P. 1
CARTOGRAFIC

CARTOGRAFIC

|Views: 1,569|Likes:
Published by Cristian Vrinceanu
cartografie
cartografie

More info:

Published by: Cristian Vrinceanu on Apr 10, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/19/2013

pdf

text

original

, Cartografia este ştiinţa care se ocupă cu construcţia planurilor şi hărţilor topografice, cuprinzînd: - desenul cartografic, prin care se stabilesc

normele de reprezentare a elementelor topografice' de pe suprafaţa terestri pe plan, referindu-se la conţinut, semne convenţionale, inscripţii, baza matematică şi geodezică etc.; -:- proiecţiile cartografice, respe'ctiv procedeele matematice prin care se realizează reprezentarea suprafeţei elipsoidului(sferei) pe plan; .;.. editarea planurilor şi 'bărţilor topografice, adică studierea procedeelor de redactare, cartografi ere, reproducere şi multiplicare, pentru obţinerea planului sau' hărţii topografice imprimate. Planul sau harta obţinută in urma editării, este documentul fundamental pentru executarea lucrărilor de cercetare, proiectare şi construcţii in diferite domenii de activitate şi pentru, editarea planurilor şi hărţilor tematice. Scurt .istoric. Cartograrm a apărut din cele mai vechi timpuri şi s-a dezvoltat, concomitent cu ' alte ştiinţe: astronomia, geografia, geodezia, matematica. Din antichitate s-au păstrat unele reprezentări cartografice, dintre care pot fi amintite cele din Egipt, Mesopotamia, China (unde apare pentru prima dată raportul de scară). In Grecia,' Ptolemeu a elaborat "Ghidul geografic", lucrare compusă din opt cărţi, in care se dau informaţii de intocmire a hărţilor, precum şi tabele ,cu poziţia a peste 8000 localităţi, dintre care circa 40 sînt în Dacia. Hărţile şi tabelele cu poziţia punctelor sint' exprimate pentru prima dată prin coordonate geografice (latitudine şi longitudine) cu originea la' ecuator. In Imperiul (Roman s-a elaborat harta denumită "Tabula Pentingiană" sub forma unor fişii pe anumite itinerarii, fiind' 'reprezentate prin semne convenţionale: fluviile, oraşele, şoselele, drumurile, reşedinţele guvernatorilor, farurile de navigaţie, hanurile, păşunile etc. In evul mediu cartograrm se dezvfdţă in continuare, remarcindu-se hărţile chineze întocmite al diverse destinaţii (funciare, politico-administrative, militare), elaborindu-se sistemul de multiplicare şi imprimare in culori. Merită a fi menţionată şi harta geografică bizantină,cuprinzind Palestina, realizată in jurul anului 938. începînd din secolul al X-lea în Europa apar numeroase lucrări cartografice care au servit' la efectuarea marilor călătorii şi descoperiri geografice. Pe teritoriul ţării noastre s-au realizat hărţi cu caracter informativ pînă în secolul al XVII-lea. Un pas important in' dezvoltarea cartografiei il constituie realizarea hărţii Munteniei - 1'700, a stolnicului Constantin Cantacuzino Şi'~ hărţii Moldovei -1737, a domnitorului Dimitrie Cantemir. După anul 1840 se fac ridicări geometrice in vederea întocmirii hărţiilor, realizindu-se hărţi la scara 1 :57600 pentru Oltenia, Muntenia"Moldova, Transilvania, Bucovina,' Basarabia şi Do~rogea. ,. Din 1863 apar primele forme organizate, care in 1868 se legiferează şi se dezvoltă constitUind embrionul Institutului Geografic Militar, respectiva actualei Direcţii Topografice Militare, acestea fiind primele instituţii româneşti destinate a executa lucrări geodezice, topografice şi cartografice. In perioada 1873-1899 s-au întocmit hărţi la scara 1 :20000 pentru Moldova şi

3
"

I

i

Muntenia - p,înă la meridianul ZimniceB;şi la scara' 1 :10000 pentru Dobrogea, in proiecţia Bonne. Pe baza acestora' pină în anul 1916 s-au intocmit hărţi la scările 1 :50000, 1 :100000 şi 1 :200 '000 şi s-au transformat hărţile existente, În proiecţie Lambert. Din anul 1896 s-au înfiinţat şcoli pentm pregătirea cadrelor de specialitate. După primul răZboi mondial s-a continuat activitatea şi În anul 1932 s-a adoptat o nouă bază ştiinţifică -- proiecţia stereografică cu plan secant, pe elipsoid Hayford. Pe această bază a continuat lucrările de întocmire şi actualizare a hărţilor pină În 1951 cînd s-a introdus proiecţia Gauss-Kruger pe elipsoid Krasovski. în perioada 1951-1970 s-au realizat hărţi pe întreg teritoriul naţional la scările 1 :25000, 1 :50000, 1 :100000, 1 :200000 şi 1 :500000, şi planuri topografice pentru toate oraşele la scările 1 :10000 şi ,1:5000. Modernizarea acestora s-a realizat în perioadal 1971-1986 obţinîndu-se hărţi unitare privind precizia, conţinutul şi modul de reprezentare, lucrări cu nivel calitativ mondial. După ,1987 a inceput actualizarea acestora. Tot în această perioadă s-au realfzat planuri topografice pe o Însemnată suprafaţă, necesare economiei naţionale: agricultură, silvicultură, exploatarea resurselor naturale, planuri şi bărţi tematice. în 1970 s-a adoptat proiecţia stereo grafică cu plan unic secant, pe elipsoid Krasovski, pentnJ executarea lucrărilor la scări mari necesare economiei naţionale.

Capitolul 1

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

DE DESEN CARTOGRAFIC

\

,

1.1. DEFINIŢIA ŞI SCOPUL DESENULUI CARTOGRAFIC Desenul cartografic face parte din desenul tehnic, fiind modul de reprezentare a elementelor topografice de pe teren. Acesta cuprinde scrierea cartografică, semnele convenţionale pentru reprezentarea planimetriei, hidrografiei şi altimetriei pe planurile şi hărţile topografice, precum şi pe hărţile speciale. Pentru a răspunde multiplelor condiţii impuse, planurile şi hărţile topografice trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: _. elementele reprezentate" inscripţiile şi datele cifrice să corespundă cu cele din teren ca poziţie şi valoare, asigurînd astfel precizia şi autenticitatea lor; - să fie clare, uşor de. citit şi expresive. Aceste cerinţe se realizează prin folosirea unor metode de Întocmire precise şi eficiente şi prin asigurarea unei calităţi grafice ridicate. În acest sens, desenul are o importanţă deosebită pentru realizarea clarităţii şi expresivităţii hărţilor şi planurilor. Desenul cartografic a avut o evoluţie continuă. Un rol deosebit În dezvoltarea modului de reprezentare a elementelor de pe teren, respectiv a desenului cartografic, l-au avut atlasele de semne convenţionale. Acestea s-au elaborat în funcţie de scara, scopul şi conţinutul hărţii. După anul 1951 s-au elaborat atlase de semne convenţionale pentru toate scările: 1 : 500, 1 : 1 000, 1 : 2000, 1 : 5000, 1 : 10 000, 1 : 25000, 1 : 50000, 1 : 100000, 1 : 200000, 1 : 500 000, 1 : 1 000 000. Atlasele conţin semne convenţionale, caracterele şi dimensiunile scrierilor, modele de cadru, explicaţiile privind aplicarea semnelor cqnvenţionale, abrevierile etc. Atlasele s-au îmbunătăţit continuu, asigurîndu-se concordanţa cu conţinutul hărţii şi cu atlasele folosite pe plan mondial.

1.2. MA 'fERIALE

ŞI INSTRUMENTE
PENTRU DESENUL

PENTRU

DESEN

1.2.1. MATERIALE

CARTOGRAFIC

Hîrtia milimetricăeste hîrtie de desen opacă sau transparentă (calc, folii plastice) împărţită în. pătrăţele prin linii longitudinale şi transversale colorate, distanţate la 1 mm. La intervale de 5 mm, 10' mm şi 50 mm, liniile sînt îngroşate progresiv, uşurînd astfel raportarea punctelor, a distanţelor şi respectiv numărarea pătrăţelelor. Se foloseşte pentru originalele planurilor topografice, pentru grafice şi pentru schiţe. Pe hîrtie milimetrică nu se Întocmesc originalele 5

care trebuie să se păstreze timp îndelungat. După executarea originalului pe hîrtie milimetrică, acesta se copiază pe hîrtie de calc sau pe folie plastică transparentă, pentru multiplicare. Hîrtia aIbă pentru desen se foloseşte pentru întocmirea originalelor planurilor şi hărţilor. Ea trebuie să fie densă, rezistentă, cu nuanţă uniformă şi fără pete sau încreţituri. Calitatea hîrtiei, de desen se încearcă prin trasarea repetată de linii cu un creion cu mină tare (3 H) şi ştergerea lor cu radieră, după care în locul respectiv se desenează cu tuş; folosind trăgătorul şi peniţa ,topografică. Liniile desenate trebuie să fie compacte şi uniforme, iar tuşul să nu se întindă. ' Hîrtia de desen trebuie să se păstreze în încăperi cu temperatură constantă (18-20°C), ferită de umezeală, pentru evitarea defo,rmărilor. Pentru desen, hîrtia se fixează pe planşetă sau pe un suport nedeformabil, în funcţie de scop şi dimensiuni. Originalele care nu se păstrează timp îndelungat se întocmesc pe hîrtie necaşerată sau caşerată pe pînză. în acest caz, în timpul lucrului hîrtia se fixează pe planşetă cu pioneze, cu hîrtie gumată sau prin lipirea marginilor. Originalelecare trebuie să se păstreze se întocmesc pe hîrtie caşerată (lipită) pe un suport rigid: placă de zinc, aluminiu, material plastic etc. Suportul trebuie să se prepare pentru caşerare prin granularea şi degresarea ambelor feţe, asigurînd astfel aderenţa hîrtiei la suport. Lipirea se execută, de regulă, cu o pastă formată din aracet şi amidon. Pentru menţinerea planeităţii, hîrtia se caşerează pe ambele feţe ale suportului: pe una se lipeşte hîrtia de 'desen, iar pe cealaltă o hîrtie (de susţinere) de calitate inferioară, dar cu rezistenţa şi grosimea egală cu cea a hîrtiei de desen. Hîrtia se umezeşte înainte de caşerare pentru asigurarea uniformităţii. Pe placa suport şi pe una din f~ţele hîrtiei (de desen şi susţinere) se întinde în strat subţire şi uniform din pasta de lipit cu ajutorul unei pensule, apoi se aplică hîrtia pe placă şi se întinde cu ajutorul unui rulou, după care se presează. Suporturile presate şi uscate se verifică, urmărindu-se planeitatea, caşerarea integrală şi uniformă a hîrtiei pe ambele feţe, lipsa petelor,' zgîrieturilor şi ştersăturilor. Hîrtia de calc este transparentă, folosindu-se pentru copierea desenelor întocmite pe hîrtie milimetrică sau pe hîrtie albă. De asemenea, se utilizează pentru întocmirea diferitelor proiecte şi piese tehnice. în lucrările topografice se foloseşte pentru întocmirea şi copierea originalelor planurilor, pentru întocmirea oleatei cu puncte cotate, a oleatei numirilor topice, a machetei de culori, a benzilor de, racordare etc. Hîrtia' de calc este de mai multe feluri: - subţire, folosită pentru desene în creion şi pentru schiţe; - obişnuită, pentru copierea diferitelor proiecte şi piese tehnice; - de calitate superioară, pe care se copiază planurile pentru multiplicare şi se întocmesc: oleata numirilor topice, macheta de culori şi benzile de racordare; , - pînzată, formată dintr-o pînză fină impregnată cu o pastă albăstruie care permite desenarea pe una din feţe; se foloseşte pentru planurîle care trebuie să se păstreze şi să reziste la copieri repetate, precum şi pentru întocmirea oleatei cu puncte cotate . . Hîrtia de calc pînzată şi cea de calitate superioară tinde să fie înlocuite cU folii din materiale plastice transparente. Foliile plastice din poliester se utilizează pentru' desen şi pentru reproduceri cartografice. Acestea sînt transparente, matisate pe lţna sau pe ambele feţe,
6

avînd grosimi de O,l ... 0,25 mm. F oliile plastice cu reţea milimetrică im primată Într-o culoare pală (inactinică), se folosesc la întocmirea planurilor topografice, asigurînd multiplicarea directă. Foliile. pl'astice trebuie să aibă în general, următoarele caracteristici : _ deformări minime ale dimensiunilor, la variaţii de temperatură ŞI umiditate; - rezistenţă la rupere şi îndoire; - transparenţă maximă; ~ _ să permită scrierea cu crei'onul, ştergerea cu gumă şi desenul cu tuş pe suprafaţa matisată; ., - să se menţină desenul cu tuş. Pentru desen se foloseşte tuş special, care trebuie să facă o bună aderenţă cu suprafaţa foliei plastice şi să se menţină culoarea compactă. în lucrările cartografice foliile plastice se utilizează pentru întocmirea oleatei cu puncte cotate, a machetei de culori şi pentru lucrări de carto-reproducere. Hirtia heliografică sau ozalidul, se foloseşte pentru multiplicarea planurilor desenate pe hîrtie de calc sau pe folii plastice transparente. Este sensibilizată pe una din feţe. Copierea se -execută prin expunere la lumină, cu ajutorul unui aparat numit heliograf. După expunere se developează cu vapori de amoniac, obţinîndu-se imaginea desenului. Creioanele se utilizeăză pentru întocmirea planurilor originale şi a schiţelor. Se folosesc creioane obişnuite sau pixuri cu mină neagră. Gradul de tărie al minelor este notat prin numere şi litere, astfel: - cu mine moi: B, 2B, 3B 6B; - cu mine tari: H, 2H, 3H 6H; - cu mine intermediare: HB, F. Tăria minei se alege În funcţie. de calitatea hîrtiei şi de caracteristicile desenului. Creioanele colorate se folosesc pentru evidenţierea diferitelor suprafeţe, după anumite norme; de exemplu, pentru macheta de culori, pentru planurile geologice etc. Peniţele se folosesc petru' trasarea liniilor şi executarea inscripţiilor. Pentru desen se utilizează peniţe topografice, peniţe redis şi peniţe cu vîrful plat. . Peniţele topografice sînt mici şi bine ascuţite, utilizÎndu-se la executarea desenului cartografic: semne convenţionale, curbe de nivel, inscripţii, precum şi a desenelor tehnice fine. Liniile trasate pot avea grosimi minime de 0,1' mm. Peniţele redis au vîrful Îndoit sub formă. de cerc, cu diametrul de 0,5; 0,75; 1,00; 1,5; 2, ... ,5 mm, iar pe spate ~u o lamă metalică sub care se introduce tuşul. Grosimea liniilor trasate este egală cu diametrul cercului din vîrful peniţei. Peniţele redis se folosesc pentru scrierea pe documentaţia anexă a planului topografic. Peniţele cu vîrful plat sînt asemănătoare peniţelor redis, cu lăţimea vîrfului de 0-,5; 0,75; 1,0; 1,5 şi 2,0 mm.Se folosesc pentru trasarea cadrelor ,formate din linii groase. Gumele (radierele) servesc pentru ştergereacreionului, a tuşului şi curăţirea planşelor. Prin ştergere nu trebuie să se roadă hîrtia şi să se Întindă grafitul.Pentru ştergerea' creion ului şi curăţirea planşelor se folosesc gume moi, iar pentru ştergerea tuşului se folosesc lame metalice şi gume tari. Gumele tari pot fi şi sub formă de creion cu mină din gumă, care se folosesc pentru ştergerea locurilor Înguste. Locul şters cu gumele tari trebuie satinat, pentru ca tuşul să nu se Întindă În fibrele hîrtiei. 7

Tuşul este în stare lichjdă sau solidă. Tuşul lichid trebuie să fie fluid, fără reiiduuri, să nu se decoloreze, să aibă culoare intensă şi să nu se întindă. Originalele planurilor şi hărţilor topografice se desenează cu tuş negru, verde şi sepia, culorile fiind diferenţiate după elementele topografice reprezentate. Pentru desenarea pe folii din material plastic se folosesc tuşuri speciale - preparate chimic - de aceleaşi culori. Acestea trebuie să facă o bună aderenţă cu suprafaţa foliei pentru ca desenul să se menţină compact. Acuarelele sînt formate dintr-o materie colorantă şi un liant, prezentîndu-se sub formă de pastile sau în tuburi. Culoarea se prepară în farfurioare albe, in care. se pune apă curată şi progresiv cite puţină acuarelă luată cu ajutorul pensulei,pînă se obţine nuanţa dorită. Se folosesc pentru colorarea diferitelor suprafeţe de pe planuri şi hărţi.

