
punctul B(2,2) .
  
a) Scrieþi în funcþie de versorii axelor de coordonate i , j , vectorul AC .
b) Determinaþi ecuaþia dreptei AB.
c) Calculaþi cos( AOC ) .
d) Calculaþi aria triunghiului AOC.
e) Determinaþi coordonatele centrului de greutate al triunghiului BOC.
  
f) Determinaþi modulul vectorului AB  BC  CA .
176
Tema 13 – Trigonometrie ºi aplicaþii ale trigonometriei în geometria planã (clasa a IX-a)

1. Calculaþi sin .
3
2. Calculaþi tg.
3. Calculaþi sin30° – cos60° + cos90°.
4. Calculaþi sin230° + cos230°.

 
5. Calculaþi tg  ctg .
3 3
1
6. Dacã sin x  , Calculaþi |cosx|.
3
7. Calculaþi sin45° + sin(–45°).
8. Calculaþi sin30° – cos60°.
 
9. Calculaþi sin  sin  –  .
4  4
10. Calculaþi sin 0  cos0  tg 2 0 .
11. Calculaþi tg30° + tg45°.
12. Determinaþi cel mai mic element din mulþimea {sin0°, cos0°}.
13. Un triunghi are mãsurile unghiurilor A, B

, C
 în progresie aritmeticã. Determinaþi mãsura unghiului B
.
14. Calculaþi aria unui triunghi echilateral cu latura de lungime 2.

1
 
15. Cât este latura c a triunghiului ABC ºtiind cã a = 5, b = 3 ºi cos C ?
15
.
16. Un triunghi ABC are laturile AB = 3, BC = 4 ºi AC = 5. Aflaþi cos B
17. Un triunghi are mãsurile unghiurilor A, B, C în progresie geometricã de raþie 3. Determinaþi mãsura
unghiului B.
18. Într-un triunghi ABC, se cunosc AB = 1, BC  3 ºi CA = 2. Determinaþi cos A .
19. Calculaþi aria unui triunghi cu laturile având lungimile 3, 3, 2.
20. Calculaþi aria unui triunghi cu laturile având lungimile 3, 4, 5.
1
21. Calculaþi aria triunghiului ABC, dacã AB = 6, AC = 7 ºi sin( Aˆ )  .
3
) = . 
22. Calculaþi aria triunghiului ABC dacã a = 8, b = 5 ºi (C
4
ˆ ) .
23. Determinaþi aria unui triunghi ABC dacã AB = 2, AC = 3 ºi ( BAC
6
24. Calculaþi aria unui triunghi echilateral cu perimetrul 6.
25. Calculaþi raza cercului înscris în triunghiul cu laturile de lungimi 2, 3 ºi 4.
26. Un cub ABCDABCD „plin“ cu apã, aºezat cu faþa ABCD „în jos“ se roteºte în jurul axei determinate de
centrele feþelor ADDA ºi BCCB astfel încât poziþia finalã a feþei ABCD a cubului sã facã un unghi de 45° cu
poziþia sa iniþialã. ªtiind cã latura cubului este de 4 cm, Aflaþi câþi cm3 de apã rãmân în cub dupã rotaþie.
177
Indicaþii ºi rãspunsuri
Grupuri
pag.7. 2.               3.  f1 f2 f3
              f1 f1 f2 f3
              f2 f2 f3 f1
              f3 f3 f1 f2
             
             
             
4. Pentru fiecare dintre cele 9 poziþii ale tablei unei operaþii pe M avem 3 posibilitãþi, deci pe M pot fi definite
39 legi de compoziþie. 5. Când A = {1, 2, 3}, H are 6 elemente.
pag. 13. 1. a = 0 sau a = 1. 2. Cum x = elnx, unde e este baza logaritmilor naturali, avem x  y  eln xln y , de
unde rezultã uºor cã legea de compoziþie „  “ este comutativã ºi asociativã. Elementul neutru este numãrul e.
Dacã x i (0, ), x @ 1, atunci x este simetrizabil ºi x = e1/lnx. 3. Legea de compoziþe „  “ este comutativã, are
1
pe I ca element neutru ºi nu este asociativã. 4. Nu admite element neutru. 5. (i) Pentru b i (–1, 1), funcþia
2 2
f : [–1, 1]  Z, f ( x )  x  b este strict crescãtoare pe [–1, 1] ºi f (–1) = –1, f (1) = 1. 6. a = 1, b = –1 sau a = b =
1  bx
 c 0
= 0. 8. (iii) Orice matrice F    , c  Z . 12. Inducþie dupã m ºi n. 13. Fie b i M astfel încât
0 1
a = aba. Dacã y i M, existã x i M astfel încât y = axa. Fie e = ab ºi f = ba. Avem ey = abaxa = axa = y ºi
yf = axaba = axa = y ºi, în particular, ef = f, ef = e. Aºadar e = f este elementul neutru. 14. (i) 39; (ii) 36; (iii) 35.
pag. 20. 1. na  a
  a  ...  a  a   ˆ1 ˆ ˆ 1 ˆ ˆ 1 ˆ ˆ 1 ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ
   a
 a  na  0 . 2. 1  1, 3  3, 5  5, 7  7 . 3. x {0, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7} .
 ... 
n ori n ori
( n  1)n
4. b) Cum 1  2  ...  n – 1  ºi n  1  q q * când n este impar, avem  1 2  ...  n  
 1  qn 0.
2 2
5 37 5 7  2 5 7 2 7 2 9 5 4 5
6. r = 4. 7. Avem 2  2 , de unde 2  2   2   2  2 2  2  2 2  2  2 . Termenii ºirului
2 i
a , a , ..., a , ... nu pot fi distincþi pentru cã mn este mulþime finitã, deci existã s, t i q*, s < t astfel încât
s t
a  a . 8. Avem 10  –1 (mod 11), deci 10i  (–1)i(mod 11), de unde c + c 10 + c 102  c – c + c (mod 11).
0 1 2 0 1 2
4 82 4 20  2 24 20 s t
9. Avem 7  1 ºi deci 7  7   7  7  9 . Aplicând ex. 7, existã s < t astfel încât a  a ºi înmulþind
1 s m
cu  a  , obþinem  a   1 cu m = t – s. 10. Dacã a are aceeaºi divizori primi cu n, existã s i q* astfel încât
s
s
n | as ºi atunci a  a  0 . 11. Se foloseºte faptul cã un numãr p > 1 este prim dacã ºi numai dacã din p | ab
2
rezultã p | a sau p | b. 12. Avem a  0 dacã a = 3k ºi a  1 dacã a = 3k + 1 sau a = 3k + 2. Dacã existã
2
a, b i m astfel încât 3a2 + 2 = b2, atunci 2  b  b2  3

2 2 3
a 2  2  3 a  2  2 . Contradicþie. 13. a  0,
 1,
 6  .
Dacã existã a, b i m astfel încât 7a3 + 2 = b3, atunci 2  b  7

3
a3  2  2 . Contradicþie.
178
pag.26. 3. a = b = 1. 4. Elementul neutru este numãrul 0, iar dacã x i G, atunci simetricul sãu este x = –x.
Operaþia „  “ este asociativã ºi comutativã.
11. Avem xyxy = xxyy. Înmulþind la stânga cu x–1 ºi la dreapta cu y–1, obþinem yx = xy.
12. Avem (xy)2 = e = ee = x2y2 ºi se aplicã ex. 11. 13. Elementul neutru este a–1 ºi simetricul lui x este x = x–1a–2.
14. Fie x i G astfel încât x  x  e . Avem x  x  e  ( x  x)  ( x  x)  (x  x)  x  ( x  x)  x  x  e  x  x  x  e
deci x este simetric la stânga ºi la dreapta pentru x. Din x  e  x  ( x   x )  ( x  x)  x  e  x  x rezultã cã e
este element neutru ºi la dreapta. 15. Fie a, b i G. Existã e, y i G astfel încât ae = a ºi b = ya. Avem
be = yaEe = ya = b, deci e este element neutru la dreapta. Analog existã e i G astfel încât eb = b, µ b i G.
Evident e = e = elementul neutru al lui G. Dacã a i G existã a, a i G astfel încât aa = e = aa ºi cum
a = ae = a(aa) = (aa)a = ea = a, rezultã cã existã a –1 ºi a –1 = a = a. 17. Se observã cã
1
 a b  a1 ba1c 1   1 a  1 b   1 a  b 
     G ºi atunci (G, ·) este grup. 18. Avem      ºi
0 c  0 c 1
  0 1  0 1  0 1 
1
1 a  1 a  1
     G , de unde rezultã cã (G, ·) este grup. 20. Se observã cã A  A  . 22. Fie A i M2(Z)
 0 1   0 1 
astfel încât A  0 . Atunci pentru B i M 2 (Z) avem B  A1  AB  I 2  BA  I 2 . Aºadar,,
A1  tA  AA
t
 I 2  tAA  I 2 , ceea ce revine la afirmaþiile din enunþul exerciþiului.
 1 2 3 4 5  1 2 3 4 5   1 2 3 4 5 
pag.30. 6. Din   x   rezultã x   1       .
 5 2 1 3 4  1 3 2 5 4   5 1 2 4 3 
pag.34-37. 1. Fie Aa matricea din G asociatã lui a i Z. Avem AaAb = Aa+b, µ a, b i Z ºi Aa1  A a , de unde
rezultã cã (G, ·) este grup. Funcþia f : Z  G, f (a) = Aa este bijectivã ºi f (a + b) = Aa+b = AaAb = f (a) f (b),
µa, b i Z. Rezultã cã (Z, +) Y (G, ·). 2. Avem f  (a  b 2 )(c  d 2)   f  ac  2bd  ( ad  bc ) 2  
 ac  2bd ad  bc   a b  c d 
     f (a  b 2)  f (c  d 2) . 4. Se verificã cu mijloacele analizei
 2(ad  bc ) ac  2bd   2b a  2d c 
1 y 
matematice cã f este funcþie bijectivã. Pentru x, y i G avem f ( x  y )  1 ln  1  x  
2  1  x 1  y 
1 1  x 1 1 y
 ln  ln  f ( x )  f ( y ) . 8. (i) Fie x, y i G. Existã x, y i G astfel încât x = f (x), y = f (y). Avem
2 1 x 2 1  y
xy = f (x) f (y) = f (xy) = f (yx) = f (y) f (x) = yx. (ii) x3  f ( x )3  f ( x ) f ( x ) f ( x )  f ( x 3 )  f (e )  e  .
11. (i)  e a b c (ii) Dacã f : G  m4 este izomorfism, fie x i G astfel încât f ( x )  3 . Avem
e e a b c 2  3  3  f ( x )  f ( x )  f ( x 2 )  f (e )  0 . Contradicþie.
a a e c b
b b c e a
c c b a e
 e a b c
12. Fie G un grup cu patru elemente. Dacã x2 = e, µ x i G, atunci (G, E) Y (K,  ) (vezi ex. 11). e e a b c
În caz contrar, existã a i G astfel încât a2 @ e. Fie b = a2. Evident b @ e ºi b @ a ºi fie c = ab. a a b c e
Avem c @ e, c @ a, c @ b, deci G = {e, a, b, c}. Acum tabla operaþiei lui G se completeazã astfel: b b c e a
ºi comparând cu tabla grupului (m4, +) se deduce cã (G, ·) Y (m4, +). c c e a b
179
Test 1. 1. x, y i M, x – 1 > 0, x – 1 @ 1; y – 1 > 0, y – 1 @ 1, 1  ( x – 1)ln y 1
 1, ln y  1  0 ;
1 1
ln( y 1) ln( x1)
1  ( x  1)ln y 1
 2 ; x  y  y  x ; 1  ( x  1)ln y 1
 1  ( y  1) ln x 1
; ( x  1) 2  ( y 1) 2 ;
1 1 1 1
ln( y  1)  ln( x  1)  ln( x  1)  ln( y  1) . 2. iii) eC = –I3. 3. x  y  ( xy  2 x  2 y )  ( x  2)( y  2)  2 ;
2 2 2 2
1 1
x, y i { \ {–2}, x + 2 @ 0, y + 2 @ 0; x  y  ( x  2)( y  2) – 2  –2 ; x  y  ( x  2)( y  2)  y  x ;
2 2
( x  y )  z  x  ( y  z) ; x  e  e  x  x , e  0, x , y  {\{–2}; x  x   x   x  e , x  – 2x  2  4  –2 .
x2 x2
4. x, y i G, x > a, y > a ; k(x – a)(y – a) + a > a ; x  y  G ; ( x  y )  z  x  ( y  z ), x , y , z  G ; j e i G,
1 1
x  e  e  x  x , e  a   G ; x  x  x  x  e , x  a  2  a ; x  y  y  x , x , y  G ;
k k ( x  a)
f : G  Z , f ( x )  k ( x  a) bijecþie.
Test 2. 1. a) e• = I3. 3. x  y  ( x  k )( y  k )  k ; x  k U0, y  k U 0, x  y Uk ;
 x  4 y1 2 y1 
e  x  x  e  x ; e  2k  M . 4. A1 , A2  G , A1   1 2 2
 , x1  Z*, y1  Z , x1  2 y1  1 ,
 7 y1 x1  4 y1
 x2  4 y2 2 y2  2 2
A2    , x2  Z , y2  Z , x2  2 y2  1 ;
*
 7 y2 x2  4 y2 
 x1 x2  2 y1 y2  4( x1 y2  x2 y1 ) 2( x1 y2  x2 y1 ) 
A1 A2   ;
 7( x1 y2  x2 y1 ) x1 x2  2 y1 y2  4( x1 y2  x2 y1 
x  x1 x2  2 y1 y2 , y  x1 y2  x2 y1 , x 2  2 y 2  ( x1 x2  2 y1 y2 ) 2  2( x1 y2  x2 y1 ) 2  ( x12  2 y12 )( x22  2 y22 )  1 ,

 1 0 1  x  4 y 2 y 
A1A2 i G ; (A1A2)A3 = A1(A2A3) , ¼A1, A2, A3 i G; E  I 2    ; detA = 1 @ 0, A    G ,
 0 1  7y x  4y 
AA1  A1 A  E , A  G . Deci (G, ·) este grup abelian.
1. a) I2 = H(0). b) 2A.
c) x , y   1  (2 x  1)(2 y  1)  0  4 xy  2x  2 y  1  2xy  x  y   1 .
2 2
d) H(x)H(y) = (I2 + xA)(I2 + yA) = I2 + (x + y)A + 2xyA = H(x + y + 2xy).
e) Se obþine din punctele anterioare ºi proprietãþile înmulþirii matricelor;
(H ( x ))1  H 1 x2x  ºi 1 x2x   21 pentru x   12 .

f) f : H  Z, f (H(x)) = ln(2x + 1) este izomorfismul cãutat.
g) Aplicând izomorfismul f în ambii membri obþinem ln(2x + 1) = ln(2 2004 · 1004!), de unde
21004  1004!  1
x .
2
2. a) Din calcul legea este asociativã. b) ( x  y )  ( x  2)( y  2)  2 . c) e = 3.
d) Din x  y  x ºi din b) rezultã (x – 2)(y – 2) = x – 2, µy i Z, de unde x = 2.
180
e) Din b) deducem cã: x1  x2  ...  xn  ( x1  2)( x2  2)...( xn  2)  2 (inducþie matematicã);
x i{–2004, –2003, ..., 0, 1, 2}.
 1ˆ aˆ bˆ 
 
3. a) Notãm X ( aˆ , bˆ, cˆ )   0ˆ 1ˆ cˆ  ; I 3  X (0, ˆ 0,ˆ 0)
ˆ M .
p
ˆ ˆ ˆ
 0 0 1
 
b) Se obþine X (aˆ , bˆ , cˆ )  X ( xˆ , yˆ , zˆ )  X (a
 x , b
 y  az , c
 z )  Mp .
  n(n  1)ac  
c) Din b), prin inducþie matematicã, se obþine X n (aˆ , bˆ , cˆ)  X  na , nb  , nc  , ¼n i q ºi deoarece p
 2 
  
p( p  1)ac 
este impar, avem  pa    pc  0̂ , deci X (aˆ , bˆ , cˆ)  I .
p
pb 
2
d) Utilizând egalitatea de la b), alegem aˆ , cˆ , xˆ , zˆ astfel încât az  xc . De exemplu, X (0, ˆ 1,
ˆ 2)
ˆ ºi X (1,
ˆ 1,
ˆ 2)
ˆ
nu comutã.
e) Din Ap = I rezultã A–1 = Ap–1 i Mp ºi din a), b), c), d), proprietãþile înmulþirii matricelor ºi ale operaþiilor
din mp, deducem cã (Mp , ·) este grup necomutativ.
4. a) Calcul direct. b) Se aratã cã, pentru orice x, y, z i Z, avem  x  y   z  x   y  z  .
 x 0 1 x   y 0 1  y   2 xy  x  y  1 0 x  y  2 xy 
     
c) A( x ) A( y )   0 0 0   0 0 0  0 0 0   A(2 xy  x  y  1) .
1  x 0 x   1  y 0 y   x  y  2 xy 0 2 xy  x  y  1

a b c
d) Fie C  M3  Z  , C   d e 
f  , A  x  C  A( x ), x Z , implicã

g h i 

 ax  g 1  x  bx  h 1  x  cx  i 1  x  
 
 0 0 0   A  x  , x  Z , de unde rezultã cã pentru orice x Z
 gx  a 1  x  hx  b 1  x  ix  c 1  x  
 
 x(a  g )  g  x
 x ( b  h)  h  0

 x (c  i )  i  1  x
 . Se obþine astfel cã a = i = 1 ºi cã b = c = g = h = 0. Din CA  x   A( x ), x Z , mai
 x ( g  a)  a  1  x
 x ( h  b)  b  0

 x (i  c )  c  x
1 0 0  1 0 0  
 
rezultã ºi d = f = 0. În aceste condiþii C   0 e 0  , e  Z , deci P  N   ºi M  P   0 0 0  .
 
 0 0 1  0 0 1  
   
5. a) Fie x, y i Z. x  y  3xy  3x  3 y  2  3( x  1)( y  1)  1 ;
b) Fie x, y, z i Z; ( x  y)  z   3( x  1)( y  1)  1  z  3[3( x  1)( y  1)  1  1]( z  1)  1 
181
 [9( x  1)( y  1)( z  1)  1  3( x  1)[3( y  1)( z  1)  1  1]  1  x  ( y  z ) .
2
c) 3ex  3x  3e  2  x implicã x(3e + 2) + 3e + 2 = 0, deci e   .
3
d) (1)  x  3( x  1)(( 1)  1)  1  1 .
e) Din x  y  1 , rezultã 3(x + 1)(y + 1) – 1 = –1, deci (x + 1)(y + 1) = 0, adicã x = –1 sau y = –1.
1 1
f) log 2 x  log 2 y  1 implicã, conform punctului e), log2x = –1 sau log2y = –1, deci x  sau y  .
2 2
6. a) Notãm cu e i Z elementul neutru al legii; avem x  e  e  x  x , x  Z 
 x  e – 9  x , x  Z  e  9 . Deci „°“ are element neutru.
b) Notãm cu x simetricul elementului x faþã de legea „  “ . Atunci x  x   x  x   9  9 , deci x  18  x , x Z .
c) 0  ...  5  0  ...  5  9 · 5  30 .
d) 4 x  2 x  11  4 x  2 x  9  11 . Notãm 2x cu t ºi obþinem t2 + t – 20 = 0, de unde t1 = 4 ºi t2 = –5; din 2x = 4
rezultã x = 2, iar 2x = –5 nu are soluþie. Deci ecuaþia are o singurã soluþie realã.
e) Ecuaþia se mai scrie x  2  102  x  10 , x i [2, 102]. Prin ridicare la pãtrat, ea devine
x  2  102  x  2 x  2 102  x  100 , care are soluþiile x = 2 ºi x = 102. Deci suma soluþiilor este 104.
7. a) Se verificã prin calcul direct cã expresia este egalã cu 0.
b) ( x  y )  z  ( x  3)( y  3)( z  3)  3  x  ( y  z ), x , y , z Z .
c) Pentru a gãsi a , b { \ Z astfel încât a  b  q , egalãm a  b cu un numãr natural. Considerãm
a  b  (a  3)(b  3)  3  k , pentru k q, k U 3, de unde (a  3)(b  3)  k , adicã a  3  k . Obþinem a  k  3 ,
b3 b3
deci  k  
 3, b  | b  {\ m, k q, k U 3 , mulþimea având o infinitate de perechi (a, b) de forma de mai sus.
 b  3  
d) (log 2 x )  (log 3 x )  3  (log 2 x  3)(log 3 x  3)  3  3   (log 2 x  3)(log 3 x  3)  0 
1
  log 2 x  3 sau log 3 x  3  ( x1  23  1 sau x2  33  ). Ecuaþia are douã soluþii reale.
8 27
x x x x x x
e) 2  3  3  (3  3)(2  3)  3  3  (3  3)(2  3)  0 , de unde 2x = –3 ºi 3x = – 3; ecuaþiile nu au
soluþii, deci mulþimea nu are nici un element.
3
8. a) Se verificã prin calcul direct. b) e  .
2
c) x  x  2( x  1) 2  1; x  x  x  22 ( x  1)3  1 . Se demonstreazã prin inducþie matematicã cã
 ...  x  2n 1 ( x  1) n  1 .
x  x

n ori
d) Din punctul c) avem x  x  x  x  x  17  24 ( x  1)5  1  17  ( x  1)5  1 ; obþinem x = 2.

9. a) (–10) ° 1 = 1.
b) Inecuaþia datã este echivalentã cu x2 + x T 0, cu soluþia pozitivã x   1,0 .
c) Notând 2x = y, y > 0 ecuaþia devine y2 + y – 2 = 0, cu soluþia pozitivã y = 1, de unde obþinem x = 0 .
1 1 61
d) Considerãm x  ºi cãutãm y  { \ m astfel încât x ° y = . Gãsim y =  {\ m .
2 3 6
e) Se verificã axiomele grupului.
10. a) A · A = A · A  A i G;, I2 · A = A · I2 = A  I2  G.
 0 1 a b   a b  0 1  c d    b  a 
b)         b  c ºi a = d Rezultã
 1 0  c d   c d  1 0    a  b    d c 
182
 x y  1 2
G    , x , y  ³  ºi  3 4   G .
 y x   
 0 1  0 1  1 0  2
c)      I2  A  I2
  1 0   1 0   0 1 
 a b 
d) B  aI 2  bA   G .
 b a 
e) A2 = I2  A2007 = A · A2006 = A · I21003 = A.
f) Da. Adunarea este asociativã, are invers ºi element neutru în G.