1.2.2. INSTRUMENTE PENTRU DESEN

Planşeta serveşte pentru întinderea şi fixarea hîrtiei de desen, avînd suprafaţa plană şi netedă. Se c(mfecţionează din lemn de tei, cu marginile din fag aburit, pentru evitarea deformărilor. Planşeta poate fi aşezată pe un suport special sau pe masa de lucru. Planşetele fixate pe suport sînt de dimensiuni mari - pînă la 200 x 125 Cfi - avînd montate rigle şi dispozitive pentru trasarea liniilor. Suportul acestora permite fixarea planşetei în diferite poziţii, convenabile executării desenului. . Pentru executarea desenelor de dimensiuni reduse se folosesc planşete portabile, care se aşază pe masa de lucru. . Teul este confecţionat de obicei din lemn de păr, fiind format din lineal cu lungimi de 530, 730, 1 000, 1 250 şi 2 000 mm, care are la capăt o placă mai groasă fixată perpendicular. Capul poate să fie fix sau mobil, adică format din două plăci, una fixă şi una mobilă, prinse între .ele printr-un şurub cu piuliţă, Muchiile linealului trebuie să fie drepte, paralele şi netede, iar muchia interioară a plăcii fixe a capului să formeze cu muchiile linealului unghiuri drepte, . Cu teul se pot trasa linii drepte, paralele cu laturile planşet~i, fixînd muchia interioară. a plăcii f1xe a capului pe marginea din stînga a planşetei şi deplasînd-o succesiv, în funcţie de poziţia liniilor ce se trasează. Pentru trasarea liniilor înclinate faţă de laturile planşetei, placa mobilă de la capul teului se fixează Ia inclinarea respectivă; capul teului se scoate pe marginea din stînga a planşetei şi se deplasează succesiv pentru trasarea liniilor. Echerele au formă de triunghi dreptunghic cu unghiurile ascuţite de 30, 45' şi 60?, fiind confecţionate din lemn, din metal sau din material plastic. Ele servesc pentru trasarea liniilor drepte de diferite mărimi şi în diferite poziţii. Trusa de compaS' conţine. mai multe piese care servesc pentru desenarea în creion şi în tuş a liniilor şi cercurilor şi pentru raportarea distanţelor. Piesele principale din trusa de compas sînt: , - compasul (fig. 1.1), folosit pentru trasarea cercurilor şi arcelor de cerc, este format din două picioare articulate, îmbinate la partea superioară. Unul din picioare are un vîrf metalic, care se fixează în centrul cercului, iar la celălalt picior se..~ontează dispozitivul cu mina de creion sau cu .trăgătorul
8
,,;".

Fig. 1.1. Compas.

Fig. 1.2. Corn pas rnicrornetric.

Fig. 1.3. Corn pas distanţier.

Fig. 1.4. Balustru.

I
i,
1

pentru tuş. În trusă se află un prelunghor pentru unul din picioare, care se montează pentru trasarea cercurilor cu rază mare; - compasul micrometric (fig. 1.2) se foloseşte pentru raportarea distanţelor pe original, fiind format din două picioare îmbinate la partea superioară. Este prevăzut cu un şurub micrometric, pentru fixarea precisă a distanţelor dintre vîrfurile sale; - compasul distanţier (fig. 1.3) este format din două picioare îmbinate la partea su'perioară, care au la capete vîrfuri metalice. Se foloseşte pentru raportarea' distanţelor de pe scara grafică sau de pe riglă, pe original; - balustrul (fig. 1.4) serveşte pentru desenarea cercurilor mici, cu raza de 0,3 ... 10' mm. Este format dintr-un ac de oţel în jurul căruia se roteşte un picior la care se montează dispozitivul cu mina de creion sau cu trăgător. Piciorul se poate apropia sau depărta de ax cu ajutorul unui şurub micrometric. în desenul cartografic balustrul se foloseşte pentru desenarea semnelor convenţionale circulare ale punctelor cotate,. 'conductelor, gardurilor vii, pădurilor, livezilor etc.; -, trăgătorul (fig. 1.5) se foloseşte pentru trasarea în tuş. a liniilor de diferite grosimi. Este format dintr-un mîner la care sînt montate la partea inferioară două lame de oţel, care se pot apropia sau depărta cu ajutorul unui şurub micrometric, pentru' stabilirea grosimii liniei ce se trasează. între lame1e

I

I

Q

b

c

. Fig. 1.5 Trăgătoare: a - trăgător Sillplu; b -trăgător dublu; c - trăgător mobil.

!
;1

9

de dţel se introduce tuşul. Sînt şi trăgătoare duble, cu două perechi de lame, pentru trasarea liniilor par.alele şi trăgătoare mobile pentru trasarea liniilor curbe. în desenul cartografic se folosesc trăgătoarele fixe Cu o pereche delame pentru trasarea cadrului şi a căilor de comunicaţie reprezentate printr-o linie, trăgătorul cu două perechi de lame pentru trasarea căilor de -comunicaţie reprezentate prin două linii şi trăgătorul mobil pentru trasarea curbelor de nivel. Trusa Rotring (fig. 1.6) se foloseşte pentru executarea desenului În tuş, Înlocuind În anumite cazuri peniţa topografică şi trăgătoruI. O trusă este formată de obicei din patru tocuri, avînd vîrfuri cu grosimi de la 0,1. .. 0,5 mm. Fiecare, toc are un dispozitiv de desen format dintr-un ac capilar şi un rezervor de tuş, construit pe principiul stiloului. Dispozitivul de desen se poate ataşa la compas pentru desenarea cercurilor. După folosire dispozitivul de desen trebuie spălat, pentru a nu se Înfunda acul capilar. Se foloseşte tuş special, care trebuie să fie fluid şi fără reziduuri. Rotringul se poate utiliza pentru desenarea semnelor convenţionale, trasarea cadrului, trasarea curbe lor de nivel şi executarea inscripţiilor; desenul se execută mai uşor şi liniile trasate Îşi păstrează grosimea. Trusa Graphos (fig. 1.7) se foloseşte' pentru executarea desenului În tuş, Înlocuind tocul şi peniţa topografică. O trusă este formată din: - un toc care are rezervor pentru tuş şi dispozitiv de montare a peniţelbr; - cinci sbrturi de peniţe (A, O, N, T şi Z) care se schimbă În funcţie de caracterul desenului. . În desenul cartografic se folosesc peniţe din sortul A; O şi Z, cu care se poate executa scrierea şi trasarea liniilor cu grosimi cuprinse Între 0,1 şi 5,0 rom. Şabloanele pentru scriere sînt confecţionate din material plastic, sub formă de rigle, avînd perforate literele alfabetului (majuscu1 şi minuscul), cifrele şi semnele de punctuaţie. Şabloanele sînt construite În general pentru scriere bloc filiform şi bloc (Înclinat şi drept) de diferite dimensiuni. Scrierea se execută cu rotringul. În lucrările cartografice se folosesc de regulă, şabloane de dimensiunile 2,0, 2,5,' 3,5 şi 5 rom.

Q

b

Fig. 1.6. Rotring: a - dispozitiv de desen; b - rezervQr pentru tuş.

a -

Fig. 1.7. Graphos: peniţa; b - dispozitivul de montare a peniţei; c - tocul.

10

Florarele (fig. 1.8) sînt confecţionate din lemn sau material plastic, avînd forme şi tăieturi corespunzătoare pentru trasarea diferitelo,r curbe. Se folosesc, de obicei, pentru racordarea aliniamentelor <;jiilor de comunicaţie şi pentru trasarea curbelor complexe, desenul executÎndu-se de obicei cu rotringul. Instrumentele de desen trebuie să se păstreze curate, după întrebuinţare se şterg cu o cîrpă moale, apoi se aşează la locul lor În trusă sau penal'.
1.2.3. IN~RUMENTE PENTRU MĂSURAT

Pentru executarea desenului topografic, În afară de instrumentele şi rechizitele pentru desen, sînt necesare şi anumite instrumente pentru măsurarea lungimilor, a unghiurilor şi pentru mărirea şi reducerea distantelor; Dublul şi triplul decimetru (fig. 1.9) sînt confecţionate din lemn, metal sau materiale plastice, avînd ambele muchii ascuţite şi gradate, una În centimetri şi milimetri, iar a doua În centimetri, milimetri şi jumătăţi de milimetru. Se folosesc pentru măsurarea şi raportarea distanţelor pe plan. Rigla de reducţie este confecţionată din lemn sau material plastic; are lungimea. de 30 cm' şi secţiunea triunghiulară, cu şase muchii gradate pentru scări diferite, de obicei: 1: 1 000, 1: 2000;1 : 2500; 1 : 50QO. Se foloseşte pentru măsurarea şi raportarea pe plan a distanţelor la scările respective .. Rigla metalică este confecţionată dintr-un aliaj cu coeficient mic de dilataţie, cu lungimi de 50; 70 sau 100 cm, avînd una din muchii teşită şi cu gradaţiile gravate În centimetri şi milimetri. Unele rigle au gravată pe faţă o scară grafică transversală (fig. 1.10) cu baza 10, altele au gravate scări grafice transversale pe ambele' feţe, cu baza 1 : 10-1 : 20; 1: 25-1 : 50. Rigla metalică se utilizează pentru trasarea cadrului, a reţelei rectangulare şi pentru măsurarea şi raportarea pe plan a punctelor şi distanţelor.
,,,;'

CC~

t2!.~
UlOOC
11 f

'Fig.

1.9. Dublu decimetru.

Fig. 1.8. Florare.

DOl

001
l t

O

OS

j

I

I

o = o ti .•..

"
100

~
IZ 111

,
s
S 1.

cn
o o o

\

• • ~ z
200
400 GOOm
Fig. 1.10. Scara grafică transversală.

•,

O

11

~.:-

.._,,.. ....

Fig. 1.11. Cornpas cu tije.

Compasul cu tije (fig. 1.11) este format dintr-o tije metalică sau de lemn, pe care culisează două mufe În care se montează vîrfurile metalice. Ambele mufe au şuruburi de blocare, una avînd şi şurub micrometric pentru deplasarea longitudinală. Se foloseşte pentru măsurarea şi raportarea pe plan a distanţelor lungi, În special a cadrului planurilor. Se utilizează Împreună cu rigla metaIică. Compasul de reducţie (fig. 1.12) permite transformarea directă a distanţelor de Ia o scară la alta, pe baza principiului proporţionalităţii laturilor triunghiurilor asemenea - opuse la vîrf. Este compus din două braţe identice, cu vîrfuri metalice Ia ambele extremităţi, prinse printr-un dispozitiv de fixare culisabil. Pe braţe sînt gravate valorile raportului de scară, iar pe dispozitivul de fixare este gra vat un indice. Raportul de scară se obţine prin aducerea indicelui de pe dispozitivul de fixare În coincidenţă cugradaţia corespunzătoare gravată .pe braţul compasului şi prin blocarea şurubului. Raportul fixat se păstrează indiferent de deschiderea braţelor compasului. Raportoarele sînt confecţionate din metal sau din material . plastic, sub formă de cerc sau semicerc, Fig. 1.12. Cornpas avînd gradaţii pe circumferinţă, În sistemul centezimal de reducţie. sau sexagesimal. Se folosesc pentru măsurarea unghiurilor Între diferite direcţii trasate pe plan şi pentru raportarea pe . plan •. a punctelor determinate prin metoda coordonatelor polare (unghiuri şi distanţe).

1.3. FORMATUL, SCARA ŞI INDICATORUL

DESENELOR

Pentru uniformizarea ,mărimii desenelor tehnice şi a cohlor de hîrtie s~au stabilit standarde, atît pentru .desenul tehnic cît şi pentru cel cartografic. Acestea ~se aleg în funcţie de suprafaţa şi de scara desenului.
1.3.1. FORMATUL DESENELOR

Formatul desenelof. tehnice (fig. 1.13) este stabilit prin ST AS, cu următo~rele elemente: coala de desen e.f; originalul c. d; copia a, b şi chenarul. Coala de desen trebuie să aibă dimensiuni mai mari deCÎt originalul, pentru' fixarea pe planşetă. După executarea originalului, marginile colii de desen se taie la formatul originalului. , Simbolul şi dimensiunile formatelor sînt indicate În tabelul 1.1. Formatele pot avea ca bază latura mare sau latura mică, fişia de În'dosariere lăsîndu-se întotdeauna în partea stîngă.
12

Fig.

1.13. Formatul senelor tehnice.

de-

Il I
I

- -- l -

----------f~---~.
~d-b-

1

,

I a
II

fII

1
I

C

!

e

I

~I

+: I
I
1

9

L
Dimensiunile desenelol" telmk.c
, Distanţa dintre 1 chenar şi. marginea
fi

. J
Tabelul

I

1.1

Simbolul formatului

Dimensiunile

[mm)

a-o

cOFiei

Dimensiuniie de desen: (rom)

':;olii e-f -

Uiţi mea t!şiei de indosariere
h

I

copieI:

g

841 xl 594 X 420x 297 X 2IOx 148 X 105 X

189 841 594 420 297 210 148

880 >< 1 230

625 X 450 X 330 X 240 X 165 X 120 X

880 625 450 330 240 165

I ';~ ~
5
5

1
I
Az

tmmJ

-;-l
25 25 25 25 25 .

J

5

25

Ar
Alt

AJ

A6
Fig. 1.14. Legătura între formatele desenelor tehnice.

As

A6

\

Formatul desenelor topografice se stabileşte în funcţie de scară şi de mărimea suprafeţei. De obicei, planurile topografice la scările 1 : 2 000, 1 : 1 000, 1: 500 sau mai mari se intocmesc pe form'atul STAS: Ao, A, sau A2, în raport cu mărimea suprafeţei ce se rţprezintă, fiind delimitate de caroiajul rectangular13

Planurile şi hărţile topografice la scările 1: 5 000, 1 : 10000, 1 : 25 000 şi mai mici sînt delimitate de caroiajul geografic, a vînd forma unor trapeze. împărţirea şi dimensiunile medii ale acestora sînt prezentate În tabelul 5.1.

1.3.2. SCARA DESENELOR

Scara . este raporful dintre dimensiunile obiectelor reprezentate' ŞI corespondenţele lor reale. Aceasta se. stabileşte În funcţie de mărimea obiectelor ce se reprezintă, de formatul ales pentru desen şi de precizia de reprezentare necesară, în lucrările topografice, prin scară se Înţelege raportul dintre dimensiunileelementelor reprezentate d şi corespondentele lor reale din teren D. Se folosesc următoarele scări pentru: - planuri de situaţie 1 : 100; 1.: 500; 1 : 1 000; - planuri topografice 1 : 2 000; 1 : 5 000; 1 : la 000; - hărţi topografice' 1: 25 000, 1: 50 000; 1: 100 000; 1: 200 000; 1 : 500 000; 1: 1 000 000. '. Scările se exprimă sub formă: - numerică: = ~ = 1 : n, care se Înscrie pe fiecare plan sau hartă topografică în indicator sau sub latura de sud; - grafică, aceasta fiind reprezentarea scării numerice. Pe planurile şi hărţile topografice se trece scara grafică simplă (fig. 1.15), formată din două linii paralele trasate orizontal, divizate, avînd fixat indicele zero. Faţă de indicele zero, în partea stîngă se află talonul gradat în milimetri, iar În partea dreaptă baza, gradată în centimetri.
300

t

I

r

t:5000
Fig. 1.15. Scara grafică simplă.