11. a) x  y  2 xy  x  y  4 ; ( x  y )  z  4 xyz  2 xy  2 yz  2 xz  x  y  z  6 z ;
x  ( y  z )  4 xyz  2 xy  2 xz  2 yz  x  y  z  6 x . Deci ( x  y )  z  x  ( y  z ), dacã ºi numai dacã x = z.
b) Notãm cu e elementul neutru al legii „°“ ºi din x  e  x , rezultã (2x –1)e = 2x – 4, deci legea nu are element
1
neutru. c) x  2  3  4 x  x  2  4  3x  2  3  x  . Cardinalul mulþimii este 1.
3
d) (1)  0  5; ( 1)  0  1  5  1  8 .
e) Din x  x  2 x 2  2 x  4  x rezultã 2 x 2  3x  4  0;   0 deci nu existã x care sã verifice proprietatea.
12. a) f(x) = ax + b, g(x) = cx + d; ( f  g )( x )  a(cx  d )  b  acx  ad  b  G .
b) 1Z = 1 · x + 0 i G.
1 b 1 b
c) f (x) = ax + b, c  , d  , g ( x )  cx  d ; conform a) rezultã ( f  g )( x)  x  1Z , deci existã g ( x )  x  G .
a a a a
d) (1Z  f ) x  f ( x )  ( f  1Z )( x )  (ax  b) .
e) f(x) = 2x + 1, g(x) = 3x – 1; ( f  g )( x )  2(3x  1)  1  6 x  1 ; ( g  f )( x )  3(2 x  1)  1  6 x  2 ; rezultã
f g  g f .
13. a) Prin calcul direct.
b) A  B  B  A , deci legea e comutativã.
c) Da, ( A  B )  C  ABC  2 AC  2 BC  2C  2 AB  4 A  4 B  4 I 3  2C  2 I 3  A  ( B  C ) .
d) –I3 este element neutru. e) Monoid comutativ. f) I 3  I 3  I 3  6 I 3  7 I 3 .
14. a) Se verificã prin calcul direct.
b) ( x  y )  z  3( x  y  1)( z  1)  1  32 ( x  1)( y  1)( z  1)  1  x  ( y  z ) .
15 2
c) a  b  3( a  1)( b  1)  1 . Luãm a   1 , b   1 ºi obþinem cerinþa.
2 3
1 2
d) x  e  x sau 3(x + 1)(e + 1) = x + 1 sau e  1  sau e   .
3 3
e) x  y  1 sau 3(x+1)(y + 1) = 0 de unde rezultã x + 1 = 0 sau y + 1 = 0.
f) Pentru n = 2 ºi n = 3 s-a verificat. Apoi
a1  a2  ...  an  an 1  x  an 1  3( x  1)(an1  1)  1  3n (a1  1)...(an  1)(an 1  1)  1 .
  
x
183
Inele ºi corpuri
pag.42. 5. Elementul zero al inelului (m, T,  ) este –3, iar elementul unitate este –2. 6. Elementele
 2ˆ 1ˆ   3ˆa  5ˆ b 3ˆb  5ˆ d 
inversabile sunt (1, 1), (–1, 1), (1, –1), (–1, –1). 14. a) U + V = O; UV   ; b) UX   ˆ ;
 1ˆ 
1ˆ  ˆ ˆ ˆ 
  5a  4c 5b  4d 
ˆ b  5,
a  2, ˆ c  5,
ˆ d  3ˆ . Cum XU = I ºi UX = I , U element inversabil.
2 2
pag.48. 1. Din (1 + 1)2 = 1 + 1 rezultã 1 + 1 + 1 + 1 = 1 + 1, de unde 1 + 1 = 0. Pentru x i R avem

x + x = (1 + 1)x = 0x = 0. De asemenea x + y = (x + y)2 = (x + y)(x + y) = x2 + xy + yx + y2 =x + xy + yx + y, de
unde xy + yx = 0, deci xy = –yx = yx. 2. b) Avem k !( p  k )! C kp  p !  (1  2  ...  p  1) p . Rezultã cã p divide unul
 0 a b 
 
dintre factori ºi acesta nu poate fi decât C kp când 1 T k T p. 3. c) Fie B   0 0 c  . Avem B3 = O3 ºi
 0 0 0 
 
3 p 1 2 2 2
A  ( I 3  B )  I 3  C p B  C p B  I 3 pentru cã C p ºi C p se divid cu p. 10. Dacã f (x) = f (y) atunci 1 + x = 1 + y,
1
deci x = y. Aºadar f este injectivã ºi cum R este finit, f este ºi surjectivã. Avem f (0) + f (1) + f (a) + f (b) =
= 1 + 1 + 1 + 1 + 1 + a + b. Cum f este bijectivã, aceeaºi sumã este 0 + 1 + a + b. Rezultã cã 1 + 1 + 1 + 1 = 0.
6
11. Din 1 = (–1)6 = –1 rezultã 1 + 1 = 0 ºi deci x + x = 0, ¼ x i R. Avem (1  x )  (1  x )6   C6k x k  1  x 2  x 4  x ,
k 0
de unde x = –x = x . Aºadar x = x = x x = x x = x = x . 12. Avem x + x = 0, ¼ x i R ºi atunci

4 2 2 6 4 2 2 2 4 2
x7 + 1 = (x + 1)(x6 + x5 + x4 + x3 + x2 + x + 1) = (x + 1)((x6 + x4 + x3) + (x5 + x3 + x2) + (x3 + x + 1)) =

= (x + 1)(x3 + x + 1)(x3 + x2 + 1).
pag.50-51. 4. a = b = 1, c = 6. 6. Presupunem cã K este corp. Cum (K, +) este grup abelian cu patru elemente,
avem 1 + 1 + 1 + + 1 = 0. Avem (1 + 1)(1 + 1) = 1 + 1 + 1 + 1 = 0 ºi cum K este corp, rezultã 1 + 1 = 0. Cum
(K*, ·) este grup de ordin 3, avem a3 = 1 pentru a i K*, a @ 1, ceea ce se mai scrie (a + 1)(a2 + a + 1) = 0. Dar
a + 1 @ 0, deci a2 + a + 1 = 0. Reciproc, presupunem cã existã a i K astfel încât a2 = 1 + a. Dacã 1 + 1 @ 0,
atunci K = {0, 1, 1 + 1, 1 + 1 + 1} ºi nu existã a i K astfel încât a2 = 1 + a. Rãmâne adevãrat cã 1 + 1 = 0.
Egalitatea a2 = 1 + a se mai scrie a(1 + a) = 1, deci a ºi 1 + a sunt inversabili. Se observã cã K = {0; 1; a;
1 + a} ºi deci K este corp.
Test 1. 1. x, y i K, x T y  K , x  y  K ; (K, u, T) este corp comutativ. Se verificã axiomele structurii de

n
1
corp. e   1, eT  e 3 , e  lim  1   .
n   n
n 1
1
Test 2. 1. x  y  K , x T y  K , e  0; eT  1  e ; e  lim  1   , xT  1  e ln(1 x ) , x  K , x  eT .
n   n
1. a) Elementele inversabile din inelul m12 sunt 

1, 
5,    , deci sunt 4 elemente.
7, 11
b) Ecuaþia 2ˆ xˆ  4 are soluþiile xˆ  2ˆ ºi xˆ  8 , deci douã soluþii. Produsul lor este 4 .

ˆ 1,
c) Soluþiile ecuaþiei xˆ 2  xˆ sunt {0,  9}
ˆ 4,  , deci suma lor este 2̂ .
184
ˆ 6}
d) Soluþiile ecuaþiei xˆ 4  0ˆ sunt {0, ˆ , deci numãrul lor este 2.
2 1
e) Probabilitatea este  .
12 6
7
2. a) Elementul neutru este –1. b) Simetricul lui 2 este  .
4
c) Suma soluþiilor este 0ˆ  1ˆ  2ˆ  3
ˆ  4ˆ  5ˆ  3ˆ . d) 0,5.
ˆ 1,
3. a) xˆ 3  xˆ are în m soluþiile {0,  .
ˆ 2}
3
b) Orice element x  m 2006 are inversul  x faþã de adunare; 2006 elemente. c) 5 soluþii. d) 0ˆ  1ˆ  0ˆ .
4. a) x {2}
 . O soluþie. b) 0  1  2  3  0 . c) Douã.
5. a) Se verificã regulile grupului.
b) x  m p1  ( x , p)  1 . Rezultã cã existã a, b i m*, astfel încât xa + pb = 1, deci xa
ˆ ˆ  1ˆ .
c) Se verificã axiomele corpului.
d) xˆ 2  1ˆ  ( xˆ  1)( ˆ  0ˆ , de unde xˆ  1ˆ sau xˆ  1ˆ  

ˆ xˆ  1) p  1.
ˆ ... 
ˆ 3,
e) xˆ {2, ˆ ... 
p  2} , existã yˆ {2ˆ , 3, ˆˆ  1ˆ (conform b) ºi d)). Deci
p  2} astfel încât xˆ  yˆ ºi xy
ˆ 
1ˆ  2... p  2 
p  1  1ˆ  
p  1  (2ˆ  ...  
p  2)  
p 1 .
p
f) Dacã p este numãr compus, atunci existã 1 < d < p astfel încât d | p ºi d @ . Atunci 1ˆ  2ˆ  ...  
p  1 este
d
p
divizibil cu d   p .
d
Polinoame
pag.59. 1. grad f = 2 dacã m @ 2 ºi grad f = 0 dacã m = 0, grad g = 5 dacã z @ ±i, –i  3 , grad g = 0 pentru
2
z = –i ºi grad g = 2 în rest. 2. f = g pentru z  1, 1  i 3 . 3. grad(f + g) este 2 dacã   1  3 este 1 dacã
 
2
  1  3 ºi   2 ºi este 0 în rest. gradfg este 4 dacã  {0, 2, 3} este 3 dacã  {0, 2, 3} .
6. b) fg = (1 + i)X3 + (1 + i)X2 + 2(1 + 2i)X + 2(i – 1). 7. fg  4ˆ X 6  3ˆ X 5  4ˆ X 3  3ˆ X 2  2ˆ X  2ˆ .
2 1 3
11. f = aX2 + 2X + a, g = –aX + a – 2, a @ 0. 12. g  X  X  . 14. f = X + 2, g = –X – 1.
2 8
15. Cum 3aˆ  aˆ  aˆ  aˆ  a  a  a  3a  0, ˆ aˆ  m3 , rezultã cã f + f + f = 3f = 0, ¼f i m [X]. Avem (f + g)3 =
3
= f 3 + 3f 2g + 3fg2 + g3 = f 3 + g3 ºi deci (2ˆ X 2  X  1)

ˆ 3  (2ˆ X 2  X )3  1ˆ3  (2ˆ X 2 )3  X 3  1ˆ3  2ˆ 3 X 6  X 3  1ˆ  2ˆ X 6  X 3  1ˆ
16. Calculând f + g + h ºi egalând apoi coeficienþii cu 0 se obþine un sistem omogen de trei ecuaþii liniare
de determinant nenul în necunoscutele , , , deci  =  =  = 0. 17. Se poate folosi indicaþia de la exerciþiul
precedent. 18. a = 1, b = 3, c = –2, d = 3. 21. f = a, a i Z, a @ 0. 22. f  3 X  4 , g  4 X  3 sau
5 5 5 9
4 3 3 4
f  X  , g  X  etc. 23. a = 2, b = 7, c = 7, d = –2. 24. a  , b  3 9
.
5 5 5 5 8 64
pag.64. 1. a) q = 2X2 + 3X + 11, r = 25X – 5; b) q  1 X  7 , r   26 X  2 .