Pentru raportarea şi măsurarea distanţelor se foloseşte scara grafică transversală (v. fig. 1.10), care asigură o precizie de măsurare de 0,1 sau 0,05 rom; Scările grafice transversale se. gravează pe plăci metalice (pentru ridicările topografice pe teren) şi. pe rigle metalice (pentru lucrările de birou). De obicei, o' scară grafică transversală se construieşte pentru două scări, putîndu-se folosi şi pentru scările multiple, de exemplu: -. scara 1': 1 000 şi 1: 2000 poate folosi pentru 1 : 100, 1: 10000, 1 : 100 000, 1 : 200, 1: 20 000, 1: 200 000; '. -' scara 1: 2 500 şi 1: 5000 .poate folosi pentru 1: 250, 1: 25000, 1 : 500, 1: 50000, 1: 500 000. Scara grafică transversală este formată dintr-o reţea cu 10 sau 20 linii orizontale paralele echidistante, avînd la ambele capete CÎte un talon. Talonul este, de" asemenea, împărţit În 10 părţi, liniile transversale fiind unite cu decalajul de o unitate, aşa cum se arată În figura 1.10. în dreptul diviziunilor sînt scrise valorile naturale ale lungimilor pentru ambele scări.
14

1.3.3. INDICATORUL

DESENELOR

Datele caracteristice ale planşei sau ale plaQ,ului topografic întocmit se înscriu într-un indicator, care se plasează în colţul din dreapta jos, În interiorul planşei, cu două laturi pe chenar. Pentru formatele de deseŢl mai mari de A2, indicatorul va avea dimensiuni de 180x 50 mm, iar pentru formatele A3 şi A4 dimensiuni de 180 x 40 mm.

30
<:::>
C'.I

11".

""'.

80

20

,--

25

.~o
,

25
15

Ci)
85

0 0

~
<;:)

~

~ -

<;:)

,

( d )

8
180

"-r, "'oi
-

,numele instituţiei proiectante; b titlul numele şi semnăturile executanţilor;

Fig. 1.16. Indicatorul
a proiectului; e - scara

desenelor

tehnice:

c - numărul şi faza proiectului; d operaţii executate, planului şi data terminării; f - titlul planşei.

La planurile topografice care se întocmesc pe aceste formate se desenează indicatorul În care se Înscriu datele respective. În figura 1.16 se prezintă un indicator în care sînt specificate datele ce trebuie să se completeze. '
1.3.4. PLIEREA DESENELOR

Copiile desenelor sau planurilor topografice se pliază pentru îndosariere la formatul A, (210 x 297 min). Plierea se execută în aşa fel înCÎt indicatorulsă rămînă deasupra, în poziţie normală, în colţul din dreapta jos. Copiile se pliază întîi pe verticală şi apoi pe orizontală, lăsîndu-se la marginea din stînga fişia pentru îndosariere.

1.4. îNTREBĂRI DE CONTROL
1. Care sînt materialele ticile acestora? 2. Care sînt instrumentele 3.. Care sînt instrumentele 4. 'Care este legătura Între 5. Ce cuprinde indicatorul necesare pentru executarea desenului cartografic acestora? şi caracteris-

necesare pentru desen şi caracteristicile de măsurat şi caracteristicile acestora? formatele desenelor tehnice? desenelor tehnice?

15

Capitolul 2

SCRIEREA CARTOGRAFICĂ

Planurile ŞI hărţile topografice conţin semnele convenţionale ale elementelor reprezentate ŞI inscripţiile care se referă la: numele de localităţi, numirile de teren, inscripţiile explicative ale semnelor con~ venţionale, datele caracteristice, valorile coţeloI' şi ale curbelor de nivel de pe suprafaţa respectivă. în acest fel, planul sau harta furnizează informaţii complete asupra, teritoriului respectiv. Numirile sînt deci un element. de bază, care nu pot lipsi din conţinutul nici' unui plan sau hărţi. Ele se scriu după anumite reguli geometrice şi artistice, pen~ tru respectarea cerinţelor impuse planurilor şi hărţi lor top,ografice. Scrierea folosită este specifiCă acestui gen de lucrari, de unde şi denumirea ei de "scriere cartografică". Pe planurile şi hărţile topografice se scriu: - numele localităţilor, cartierelor şi căilor de comunicaţie; -. .numele punctelor reţelei geodezice; - numele topice ale; formelor de relief, reţelei hidrografice, formaţiilor vegetale şi ale terenurilor; . - datele caracteristice şi explicative ale elementelor topografice .reprezentate; - cotele punctelor reţelei de bază, a punctelor caracteristice şi valorile curbelor de ni veI; -' nomenclatura sau titlul plci.nului, valorile reţelei de bază, datele tehnice şi explicative asupra întocmirii planului. Scrierea acestora trebuie să fie clară, uniformă, uşor de citit, plasată în aşa fel înCÎt să rezulte cu certitudine elementele sau suprafeţele la ,care se 'referă şi să nu acopere reprezentarea elementelor topografice importante. ~ Pentru îndeplinirea acestor condiţii, s-au stabilit reguli privind caracterele de scriere ce se folosesc pentru anumite elemente şi dimensiunile scrierii, în raport cu importanţa şi" mărimea elementelor sau 'a suprafeţelor. în acest mod se realizează concordatiţa reprezentării. elementelor topografice cu caracterele şi dimensiunile scrierii. De asemenea, s-:au' stabilit datele tehnice care se scriu În indicator sau În afara cadrului planului, caracterele scriere şi dimensiunile acestora. în ţara noastră, planurile şi hărţile topografice se scriu În limba română literară, cu alfabet latin. ,în atlasele de semne convenţionale, pentru fiecare scară sînt specificate dimensiunile şi caracterele de scriere ce .trebuie să se folosească la scara respectivă.

de

16

2.1. ELEMENTELE

SCRIERII

CARTOGRAFICE

Scrierea cartografică se execută după anumite. reguli geometrice, fiind o scriere desenată. La _executarea ei trebuie să se respecte regulile stabilite şi să se asigure claritate şi concordanţă cu desenul, avînd în vedere elementele acestei scrieri.

Portativul este o reţea de linii care asigură construcţia corectă a literelor, fiind -format din: -. linii longitudinale echidistante (13 sau 9), din care patru sînt linii principale, care limitează înălţimea -literelor majuscule şi minuscule, iar celelalte. sînt linii auxiliare: - linii transversale echidistante, trasate la înclinarea stabilită, care asigură lăţimea, grosimea. şi spaţiul, respectiv construirea ,corectă a literelor şi a cuvjntelor. cu caracterul scnerll. în fiPortativul se trasează corespunzător cele' -patru caractere de scriere gura 2.1 sînt prezentate portativele pentru principală, cu elementele lor componente.
15° ,...:;:..",
~-Q

2.1.1. PORT ATIVUL

J
TTT

1se'
'oe::

~ ~

\
'i:eJ

-= -

ţ:~

-

-

~

-.~
="

-

-~

-= =
i

-::j

II

Fig. 2.1. Portati vele .scrierii cartografice:
h -' înălţimea nominală; a - înălţimea iit.erelor minuscule; bdepăşirea superioară literelor minuscule; c - depăşirea inferioară a literelor minuscule. a

i.1.2. CONSTRUCŢIA

liTERELOR

Literele _din fiecare caracter de scriere se bazează pe combinaţia dintre linii drepte şi curbe, construindu-sepe bază de ovale şi .bastonate, păstrînd . proporţiile specifice caracterului respectiv. La fiecare literă,' indiferent de, caracter, se disting: , ,_ .- înălţimea nominală h, adică înălţimea literelor majuscule (v. fig. 2.1). Literele minuscule cu depăşire (superioară sau inferioară) au aceeaşi înălţime cu literele majuscule, iar cele fără depăşire au înălţimea egală cu .; 2/3 din înălţimea nominală;
2-Cartografie

17

- lăţimea şi grosimea se stabilesc pentru fiecare caracter de scnere, în funcţie de înălţimea nominală şi de forma literei; - spaţiul din interiorul literelor şi intervalul dintre literele ce com;. pun cuvintele sînt variabile În funcţie de caracterul scrierii şi de forma literelor; - Înclinarea, exprimată in valori' unghiulate, faţă de perpendiculara pe liniile longitudinale ale portativului poate fi dreaptă - perpendicuIară, Înclinată spre dreapta sau spre stînga cu 15°, În funcţie de caracterele scrierii. în tabelul 2.1 se prezintă dimensiunile şi proporţiile pentru caracterele scrierii .utilizate. . Pentru executarea scri,erii, se stabileşte înălţimea' nominală şi, în funcţie de aceasta, se construieşte portativu1. Se schiţează apoi. literele în creion, cu trăsături foarte fine şi, după ce s-a verificat corectitudinea;
Tabelul 2.1
de

Dimensiunile scrierii cartografice
Cuprins Dimensiunile literelor in funcţie caracterul scrierii RomanA Cursiv Bloc

Bloc filiform

Dimensiunea nominalA "h" (inlHţimea literei majuscule)

6 unităţi (h) literele fără depăşire: a, c, e...

6 unităţi (h)

9 unităţi (h)

9 unităţi (h)

înălţimea literelor minuscule

...

/"

4/6 h

4/6 h

6/9 h

6/9 h.

literele cu depăşire: b, d, g ... afară de l.M.W. 1 M W. afată de: f, i, j, 1, m, t, W f,j Lăţimea literelo'r minuscule i, 1 t m,w Grosimea literelor

h 3/6 h 1/6 h 4/6 h 5/6 h

h 3/6 h 1/6 h 4/6 h 5/6 h

h 4/9 h 1/9 h 6/9 h 7/9 h

h 4/9 h 0,1 mm 5/9 h 8/9 h

?

lJiţimea literelor majuscUle

3/6 h 3/6 h 1/6h.

3/6 b 3/6 h

4/9 h 4/9 h 1/9 h

4/9 h 4/9 h

2/6 h 2/6 h 5/6 h 1/6 h 5/6 h . 1/6 h 2/9 h

0,1 mm
.

7/9 h 1/9 h

8/9 h. 0,1 mm

18

I

I

Fig. 2.2. Construcţia literelor.

se trasează în tuş, cu peniţa topografică. Dacă schiţele în creion nu corespund, se pot corecta direct la trasarea în tuş, evitînd ştergerea cu guma. După oarecare practică, schiţarea în creion poate fi parţială, exe. cutîndu-se direct desenul în tuş. In figura 2.2. se arată prin săgeţi ordinea în care se desenează. fragmentele de litere, în ..cazul scrierii bloc. Aceeaşi. ordine se. păstrează, în general, şi la celelalte caractere. La scrierea cursivă şi romană, după desenarea literei se trasează bazele şi racordările respective.

2.2. CARACTERELE SCRIERII CARTOGRAFICE Pe planurile şi hărţile topografice, scrierea cartografică se diferenţiază după elementele la care se. referă, folosindu-se patru caractere de scriere: bloc filiform, bloc, cursiv şi romană.
2.2.1. SCRIEREA BLOC FILIFORM

Este o scriere subţire, care se construieşte după următoarele elemente: - portativul este format din 12 unităţi (13 linii Iongitudinale), din care 9 unităţi reprezintă înălţimea nominală h şi 3 unităţi depăşirile
2*

19

inferioare ale literelor minuscule. Transversal se trasează liniile pentru înclinare, păstrînd mărimea unităţilor longitudinale. Valoarea unei unităţi a, porţativului se stabileşte îri funcţie de înălţimea nominală a scrierii (u = h : 9); . - înclinarea scrierii se măsoară faţă de o perpendiculară trasată pe liniile longitudinale ale portativului. Scrierea bloc filiform poate fi dreaptă, adică, perpendiculară pe liniile longitudinale ale portativului, sau înclinată spre dreapta sau spre stînga cu 15°. înclinarea se măsoară în capătul portativului şi, în funcţie de aceasta, se traseaz~ liniile transversale pe întregul portativ; - lăţimea litereloţ este, în general, de patru unităţi (făcînd excepţie literele: f, i, j, 1,' m, ,t, w), iar în interiorul cuvintelor unele litere îşi micşorează lăţimea, de trei unităţi; de exemplu: F, L, f, j, r; - spaţiul dintre literele ce formează acelaşi cuvînt este, de regulă, de două unităţi. Acesta se micşorează la o unitate în. cazul literelor asimetrice, în aşa fel încît aspectul cuvîntului scris să fie unitar; de exemplu, la literele: A, F, L, T, V, Y, f, j, r, v, y, t;~ - intervalul dintre cuvinte este, de regulă, de opt unităţi. Acesta poate fi micşorat la şase unităţi, în cazul cînd scrierea trebuie încadrată într-un anumit interval; -. grosimea literelor este uniformă în raport cu înălţimea nominală. De regulă, dacă înălţimea nominală este mai mică de 4 mm, grosimea va fi. de 0,1 mm; pentru scrierile cuprinse între 4 şi 6 mm, grosimea va fi de O,15 mm, iar pentru cele. mai mari de 6 mm, grosimile cresc proporţional, la 0,2 ... 0,25 mm. . în figura 2.3 se prezintămo4elul de scriere bloc filiform.
2.2.2. SCRIEREA BLOC

Este o scriere groasă, uniformă, care se construieşte după următoarele elemente: - portativul este identic cu cel al scrierii bl9C filiform, format din 12 unităţi, din. care 9 unităţi reprezintă înălţimea nominală h; - înclinarea scrierii poate fi: dreaptă, adică perpendiculară pe liniile longitudinale ale portativului, şi înclinată spre dreapta cu 15°. în funcţie de înclinarea stabilită se trasează liniile transversale' ale portativului, păstrînd intervalele stabilite pentru liniile longitudinale; -' lăţimea literelor este, în general, de patru unităţi, făcînd excepţie literele: J, i, j, 1, m,~ t, w. în interiorul cuvin~elor unele litere îşi micşorează lăţimea la trei unităţi; de exemplu: F, L, f, j, r; f -. grosimea literelor este uniformă, egală cu o unitate ... Pentru uniformizareascrierii trebuie ca părţile orizontale ale literelor să se deseneze mai subţiri cu 0,1 .. ;O,15 mm faţă de' părţile verticale, eliminînd astfel impresia că liniile orizontale sînt mai groase decît cele verticale; -. spaţiul din interiorul lîterelor este, în general, de două unităţi, făcînd excepţie literele m şi w; - spaţiul dintre literele ce formează acelaşi cuvînt şi intervalul dintre cuvinte, se stabilesc după aceleaşi reguli ca la scrierea bloc filiform. în figura 2.4' se prezintă modelul de" scriere bloc.
! .

20

., I

!

I

.1

(AOS oab BffiS)
~

i

o

!.
I

II

f

A8COEFGHIJKLMN ~ O P Q R.s TU V W X Y Z / ~ .1( abcdeFghi}k/mnopqrs ~

=-

~ tuvwxyz
~

1234567890 ~

I
,

I

I . 1

BUZAU Lereştl TlTAN il! P/eşu . ~ ~ \l,)~~ţ\~~'dC\1S\\'d~Q\J~8\'\\'d ~ L
Fig. 2.3. Scrierea bloc filiform .

(£~~~~ @~ tmfg )
E ~. ~ -~ .~ .1(

A B C D EF G H J JK. L M N OPQRSTUVWXYZ abcdefgh.ljklmnoprs ~ tuvwxyz 1231,567890 ~ fOCŞANI ARAD Orăştie Albeşti ) MA MA IA .Creasta Ciucaş. 11
Fig. 2.4. Scrierea bloc.

==-

21

m';f---.

o-

,2.2.3. SCRIEREA CURSIVĂ.

Este o scriere cu grosimi longitudinale, care se construieşte după următoarele elemente: -' portativul este format din 8 unităţi (9 linii longitudinale), din care 6 unităţi reprezintă înălţimea nominală h şi 2 unităţi depăşirile inferioare ale literelor mimis.cule. Transversal se trasează linii, pentru înclinare, păştrîndu-se mărimea unităţilor longitudinale. Valoarea unei unităţi a portativului se stabileşte în funcţie de înălţimea nominală a scrierii (u = h : 6); - înclinarea scrierii' se măsoară faţă de o perpendiculară trasată pe liniile longitudinale ale pQrtativului. Scrierea cursivă poate fi înclinată spre dreapta sau spre stînga cu 15°. în funcţie de înclinarea stabilită se trasează liniile transversale pe toată lungimea portativului; - lăţimea literelor este, în general, de trei unităţi; făcînd excepţie literele: 1, M, W, i, 1, m, t, w.în interiorul cuvintelor lăţimea literelor se menţi.ne, indiferent de poziţia literelor;, - grosimea literelor este egală cu O' unitate pe majoritatea -părţilor longitudinale,în interiorul literelor rămînînd un spaţiu de o unitate. Pentru uniformitate, grosimea liniei curbe a literei "s"se măreşte cu 0,1. .. 0,2 mm; - spaţiul dintre literele care formează acelaşi cuvînt este; în general, de o unitate, care se micşorează la 3/4 de unitate în cazul succesiunii literelor ovale: o, a, c, e etc. şi după literele f şi r; , - înălţimea literelor este de şase unităţi pentru scrierea majusculă şi patru unităţi pentru scrierea minusculă. Depăşirile literelor minuscule, superioare şi inferioare, se faC pe cîte două unităţi. Excepţie face' litera t,' care are, o depăşire superioară de o unitate. La literele ovale: c, e, o se măreşte înălţimea cu 0,1 ... 0,2 mm, eliminînd impresia că acestea sînt mai scurte; '- bazele literelor formate din bastonate se desenează pe liniile longitudinaÎe, avînd lungimea de 1/3 de unitate. Bazele se racordează de bastonata literei prin arce de cerc. în figura 2.5 'se prezintă modelul de scriere cursivă.

2.2.4. SCRIEREA ROMANĂ

Este' o scriere dreaptă" cu grosimi longitudinale, care se construieşte după următoarele elemente: , - portativul este format din 8 unităţi (9 linii longitudinale) din care 6 unităţi reprezintă înălţimea nominală h, iar 2 unităţi depăşirile inferioare ale literelor minuscule. Valoarea unei unităţi a portativului se stabileşte în funcţie de înălţimea nominal~ a scrier~ (u = h : 6). Transversal se trasează linii perpendiculare, păstrîndu-se' mărimea unităţilor longitudinale, pe toată lungimea portativ ului ; . - lăţimea literelor este, în general, de trei unităţi, făcînd excepţie literele: 1, M,W, i, 1, m, t, w. în interiorul cuvintelor, lăţimea literelor se ,menţine, indiferent de poziţia acestora ~ ' -. grosimea "literelor este egală cu o unitate şi se aplică pe majoritatea părţilor longitudinale. în interiorul literelor rămîne un spaţiu de o umtate. Pentru uniformitate, grosimea liniei curbe a literei S se măreşte cu 0,1 ... 0,2 mm; ,

j

,

22

~ [@AIE(f;JJ$
~

@ \\\\,~ \\ ~ \

11 ~

~
~
~

'ABCOEF6UIJIiLMN ~ o P Il R,S T U V W X y Z ~.' a IJ c d el; g h i j h l m no p q r ~ siu(}wxgz 123456789 ~

~\\,
~.

\\ c \\ e \' \\ '" \, i\t \ m, '" \\ ~ l\ ~ . ~ \;\\t\)\\\ ~'l'L \t~ '-\~\\1 %~.\\ ~
MA/lEA NEAGRĂ
\,\ID\\. \\\'~

.

I

I

~

~

DUNĂREA

~

\\iut tw~~

~

Fig. 2.5. Scrierea cursivă.

~ ~
'~

~ ~

~ ~
'~

~ ~
.

~.

Iacobem

Voinesti •

--===l --===:J

gj

Fig. ,2.6. Scrierea romană.

23

rfl~

-.,--.------

Capitolul 3

SEMNE CONVENŢIONALE

Semnele convenţionale sînt. un sistem de simboluri, cu ajutorul cărora se reprezintă prin desen anumite elemente, arătîndu-se poziţia şi caracteristicile. acestora. Semnele convenţionale trebuie să fie sugestive, uşor de desenat şi de citit. în funcţie de domeniul de aplicare semnele convenţionale pot fi: topografice, cadastrale, geologice, miniere, pentru construcţii etc.

3.1. SEMNE

CONVENŢIONALE

TOPOGRAFICE

Semnele convenţionale topografice formează un sistem unitar de ,simboluri, cu ajutorul cărora se reprezintă pe planurile şi hărţile topografice elementele de pe teren, prin .poziţia şi caracteristicile acestora. De obicei, semnul convenţional are forma proiecţiei sau a profilului elementului reprezentat. în acest fel. se asigură corespondenţa dintre teren şi plan, respectiv condiţia de sugestivitate, redînd în acelaşi timp caracteristicile cantitative şi. calitative ale elementelor reprezentate. Deoarece elementele topografice de pe teren au forme şi dimensiuni dife~te, a fost necesar ca semnele convenţionale .~ se împartă în două man grupe. Semne convenţionale de contur. Se folosesc pentru reprezentarea elementelor topografice care pot fi redate prin reducere la scară;1 de exemplu: elementele de vegetaţie (păduri, fineţe, izlazuri, livezi, i pepiniere, vii etc.), elemente de sol (suprafeţe cu nisipuri, cu grohoti$uri, cu ,sărături etc.), elemente ale reţelei hidrografice (malul mărilor,fluViilor, lacurilor, rîurilor, mlaştinilor etc.),' construcţiile care se pot re:" prezenta la scară etc. în această situaţie, .conturul elementului topografic se reprezintă prin semnul convenţional specific (limită, gard etc.), iar în interiorul conturului se desenează semnele convenţionale ale elementelor de pe suprafaţa respectivă. . De exemplu,. dacă trebuie să! se reprezinte o livadă cu pomi frţlctiferiîmprejmuită cu gard de sîrmă ghimpată, se desenează pe contur semnul convenţional ai împrejuriţnii, iar în interiorul' conturului, semnul convenţional de livadă - rînduri de cerculeţe. Semne convenţionale la scară. Se folosesc pentru reprezentarea elementelor topogrl:l-fice mici care nu se pot reda prin reducerea dimensiunilor la scară; de exemplu: punctele reţelei de bază, construcţii, reţeaua de comunicaţie, reţeaua hidrografică etc. Semnele convenţionale
37
,&Ae~..;.o::t!if,".

din această categorie au dimensiunile stabilite În atlasele de semne convenţionale; în funcţie de scară. Aceste semne convenţionale se folosesc pentru toate elementele ale căror dimensiuni reale sînt mai mici decît cele rezultate din transformarea la scară a dimensiunilor semnului convenţional din atlas. Unele semne convenţionale de contur şi de scară se Însoţesc de inscripţii explicative şi date caracteristice, care dau infor~aţii calitative suplimentare asupra elementului reprezentat. în tabelele 3.3 ... 3.13 sînt prezentate principalele semne convenţionale topografice pentru scările 1: 2000-1 : 5000; forma acestora se păstrează, diferind numai dimensiunile.
3.1.1. DIMENSIUNILE SEMNELOR CONVENŢIONALE

în atI ase sînt date dimensiunile semnelor convenţionale _. În mm care se referă la: grosimea li~iilor, Înălţimea, lăţimea şi diametrul semnelor, lungimea segmentelor şi intervalelor etc. .. Elementele topografice de pe teren au dimensiuni mai mici decît cele rezultate din transformarea dimensiunilor semnu~ui convenţiopal corespunzător în valori reale, se reprezintă prin semnul convenţional cu dimensiunile prevăzute În atlas, iar cele care au dimensiuni mai mari, se reprezintă. la scară. Din această cauză, unele elemente topografice au cîte două semne convenţionale, folosirea lor făcîndu-se diferenţiat, în funcţie de dimensiuni. în tabelul 3.1 se dau exemple cu valorile minime ale elementelor de pe teren de unde Înce~ redarea la scară, În cazul reprezentării pe planul 1: 5000.
Tabelul 3.1
DimelL'iiunile elementelor topografice
Nr; crt. Dimensiuni minime pe teren

Elemente

topografice

(mI

1

ii

2 3 4 5 6 7 8 9 .10 11

Clădiri Clădiri ruinate Clădiri anexe Biserici şi mănăstiri Uzine, fabrici, mori, centrale termice. Staţii meteorologice . Terenuri de sport Staţii de transformatoare electrice Poduri pentru căi ferate şi drumuri Oi' un g Linii de somieră

5x 10 lOx20 10><20 lăţime 15 10x20 20>:30 30x 50 20><30 lungiÎne 10 lăţime coronament 2,5 lăţime 5 .,

Pe originalul de teren, de regulă, dimensiunile, semnelor convenţionale pot fi mărite pînă la 1/3 faţă de dimensiunile prevăzute. În atlase, păstrîndu-se poziţia, forma, orientarea şi dispunerea elementelor topografice, fără să se producă deformări sau confuzii. Pe originalul de editare, În cazul imprimării planurilor şi hărţilor, se admit. toleranţe de :l:0,l mm la dimensiunile semnelor. convenţionale şi +0,2 mm la lungimea segmentelor semnelor convenţionale liniare (drumuri de exploatare, poteci, curbe de nivel ajutătoare etc.). .

38

3.1.2. CULORILE

SEMNELOR

CONVENŢIONALE

Pentru asigurarea unei citiri uşoare şi sugestive, planurile şi hărţile topografice se desenează în culori, În toate fazele de execuţie. La ~legerea culorilor s-a urmărit corespondenţa cu culorile din natură, armonia şi proprietăţile culorilor. De obicei, În fazele de execuţie elementele topografice se desenează în culorile înscrise în tabelul 3.2. Pe' planurile şi hărţile imprimate se mai evidenţiază suprafeţele ac.., vatice prin culoarea albastră iar cele cu păduri, pepiniere, livezi, vii,

Culbrile semnelor convenţionale
,

Tabelul 3.2
Original teren

Nr. crt.
,

Grupuri de elemente ' topografice

În creion

Desen in tuş

Planul sau harta impri.', matl
I

l

Semnele convenţionale, numele şi cotele punctelor din reţeaua geodezică, topografică, de nivelment, olmctele de reperaj fotogrammetric, cele de orientare şi cele cotate Elementele teristice acestora de planimetrie, datelecaracşi ,inscripţiile explicative ale

2

::>
~'

~ C UJ Z

::>

3 4
5 6 7

Toponimele referitoare lief şi vegetaţie, Datele caracteristice mentelor de vegetaţie Limitele Semnele mentelor elementelor convenţionale de vegetaţie

la şi

planimetrie, inscripţiile

re-

::>

@
ele-

~

C UJ Z
,1

Z

de

sol şi limitele şi eleale

Q
UJ

Limitele rezervaţiilor parcurilor naţionale Curbele Valuri

nat1,Jrale

>

UJ

~

I
I I

8 9
10 11

de nivel şi valorile istorice relief şi

lor

I

< .... ~
UJ

O

I

~

<

Elementele de .toare la relief

inscripţii

referi-

ti:!

~

Elementele de hidrografie, semnele convenţionale, datele caracteristice şi inscripţiile explicative ale acestora Cotele turile
,

::> tf.lo
~

le
A'

12

nivelului mediu al apelor la , poshidrometrice şi cotele batimetrice

>

UJ

~ ~

VJ

<::>
~f-<

<

=~

1, '\

.

parcuri etc. ,prm culoarea verde. Pentru identificarea suprafeţelor respective, acestea se colorează pe originalul de teren prin tentă de creion. Pentru planurile şi hărţile cu densitate mare, colorarea se execută pe o copie a originalului, obţinîndu-se astfel macheta de culori.
39

3.1.3. PLASAREA SEMNELOR CONVENŢIONALE

Semnele convenţionale se plasează pe original după următqarele principii: • Poziţia reală a elementului din teren să corespundă ca: ' - centrul semnului convenţional, la cele cu formă geometrică de cerc, pătrat, dreptunghi, triunghi, stea;, ' - mijlocul liniei de bază a semnului convenţional, la cele care au baza semicerc sau linie dreaptă; , - ,vîrful unghiului drept al semnului convenţional, la cele cu picior dreptunghiular; _ - baza piciorului semnului convenţional, la cele cu pIcIOr fără linie orizontală la bază. , • Orientarea semnelor convenţionale va fi: - paralelă cu laturile planului, la: punctele de bază, co.şuri de uzine şi fabrici, staţii de radio şi televiziune, staţii meteorologice, monumente, troiţe, staţii şi posturi hidrometrice ' etc. ; , - conformă cu orientarea reală a elementului pe teren, la: clădiri, terenuri de sport şi stadioane, clădirile uzinţlor şi fabricilbr, etc.,; - paralelă cu latura cea mai lungă a reprezentării" la: sere, livezi etc. • Axul semnului convenţional să corespundă cu ax~ elementului topografic reprezentat, la: căi ferate, drumuri, străzi, poduri, diguri, baraje etc. • Distanţa minimă Între semnele convenţionale va fi de 0,3 mm.
3.1.4. PRINCIPll DE GENERALIZARE

"

Pentru a asigura claritatea şi expresivitatea planurilbr şi hărţilor topografice, pe acestea nu se redau toate elementele tQPografice din teren, selecţionîndu-Ie în funcţie de importanţa lor. Aceste cerinţe 'se realizează prin generalizare, care trebuie să respecte urmiltoarele princi~: ' - generalizarea, trebuie să se facă în mod diferenţiat, 'În funcţie de densitatea elementelor, astfel: în zone mai-aglomerate să se elimine detaliile 'neesenţiale şi să se' scoată în evidenţă cele mai importante' din punct de vedere economic, iar în zonele unde _elementele topografice sînt rare, să se' reprezinte şi acelea ale căror dimensiuni sînt mai mici decît cele prevăzute în atlase; , -,'să' se obţină corelaţia naturală între elementele componente ale conţinutului, de exeinplu:~ 'Între reţeaua hidrografică şi detaliil~ de .planimetrie, între curbele de nivel şi elementele de sol, I Între reţe~ua hidrogtafică şi formele de relief etc.; , - influenţa, generalizării asupra preciziei să fie cît mai redusă. La generalizarea elementelor de planimetrie, şi de altiIţletrie, pentru păstrarea preciziei trebuie să se respecte următoarele reguli: - punctele de bază, detaliile proeminente, punctele de orientare, elementele cu formă clară şi contur precis, cele care se- reprezintă prin puncte şi linii, precum şi cele ce se pot reprezenta 'ila scară, se redau păstrîndu-se exact poziţia şi orientarea, în aşa fel Încît să nU influenţeze precizia; - elementele de planimetrie şi de altimetrie importa~te, care nu (se pot reprezenta la scară, se redau prin exagerarea dimensiunilor sem40

nului convenţional,păstrîndu-se exact poziţia centrului sau a a~ului şi orientarea; - elementele de planimetrie şi 'de altimetrie' importante, care nu se generalizează, pot fi deplasate ca poziţie cu valori de la 0,5 la 1,0 Imm, păstrîndu-se orientarea lor; -'. elementele de planimetrie şi de altimetrie neesenţiale se elimină pentru a se asigura claritatea planului. în cazul întocmirii planurilor sau hărţilor la scări derivate, folosind planuri sau hărţi la scări mai mari, în procesul de redactare trebuie să se efectueze ,generalizarea <lttografică. Acesta este un proces complex, prin care se selectează elementele importante, asigurîndu-se reprezentarea elementelor topografice corespunzătoare conţinutului şi condiţiilor de claritate şi expresivitate. Dintre factorii care influenţează generalizarea, se menţionează: - destinaţia hărţii, adică stabilirţa elementelor ce trebuie să se reprezinte şi gradul lor de detaliere, în funcţie de scopul pentru care se întocmeşte harta; -, scara hărţii, adică selectarea elementelor în funcţie de posibiilită": ţile de reprezentare la scara respectivă; de exemplu, pe un centimetru pătrat la scara 1: 10 000 se reprezintă elementele de pe' un hectar, iar la scara 1: 25000, pe aceeaşi suprafaţă de hartă se reprezintă elementele de pe 6,25 ha. De aici rezultă că generalizarea se accentuează în raport cu micşorarea scării; - particularităţile zonei de cartografiat, adică generalizarea se efectueazădiferenţiat, _în funcţie de densitatea, dimensiunile şi forma elementelor reprezent~te; - modul de reprezentare, .adică în funcţie de dimensiunile semnelor convenţionale şi ale inscripţiilor să se încarce suprafaţa hărţii cu desen, astfel încît să ,se asigure claritatea şi expresivitatea hărţii. Generalizarea trebuie să se efectueze într-o anumită o.rdine, cu mult discernămînt, pentru a păstra caracteristicile generale ale zonei ce' se reprezintă.
1

"

3.1.5. LUCRĂRI PRACfICE

"

Să se deseneze semnele convenţionale topografice prezentate în tabelele 3.3 ... 3.13, pe hîrtie de desen format A4 (21Ox297 mm), aşezată cu latura lungă în poziţie orizontală. Pe toate planşele se trasează chenarul, iar pe prima planşă, -în partea din dreapta jos, se desenează indicatorul (150 x 20 mm), care se 'împarte în trei coloane de dimensiuni egale (50 mm). . Pentru desenarea semnelor convenţionale, planşele se împart în trei coloane (89 mm). Fiecare coloană se va diviza În trei părţi, care vor ,cuprinde: nr., crt. (9 mm), elemente topografice (45 mm), semne convţn~ ţionaleşi inscripţii (35 mm). Pe verticală, spaţiul se împarte corespunzător cu mărimea semnului convenţional, a inscripţiilor şi a denumirii semnelor convenţionale. Denumirile semnelor convenţionale se scriu în tuş negru, caracter bloc filiform, h = 2,5 mm. Semnele c.onvenţionale. se desenează în tuş, la
41

~_.