3 9 9 9
2. a) q = X2 + (2i – 1)X + 1, r = 0; b) q = iX3 + 2X2 – (1 + 5i)X + 5(i – 2), r = 9 + 19i. 3. b = 0, c = ±i sau b   2 ,
c = 1 sau b  i 2 , c = –1. 4. a = 2 – i, b = 3 – i. 5. a = 10, b = –6. 6. q  2ˆ X 2  3ˆ X  5,ˆ r 0.
185
7. q  4ˆ X 2  4ˆ X  2, ˆ b  1ˆ . 10. Dacã n = mq + r, atunci Xn – 1 =
ˆ r  3ˆ X  2ˆ . 8. r = 7X2 + (a – b)X + b. 9. a  2,
= Xmq+r – X + X – 1 = (Xm – 1)g(X) + Xr – 1 cu g(X) i {[X].
pag.70. 1. a) f(3) = 196; b) f(–2 – i) = –19 – 18i. 2. a) f = (X – 1)4 + 6(X – 1)3 + 9(X – 1)2 – 3;
b) f = (X + i)4 – 2i(X + i)3 – (1 + i)(X + i)2 – 5(X + i) + 7 + 5i. 3. q  5ˆ X  3ˆ X  2ˆ X  5, ˆ r  5ˆ . 4. Se dezvoltã
3 2
polinomul X3 – X + 1 dupã puterile lui X – 2. Avem X3 – X + 1 = (X – 2)3 + 6(X – 2)2 + 11(X – 2) + 7, de unde
a = 6, b = 11, c = 7. 5. g  2ˆ X 2  2ˆ X  1,
ˆ X 3  2ˆ X 2  X  1,
ˆ 2ˆ X 3  2ˆ X 2  1ˆ . 6. Cum X2 – 1 = (X – 1)(X + 1) ºi
f(1) = f(–1) = 0 rezultã cã X2 – 1 divide f. 7. Avem f(1) = 0 ºi f(1) = 0, unde f = (n + 2) nXn+1 – (n + 1)2Xn + 1, de
unde rezultã cã (X – 1)2 divide f. 8.  = –2. 9. a = –1, b = 2. 10. Atribuind lui X valorile 0, 3 ºi 2 se deduce cã
f(1) = f(2) = f(3) = 0, deci f(X) = (X – 1)(X – 2)(X – 3)q(X) cu q(X) i Z[X]. Folosind acum relaþia datã se
deduce cã, q(X) = q(X + 1), deci q(X) = a i Z*, de unde f = a(X – 1)(X – 2)(X – 3) cu a @ 0. 11. a = –9,
b = 12. 12. Condiþiile f (k) = 2k, k = 1, 2, 3 reprezintã un sistem Cramer în necunoscutele a, b, c. Se obþine
a = –5, b = 10, c = –4. 13. f = X4 + 2X3 – X2 + 3X – 1. 14. Avem X2 + X + 1 = (X – )(X – 2) unde    1  i 3 .
2 2
Cum 1 +  + 2 = 0 ºi 3 = 1, se verificã f() = f(2) = 0, deci X2 + X + 1 divide f. 15. a = 4, b = –6, c = 4,
d = –1.
pag.81. 1. a) (f, g) = X2 + X + 1. 2. (f, g) = 1, [f, g] = fg. 4. Se calculeazã c.m.m.d.c. ºi se gãseºte (f, g) = 1.
5. (f, g) = X3 – 1 ºi [f, g] = (X3 – 1)(X3 + 1)(X6 + X3 + 1). 6. a = 6, b = 7. 7. a  49 , b  19 .

8 16
8. f = (X2 – 2X + 2)(X2 + 2X + 2) = (X – i – 1)(X + i – 1)(X – i + 1)(X + i + 1).
g  ( X 2  3)( X 2  3X  3)( X 2  3X  3)  ( X  i 3)( X  i 3) X  3  i 3  X  3  i 3 X  3  i 3 X  3  i 3

    
2 2 2 2
9. Se aratã cã X3 – 2 nu are rãdãcini în {. f  ( X  3 2)( X 2  3 2 X  3 4)  ( X  3 2)( X  2 3 2)( X  3 2)
unde    1  i 3 . 10. Avem f (2)

ˆ  f (3)
ˆ  0ˆ , deci f se divide prin ( X  2)(
ˆ X  3)
ˆ . Se obþine
2 2
ˆ X  3)(
f  ( X  2)( ˆ X 2  X  1)
ˆ ºi X 2  X  1̂ este ireductibil.
11. f  ( X  1)( X  1)( X 2  1)( X 2  X  1)( X 2  X  1)( X 2  3X  1)  ( X 2  3X  1) .
12. f  ( X  1)( X 2  1)( X 2  2 X  1)( X 2  2 X  1) . 13. Avem f(1) = f (1) = 0, deci (1 – X)2 divide pe f.
14. X 8  X 4  1  ( X 4  1)2  X 4  ( X 2  X  1)( X 2  X  1)( X 2  3X  1)( X 2  3X  1) .
ˆ 2 ( X 2  1)
15. Se presupune contrariul ºi se obþine o contradicþie. 16. f  ( X  2) ˆ
17. â  1̂ . 21. f = a0 + a1X + ... + amXm, g = b0 + b1X + ... + bnXn cu am @ 0, bn @ 0 ºi h = c0 + c1X + ... + cm+nXm+n.
Dacã rezultatul din enunþ nu este adevãrat, fie s ºi t minimi astfel încât p / as ºi p / bt . Cum cs  t   ai bj
i  j st
rezultã cã p | a1bt, deci p | as sau p | bt. Contradicþie. 22. Presupunem prin absurd cã f = g1h, g = b0 + b1X + ...+
+ buXu, h = c0 + c1X + ... + cvXv cu bu @ 0, cv @ 0, u < n, v < n. Avem p | b0 ºi p / c0 sau p / b0 ºi p | c0 . În primul
caz existã k i q* a.î. p divide b0, b1, ..., bk–1 ºi p / bk . Din ak = bkc0 + ... + b0ck rezultã cã p | bkc0, deci p | bk
sau p | c0. Absurd. 23. Se aplicã exerciþiul precedent. 24. Dacã f = gh cu g, h i m[X] de grade u < n, v < n,
ˆ ˆ cu gradĝ  u  n ºi gradhˆ  v  n . Contradicþie.
atunci fˆ  gh
pag 92-93. 1. 2 rãdãcinã triplã. 2. –2 rãdãcinã simplã. 3.  = 5, –1 rãdãcinã dublã.
4. X 3  8  ( X  2)( X  i 3  1)( X  i 3  1) , X 4  i  ( X  z0 )( X  z1)( X  z2 )( X  z3 ) , unde
1 i 2
zk  cos 3  2k   i sin 3  2k  , k = 0, 1, 2, 3. 5. a = 3, b = –4, f  3( X  1) X  3
8 8
2
  X  1  3i 2  .
186
6. a) x1 = 1, x2 = –4, x3  2 ; c) x1  2  10 , x2  2  10 , x3  2i , x4  3i . 7. g = X3 – 5X – 2.
3
8. x15  x25  x35  50 . 9. a = 20, x1 = –1, x2 = 2, x3 = 5. 10. a = 2, x1  1 , x2 = 1, x3 = 2. 11. a = –6, b = –9,
2
x1 = –3, x2 = –1, x3 = 1, x4 = –3. 12. S0 = 3, S1 = 0, S2 = –2p, S3 = –3p, S4 = 2p2. Avem Sn + pSn–2 + qSn–3 = 0,
oricare ar fi n U 3. Acum prin inducþie rezultã cã Sn i m, oricare ar fi n i m. 13. a   , 2   [1,  ) .
3 
2 2 2 2 2
14. x1  x2  x3  x4  a  a  1  0, a Z . 17. f = X – 2X + 2X – 2X + 1. 18. f = X – 4X + 10X2 – 12X + 9.
4 3 2 4 3
19. Fie  o rãdãcinã a polinomului X2 + X + 1. Dacã X2 + X + 1 divide f, atunci f () = 0. Rezultã cã (–1)m–n2(m – n) = 1,
deci (–1)m–n = 1 ºi 2(m–n) = 1. Deducem cã m – n se divide cu 2 ºi 3, deci cu 6. 22. Dacã  este rãdãcinã a
polinomului X2 – X + 1, atunci 3 = –1. Din f() = 0 rezultã cã n = 6k + 2 sau n = 6k + 4, k i m. 26. a)  1 ;

2
b) 1 ºi –3. 27. Dacã existã a i m astfel încât f(a) = 0, atunci f(X) = (X – a)g(X) cu g(X) i m[X]. Rezultã
f(0) = –ag(0) ºi f(1) = (1 – a)g(1). Cum unul din numerele –a ºi 1 – a este par, se obþine o contradicþie.
29. f = X 3 + 12X – 30. 30. Dacã a i m astfel încât f(a) = 0, atunci f(X) = (X – a)g(X) cu g(X) i m[X]. Avem
f(0)f(1) ... f(n) = –a(1 – a)(2 – a) ... (n – a)g(0)g(1) ... g(n). Folosind formula pentru aranjamente se aratã cã
(n + 1)! divide produsul a n + 1 numere întregi consecutive. 31. Dacã f = a0 + a1X + ... + a2nX2n cu a2n @ 0 ºi
p
r
q este numãr raþional scris sub formã inductibilã ºi dacã f(r) = 0 avem a0q + a1pq + ... + a2n–1p2n–1q +
2n 2n–1
+ a2np2n = 0 membru stâng al egalitãþii precedente este impar. Contradicþie.

pag 99-102. 1. a) x1 = –1 + i, x2 = –2 – 3i. 2. a) x1 = –1, x2 = –i, x3 = i.
3. x1 = 0, x2 = –1, x3 = 1. 4. c) x1,2   2 (1  i), x3, 4  (2  i) . 5. a) x1,2 = ±a, x3, 4   ab . 7. a) 1, , 2, 2, 2,
2
22 unde   1  i 3 .
2
1. a) 2 · 3 · 3 = 18. b) 3 · 3 · 3 = 27. c) f \ 0. d) 0̂ .
 1 1 1
2. a) Se verificã direct cã f nu are rãdãcini în 1,  ,  ,   .
 2 4 8
       
b) C = 2, R = –1. c) f  cos   2 g  cos   1  2  4 cos3  3cos   1  2cos  1  0 .
 9  9  9 9 3
d) Se deduce din a) ºi c).
3. a) f (–2) = 6, f (2) = –2, deci f (–2) · f (2) = –12.
p
b) Dacã polinomul f ar avea rãdãcina r  { cu (p, q) = 1, atunci p | 2 ºi q | 1, de unde rezultã cã r i {±1, ±2}.
q
Cum r i {±1, ±2} nu sunt rãdãcini, rezultã cã polinomul f nu are rãdãcini raþionale.
c) Cum f (–) = –, f (–2) = 6, f (1) = –2 ºi f () = , polinomul f va avea trei rãdãcini reale.
d) x1 + x2 + x3 = 0.
e) Scriem cã x1, x2 ºi x3 sunt rãdãcini ale polinomului f : x13  6 x1  2  0 ; x23  6 x2  2  0 ºi x33  6 x3  2  0 .
Înmulþind relaþiile anterioare cu x1k , x2k respectiv x3k ºi adunându-le, obþinem Sk+3 – 6Sk+1 + 2Sk = 0, ¼ k i q.
f) Cum S0 = 3, S1 = 0, S2 = (x1 + x2 + x3)2 – 2(x1x2 + x2x3 + x3x1) = 12, relaþia Sn i m va fi adevãratã ¼ n i q.
Într-adevãr, verficarea fiind fãcutã, sã arãtãm cã Pn  Pn+1. Din relaþia anterioarã, avem Sn+1 = 6Sn–1 – 2Sn–2 i m,
ceea ce trebuia arãtat.
187
4. a) Conform relaþiilor lui Viète, x1 + x2 + x3 + x4 = 0.
b) f (1) · f (–1) = –1 · 9 = –9.
p
c) Fie o rãdãcinã raþionalã a lui f, (p, q) = 1, p, q i m, q @ 0. Atunci din q | 1 ºi p | 3 rezultã q i {±1},
q
p i {±3, ±1}, deci singurele rãdãcini raþionale posibile ar fi ±1, ±3. Acestea nu sunt rãdãcini pentru f, deci
f nu are rãdãcini raþionale.
4 4 4 4
d) xi rãdãcinã pentru f implicã xi4  5 xi  3, i  1, 4 . Atunci x1  x2  x3  x4  5( x1  x2  x3  x4 )  12  12 .
5. a) f(x) = (x – 1)(x – 2) q(x) + r, rezultã f(1) = f(2), deci a = –4;
b) x1x2x3 = 6; x1 + x2 + x3 = 1 ºi x1 x2  x1 x3  x2 x3  a , deci x12  x22  x32  1  2a
x13  x12  ax1  6  0