1\

dimensiunile "j:,revăzuteîn tabelele 3.3 ... 3.13, în culorile menţionate ,pentru originalul de teren din tabelul 3.2. Inscripţiile explicative ale semnelor convenţionale se execută cu caractere de scriere, şi diInensiunile prevăzute în tabelul 2.2. " Indicatorul se completează conform indicaţiilor din c~pitolul 2.4.1.
Tabelul 3.3

--

..

I

Nr.

en. '

ElcmcDtc tOPOlI'afice

, ScmDc cOliveDtioDllc' ,i iDlCriptii

Puncte ale reţelei geodezice cu terminlri astronomice

de-

2 3

Puncte ale reţelei geodezice Puncte ale reţelei topografice late: •.....pe sol insta-

Viforita,
3,0

A

183:?

-

pe clădiri

.198,7
ifi17:2,3

•.....pe biserici

",-' '.

,

14~'l 11 I

\,'
4 pe: coşuri şi construcţii mA de turn indesire a cu barDă infortopo-

sp~~' 2p& .3

Puncte de grafice: -marcate

reţelei

2~~:} 23,"
,'1.5 . D,S:~

•.....marcate cu picbeţi Dletalici

96 fi

~

'

-

marcate cu ţlrUşi de JeDlD

s

Puncte, de nivelment: din reţeaua de stat

-

din reţeaua locali

6

Puncte cotate

42

T~elul 3.4
Constructii In localitiţi

Nr.

crt.

Elemente topografice

Semne convenţionale şi inscriptii

7

Clădiri:
-

1 : l 000; 1:2000; 1: 5000;
şi planş. din beton

cadre armat
CU

~

W

-

din piatrl

sau cărămidă

-

din lemn, paiaIită sau chirpici

~= numâru' de etajeO ".
10,4.1

8

Clădiri anexe: - din beton sau zidărie

~

rlpz.cer.

-

din metal din lemn

lZl ma!!.

-şoproane Clădiri subterane

O dpz.le.l~ O
:

9

:

~ .

.............:.
..

hC.e/.

10 11

Clădiri ruinate Biserici şi mînăstiri

o
I
"

12

Capele

+)

13 14

Moschei Monumente

I

.l]

15

Troiţe şi" cruci
.' ...• o

+ •

16 "

Cimitire

,4,0
"

...•
,

,

.

43.

Tabelul 3.5 Construcţii industriale, .soclaI-culturale .şiexploatiri

Nr.

crt.

Elemente topografice

Semne convenţionale lşi inscripţii ,

17

Clădirile uzinelor şi ale fabricilor: - cu coşuri fără coşuri

[.41-;-.l.J siderg
~text

.

:\1

18 19

Foraje

,..
Sonde de petrol sau gaze: - cu turle fără turle
4~.~

,

pe!ro/

2jJ

z"u,-o qaze

20

Staţii de radio sau televiziune

MnI/yZ
5738,5 .~

21 22

Oficii telegrafice. şi telefonice Galerii de mină betooată consolidată cu lemn

G¥J 4Pltliilimea galerie, .: ~
4j)1~o
'2/1

73~5

cola,Jj gllrt!J gii,/el'lel
~

28'

Rezetvor

de gaze sau petrol auto

24

Staţii de alimentare

4~'~:?:O
L

~
25 Cuptor de var,
3~O~

var

3P' ~

4-P.b.1.0
26 27
Cuptor de cărămidă Staţii meteorologice
6,0

28

, TerenUri de sport şi stadioane

[~»
~~

44

jl

Tabelul 3.6

Linii electrice şi de transmisiUni
Nr.

crt.

Elemente topografice

Semne convenţionale şi inscripţii

19\

Linii electrice pe stilpi de lemn

.,

--:1.

'2,0':
:G ~ I

••••

0 ••••••

.

~

-

pe stilpi de beton

~.

ffOlcv

•••

.. ...

".

.~

-pe

stilpi metalici

o o ~fJil.ZillirlJ1l.i <J,sn{o/lor • 1lI-,wzt/i,'.sd!/i1lIiltâ I s///Jtlol'

30

Staţii de transformatoare electrice

4.?:.1

[]]

fr~1/Jf.

~b
'1 ~ •• I •

31

Linii de transmisiuni sau telefonice)

(telegrafice

'6.0

32

Stilpi de susţinere -.- din lemn

1P:::O

-

din beton

-

din metal

•• 3.~:.?
1;0

-

pentru lumină.

\

-

pentru tramvai

-

pentru telefon

45

COnducte
Nr.

Tabelul 3.7

crt.

Elemente topografice

Semne convenţionale şi inscripţii

33

Conducte de gaze: - la suprafată' subterane

;2,0:

34

cu staţii de compresiune

- .rv -

, epr.s:.
;tIIIt

'2,0-

---.r.....,.•

.

Conducte de petrol: - 'la suprafată subterane

--.- -. -, .48
:4,0: pm-IJ/

.: nI''.:

.~pe!ro!
0,8

-

,

!~

•...•

- .cu staţii de pompare

3S

Conducte de apă: , ....:'la suprafaţă subterane cu staţii de pompare

36

Conducte de abur sau aer: - la suprafată -- subterane,

--.--.--.~aer

37

Conducte de termoficare :-- subterane cu staţii de ,pompare

----Tp'Qmp. ,

-T~-

----T--f-_
---C--c~C

38

Conducte de canalizare: - subterane -:.. cămine devizitare gură de canal la dgola strAzii

--G}- C ---..
[IJ]::'P
:2,O~ '

,1,5,

.,..

I

I

,J

46
-' ' "---

"'y.:"'_-.~-~- ------

._-----_ ..._-._-----_._-_._-._-----

TabelUl ',3.8 Cii rente şi colistJ'aqii mexe
Nr.

crt.

Elemente topoarafice

Semne convenlionale ti inscripJji

39

Cii fera~e:eu .ecartament qprmal: -- cu Iime simpli ~ -in cu linie dubli
1.1000

e8
1:2.000 - f: 5000
F f

1.0

cu linie simpli şi electrificatl
&,0

eu linie dubli şi electrificatA
1:1000

e _ E :=,D:.:

rE.

1:2000-1:5000

construcţie

=-_~a _-=~p.~_-= _
=:ZfllZlZlZ'ZlZ2!:' =::l'rz'Z:Z1lZ2iZ:zIZI=~QlZ1ZZlZZlZP!:l::'

-- cu linii demontate

=
:0,7

40

Cii ferate cu ecartament ingust: - cu linie simplă cu linie simpli şi' eJectrificatl
! T ! T

41

Construcţii anexe: staţii de cale feratA

~

c:::::;:J

~jr.'

'~~, ..(& ~:;

u:=:u si ~/1lI.JI/.
-

. .

8 -l1IImiru/lldlilor

-

balte sau puncte de oprire J)aSllI'ell

'<:_-------~

• B h.A'';'*f~.
=::=1,0=- __

==-_c=:=~,; ~ ;;r111

-==

-- semafor .- platformă turnantA

==--==:::::I#I_'

:::::::::.-==

47
~---

Tabelul 3.8 (continuare)

Nr.'

crt.

Elemente topografice

Semne convenţionale şi inscripţii

41

-

depou
,5,0

--rambleu 42

şi debleu

!€'ITPPEEEITi 1.1,
• • • •
5,5
:a:::

zid de sprijin şi de consolidare tunel


."0"
8,0';
I

0,3

'.I'.~-~-~---~ 6--8 - ,- -_ f":'f5S. .
7,5 120

-

Poduri pentru calea ferată:' - construite din metal construite din beton sau piatră

==-IIK::"H=-'",
=:::1_-= J
. 16,0
I

-==

• 1.

• I t.,,:l--=== .. =
1.: 0,5

43

Linii de metrou: ,- sinlple -la suprafaţă sinlple subterane duble la suprafaţă

i,O

II

II

II

II

'II

duble subterane

-t+- -

-+f--'-++,5,0 ..

-- intrări în subteran la staţiile de metrou
44

-++--""""-W-M)

Linii de tramvai: - sinlple ..,.... uble d

: 6,0:

.)

,1

l'

0,2

II

"."

II'

45

FlJlliculare sau teleferice: - sinlple duble

-i -1
o

:3,0

• jfl/pi~
\1

46

Benzi ,transportoare permanente

o

o

-

-

1111

II

II

6;0

sl/S!im'n',

••
J

rO,7

•• " •••
: 6,0':

r
fP

o

o

o

g

4,0 -b-,-o~'-o-ţl".

48

I

Tabelul 3.9 Şosete, drumuri şi coostrucţii anexe

Nr. crt.

Elemente topografice

o

Semne convenţionale

şi inscripţii

.g.3'

47
48

Autostrăzi Şosele: modernizate nemodemizate

=2x4As=

0--2X4B

--

J

____

2 - nlJmaruI!JenZl/pr fM. VI) sel)s dairruiJIie 4 - /jliml'a l/l1e/bl'l1rIJn m. ., OJ a(fO)As __
J
o

8 - li/imea pi,.!Ii"
10-

C¥OSiJlJt1e

litiml'a loiala'
I

========= 5(8)P =====.=.-:.(~O_.l

48

o Drumuri naturale: îmbunătăţite de exploatare poteci

===6 __
________ :3,0:

ql
<_,

~Q

£o~ 0,2

50

Construcţii anexe: rilmbleu şi debleu zid de sprijin sau de consolidare pietre kilometrice

. 'l'j'j'i'I'I'I'I'I'I'I'ji
.1.1,1,1.1,1.1,1.1,1,1.1,

2.3

...<f' f'PI'

ti.l,!.I"".!".!.1,'

. . .
'"

3,5

l'I'IQ'I'fT"

i '

le

"

'"

II

I

I

o' 1"", ,"

51

Poduri pentru şosele şi drumuri: - construite din metal
F -fier, material de construcţie. 8 -Înălţimea deasupra nivelului apei, m 126-7.6 dimensiunile podului. m. 200 - rezistenţa la sarcină, t.
o o

___ 0; I
---*1

.

F' a 12B-7~ 1,20°
0

,

___
___

O~/o , 1'0--' _' B 80
"J •
,/
1)
.i

1 .~

-

construite din beton sau piatră construite odinlemn

f., __

74~;60l'
-t
___
O,i
I

-

podeţe tubulare poduri pe suporţi plutitori punţi pentru pietoni

----H-~--

IV

j"

1\

1\ "

V V V

'j" ----

AC

t

_

4 - Cartografie

Tabelul 3.10 Frontiere, limite şi imprejmuiri
Nr. crt. , Semne convenţionale I şi inscripţii
I

Elemente. topografice

52 53

. Frontieră de stat
,

.
)P. .SP. I ....; •• ~ ••~ •••.••..•••- •• -- •• - 43 :5,D: ~.~ -.-.-._"
I I
I

Limite administrative - de\judeţ 'de municipiu sau oraş de comună

"

-----'-'-11;l

-

••• _' -, •••• _

.5,0.

••••.• _~

.5,0..

•• _

•••• D].

54

Ziduri istorice :4P: .....
4,0.

0.1

55 56

Ziduri din beton,' piatră sau cărimidă Garduri - metalice din lemn

q5-""

.S

. 0,3

O,?

qS ....•

• • •
. .4p.
• e

.• .
i

I :e'

~

-

din plasă de sîrmă

~'.... le *.4/J.

" " v

X

Y

A I

V

ru

-

din sîrmă ghimpată

!,IJ !t,l! ~o -.-.-~~+-.~+-,+-4I

-

din nuiele

"~N"NM"'~
.~.
-

.4,0.

57

gard viu

ÂC

I

0-0-0'-'0-0-0-0-0'-0-

Limite permanente ale elementelor de sol şi de vegetaţie

•••••••

ee ••••••••

ee ••••••

~' •• ee.~ •

••••••••

ee

,.1.•. ,., ...

50

I
1',

....
"

Tabelul 3:11

Reţeaua bidrografică şi construcţiile anexe
Nr.

crt.

Elemente topografice

Semne convenţionale şi inscripţii

58

Linia de mal a mărilor, flutftor, lacurilor şi riurilor

'/? ~

'------...,--0;2.

~-c/.',
.
st'1'1rJ

~ /),
sepiJ rertH

~,

59

Maluri. abrupte: -,- din, stîncă sau piatră

OÎ~-m ~=;;;::=
vt'r~'
ii'

-,- din pămînt consolidate cu beton sau piatră

=3::i~i;;::=~
.

.

2,0

verde
J.--!--!+ii
j ( ••

• • • • • • • • , , • , • • , • • • 0,5

• ii,' »

ii

I

.'l.g
-.,.. consolidate cu fasciile 60 Diguri .
i
,

,
!

,i~:

f<v~r~
! • ! !

,D,I

61

Rîuri şi pîraie: - cu adîncimea malurilor mai . mică de lm cu adîncimea malurilor mai mare de 1 m, neamenajate cu adîncimea malurilor' mai mare de 1 m, amenajate

------0.1
1,2

~ .

.

.1,7

rertk negru ~
"

-

2,5

rero'l'

62

Canaluri .pentru irigaţii sau desecăci: - cu maluri, neconsolidate cu maluri consolidate myru ,.

/vertk
, ,,~,verrk
ee '

,,«,,'

-:-. construite pe diguri în construcţie

verde

~eI""'fl,'lj~I,JIt"'''''I.r,,,,,,,!tl.I.AI,',',''I,'' 'f,Q _0'_._'-

-/_.-

verde

-.-

4*

51

Tabelul 3.11 (continuare)
Nr.
crt.

I

Elemente topografice

Semne cOl1ventional~ şi inscriptii

63

h:voare: - neamenajate

64

amenajate

Construcţu -anexe: - staţii sau posturi hidrometrice
l82,5-cota la capătul mirei (4,50) - gradati!! pe miră la care . s-a determinat cota l8l,5-cota Qivelului .mediu al .apei

-

docuri ecluze
2-numărul camerelor de zare 65 -lungimea camerelor 15-Iătimea portilor 3,5 -adincimea apei eelu-

-' -

baraje castele de apă

-

fintini

-:- roţi pentru irigaţii

-

vaduri faruri feriboturi
850-lătimea apei inm 75 x 12 -dimensiunile feribotului

in m

-

350-rezistentă

la sarcină in t

-

bacuri pentru vehicule

-

bacuri pentru persoane

52

Tabelul 3.12

ReUef şi elemente de sol
Nr.

o

crt.

Semne convenţionale şi inscripţii

65

Curbe de nivel: - normale -: principale ajutătoare

0'----48
0,2!iO

___

i_9-_:!--',

,

-4,0.

_- -accidentale

0".-0-_0

66

Rupturi de teren şi tef"ase

67

Rîpe şi viroage

68

Zone cu alunecări de teren

69

Colţi de stincă

70

Zone stincoase

71

Zone cu grohotişurţ

72

Terenuri cu sărături: - inaccesibile

lIIIIIIJllllllllllmlll'll1/l~r~
Il' II"JI'/",II"J ',"II/II/Iii:; t..-Yeroe , ,. ~', I ",.
I

-accesibile

,I1J

53

l'

Tabelul 3.12 (continuare)
I

Nr.

crt.

Elemente topografice

Semne conventionale şi inscriptii

I

73

Terenuri cu mlaştini: - inaccesibile

-

accesibile

74

Suprafeţe nisipoase: - nisipuri uniforme nisipuri cu ridicături

-' riisipuri cu gropi - ,nisipuri mişcătoare

Tabelul 3.13 Vegetaţie

75

Păduri: .:- cu înălţime mai mare de 4 m

:'0" 0"0"'6'"
,

0"0

o' ()

•••

1,

o. "o:
o;' ~

:00:: 1,0
;

lo :..p..,.~ 9.., ....
25 -

" '1' ~ 'f.Sr.J O 30 ' '1
,Q.,.9..

A:...90.0 ~o:
I

o:
in
111.

0,30- tliQmelru/ metltv (0 •••• O' •. ji '. o" '.;'" 'O "I~o"o"'~

Îl1i/lime<1 D'U'tite

iJi1r-IJ"rIQ

-

cu înălţime mai mică de 4 m

;0:: 0,6
:0 .

4 brad

I

,

,oi

o:

~9 q ..•. 0.... ~.... C! ••• ~ ••• ,,?, .•'? •.• ...•

...~

~.T
I
1 ••••••••••

'?:

.

.

-

rare
•••••••••••••••••••••••••••••••

Q,

Q,

.'. .\..,
doborîte de furtună, uscate sau arse
J,..

i.:

,,'C" '" ,. i-' •....
L

L L l.. I L. L. L. ............................. '("L

.. ;..

54

II

Tabelul 3.13 (cOIitinuare)
I

Nr. crt.

Elemente. topografice

Semne c'onvelllionllie şi inscriptii

76

Linii de somietă

.

77

Tufăriş sau mărăciniş
••••••••• '•••••••••••••••••••••••• .; •••••••••••••• ~ j

78

Suprafeţe cu ierburi naturale

~. /1

II 4.0 Il

II

,,~

~ :

i"~"" ~
; /\

" 1 1::2,0" " .............................................•...

r
I

~

-;z ;:
/\
•• ~ •••••••••••

~

19
.t

Suprafeţe cu izlazuri sau păşuni

/\,:.:2P /\
""

/\
t •••••••••••••

: •••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••

~
80 Suprafeţe' cu stuf, trestie sau păpuriş

'~i~" ;;;
'IV '1" ,II

+

L
81 Perdele de protecţie

+

;;..' '1 . '* :
.1

o

.3,0. CI o o o o. " () o o o 0:::(0.

82

Arbori izolaţi

, 83

Tufe izolate

'0.

.

84

Livezi sau pepiniere de pomi fructiferi

....... ,
: o o"~ : 4P : o 0"0

4b

oJj••••••...••...
t •••••••••••••••••••••••••••••••••••

i> o o o o o o:

InJr o o o o o o o:

: !

I
I

85

Vii

.. ~.S ~ 40:: ..... S '.. '

.... :...,.q :

: •••••••••••••

.; ••••••••••••••

;

, ,
I

M:

S'
r''WI ;r.~,v, ~

S
. 1.

~
.,
~: .,:

E

, ,.
I

86

Culturi de orez

~::::::~.. )i. :'.:::::: ..... .: ) . ::::.::::: ::i::::::~ •• ;.~ ~. + i : 40: "2/1. 1: ;. :.! ~ i.. /# ,
~
:

.

I

.•..............•..•............. 87 Culturi de plante tehnice
:000000'0'0

0

o

0 0•.-;
: o ~
.

4 O•

: :'0

. :.'
::~

0,8

.

o
O'

O'. 0",0

o

o o o o

"altlel

.0.

o o . o o: : O'
00
"! ••••••••••••••••••••

o o

,
I I

••••••••••••••••.•••••••••

I
I

,
I
I

.

,
I

55

Vl. i
; 1 .. :

'l

'1:
\
I
1

!

3.2.

SEMNE CONVENŢIONALE

CADASTRALE
1

I

!

1

3.2.1. PRINCIPIi DE REPREZENTARE

Prin lucrările de cadastni trebuie să se asigure cunoaştereaj completă şi sistematică a fondului funciar, silvic, hidrotehnic, edilitar şi imobiliar. avînd în vedere aspectul cantitativ, calitativ şi juridic. Acestea se reflecţă în planuri şi registre cadastrale. La întocmirea planului cadastral se folosesc, de regulă, semnele convenţionale topografice. Pentru categoriile de folosinţă ale terenurilor se face o detaliere calitativă, iar semnele convenţionale se înlocuiesc cu simbolurile prezentate în tabelul 3.14.
Tabelul 3.14 Simbolurile categoriilor de folosinţA ale terenurilor
I

Categorii
-

Simbol

Categorii

!
I

Simbol

ARABIL Arabil Grădini de legume Orezării Căpşunării Sere Solarii PĂŞUNI Păşuni Păşuni împădurite Păşuni cu pomi fructiferi Păşuni cu tufăriş FiNEŢE Fineţe Fineţe împădurite Fineţe cu. pomi fructiferi Fineţe cu tufăriş VII Vii Vii nobile Vii hibride Pepiniere viticole Plantaţii hamei liVEZI Livezi Livezi intensive Livezi cu arbuşti fructiferi Pepiniere pomicole Plantaţii de dud PĂDURI ŞI VEOETAŢlI .FORESTIERE Păduri Plantaţii şi perdele protecţie Răchitării . Pepiniere silvice Tufăriş şi mărăciniş HIDROGRAFIE Ape Ape curgătoare Canale Lacuri şi bălţi naturale Amenajări piscicole Stufăriş Lacuri de acumulare

A
Ag Ao Ac As Aso P Pp PI Pt F Fp FI Ft V Vn Vh Vp Yha L Li Lf Lp Ld

NEPRODUCTIV Neproductiv Nisipuri Bolovani, grohotiş Rîpe, ravene, torenţi Sărături Haide Mocirle-smircuri Gropi DRUMURI ŞI cĂI FERATE Drumuri Căi ferate Drumuri naţionale Drumuri judeţene Drumuri comunale Drumuri de exploatare Străzi şi uliţe CONSTRUCŢII Construcţii Construcţii-curţi Diguri Cariere Parcuri Cimitire Terenuri sportive lU"guri şi pieţe Plaje şi ştranduri Taluze pietruîte Alte terenuri CARTAREA CLĂDIRILOR Clădiri 'cu zidărie din cărămidă şi .planşee din beton armat Clădiri din cărămidă cu planşeu de lemn Clădiri. din lemn Clădiri din paiantă Clădire declarată monument istoric Magazii din zidărie Garaj din zid-metalic Grajd din zid

I Nn

N

I Ns Nr

Nb

Nh jNm Ng

1&
Dn jDj De .De Ins C

lee
.

I

Cd Ca Cp ICi :Cs ,Ct Cpj Ctz :Cat

~

I
A
I

PD PDp PDr PDps PDt H Hr Rc Hb Hp Hs Ha

B C D Mi in gj gr
I

.

I

I
56

I

I
I

!
,o.

I
I

I
li

în cazul cadastrului imobiliar, se întocmeşte pentru fiecare imbbil cîte o fişă (tabelul 3.15) în care sînt trecute datele referitoare la imobilul luat în evidenţă. în legenda schiţei sînt prezentate semnele convenţio,nale ŞI notaţiile specifice.
I 3.2.2. LUCRĂRI PRACfICE

1

I

Să se întocmească fişa imobilului pentru clădirile care aparţin şcolii~ pe baza măsurătorilor şi inventa~rilor care se vor executa.
Tabelul 3.15
,

I I

,FIŞA TEHNICĂ
din

A IMOBILULUI
SIRENELOR . . . . . . .ŞI.~U.~GU. ~10.0~ . .S~C.TO~ ~ PLAN DE SITUAŢIE SC. 1: 500
. nr .. 3 . 'sector 5

~l!C.u~~ş:n . strada ~lJR,A~V Aţ.lq~L~ PROPRIETAR. .st~. ~I~~I'fEJ..QR. domiciliul/sediul . M.P.
pe

I

SUPRAFAŢA. TEREN 597 TOTAL ,
viţă-de-vie 8 virsta ... pomi fructiferi: 2:~eq copaci . I :te! . butuci

I I

\

36,50

!

4
.2.cireşi

. ani

."

ţ
\
C

A' --l

~
CDRP 8 31.20

1

A2 , : CORP A

,A'

J.
I

.~
II) II)

o:: o ii1 z w

!

I

,
,,1 ELEMENTE CLĂDIRI
I MPRE.JMUIRI

lE
f

I
I
I
I
,

II ELEMENTE ANEXE ,
ELEMENTE anul construÎrii starea tehnici lungimea (m) materiale SCÎndurA 1975 bunA 42 de constructie

ELEMENTE A ANUL STAREA REGIM CONSTRUIRII TEHNICA DE INĂLŢlME 1933 bunA parter + 2 etaje+pi nilA (parter locuinţl FUNDAŢII PEREŢI PLANSEE SARPANTA INVEUTOARE cazan Dale Dale caoa lavoar W.C. chiuvelA ELEcTRICE cu ec:hipam. fArA ecbipam. 'da beton cArllmidA beton B 1933 bunA. parter + I etaj+piv nilA (parter l<>cuinlA beton

ii ,
p.
"ii

FOLOSINŢA

CONSTRUCTII
DENUMIREA ELEMENTE anul constr. stareateb. DOreţi sarnanlA mvelitoare magazie 1970 satisf. P.F.L. Imn carton

I I I
I
total imobil

~j
<'" <~

c:ArllmidA' beton lemn tablA 2 2 2 2 2 da

"

",'" •.. 0
::o~
aUi

Olt:

lemn
tablA

<'" ~<


3 2 2

~t:

"'Z Z<

-'"

...
'8 "
A B C

III WCA TARI (familii/persoane)
NUMĂR DE FAMIUI ~r:.

cu-l
DetS. 2 2

cu 2 ners. I

cu 3 DetS.

~.

total corn 3/4 2/2

Il'ST.

li
i

.h

5 sobe tera-

I
I
.,
'.

3 sobe teracotA-lemne

-

5/6

cu sabe

cotA.JeniDe

i: Î

i

IV SUPRAFEŢE
CATEGORIA SUPRAFEŢEI A CONSTRUCŢIA LA SOL CLĂDIRI . CORP B 63.73 148189 434,62
.

TOTAL CLĂDlR

ANEXE DENUMIREA maeazie

I

Il

Z~

8Q
1=

.... '" "''':s
;:>

106,56 85.73

,

C 170.29

ru-EX
3,00

n-nI~
3.00

TOTAL MOBil
.

3.00 3,00

173.2~

I
)

c.r.lDl ••••. sau Înlocuitori paiantA chirpici sau

.

437,62

I I
!
I

cArămidA- sau irilocuitori sau

12,1~

114,64 326,83

2,43

2,43 329,26

paiantA chiroici LOCUIBILĂ INTOCMIT INTOCMIT VERIFICAT SEF ATELIER

105,90 Marin

86.52 Dumitru Gh. Ion
..

162,42 data: april, 19k2 notă: Actualizat: august 1988

,.,.,

TEREN BIROU

!
I
I 57

Constantinescu Ionescu -Nicolae Inl!< Boceanu

i

I
. I

~

~.

--

Capitolul 4
',' ';i

REPREZENTAREA

RELIEFULUI

4.1. DEFINIŢIA Şl CLASIFICAREA RELIEFULUI
Pe planurile şi pe hărţile topografice se reprezintă totali~atea elemen' telor situate pe ,Suprafaţa terestră (topografică) existentă în natură, ,cu toate .nereg~larjtă~ileei. ., ,.' I , , , , Prm rehefse mţelege totahtatea demvelanlor suprafeţei terestre (topografice) faţă de o " suprafaţă de referinţă. Ca suprafaţă de referinţă s-a adoptat geoidul, care într-o pnma aproximaţie, se consideră ca fiind 'suprafaţa mărilor şi a:, oceanelor în echilibru, presupusă ca fiind prelungită pe sub c9ntinente. Suprafaţa geoidului sau suprafaţa de referinţă altimetrică constituie originea pentru determinarea altitudinilor (cotelor) punctelor de pe suprafaţa topognifică.' Prin altitudine sau cotă a unui punct se înţelege distanţa pe verticală dintre punctul respectiv, situat pe supraf~ţa, topografiică, şi suprafata de referintă. Acestea se determină prin lucrări de nivelment., , " 1 Suprafaţa topografică este foarte complexă din punct de vedere al reliefului, distingîndu-se două categorii principale: 'forme de relief şi elemente de relief.
v • '

4.1.1. FOR!\1E DE RELIEF

Relieful suprafeţei topografice este compus din cîteva forme tipice, combinate între ele. înălţimile se prezintă sub forme conice sau de cupolă, distingîndu-se: -' muntele, cu altitudini de peste 800 m; - dealul, cu altitudini între 200 şi 800 m; - mamelonul" înălţime cu formă de cupolă, care se ridică deasupra terenului înconjurător; 1 - colina sau măgura, înălţimi mici şi cu pante line, care se prelungesc în terenul înconjurător. înălţimile au următoarele părţi principale: -' vîrful - partea superioară a înălţimii; - versanţii - suprafeţele laterale' ale înălţimii, cu pamte de înclinări variabile; - piciorul pantei - sfîrşitul versantului. Creasta este înălţimea prelungită intr-o anumită directie, rezultată din intersecţia a doi versanţi. Creasta poate fi o linie sin{{oasă cu vîrfuri, mam~loane şi şei.
84

Şaua este porţiunea de creastă dintre .două vîrfuri consecutive, fiind atît locul de întîlnire a două creste, cît şi locul. de formare a. două văi ce coboară în cele două părţi opuse crestei. Depresiunea este. o adîncime de. teren închisă de înălţimi, deosebindu-se fundul depresiunii,adică partea cea mai de jos, versanţii înconjurători şi marginea, adică partea superioară a versanţilor. O depresiune de întindere mică se numeşte căldare sau găvan. " Valea este o depresiune prelungită care coboară într-o' direcţie, fiind linia de întîlnire a versanţilor 'la partea lor inferioară. La o vale se disting: originea, firul văii~au talvegul şi gura văii, adică confluenţa a două văi. . . Şesul esţe forma plată de teren, cu mici ondulaţii. Cele situate pînă la 200 m altitudine se numesc cîmpii, iar cele cu altitudini mai mari se numesc podişuri.
4.1.2~ ELEMENTE DE RELIEF