()
x23  x22  ax2  6  0  x13  x23  x33  1  2a  a  18  0 , de unde x13  x23  x33  19  3a ;
x33  x32  ax3  6  0
x14  x13  ax12  6 x1  0

()
x24  x23  ax22  6 x2  0  x14  x24  x34  19  3a  a  2a2  6  0 , de unde
x34  x33  ax32  6 x3  0
x14  x24  x34  2a2  4a  25 . Înlocuind în relaþie obþinem 2a2 – 4a + 25 – 1 + 2a = 24, adicã a2 = a, de
unde a i {0, 1}.
c) Rãdãcinile raþionale se gãsesc printre divizorii termenului liber (presupunând cã ele existã). Dar nici un
divizor nu este soluþie, aºadar f nu are rãdãcini raþionale.
6. a) f (0) = 25.
b) Se verificã prin calcul direct cã expresia este egalã cu 0.
c) Rezolvând ecuaþia x2 + 5x + 5 = 0, obþinem douã soluþii reale. Deci polinomul f are 4 rãdãcini reale.
d) Produsul x1 ... x4 este egal cu 25.
e) Suma x1 + ... + x4 este egalã cu –10.
7. a) Se verificã prin calcul direct cã expresia este egalã cu 0.
b) Polinomul f nu are rãdãcini reale.
c) Din a), ( x 4  2 x 2  1) | f , deci restul este egal cu 0.
8. a) Cum x1 , x2 {2, 3} , rezultã cã soluþiile sunt reale ºi strict pozitive. Douã soluþii.
b)Vom rezolva ecuaþia x4 – 5x2 + 6 = 0. Notãm x2 = t ºi obþinem t2 – 5t + 6 = 0 cu rãdãcinile t1 = 2 ºi t2 = 3. Deci
rãdãcinile ecuaþiei iniþiale sunt: x1  2 ; x2   2 ; x3  3; x4   3 . Prin urmare, f are patru rãdãcini
reale.
p p
c) Fie o rãdãcinã raþionalã a lui f; atunci q | 1 ºi p | 6 , deci {1,  2,  3,  6} .
q q
Se observã uºor cã acestea nu sunt rãdãcini, deci f nu are rãdãcini raþionale.
d) Utilizând relaþiile lui Viète, avem x1 + x2 + x3 + x4 = 0.
e) Dacã x1 este rãdãcinã a lui f, atunci –x1 este rãdãcinã a lui f. Exponenþii la care apar rãdãcinile în sumã fiind
impari, rezultã cã x12005  x22005  x32005  x42005  0 q .
9. a) f (–1) + f (1) = 6.
188
p
b) Dacã f are rãdãcina raþionalã r  cu (p, q) = 1, atunci p | 1 ºi q | 1, deci r i {±1}. Dar 1 ºi –1 nu sunt
q
rãdãcini pentru f, deci polinomul f nu are rãdãcini raþionale.
c) X 4 + X 2 + 1 = (X 2 + 1)2 – X 2 = (X 2 – X + 1)(X 2 + X + 1). Deci expresia este egalã cu 0.
d) Suma este 0.
e) Produsul este 1.
10. a) y1 + y2 = –1, conform relaþiilor lui Viète.

b) f = g(X 3 + 1).
c) (X – 1) f = (X – 1)(X 5 +X 4 + X 3 + X 2 + X + 1) = X 6 – 1.
d) f ( y1 )  g ( y1 )( y13  1)  0 , deci f(y1)f(y2) = 0.
1
11. a) Restul este 0. b) x1  1 . c) x13  1 . d) S3 = –2. e) Probabilitatea este .
8
12. a) f(–1)=0.
b) Conform teoremei restului, dacã f(–1)=0, atunci restul împãrþirii lui f la X + 1 este 0.
1
c) f are o rãdãcinã realã ºi douã complexe, deci probabilitatea este .
3
d) x1 + x2 + x3 = –1.
e) x1 este rãdãcinã a lui f, x13  x12  x1  1  0 , de unde x14  x13  x12  x1  0 . Analog obþinem x24  x23  x22  x2  0
ºi x34  x33  x32  x3  0 . Adunând ultimele trei relaþii vom avea:
x14  x24  x34  ( x13  x23  x33 )  ( x12  x22  x32 )  ( x1  x2  x3 ) . Calculând parantezele din membrul drept
obþinem: x14  x24  x34  3 .
13. a) Restul împãrþirii este 0. b) Cum x13 = 8, rezultã cã x1  2 . c) x16  82  64 .

d) S3  x13  x23  16 . e) S1 = x1 + x2 = –2, S1 + S3 = 14.
Primitive
 2 1
 x sin , x  0
pag.114-117. 7. a), b) ºi c): funcþia f este continuã. 9. a) Fie G ( x )   x . Se aratã cã G este
 0 , x  0
 1
2x sin , x  0
derivabilã ºi G(x)  f ( x)   x  f (x)  h(x) . G admite primitive, h este continuã, deci f admite primitive;
 0 , x  0
1 1  1
 cos , dacã x  0 1 sin , x  0 0, x  0
b) f ( x )   2 x  se þine seama de a). 10. b) f ( x )   x  . Funcþia
 0 , dacã x  0 2  0 , x  0 a , x  0
 1
sin , x  0 0, x  0
g( x)   x admite primitive. Rezultã cã f admite primitive  h( x )   admite primitive ® a = 0;
 0 , x  0  a , x  0
 sin x  1  1
 , x  0 0, x0  x sin , x  0 cos , x  0 0, x  0
c) f ( x )   x  . Rezultã a = 1; d) f ( x )   x –  x  .
 1 , x  0 a  1, x  0  0 , x  0  0 , x  0 a , x  0
189
Rezultã a = 0. 11. a) f are discontinuitãþi de primã speþã (pentru orice x0 i m);
0, x T0 0 , x T0
 x , x T0  
b) f ( x )     1 1 1 . Arãtãm cã funcþia g ( x )   1 1 1 nu admite primi-
0, x  0 sin – cos , x  0 sin  cos , x  0
 x x x  x x x
1c , x T 0

tive. Presupunem cã G ar fi o primitivã a lui g. Atunci G ( x )   1 . Se aratã cã G nu este
 x sin x  c2 , x  0
0, x  0 0, x  0 1
   , x0
derivabilã în x = 0; c) f ( x )   1  1  2 . 12. f nu are proprietatea lui Darboux.
2 x sin x , x  0 cos x , x  0 0, x  0
 1   1   1  1  1 1 
 4   f   , f  3   ºi f ( x )  4 ,  x   3 ,   . 13. Fie F 1(x) = f (x), ¼ x i [a, c] ºi F 2(x) = f (x),
   5   5  
F ( x) , x  [ a , c]
¼ x i [c, b]. Atunci F ( x )   1 este primitivã a lui f. 14. Fie F o primitivã a lui f.
 F2 ( x )  F1c )  F2 (c ), x  (c , b]
Avem: (FEg) = fEg + FEg  fEg = (FEg) – FEg. (FEg) admite primitive iar FEg este continuã.
2
9  9 x13  C 2x
Test 1. 1. Nu are proprietatea lui Darboux. 2. a) x  2x  4 ln( x  2) C ; b) ; c) arctg  C ;
2 13 3
1  cos 2 x  cos x  C
d) . 3. Funcþia f este continuã. F(x)  x x(20  6x) pentru x T 2 ºi F ( x)  x x (6 x  20)  32 2
2
pentru x > 2.
Test 2. 1. f este continuã. 2. a) x – 2ln(x + 1) + C; b) 10  10 x13  C ; c) ln 2x  5  C ; d) –2ctg2x + C.

13 2x  5
3. f este continuã. F(x) = –e4–2x pentru x T 2 ºi F(x) = e2x–4 – 2 pentru x > 2.

 x4 x 2  x4 x2
6. a) f (x) = 3x2 + 1. b)  f ( x ) dx     x  . c) F ( x )   x.
 4 2  4 2
2 3
d) lim 3x  (3x  1)  lim 9 x  3x  0 .
x  x4 x  x4
7. a) f (x) = 3x2 – 4x + 3.
 x 4 2 x 3 3x 2 
b)  f ( x ) dx      5x 
 4 3 2 
4
c) f ( x )  0  x 2  x  1  0,   0 , deci f ( x )  0 nu are soluþii reale; rezultã f nu are nici un punct de
3
extrem local.
f (x )  3
d) lim  f (1)  2 .
x 1 x 1
190
Integrala definitã
pag.125. 3. a) 72 ; b) 2 3 ; c) 16 2  2 ; d)  ; e) e  1 ; f) 90 ; g) 2 ; h) 2. 4. a) 4; b) 8; c) 5 ; d) 9 .
5 4 e ln10 ln 2 2 2
5. a)  4 ; b) 13 ; c) 7 ; d) 4   ; e)  ; f) 4 + 4ln2; g) 11 ; h) 3  56 . 6. a) 21 ; b)  3  ln 2 ; c) 3  ln 4 ;
3 12 12 3 4 2 4 ln 2 3 4 2 2
d) 1 – ln3. 7. a) 2 + ln2; b) 11 ; c) 1; d) ln6. 8. a) 3 3 ; b) 2  2 ; c)  ; d)  . 9. a) 24; b) 7 .

32 2 6 4 4 6
1 3 4 1 f ( x) dx
pag.130. 3. a) 1 ln ; b) ln  ; c) 4ln 2  1 . 5. Se aplicã metoda primitivelor surori. J1   ,
2 2 3 2 af ( x)  bg( x)
g ( x) bg ( x )  af ( x )
J2   dx , a  J1  b  J 2  x  C ; nbJ1  maJ 2   dx  ln af ( x )  bg ( x )  C . Din
af ( x )  bg ( x ) af ( x )  bg ( x )
aceste douã relaþii se determinã I1 .
 3 1  3 2   3 1 3 
pag.137-140. 1. a)  ln 2 ; b) tg2 x  2  1;  ln2  ; c)   ln ; d) 1 . 2. a) 6e2 – 2;
3 cos x 3 18 4 9 2 2 2
3 3
    1 1
b) e2 – 2; c)  ; d)  . 3. Douã integrãri prin pãrþi; a) (1  e  ) ; b)  (1  e  ) ;
6 4 6 4 2 2
e 1 e 1 1 1
c) (sin1  cos1)  ; d) (sin1  cos1)  . 4. a) (2  2) ; b) ln(ln3); c) calculaþi (excosx); –1; d) (4  2) .
2 2 2 2 3 3
1 2 2 1 48 3
5. a) ln ; b) 1  ; c) 2
 (ctg x ) ; 2 3 ; d) . 6. a) 2(1 – ln3); b) 4(1 – ln3); c) 4 + ln2 – ;
2 2 sin x 5
1      2 
d) ln(2  3) . 7. a) ; b) ; c) 2  ; d)  e  1  arctg e . 8. a) 1 ; b) 1; c) 1; d) arcsin  .
2 4 8 2 4 2 3 4
 2 
9. Se folosesc paritatea ºi imparitatea unor funcþii; a) 2ln(1  2 ) ; b) ; c) 0; d) 1  . 10. a)  3  2 ;
2 e 6
2 3 2  64 8 2  1 2  3
b)  ln 4 ; c) 1. a) 3  ln 2  ; b)
. 11. ; c) (1  2) . 12. a) x = at; a   ln 2  ;
3 3 3 2 315 15 2 3 9 
 1 1 2 1  1 2 
b) x = sint;  1 ; c)  t ; ln ; d) (1  ln 2) . 13. a) 3  2 ; b) 2ln ; c) 1  ;
2 x 3 2 3 2 4
 1 6 1 3  3 ; c)  
d)  ln . 14. a) 0; b) 3  ln 3  ln 50  2arctg 2  3  . 15. a)  2 3  ln(2  3) ;
18 6 2 6 1 2 6 2 2
4 3 3 4 4
b) amplificare cu 1  x ; x  sin 2 t ;  ; c) 2 x  1  t ; 1  ln 3 ; d)  1  2 ln( n  1) .
3 8 2 n n
5 1 4
16. a) x  ln t ; 2   ; b) 2  ; . 17. a)    2arctg  ; b) x = arctgt; 1 ln 2 ;
2 e 3 3 4
1 1 1
c) x  y  n ; (1) n e  n (1  e  ) ; d) 2 . 18. Se stabilesc ecuaþii pe care le verificã integralele; a) x  ; 0;
2 n y
    2
b) x   y ; ln 2 ; c) arctgx = y; ln 2 ; d) x  ay ; (2ln a  ln 2) . 19. a) x =  – y; ; b) funcþia se aduce
4 8 8 8a 4
191
    5
la forma ( f (x)ex); e 2 . 20. a) In = e – nIn–1; e –1; 1; e – 2; –2e + 6; b) (2n + 1)In = (2n – 1)In–1; ; ; ; ;
4 16 32 256
1 5 16
c) I n  I n1  ; e  1; e  2; e  ; e  ;
n! 2 6
1 1 1
d) 2nI n  2n1 2  (2n  1) I n1 ; ln(1  2); ( 2  ln(1  2)); (7 2  3ln(1  2)); (67 2  15ln(1  2)) .
2 8 48
  2 1 2n  3  1 1
21. nIn = (n – 1)In–2; ; 1; ; . 22. I n    I n1 ; 1; ; (2  ); (8  3) .
2 4 3 ( n  1)2 n 2n  2 4 8 32
2 1 4
Test.1. 1. 7  . 2.  ln . 3. 13ln2 – 3. 4. ln3. 5. 4e3 + 2.
3 2 3
3 1
Test.2. 1. 2(1 – ln2). 2. 1  ln . 3. 1 (5e 5  e ) 4. (4  2) . 5. .

4 4 3 4
1 a) f (1) = 2005.
b) Se verificã prin calcul direct.
x 2005  1
c) f ( x )  , pentru x  1 . Cum f (1) > 0, rezultã f (x) > 0, µ x iZ.
x 1
x 
d)  0

f (t ) dt  f ( x ) , deci F (x) = f (x), µ x iZ.
e) Cum F (x) > 0, µ x iZ, rezultã cã F este strict crescãtoare, deci injectivã. Din lim F ( x )   ºi
x 
lim F ( x )   , rezultã cã F este surjectivã. Deci F este bijectivã.
x 
a
f) Fie I   g ( x )dx . Schimbãm variabila: g(x) = t  x = F(t). Pentru x = 0 avem F(t) = 0, deci t = 0 iar pentru
0
x = a, avem F(t) = a = F(1), adicã t = 1. Deci
1 1 1 1 1 1 1 2005
I  tF (t ) dt  tf (t ) dt  (t  t 2  ..  t 2005 ) dt    ... 
    a 1  a .
0 0 0 2 3 2006 2006 2006
2. a) Evident, folosind 0 T t T 1, adicã 0 T tn T 1.

b) Se obþine din a) prin integrarea inegalitãþilor.
c) Se aplicã criteriul cleºtelui în b).
x
n1
x t n 1 xn
d) I n ( x )  0 t dt  0 dt   I n 1 ( x ) .
1 t n
1
3. a) f ( x )  2 x  .
( x  1)2
1
1 1
2 1   x3  1
b) 0 f ( x )dx  0  x  x  1 dx   3  ln( x  1)   3  ln 2 .
0
c) f ( x )  2  2 , deci existã un singur punct de inflexiune.

( x  1)3
d) f (1)  2  1  7 .
4 4
 x3
e) lim 3   ln x   1 .
1 
x  x
 3  3
192
2x
b) f ( x )  3  , ¼ x i Z.
( x 1) 2 2
2
2x 3x 4  6x2  3  2x 1   2  1 23 
c) f ( x)  3  2   3
2  
x    (3x  1)2    0 ¼ x i Z rezultã cã funcþia f
( x  1)2 2
( x  1) 2 2
( x  1)   2 3 12 
este strict crescãtoare pe Z.
1 x2 3 
d) 0  arctg x |10   .
f ( x )dx  3 
2 2 4
e) Cum f este strict crescãtoare, rezultã cã este injectivã; apoi lim f ( x )   ºi lim f ( x )   , aratã cã f este
x  x 
surjectivã.
5
5
f) Fie I   2 g ( x )dx ; notãm g(x) = t  x = f (t) ºi dx = f (t)dt. Apoi x = –1  t = 0 ºi x   t  1 . Deci
1 2
1 1 3   1
I   t  f (t )dt  tf (t ) |10   f (t ) dt  2       .
0 0 2 4 4 2
x  x
5. a) ln( x   )  A ln x  ln A
 ln , deci A = 1.
x x

b) y = 0. c) f ( x )  . d) 1.
x ( x  )
2006
2006 2006  1  2005  2007  (2006  1)(2006  1)  1 
e)  f ( x )dx  f ( x ) 2005  ln  1    ln  2   ln 2
 ln 1  2  , deci B = 1.
2005
 x  2005  2006  2006  2006 
2 2
6. a) f ( x )  2 xe x . b) lim f ( x )  lim e x  1 .
x 0 x 0
f ( x )  f (0) 1 1
c) lim  f (0)  0 . d)  f ( x )  f ( x ) 0  e  1 .
x 0 x0 0
x
 f (t ) dt f ( x )  f (0) ex 1
2
1
0
e) lim  lim  lim  lim 0.
x  f ( x) x  f ( x ) x 
2 xe x2 x  2 x
7. a) f0() = sin = 0.

b) Dacã xn = 2n, atunci f0(xn) = 0 ºi lim f0 ( xn )  0 . Dacã yn = 2n + , atunci f0(yn) = 1 ºi lim f 0 ( yn )  1 .
n 2 n
Deci lim f 0 ( x ) nu existã.

x 
c) f1() = cos = –1.

2 2 2
d)  f1 ( x ) dx   cos xdx  sin x 0
 0.
0 0
e) f0(x) = sinx; f1(x) = –cosx; f2(x) = –sinx; f3(x) = –cosx; f4(x) = sinx. Deci valoarea funcþiei se repetã
din 4 în 4, rezultã f10(x) = f2(x) = –sinx.
f 0 ( x )  f1 ( x )  ...  f n ( x )
f) lim  0 deoarece numãrãtorul este constant, putând lua una din valorile 0, cosx,
n n
cosx – sinx, –sinx. Cum numitorul tinde la , rezultã fracþia tinde la 0.
1
8. a) Se verificã prin calcul direct cã f ( x )  x  2
, x  Z \ {–1, 1}.
x 1
193
f (x)  x3  x  1  x3  x  1  x3  x
b) lim  1; lim ( f ( x )  x )  lim  2  x   lim  0 . Deci asimptota oblicã la
x  x x  x 
 x 1  x  x2  1
graficul lui f este y = x.
c) lim f ( x )   .
x 
4
4
 x  1  dx 
4 4 4 1 x2 4 1 x 1 1 3 1 1
d)  f ( x ) dx     x dx   dx   ln  6  ln  ln .
2 2 x2 1 2 2 x2  1 2 2 2 x 1 2 2 5 2 3
2x
e) f ( x )  1   1  x  0 . Deci mulþimea este (0, ) \ {1}.
( x  1)2
2

1 
b) lim( f ( x )  x 2 )  lim  1  2   1 .
x  x   x  1
2x
c) f ( x )  2 x  2 , ¼ x i Z.
( x  1) 2
2x 2x 3 ( x 2  2)
d) f ( x )  2 2
( x 4  2x 2  1  1)  , rezultã cã f (x) < 0, ¼ x < 0,
( x  1) ( x 2  1)2
deci f este strict descrescãtoare pe (–, 0] ºi f (x) > 0, ¼ x > 0, deci f este strict crescãtoare pe [0, ).
f (x )
e) lim f ( x )   ºi lim   , rezultã cã f nu admite asimptotã cãtre .
x  x  x
1 1 1 1 1  2
f)  f ( x ) dx   ( x 2  1) dx   2 dx   1  arctg1   .
0 0 0 x 1 3 4 3
2x
10. a) f ( x )  .
(1  x 2 ) 2
1 1 2 1
b) f(1)f(–1)f(1)f(–1)     .
4 2 4 16
1 x 1 2x
c)  T 2
T  1 T T 1  (1  x 2 ) T 2 x T 1  x 2  ( x – 1) 2 U 0 ºi (1 + x)2 U 0.
2 1 x 2 1 x2
2
2  1 
d) Calcul direct. e) 0  1  1  x 2   2 arctgx 0  2  arctg2 . f) 0.
1
1 2
 2x
11. a) f ( x )  (2 x  3) 2  4 x  .
2 2x 2  3
1
b)  f ( x )dx  f (1)  f (0)  5  3 . c) lim 2 x 2  3   .
0 x 
3
d) lim
x 
 2 x 2  3  2 x  lim 
2x  3  2  x
0.
x  2
e) Funcþia e monotonã pe [0, ) ºi pe (–, 0], deci unica soluþie este x = 0. f) 0.
194
(e  1)2
pag.144. I. 1. 32 . 2. 32 . 3. 10 . 4.  – 2. 5. 1 . 6. 3  8 . 7. e  1  2 . 8. 1  . 9. 2 .
3 3 3 6 ln 2 3 e 2 3ln 3
2 x  1 1
pag.148-150.Test.1. 1. f ( x )  , Im f  (0; 1], x  (–  ,  1]  [1,  ) ;  . 3. 3  .
2 2
(1  x ) 2 3 3
a 2
Test.2.1. f ( x)  e x ( x 2  2 x), f ( x)  e  x ( x2  4 x  2) . 2. V (a)   arctg a  , lim V ( a)  . 3. 22.
1  a2 a 2
1. a) Asimptota este y = 0.
2 x f ( x )  f (1) 2
b) f ( x )  , x  Z . c) lim  f (1)   .
2
( x  4) 2 x 1 x  1 25
2 2 dx x 2  2 x2
d)  f ( x ) dx  2   arctg  . e) lim x f ( x )  lim  1.
2 0 x2  4 2 0 4 x  x  x 2  4
2. a) f (a)  a, f (b)  b .
a  b 1  a  b 1 
b)  a , iar funcþia fiind de gradul al doilea ºi convexã este crescãtoare pe     .
2  2 
c) Folosim continuitatea ºi monotonia funcþiei f.
b b
b x3 x2 b b 2  a 2 (b  a )3
d) Aria este  f ( x ) dx   (a  b  1)  abx a   .
a 3 a 2 a 2 6
b
b b b 2  a 2 ( b  a )3
e) Evident, deoarece se observã cã 1 2 2
ºi  f ( x ) dx   .
 f ( x ) dx   f
a a
( x ) dx  b  a
a 2 6
b
1 b 2  a 2 ( b  a) 3
f) Evident, deoarece în acest caz f
a
( x ) dx 
2