Elementele de relief sînt denivelări accentuate, formate prin acţiunea agenţilor naturali: eroziuni, alunecări de teren. etc., sau acţiunea oamenilor: ramblee, Hebleuri, diguri, cariere etc. Se disting următoa-. rele . elemente tipice de. relief: Movila este o înălţime izolată, în formă de con sau. cupolă, ce nu depăşeşte înălţimea dy 25 m faţă de nivelul terenului înconjurător. Poate fi naturală sau. artificială. Groapa este o adîncitură cu dimensiuni reduse, cu formă inversă decît movila, în cele. mai multe cazuri formată artificial. Ripa sau ruptura de teren s-a format pe cale naturală, din cauza eroziunii sau alunecărilor de teren, avînd versantul aproape vertical. La . partea superioară, unde s-a produs ruptura, este marginea rîpei, iar la piciorul versilDtului, baza rîpei. Viroaga sau ravena s-a format pe. cale naturală pe firul apelor, din, cauza eroziunii şi transportării de către torenţi a materialului erodat. Peretele stincos este asemănător cu o rîpă cu ve'rsanţii din rocă dură. Rambleul şi digul se construiesc pe căile de comunicaţie, în lungul apelor, pentru irigaţii şi desecări, distingîndu-se: coronamentuI,l adică partea superioară; taluzele, adică versanţii, înclinaţi de regulă cui 30 sau 45 Q; baza taluzului .. Taluzul poate fi consolidat. Debleul şi şanţul rezultă din săparea terenului natural pentru construirea căilor de comunicaţii, pentru irigaţii şi 'desecări, fiind forma inversă a dig,ului. ~ Terasa poate fi naturală, situată în zonele de şes în luncile rîurilor, sau artificială, construită pentru amenajarea terenurilor înpand supuse. eroziunii. ", . 1., Canera este formată artIfiCIal pentru extragerea.' de matenale sau zăcăminte, avînd aspectul rupturilor de teren. .1 Aceste elemente de relief se reprezintă prin semne convenţionale specifice, însoţite de date caracteristice şi explicative.' De regulă, eleJ[ mentele naturale de relief se reprezintă cu culoarea sepia, iar cele arti"ficiale cu culoarea neagră.
85

4.2. METODE DE REPREZENTARE A REUEF~LUI

i

Reprezentarea formelor de relief pe planurile şi hărtile tc;>pografice a constituit o problemă dificilă, adoptîndu-semai. multe. knetode. Indiferent de metoda aleasă, este necesar să se cunoască cbtele - altitudinile - punctelor de. pe suprafata respectivă, pentru: . _ ..punctele .retelei de bază; . _, - punctele caracteristice ale formelor de relief~ vîrfuri, creste, mam~Ioane, şei, văi, găvane, schimbări de pantă. etc.; I . ,: - ..elementele de planimetrie şi relief cu caracter permanent:. ~ntersectii şi ramificatii ale căilor de comunicatie, poduri, clădiri, fintini, movile, frînturile limitelor permanente .etc.; . 1. . - punctele de detaliu, prin care să se asigure in .ansamblu o repartizare cît mai.uniformă pe întreaga suprafată,cu densitatea stabilită. Densitatea punctelor cotate este in functie de accidentatia terenului, de scara planului şi precizia cerută. In general, se cerb ca pe plan să se realizeze o densitate de 50... 100 puncte pe dmll(indiferent de scară). Cu ajutprul unei retele- de,. punctecotate cu asemenea densitate se poate reprezenta relieful prin orice metodă.
4.2.1.. METODA PLANUIULOR COTATE

Reprezentarea reliefului prin cote constă în raportar~ pe plan a tuturor punctelor determina~. altimetric şi scrierea valorii cotei lingă semnul conventional al fiecărui punct. . I ~cest sistem este pr~is, simplu !i rapid, dar prez~ntă ..două .inconvemente: formele de rehef nu apar 1D mod sugestiv ŞI scrierea cotelor încarcă planul cu multe inscriptii. De aceea planurilecot~ie se folosesc
067.1
(>

,
,

066.2

oGS.8
,\ (>

oGSoS
J

o

os.,
o

oG'.G

063.5

.62.9

o
o

(>

o

-o7.J
o

s
o

067.60

68.1

o

.67...
o 068.0 S
O6&.1

;fu\
S

\

J

0'l.8 ,06G.l
0682

, 065.6

(>

06J.&

S

_~6.S

...

0

66.4

o 067.0

f

\0
\

06&3 \

o
SoS . .~
.
o~

S

068.1

003.9

",

soS

o 065.1 o
'~ f

o

o'

.>..,
•••.•••••••

-66.7

",€5.8.
'~~ 0&5.8

0GG.I
$

\
o ,
,

0f-2

0&0.2

o

6S."

• ........•

o

. 06U
064-.0

"~~~.~

~~.!. ..... ..J._ ... ~~~?. ,, ,
" 0G3.9 #23

it"<~
\

06•.7

',,~.
-67.3 0&6.2 065.0

H.Pla eni
i?
064.0
063,2

"".p.8

066.8

"65.&

"

-68.3

68.7

067.8

064.7

./.2

Fig. 4.1. Plan topografic cotat.

86

numai la scări mari: 1: 500; 1: unde reprezentarea elelllentelor şi hidrografie permite scrierea tînd densitatea acestora. în figura 4.1 se prezintă plan cotat.

1 000; 1: 2000, de planimetrie cotelor, respecun exemplu de
I I

:

I

I

J

I

1

l'

I

I

1\

4.2.2. METODA CURBELoR DE NIVEL

Este metoda' care serv"te la reprezentarea formelor de relief in mod sugestiv şi cu .suficientă precizie, avînd aplicabilitate generală la' planurile. şi hărţile topografice.

t~17
Fig. 4.2. Proiectarea formelor de relief.

Principiul metodei. Să ne imaginăm că terenul, reprezentat pe figura 4.2 este secţionat cu planuri de. nivel orizoJ}tale şi echidistante (Al B, C). Intersecţia unui plan de nivel cu terenul se face după o linie care uneşte toate punctele situate la nivelul respectiv, numită "curbă de nivel". Planul H este planul de proiecţie - suprafaţa de referinţă - pe care se proiectează curbele' de nivel de pe planurile. A, B, C. . Pe planul de proie~ţie, curbele de niyel se proiectează ca orice element de pe teren, acestea fiind figuri asemenea formelor de relief, micşorate corespunzător scării planului .. Pentru o reprezentare sistematică, planurile de nivel se aleg la distanţe egale. între ele - echidistante. I în figura 4.3 se prezintă cîteva forme şi elemente de relief s~ecifice, reprezentate prin curbe de nivel şi semne convenţionale, pe Baza acestui principiu. Echidistanta este distanţa. pe verticală dintre planurile de nivel ce determină două curbe de nivel consecutive,' Mărimea echidistanţei se alege în funcţie de: precizia necesară reprezentării reliefului, accidenfaţia terenului şi scara planului topografic. . . . \ în funcţie de valoarea echidistanţei alese, de scara planului şi' de înclinarea pantei terenului, rezultă o echidistanţă grafică, respectiv den. sit~tea . curbelor de nivel. .Această .echidistanţă ~rafică nu treb~e să \ţie maI mIcă de 1,0 mm, pentru ca relIeful să fie reprezentat clar ŞI expreSIV.

Fig. 4.3. Reprezentarea formelor şi elementelor de relief.

87

Pentru, uniformizare, s-au adoptaţ anumite valori ale e9hidistanţelor în funcţie de Scara planului şi de zonele geografice, valori care sînt prezeritate în tabelul . 4.1.
Tabelul 4.1 Echidistanţele curbelo~ de nivel
Echidistanta Scara planului. şes

t

IEchidistanta
hirtii

(m1
deal munte

Scara

I

(m) munte
.

şes şi Ideal

,
I : 100 1: 500 1: 1000 ,1 ; 2000 I : 5000 1; 10000 0,10 0,25 . 0,50 0,50 1,00 2,50 0,25 0,50 0,5; 1,0 1,00 2,0 ;2,5 2,5 ;5,0 0,50 1,00 1,00 2,50 . 5,00 10,00 1; 25000 1; 50000 1 : 100000 I ; 200000 I : 500000 1: 1000000 19,0 20,0 4@O .' 50,0 100,0

~O ,'

10,0 20,0 . 40,0 80,0 100,0 200,0

I

Clasificarea curbelor de oiveL Pentru mărirea. expresivilălii şi Citi' rea uşoară a reliefului reprezentat,' curbele de n,ivel se cla~ifică .astfel: - curbe de nivel normale, la intervale egale cu valo~rea echidistanţ~i, prin linii .contin~e .cu grosi~ea de 0,1 mm; I - curbe de nIvel pnnclpale, a CIncea sau a patra curl1>a nor,mala, prin linii continue cu grosimea de 0,2 mm;' I .' - curbe de nivel ajutătoare, la 1/2 din echidistanţă, prin. linii întrerupte (segmente de 7,0 mm). Acestea se trasează în luncilel rîurilor, în zonele cu dune <le nisip,. pe platouri, vîrfuri, creste, văi, şei, găvane etc. şi în zonele cu. teren şes, acolo unde distanţele între curbele de nivel normale. sînt mai mari de 5- 6 cm pe plan; , I • - curbe de nivel accidentale, la valori jntermediare, p,entru redarea fidelă a formelor puţin pronunţ,ate care nu se percep p'rin trasarea curbelor de nivel normale şi aju~ătoare. . . 1.. Pe fiecare dm2 de plan se scnu 2-3 valon pe curbele ae nIvel, de regulă pe curbele principale.
w . w

4.2.3. METODA

TENTEWR

H1PSOMETRICE

/'

Se foloseşte de obicei .pentru reprezentarea reliefului pe hărţile geografice şi turistice, fiind foarte' sugestivă. Ea constă în colOlfarea suprafeţelor de hartă în raport cu altitudinile. Pentru originale se folosesc soluţii preparate din acuarele, iar pentru imprimare, cerneală tipografică. . De regulă, se folosesc trei culori de bază şi nuanţele aceS'tora, astfel: - albastru, pentru suprafeţele acoperite cu apă; -. maro, pentru suprafeţele dehiroase şi muntoase; - verde, pentru suprafeţele :de cîmpie. Pentru colorarea ,originalului se execută următoarele operatiuni: -. se stabileşte scara hipsometrică sau .altitudinaIă, de I regulă cu valoare de 200 m; " - se trasează curbele de nivel care delimitează suprafeţele, conform scării hipsometrice (din 200 m în 200m); 88

_ se colorează suprafeţele acoperite cu apă, cu tentă .albasfră ; _ se _stabileşte linia de demarcaţie între zonele de deal' şi cele de cîmpie (de regul~ curba de 200 m); . _ se coloreaza cu tentă maro suprafaţa cupnnsă In mtenorul curbeI de nivel' limitată (cu altitudini mai mari de 200 m), apoi peste ac~stea se colorează suprafaţa cuprinsă în interiorul curbei de nivel imtdiat su~er!oar~ ,,(400 m) şi aş. mai d~par~e, rezultînd. nuanţa de maro \ cea a maI mchlsa pentru locunle cu altitudmea cea mal mare; _ se colorează cu tentj. verde suprafaţa cu altitudine mai mică decît curba de nivel limita'tl' (200 m) şi apoi peste aceasta supdfaţa bălţilor şi a deltei, rezultînd ca locurile cu altitudinea cea mai fuică să aibă culoarea verde mai închisă. . \ Pe hărţile cu tente hipsometrice se înscriu şi cotele unor puncte car~c-' teristice din teren.
A" \.

4.2.4. METODA HAŞURILOR

I

j
l'

I
1,

I
I

I
~

Se foloseşte foarte rar, pentru hărţile geografice, sugerînd gradul de iluminare al terenului şi respectiv de înclinare a pantelor. Haşurile se trasează pe direcţia pantei, la o depărtare una de ~lta cu 1/4 din lungimea lor., Lungimea haşurilor este în funcţie de' înclinarea panteL . . S-a întocmit un diapazon de haşuri, în funcţie de unghiurile de pantă, începînd de la 00 pînă la 45 o, din 5 în 5 o. Acolo unde haşurile sînt lungi şi rare (teren cu pantă mică) planul apare luminat, iar adolo unde haşuI;ile sînt scurte şi apropiate (teren cu pantă mare) planul apare întunecat. .' \ Pentru aplicarea metodei se tr~seazăîn creion curbele de nivel corespunzătoare unghiurilor de pantă, din 5 în 5°, şi apoi Între ele se dtse"" nează haşurile conform djapazonuluL Metoda haşurilor asigură expresivitatea terenului, arată direcţia şi înclinarea p.antelor, .. dar n.u. permite deter .. minarea. altitudinilor, a.coP\eră desenul elementelor de planimetrie şi se execută greu. . . Pe hărţile cu haşuri se scriu .şi cotele unor puncte caracteristice dlli teren;
4.2.5. METODA PLANURILOR
I

ŞI HĂRŢlLOR

IN RELIEF

,

.

I

Se foloseşte în general pentru întocmirea planurilor şi hărţilor cu caracter didactic, modul de reprezentare fiind' foarte sugestiv, asemănător celui din, natură. în funcţie de numărul de exemplare şi de teh.nica din dotare, se folosesc două procedee de' întocmire: \ _ manual, pentru unicate, număr' mic de exemplare şi pentru matdţe, care se execută din carton, placaj sau material plastic; \ _. mecanic, pentru tiraje mari, executate la maşini speciale, folosind ca material folii plastice pe care s-au imprimat elementele de' plalnimetrie şi hidrografie prin semne convenţionale, iar relieful prin tertte hipsometrice. .1 în cazul mtocmuul manuale a planunlor ŞI, hărţI10r In relIef se procedează astfel: .' . ,,' _' curbele de nIvel se copiază de pe plan sau de pe harta, pe hîrltIe de calc şi apoi .se aplică pe foiii de carton, placaj sau material plas~ic',
A ••••.. • '. • A A \ •

89

~ --.

care au suprafaţa egală cu a planulUi şi grosimea egală cu echidistanţa aleasă pentru curbele machetei; , ,1 ' _. se taie foliile după urmele curbelor de nivel, iar oucăţile rezultate. se lipesc una peste alta, conform dispunerii lor pe ~lan, obţinîn';' du-se formele de teren reprezentate în trepte; , - se modelează relieful, umplîndu-se spaţiul dintre. trepte cu materiale adezive şi apoi se lasă să' se usuce; - se colorează relieful în culorile convenţionale (tente lhipsometrice) şi se desenează elementele de plani~etrie şi de hidr<?grafie. I în cazul întocmirii mecanice a planurilor şi hărţilor în relief se execută: - matriţa reliefului, din material plastic, după proceddul arătat la întocmirea. manuală; ',' ' .-. copii imprimate (ale planului sau ale hărţii topografice) pe fotii plastice, avînd elementele de planimetrie şi hidrografie repr~zentateprin semne convenţionale, iar relieful prin tente hipsometrice, în numărul de 'exemplare dorit. Planul sau'. harta în relief se. realizează la o maşină de vacuumare,. unde se introduce matriţa reliefului, peste care se suprapune copia imprimată pe folia plastică. Se încălzeşte copia imprimată pînă cînd materiaJul devine maleabil şi apoi prin vacuumare, se realizează suprapunerea copiei imprimată peste matriţă, copia luînd forma acesteia. I Prin răcirea materialului se realizează planul sau, harta în relief. Operaţia se repetă pentru obţinerea numărului dorit de exen1plare.

l'

4.3. ÎNTOCMIREA

OLEATEI

CU PUNCTE

COTAjE

.