6
.
x x
3. a) f ( x )  e  e .
2
1 2
b) t   f ( x ) dx  1 (e x  e  x )  e  e  e  1 .
1 1
0 2 0 2 2e
x x
e e
c) Cum f ( x )   0 , rezultã cã nu are puncte de inflexiune.
2
d) f (0)  0 .
e) Cum f ( x )  0 are o soluþie ºi derivata îºi schimbã semnul la stânga ºi la dreapta lui 0, avem un punct de
extrem local.
2x f ( x)  f (0)
4. a) f ( x )   2 2x . b) lim  f (0)  0 .
2
( x  3)ln 2 ( x  2)ln 2 x  0 x
1 2 x3  4 x  2 x 3  6 x   1  2x
c) f ( x )  ln 2  2 2
ln 2 , deci f (x) > 0, x < 0, sau f (x) < 0, x > 0.
( x  2)( x  3) ( x  2)( x 2  3)
2
195
2
d) lim f ( x)  lim 1  ln x2  3  0, deci y  0 este asimptotã orizontalã.
x  x  ln 2 x 2
e) Din c) ºi d) rezultã 0 < f (x) T log23 – 1.
2 2 x a2  dt 
f) 0 log2 (t2  a2 )dt  t log 2 (t2  a2 )dt |0x  2 0 2 t 2 dt  x log 2 ( x 2  a2 )  ln 2  0  1  2
x x
2
ln 2 t  a  t a 
 x log 2 ( x 2  a2 )  2x  2a arctg x .
ln 2 ln 2 a
1 1 2 1 2 2 2 3 1
g) Aria  0 f ( x)dx=0 log2 (x  3)dx  0 log2 (x  2)dx  log2 4  ln 2  ln 2 arctg 
3
 log2 3  2  2 2 arctg 1  2  log2 3  2  3arctg 1  2arctg 1 . 

ln 2 ln 2 2 ln 2 3 2
5. a) Cum lim f ( x )  1, y  1 este asimptotã la graficul funcþiei f cãtre +.

x 
 2 1   1  2
b) f ( x )   x 
2    1  2 
 3 , x  Z *.
 x   x  x
c) Din tabelul de variaþie, rezultã cã f (x) i [0, 1), ¼ x i Z, deci cel mai mic a i Z
cu proprietatea f (x) < a, ¼ x i Z este a = 1.
1
d)
1 1 1  x 1  22 1  1 .
 f ( x ) dx   1  dx  
1
2
1
2

x2   x  12 2 2
x3  1 x3 
e) lim( f ( x )  1)  lim   2    1 .
x  x  1 x   x x  1 
6. a) f (x) = 4x3 – 2. b) f (2) = 30.

c) f (x) = 12x2, deci nu are puncte de inflexiune.
1
 1  1  1 1  x5  2
d) Un punct de extrem local:  3 , f  3   . e) A   f ( x )dx   ( x 4  2 x )dx    x 2   .
 2  2  1 1
 5  1 5
7. a) f ( x )  2 x  3 . b) f (2)  7 .
c) f ( x )  2 , deci funcþia nu are puncte de inflexiune.

3
d) Punctul x   este singurul punct de extrem local.
2
1
1  x 3 3x 2  17
e)  ( x 2  3x  1) dx     x  .
0
 3 2 0 6
8. a) f(x) = 2x, ¼ x i Z. b) f (1) = 2.
c) f (x) = 2, deci f nu are puncte de inflexiune.
d) Cum f (x) = 0 are soluþia x = 0, funcþia are un punct de extrem local: (0, 1).
1 1 1 4
e)  f ( x ) dx   ( x 2  1)dx   1  .
0 0 3 3
196
9. a) f (x) = 2x + 1. b) f (x) > 0, x  – 1 .
2
n
n(n  1)(2n  1) n(n  1) (n  1)(n2  2n  3)
c) f (0) + f (1) + ... + f (n)   (k 2  k  1)    (n  1)  .
k 0 6 2 3
f (0)  f (1)  ...  f (n) 1

d) Din c) rezultã cã lim  .
n  n3 3
1 1 1
2  x3 x2  1 8
e) A  1| f ( x ) | dx  1 f ( x ) dx  1 ( x  x  1)     x  1 
 3 2  3
1 1
10. a) Se verificã prin calcul direct cã f ( x )  3( x  2)  3( x  1)  0, x  Z  {1, 2} .
b) lim f ( x )  , lim f ( x )   ºi lim f ( x )  , lim f ( x )   , deci x = –1 ºi x = 2 sunt asimptote verticale

x 1 x 1 x 2 x 2
x 1 x 1 x2 x2
la graficul lui f. Rezultã cã f admite douã asimptote verticale.

4
4 1 4 1 1  1 x2 1 2 1 1 5 1 8 2
c)  f ( x )dx      dx  ln   ln  ln    ln 4  ln   ln  ln .
3 3  x  2 x  1
3 3 x 1 3 3 5 4  3 2 3 5 5
x2
d) lim x 2 f ( x )  lim  1.
x  x  ( x  1)( x  2)
1 1 1 1 1 1 1 
e) lim( f (3)  f (4)  ...  f ( n))  lim    ...     ...  
n n 3  1 2 n2 4 5 n  1 
1 1 1 1 1 1  11
 lim  1      
n  3  2 3 n  1 n n  1  18
1 1
11. a) Se verificã prin calcul direct cã f ( x )  2    0, x  [0, ) .
x 1 x  2
b) lim f ( x)  2 , deci y = 2 este asimptotã orizontalã la graficul funcþiei f.
x
1 1
c) f ( x )  2
 .
( x  1) ( x  2) 2
1 1 1 1 11 1 1 1
d)  f ( x )dx   2dx   dx   dx  2 x  ln( x  1)  ln( x  2) 0  2  ln 2  ln 3  ln 2  2  ln 3 .
0 0 0 x 1 0 x2 0 0
e) lim 1 1
x
 f (t )  lim (2 x  ln( x  1)  ln( x  2)  ln 2)  2 .
x  x 0 x  x
197
Probleme recapitulative
Grupuri.
1 z 
1 0  x xy 
1. AB i M, ¼ A, B i M, (AB)C = A(BC), I 2    , detA @ 0, A–1   , AB @ BA.
0 1 1
0 
 y
2. a = b, a i {0, –1}. 3. x C e = x, ¼ x i Z ; x = 0, e = –2, dar pentru x = 1, x C e = e – 1 – e – 2 @ 1 = x.
4. a = b = 1. 5. a i {0, 1}. 6. a = 3. 7. a 0, 1 . 8. e = 0, x   2 x  { \ {2}, ( x  y )  z  x  ( y  z ) ; x  y = y

 
4 x–2
1
 z, ¼ x, y, z i { \ {2}. 9. e  1  0 5, a  x  y 5 , a  x  y 5 . 10. x  y  ( x – 4)( y – 4)  4  y  x .
11. x  y  y  x ; x  e  x  e  4  M . 12. x, y i M, x C y i M ; x  y  y  x , 1  ( x – 1)ln y –1
 1  ( y – 1)ln x –1
,
1 1 1
ln( y – 1) ln( x – 1)  ln( x  1) ln( y  1), x , y  M . 13. A1A2 i M, A1A2 = A2 A1, ¼A1, A2 i M. 14. m  .
2 2 2
15. Ax · Ay i M, E = A0 , AxAy = AyAx, ¼ Ax, Ay i M. 16. x  y  ( x  6)( y  6)  6; ( x  y )  z  x  ( y  z ) ;
1
e  7  M ; x  y  y  x , x {5, 7}; x  6  , x {5, 7} . 17. x, y i M, x  y  M , ( x  y )  z  x  ( y  z ),
x 6
1
e  e , x  y  y  x , x  x  e , e ln x ln x  e , ln x ln x  1 , x  e ln x , x  M . 18. Nu existã e , eT , e  .
19. A 1 A 2 i M, ¼ A 1 , A 2 i M ; I = I 2 . Dacã A i M existã A –1 dacã ºi numai dacã x @ 0 ºi y = 0.
 x 1 0 
A1   1 1 2 2
1  . 20. a1, a2 i M, a1a2 i M ; a  x  y 7 , x , y {, x – 7 y  1 , e  1, x –1  x  y 7 ,
 – x y z y 
¼ x, y i {, x2 – 7y2 = 1. 21. a) x C y = (x – 3)(y – 3) + 3, x, y i G ; x – 3 > 0, y – 3 > 0, x C y > 3, x C y i G.
b) a @ 0, f este bijectivã ; f (xy) = f (x) C f (y), a = 1, b = 3. c) Inducþie matematicã. 22. x C y i m, ¼ x, y i m,
(x C y) C z = x C (y C z), e = 2, x = 2 – x, x C y = y C x, ¼ x, y, z i m; f (x) = x – 2 este bijectivã; f (x C y) = f (x) + f (y),
¼ x, y i m. 23. x C y = (x – 2)(y – 2) + 2,  x  x x  ... x  ( x  2)n  2, n  q, nU2 . 24. (x  y)  z  x ( y  z) ; e  0;

x de n ori
1 x3
x   – x ; x  y  y  x ; f : Z  G, bijectivã ºi f ( x  y )  f ( x )  f ( y ) ; f 1 : G  Z, f 1 ( x )  ln
3 x3
1 0 1  x y
bijectivã, f 1 ( x  y )  f –1 ( x )  f –1 ( y ) . 25. A1, A2 i G, A1A2 i G, E  I 2   1
, A  2  ,
 0 1  x  y2   y x 
 x –y x  y  , z = x + iy. f este bijectivã,

x 2  y 2  0 ; f : ³  G , f ( z )   y x  ; f : G  ³ , f ( A)  z , A  
1 * 1 *

  y x 
 1  x xz  y 
1
f (AB) = f (A) · f (B). 28. A1A2 i G, A1, A2 i G, (A1A2)A3 = A1(A2A3), I3 i G, A   0 1 z  G .
0 0 1 

1 3x  8
27. a) x, y i G, x  y  ( x  3)( y  3)  3, x  y  G ; ( x  y )  z  x  ( y  z ) , e  4 G , x  3   G ,
x 3 x 3
x  y  y  x , x , y G . b) f : G  ZC

, f bijectivã ºi f ( x  y )  f ( x )  f ( y ), x , y G . 28. eC = –1, e  1 ;
x  2  x  m, x  2  x  m ; f bijectivã, f ( x  y )  f ( x )  f ( y ) . 29. A2   1   1 ; A3 = E, A–1 = A 2 ,

0  
1 0  1 1  x  y   G , f : G  {( 3) ,
(A 2 ) –1 = E. 30. A 1 , A 2 i G, A 1 A 2 i G. I 2   , A  2 2  3 y
 0 1  x  3y  x 
198
x y
f ( A)  x  y 3, A    este bijectivã, f : {( 3)  G , f ( x  y 3)  A, f ( z1z2 )  f ( z1 )  f ( z2 ) ; z1  x1  y1 3,
1 1
 3 y x 
z2  x2  y2 3; x1 , y1 , x2 , y2 { .
1 x
31. a) x  y  ( x  1)( y  1)  1G , e  2 G , x  1  , x  y  y  x . b) Inducþie matematicã.
x 1 x 1
4
 G , x  y  y  x . 33. a) e = m + 1,
32. x  y  1  ( x  1)( y  1), x , y  G , x  y  G ; e  1 G , x   1 
x 1
1  m2  mx x  y  y  x 2  iz
x  , . 34. z1  z2 =(z2 – i)(z2 – i) + i, e = 1 + i, z   ³1 . b) Inducþie matematicã.
xm z i
 1  ln x 0 
x
35. Ax · Ay i G, AxAy = Axy = Ayx; I 3  A1 , A1   0 1 0  . 36. x, y i G, x  y i G ; e = 0, x   , xk .
 0 0 1 xk
 
37. a i G, x, y i G, x  y i G; a  a  a  a  e , eC  a , x*  x  x  x  e  a , x  x aa , xy = yx,
x  y  y  x . 38. a) eax · ebx = e(a+b)x iG. a) (eaxebx)ecx = e(a+b+c)x = eax · (ebxecx); e = 1, (eax) = e–ax; b) f : G  Z,
xy
f (e ax ) = a, f este bijectivã ºi f (e ax e bx ) = f (e ax ) + f (e bx ). 39. a) x  y  xy  ( x  1)( y  1)  G ,
1
e   (0, 1), x   1  x  (0, 1) , x  y  y  x . b) f bijectivã ºi f (x  y) = f (x) · f (y). 40. z1, z2 i ³, z1 u z2 i ³,
2
z1 T z2 i ³; e1 = –ai, eT = a; z  – z – 2ai , z T  – z  2a ; f bijectivã, f (z1 u z2) = f (z1) T f (z2).
Inele ºi corpuri
1. x u y i m, x T y i m, (m, u) este grup abelian, eu = 3, xu = 6 – x, eT = 4, (m, T) este monoid; x T (y u z) =
= (x T y) u (x T z). 2. (³, +) este grup abelian, eT = 0, z = –z, z1 + z2 = z2 + z1; (³, ) monoid comutativ,
e = 1 + i; z  (z1 + z2) = (z  z1) + (z  z2). 3. z1, z2 i A, z1 + z2 i A, z1z2 i A; e+ = (0, 0); – z = (–x, –y);
z1 + z2 = z2 + z1; e• = (1, 0), z1z2 = z2z1; z(z1 + z2) = zz1 + zz2; (A, +, ·) este inel comutativ; 4. A1 + A2 i A;
A1, A2 i A; e+ = O2, –A = A, A1 + A2 = A2 + A1; A1 · A2 i A, A1, A2 i A; e• = I2; A(A1 + A2) = AA1 + AA2.
5. (A, u, T) este inel comutativ. x i A, x i A, x T x = x T x = eT, eT = –1; x u y = (x + 2)(y + 2) – 2, x u x = –1,
(x + 2)(x + 2) – 2 = –1, x  2  1 , x  {\{–2}, eu = – 2; x T (y u z) = x T y u x T z. 6. A1, A2 i K,
x2
A1A2 i K, A1 + A2 i K, e = O2, (K, +) este grup abelian. Ax , y   x  y y  , (K – {O2}, E) este grup abelian.
 y x  y
 xy y 
 x2  2 y2 x2  2 y 2 
e = I2. Ax,1y    ; A1(A2 + A3) = A1A2 + A1A3; A1A2 = A2A1. 7. z1, z2 i K, z1 + z2 i K, z1z2 i K,
  2 y 2 2x  y 2 
 x  2 y x  2y 
 
e+ = 0, e. = 1, (K, +) grup abelian, (K, ·) grup abelian, z(z1 + z2) = zz1 + zz2. 8. (K, u) grup abelian, (K – eu, T)
grup abelian. x T (y u z) = x T y u x T z.
199
Primitive. Integrale nedefinite. Integrale definite.
14 2 32 2 5 5 7 17
99. a) ; b)  ; c) ; d) 2ln5  4  2 e  1  2arctg 2  2arctg e  1 ; e) 1 – 2ln2; f)  4 ln 2 ;
3 3 7 12 6
 1 2   8 2
g)  ln 2 ; h) . 100. a) ln3; b) 1 – ln2; c) ln 3  ; d)  ln 3 . 101. a) ; b) ; c) ln3; d) 8.
4 2  3 2 15 15
1 1
102. a) 3  ln(2  3) ; b) 2; c) 4 (16  9 2 ) ; d)   1 . 103. a) ; b) 1  2  ln 27  ; c) 1 – e + (1 + e)ln(1 +
2 35 2 3 8 16 
1  5 1
+ e) – ln4; d) 2arctg   ln , unde   e  1 . 104. a) 4; b) 0; c) 4; d) 4. 105. a) 2ln ; b) e  – 2 ;
1  e 1 3 e
1 e 2 2 3
c) (1  e 2 ) ; d) (1  e 4 ) . 106. a) 2 – ; b) 2e – 2; c) 4; d) 4. 107. a)   1 ln 3  1 ; b) ;
2 2 e 12 4 3 1 9
 2 1 1 2
c)  ; d) (–1  ln 4) . 108. a)  ln(1  2) ; b)  2 ; c) 2; d) 1. 109. a) 1 ( 2  4) ; b) 1 (2  4) ;
4 3 4 2 4 4 16 16
1     5 4  
c) –  2 ; d) . 110. a) 2; b) ; c) 2; d) 2. 111
1. a) ; b) ; c) ; d) . 112. a) e/2; b) e/4; c) ; d)    1 .
2 2 2 4 4 32 9 4 2 
2 2
114. Se minoreazã ºi se majoreazã funcþiile x4  1 ºi e x  e1x . 115. a) In = e – nIn–1; e – 1; 1; e – 2; 6 – 2e;
1 1 2 5 16 2 4 16 32
b) I n  –  nI n 1 ; 1  ; 1  ; 2  ; 6  ; c) (2n + 3)In = 2nIn–1; ; ; ; ; d) (2n + 1)In = 2nIn–1; 1;
e e e e e 3 15 105 315
2 8 48
; ; .
3 15 105
Aplicaþii ale integralei.

1. a) f este strict crescãtoare pe (–, –2) ºi pe (–2, +) ; b)  = 3,  = –7 ; c) |3 – 7ln2|.
 5
puncte de maxim ; b) 4. 3. a) f ( x )  x  2 ,

2. a) f (x) = –2cosx(2sinx – 1) ; 0, ,  puncte de minim, ,
2 6 6 x 1
2 3
f strict crescãtoare pe (–1, +) ; b) A( )     (  1) ln(  1) ; c) lim A( )  .
2 1 2
f (3  h )  f (3)  (3  x ) 2  9 45
4. a) lim   ; b) F ( x )   6  2 x   3  x ; c) 4 ; d) 2 . 5. a) f (x) = –3sin3x,
h 0 h  5 
 2 2
f (x) = –9cos3x ; c) 2  ; d)  . 6. a) f strict descrescãtoare pe (–, ln2), strict crescãtoare pe (ln2, +) ;
9 4 3
2
 1  cos8 x  7 1 1
b) S = 6 ; V = (15 – 8ln4) ; c) 5ln4 – 6. 7. a) ; b) sin 4 4 x  (sin 2 4 x )2     8  2 cos8 x  8 cos16 x
8  2 
2 2y
1
c) V  3 . 8. a) F ( x )  ln ln x  C ; b) A   ln(ln  )   1   . 9. a) f 1 ( y )  e 2 y  1 .

32 2  e e 1
22 32 7
f ( x ) dx  2  ( f ( x )  f (  x )) dx  6 ; c) S  ln  1  e  . 12. a)
3 3
10. b)  ; b) 8. 13. a) ; b) .
3 0
 2  3 3 6
200

12 Matematica

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

12 Matematica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAÞIEI, CERCETÃRII ªI TINERETULUI

Ion D. Ion Eugen Câmpu

Referenþi: prof. grad I Gabriela Oprea

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

Manualele Sigma pot fi gãsite on-line ºi la

Inele ºi corpuri .......................................................................................................................... 38

Integrala definitã .................................................................................................................... 118

Aplicaþii ale integralei definite ............................................................................................. 141

Probleme recapitulative ............................................................................................................ 151

Teme de sintezã pentru pregãtirea examenului de bacalaureat ............................................... 163

Indicaþii ºi rãspunsuri .................................................................................................................. 178

1. Pe mulþimea M = {0, 1, 2, 3, 4} se 4. Fie mulþimea cu trei elemente M = {a, b, c}.

Definiþie. O lege de compoziþie M D M  M, ( x , y )  x  y 1 2 1 2  1 2 1 2

Demonstraþie. Avem: ( y  x)  ( x  y )  y  ( x  ( x  y ))  d) x C y = x y pe Z;

 y  (( x  x )  y )  y  (e  y )  y  y  e ºi analog e) x C y = xlny pe (0; );

(3) aˆ  m n , aˆ  0ˆ  0ˆ  aˆ  aˆ e) a (b  c ) ºi ab

Aplicaþii în Aritmeticã: calculul restului

b  252 dã acelaºi rest prin împãrþirea cu 7 ca numãrul a = 2352. Dar 23 = 8 ºi 8  1 . 4ˆ 0ˆ 4ˆ 2ˆ 0ˆ 4ˆ 2ˆ

3) Precizaþi clasele inversabile din m12 ºi inversele lor.

1. Arãtaþi cã 8. Fie a i q care în reprezentarea zecimalã

4. a) Calculaþi suma tuturor claselor de resturi

cã ecuaþia 3ˆ x2  2ˆ  y2 nu are soluþii întregi.

unui element x se noteazã –x ºi se numeºte opusul lui x. 5) Pe Z se defineºte legea de compoziþie

 Grupul aditiv (m, +) al numerelor întregi

Demonstraþie. 9) Fie (G, ·) un grup ºi a, b i G cu

a  x  b , atunci a  x1  b  a  x2 ºi, simplificând cu a, obþinem Arãtaþi cã an ba n  bk , n q .

Fie M2(Z) mulþimea matricelor pãtrate de ordinul 13) Pentru x i Z, notãm

Evident, chiar G = GL2(Z) este grup de matrice. Submulþimile

4) Sã stabilim cã O(2) este un grup de matrice.

1) Scrieþi permutãrile grupurilor

Diagrama unei permutãri

1 2 3 4 5 6 7 8 9 12. Pentru orice n U 3, grupul ( Sn , ) nu este

1) Funcþia f : ³*  Z* , f ( z )  | z | este morfism de 6) Arãtaþi cã funcþia

Dacã G este grup, atunci un morfism (izomorfism) f : G  G       

 a b 9. Fie G = {e, a} un grup multiplicativ cu douã

Probleme de tip bacalaureat

1. Se considerã matricele d) Sã se arate cã H ( x )H ( y )  H (2xy  x  y ),

 1ˆ 0ˆ 0ˆ  1ˆ aˆ bˆ  d) Sã se arate cã (1)  x  1, x  Z .

Vom studia în acest capitol o altã structurã

Definiþie. Un triplet (R, * ,  ), unde R este o mulþime nevidã,

Exemple de inele – temã de sintezã

 Inelul (m6, +, ·) al claselor de resturi modulo 6.  0ˆ 1ˆ 2ˆ 3ˆ 4ˆ 5ˆ

 Inelul Mn(R) al matricelor pãtratice de ordinul n

Prin simpla verificare a axiomelor se demonstreazã:

formeazã un inel comutativ ºi fãrã divizori ai lui definim X Y  ( X \ Y ) N (Y \ X ) diferenþa simetricã.

10. Fie inelul de funcþii

Definiþie. Fie (R, * ,  ) inel. Operaþia y – z = y + (–z), y, z i R 3) Determinaþi elementele inversa-

 x1   0,2 0,2 0,2 

b) Elementele inelului m9 sunt 0, ˆ 1,

Corpul. Proprietãþi, exemple 1) Fie (K, +, ·) un corp ºi a, b i K,

Exemple de corpuri – temã de sintezã

2) Mulþimea {( 2 )  { a  b 2 | a , b  {} este corp în raport cu adunarea ºi înmulþirea numerelor reale.

3) Inelele (m, +, ·) ºi (m12, +, ·) nu sunt corpuri.

1. Pe mulþimea K = Z D Z definim 3. Pe mulþimea R = m D m se definesc operaþiile:

Probleme de tip bacalaureat

Definiþie. Fie f, g i K[X], f = a0 + a1X + ... + akX k + ... ºi l) f  i  X 2 , f  K [ X ] ;

2) Determinaþi gradul polinomului f  ( m2  1) X  1 dacã: a) m  Z; b) m  ³.

 Înmulþirea polinoamelor 12) Calculaþi f · g dacã:

Când k = n + m toate produsele aibj sunt egale cu 0 mai puþin

10X5 – 5X4 + 15X3 + 5X2.

 Înmulþirea polinoamelor cu scalari 19) Dacã f = (X + 1)2 + (X – 1)2 ºi

( X  2 X 2  ...  nX n )(1  X ) 2  23. Fie f i Z[X], f = 2X3 – 5X2 + 3X – 4.

Teorema împãrþirii cu rest pentru polinoame