Oleata cu puncte cotate este documentul pe" care se raportează toate punctele determinate altimetric, executîndu-se simultan cu planul topo~ grafic. Ea se întocmeşte pentru fiecare planşă, pe mater~al transparent, de regulă ; pe: . calc, pînzat, folie din material plastic !bat pe una din feţe sau. calc de calitate superioară. I Pentru întocmirea oleatei, materialul ales se suprapune pe originalul planului, se fixează' şi apoi se copiază de .. pe original: - cadrul interior al planşei, reţeaua rectangulară şi valorile :. acesteia; . -' punctele reţelei de bază, care se desenează prin semne convenţionale corespunzătoare categoriei' punctelor; I - punctele caracter~stice ale reliefului şi' cele de detaliu. Lîngă. semllele convenţionale ale punctelor reţelei de baiA se scriu, sub ţormăde fracţie: l~ numărător numele sau numărul punc~u~ui,. iar la numItor valoarea coteI." La punctele unde marcarea punctulw se află deasupra solului (pilaştri, edificii, mărci), se scriu sub formă! de fracţie: la numărător cota marcării, iar la numitor cota la sol, numărul acestor I punCte scrilndu-se la stînga sau 4easupra s~mnului convenţioinal. '. . . Lîngă .semnele convenţionale ale punctelor caracteristice şi de, deta- ' liu se 'scriu cotele lor. în cazul întocmirii planurilor prin ridicări topografice, la aceste puncte se pot scrie şi numerele, asemănătoare ca la punctele reţelei de bază. \ I . Valorile cotelor se scriu, de regulă, în dreapta semnului convenţional. Dacă spaţiul nu permite, ele se pot scrie la stînga, d~asupra Sau d~desubt, dar să rezulte clar la ce punct se referă.
'. .• . -. .. . . .. ""C

90

,Pei oleat.ă se trasează elementele' de relief, lîngă care se scriu datele caracteristice şi elementele hidrografice. Acolo unde este posilJil, se schiţează liniile orografice ale terenului: crestele, firul văilor etc. Oleata cu puncte cotate se desenează în tuş, astfel : - în culoarea neagră: cadrul interior, reţeaua rectangulară cuvalorile respective, semnele convenţionale ale punctelor reţelei de bază, numele sau numerele punctelor reţelei de bază şi inscripţiile din afara cadrului ; ~. - ,în culoarea sepia~ cotele punctelor determinate prin măisurări geodezice şi topografice;i li' ,,\ ', - în culoarea albastră: semnele convenţionale şi 'cotele punctelor determinate prin niăsurări fotogrammetrice. în creion se desenează: ' . - în culoarea verde: elementele hidrografice; -în culoarea maro: elementele de relief şi valoril~ lor; - în culoarea neagră: prin linie punctată se schiţează liniile orografice ale terenului. " Deasupra laturii de nord se scrie: - în partea stîngă: numele instituţiei care execută lucrarea; - la mijloc: titlul lucrării şi nomenclatura planşei;, - în partea' dreaptă: caracterul documentului. Sub' latura de sud: -, în partea stîngă: funcţia, .numele şi semnătura conducăto\rului unităţii de execuţie; - la mijloc: scara planului topografic şi sistemul de referinţă altimetric. - în partea dreaptă: funcţia, ?umele şi se~nătuţ~ executantului. \ ,Dacă planul topografic se mtocmeşte m formatST AS, oleata cu puncte cotate va avea acehlşi format, iar datele menţionate a se scrie în, afara cadrului se trec în indicator.

4.4. INTERPOLAREA CURBELOR DE' NIVEL Trasarea curb elor de nivel se execută de obicei prin: interpolare între punctele cotate, filare' în timpul ridicării topografice şi filare în timpul stereorestituţiei.în continuare se prezintă interpolarea îintre punctele cotate" care consideră, că, între două puncte cotate vebine terenul are pantă uniformă. De aici rezultă necesitatea cotării thtu.,. ror punctelor caracteristice, ale reliefului, inclusiv punctele de scliimbare a pantei. " .\ Interpolarea se bazează pe proporţionalitatea dintre distanţe şi dife-,. rente de nivel. Problema se' pune ca între două. puncte A şi B, cu ~ote cunoscute, raportate pe plan, să se stabilească locul, pe unde trebuie\ să treacă curbele de nivel, respectiv distanţele acestora faţă de punctul, A. Din figura 4.4 se observă asemănarea triunghiurilor, de unde rezultă:

-=----=-=
h h,

d

d,

d2

hi

şi, deci:
d,=-h'
h d "

91

Fig. 4.5. Izograf.

De regulă, interpolarea şi modelarea curbelor de nivel se execută în creion, 'pe oleata cu puncte cotate. După definitivare, curbele de ~ivel se tra~spun pe originalul planului !opografic, pen~ru a fi desenate în \.tuş. Inamte de efectuarea desenulUI, se' selecteaza punctele cărora trebuie săli se scrie cota pe plan, se desenează semnele convenţionale şi se scriu cotele acestora, în tuş negru. Apoi se stabileşte locul şi se înscriu valorile curbelor de nivel. Desenul curbelor de nivel se execută cu tuş de culoare sepia, avînd în vedere respectarea categoriei curbelor de nivel şi păstrarea semn1elor convenţionale ale acestora. I Pe ],lanurile topografice. la scări mai mari de 1: 2 000, acolo unde clădirile ocupă suprafeţe apreciabile, peste semnele convenţionale ale aces.tora se desenează curbele de nivel, prin linie punctată, Toate operaţiile de: interpolare, trasare,. modelare, definitivare şi desenare a curbelor de nivel şi a elementelor de relief trebuie să se ~fec-, tueze conform principiilor menţionate la capitolul 3.

4.5. LUCRĂRI

PRACTICE

Pe o suprafaţă de t<?ren s.,.a ridicat relieful prin nivelment geomel ric executat în caroiaj .. Punctele de caroiaj sînt dispuse în pătrat, cu lat:ura de 15 mm redusă la scara planului. Poziţia punctelor, valorile cotelor, elementele de relief cu valorile lor, şi firele de vale sînt prezentate în figura 4.6. Tema se va executa în etape, după cum urme~ză: Pregătirea originalului planului topografic. Originalul planului se întocmeşte pe hîrtie de desen forma.t A. (297 x 210 mm), aşezată cu latura lungă în poziţie orizontală. Pe aceasta se trasează chenarulşi indicatorul (150 x 20 mm). în inteiiorulchenarului, la 10 mm de' laturile de sus şi din stînga, se trasează CÎte o linie, în creion: Faţă de acJste linii se trasează caroiajul, laturile pătratelor fiind de 15 mm.Punctele reţblei de bază şi punctele cotate sînt la intersecţia liniilor caroiajului. Fdlosind schiţa din figura 4.6 se trasează în creion firele de vale' şi 'elementele de relief. 93

Să considerăm următorul" exemplu nu,:, meric: - Date cunoscute: HA =87,25 m; HB = =90,50; E= 1,0 m; d=32 mm. '-' între punctele Aşi B trebuie să se traseze curbele. de nivel, cu valorile: A 88 m; 89 mşi 90 m. - Se calculează diferenţe de nivel: h=90,50-87,25=3,25 m,; h, =88-87,25=0,75 m; h2=1,75 in; ha =2,75 m. Secalc,ulează 3,25 ' . ' distanţele 'de la punctul , d =32 2 ,3,25'
X

B

h

:d
J
.

-,Id
1

1: "

,
I
I

,1

FIg. 4.4. Interpo~area curbelor de niivel.

A la curbele

de bi vei:

d, =.E- xO 75 ,7 4 mm,'

1 75= 17 2 mm; ,

d=~x
a

3,25

x 2,75 =27,1 mm. - Se măsoară pe plan, pe direcţia: AB, distanţele d" d, d, du-se locul pe unde trebuie să treacă curbele de nivel: 8~, 8g, notînşi 90.
I

Locul curbelor de nivel se stabileşte prin interpo1are" întîi pe ,firul văilor, pe creste şi apoi pe versanţi: Unind punctele de acee~şi valoare, rezultă, poziţia pe plan acurbelor de nivel. După obţinerea .t,urbelor de nivel pe întreaga suprafaţă, acestea se modelează înlocuintl frînturile prin linii curbe, dînd continuitate văilor şi crestelor, asigurîhd expresivitate formelor de r,elief reprezentate. 'Prin modelare se adIIilte o abatere faţă de linia trasată iniţial, pînă la 1/4 din distanţa: dititre curbele de nivel, păstrîndu-se poziţiile stabilite prin inţerpolat:e.' Pentru mărirea randamentului, locul curbelor de .nivel se poate stabili prin interpol are grafică, folosind izograful (fig. 4.5), care se întocmeşte pe hîrtie de calc, avînd linii paralele distaJ;).ţate la l,bmm sau la 2,0 mm. Liniilor li se dă de regulă valoarea de 1/5 din eFhidistanţă, accentuînd liniile care marchează valoarea curbelor de nivel. Interpolarba se execq.tă in 'mod. succesiv,' între perechi de' puncte cotate situate pe acelaşi versant, astfel: .' " - se suprapune i~ograful pe planul topografic şi se roteşte în aşa fel înCÎt cotele punctelor să se încadreze între liniile izograful1ui cu valori coresp~rizătoare; .' .... . 1 ' - se mţeapă cu un ~c locul unde Imnle lzografulUl cu valoarea curbelor de nivel inters~ctează linia dţntrc: punctele cotatelrespective; -. s.e unesc punctele mţepa.te, corespunzator cu, valoarea c.UI or. de \-bel nivel, pe întreaga suprafaţă şi apoi se efectuează modelarea.
,>

Analizînd structura reliefului ,şi densitatea curbeI or de ni~el trasate, se stabilesc zonele unde trebuie să se introduc~ curbe de n~vel ajutătoare şi accidentale. Elementele de relief trebuie să se încadreze între curbele de nivel. Acestea se întrerup CÎnd întîlnesc elemente \,de relief, continuînd cu poziţia deplasată corespunzător cu valoarea relativă a elementului resp~ctiv. '. . . .. I Pe planUrIle topografice la scăn maI man' de 1: 5000, curbele de nivel trasate pe căile de comunicaţie' trebuie să 'redea profilul longitudinal al acestora.
r

92

Ff~~g~~:~'7

.• ~~~~"'.'::==~"~~2iE~:F::~~~+is3::;i~

':f

.7180
1

, ,
",,"

.'12 3G
/

.726>., A .7120
"

",
I '1

.7205

.1176

.7//Z

.7(100

\
,

.6992
\ I "~7J .....

.7024

'--,
-~............ .'12 75

1
I

/

" .6981 \
'J--/

'

,,69/12
,,'

.7000
I

• 7048

.7052

.7/15

.1187

.7209

/
.6,10

8 "O ~1 s:: "' + I ~ I ~ ~. O °
~5>g5»~
;:s ~ -en... ....::
,...."-en

.70B"

,, --I
'7tl,(]

V 1

.?lOS

Dumbrava
A7J20

.'12J2
\

.71'6

.....

.706'4 •...•
•...
.•••.

" '.5981
\ \

.702~-

--

...•....•..

"

' 1"

"

.10'2

.1108

,

IS

072.10

.1258

.7Z67

'72~

.,
•• 985
.101J2

•.•

'S::

.7Iă2

'7Z87

\ .7IS'ff"•..••..• 1/16

.713~

•..•....•.•• \ .7035 "'-:&8&5\

.7DJO--'7170

57 -Q- 73,12

\ .71/4 - ...•.• 70S0
" _------.... '~

--

•.. ,~
.7062 .70.18

'-:....,'."
\ \,96J
\ \ .•..

6 <>6~78

\ / ~6910

.7205

.7250

.126>

.72/0

.7/74

;:s

.E97a

I

;5955

/
\

'101"

.1IJO

'71"5:
I
II

.11st1

'1156
-,-"

.7121

/

"

/
'11"

t:l o s:: l:S.e; O t:l"OSO°;" s:: ji;' ~ OCI ,.,

-en

•••• o ~

1\ ~

,/

.....
.7//0

06

,
••••

'71.62

,
I

• 719.S

• 7205

.7rJOb.... .7005
...

61
4<990
g

'.••.•. ~

,
I I

I

'.,--

--..-

---/

~"0"'100"" P S::Oo •••• p,x •• "'1000

...•.

.6982

'695'
\

"70J2

'1100
_....

.7035 1",,"-'" I ./

",,<,7fJ"5
... , \ .7175

.,085

'71'6

.715&

e.s.~o~i'
O- ~ ::T"O
Slo' "O 1:

" -Q-~~
.7115

,

I

J.

.70."/
I

.~OJJ
1
,.-

,
I
12 "

/

-,--"085

.....
,

_-.....

6 $O ~/ '697(J --:(J.I ~

• ,,'60

--

06987'_ .697:l ~,..- .....••. ....,,.---; " \ ..... >-.... .7050 '717'2
.

.7002

.6985

~6974
\ \ // 1'1

---

.J.-"'"
.7014

O°l:Sg~"Cl
.• 1194 .7'15&

'5990./-'G992

.PJ7~~S

o.... ;
"'1

'6996
'"

,.- -- '6983

.6'189'

-_

.'697) \

\"
\

s:: P "'1 s:: o- •.•.oE.l:S~ o •.•. s:: "'1 ~
l:S "'1

.....

-'"

'6960
//

/09,52'

'7f)EU

'7"5

'7154 1 '7158

:
},..,,-

'71113

",,

1/

-- ----'7i54 .7181
.72$

-719.3"",-""

.7l90

00"'1

.~
.'/235

° ° ....
"O

°

=

~\,..-- •... '6987.. \,... .7(120•... -

'7124

_,,1 .!J~- '~90 ,

'5972

\t,
\'

'6951

.6987

74 4-83

I

,'7015

\', ,
\

•...

----

\
\

/.

//7

'"j
• (9B{J

.7100

'71~S

'71UZ

'7153.

.7Q84

.7tJ5.

.1992

.5.981

'6.970

.717.50/.;..7014

I)'.~

/.7 ,

..

~<
__

<7001
--'o •.. ,

"

.7110

.72,ZJ

° s:: s:: o a ol:St:l~-SD
8"~' E.[~a~ s::oo-~o t-'.-s ~
<
O'~
"""'t

- "0"'0-

"0 t) l:S ('b O

e: ....
CI'.!

\

il01

.7102

.717j

.726'4

.7?1I1

'69910

----------- .•
'7(J)"

'70'911

'''71

0722.

28

• 71

Sa

'7U12

'7C12

• "89 .;6962 _-::!!""~:... :~67
,.,..-"
''''"" .70'2

7015

)

,,//

.7061

.7140

.7186

• '/25'4

Crihalo A 1326

'-" "'1 o o-_ 00 OCI o ° "'1"""'l .... ° •••• l:S ~ _
OCIo-0

.'1290

S .... 0 ••• t:loo

::tl .,... ••• ~ _-en .... ......"'
"C

It>

-1962

'7711I

''1218

-716.

'7lJ.86

~', '71126

'6918

('1958

'701,q"'~

'....

__ '-----"i:80--

71Jl1

.'/242

'73 "

.72&0

E; ~

° ° oo::T
r:r o
p,x

° °

'69.61

'76)9

'7131

'7192

• ." sti

'717&7,

.7QfJ2

-5570

,

5950

'7026

'70f/1

.7120""'~7112

.'/215

.1?6*

-7275

'72/,G

,-.-;-t:l,-~ 0-

~~t:So~ • N <-o 9'p,xoo

::;>

.

o t:Sooo o- E..0~ _. ° :::'l o ~, Fig. 4.6. Date pentru lucrarea practică.

S

5' °
•••.0 "'1 ~ o,..,

° ° .'.' o

....-0-

- în creion verde: firele de vale; - în creion maro: elementele de relief şi valorile lor. Pe oleată se execută, în creion, .interpolarea curbelor de nivel cu echidistanta de 0,5 rilşi apoi modelarea acestora, respectîndu-se prevederile menţionate la subcapitolul 4.4. Transpunerea pe original a curbelor de nivel şi desenarea lor in tuş. Pentru aceasta sînt necesare următoarele operaţii: - transpunerea pe plan a curbelor de nivel, interpolate pe oleată (transpunerea. se execută prin &,opiere)~. \ _ selec,tarea punctelor C'ărora li se scne cota pe plan, desemnd semnele convenţionale şi scrierea cotelor acestora în tuş negru (7.1..10 puncte pe dm2); - .desenarea firelor de vale, în tuş verde; - desenarea elementelor de relief, în tuş sepia;, ._ stabilirea locului şi scrierea valorilor curbelor de nivel, în tuş sepla; _' desenarea ,pe. plan a curbelot de nivel, în tuş sepia, respectînd categoria şi semnele convenţionale ale acestora. .~
A

.

Capitolul 5

PLANURI ŞI HĂRŢI

Planurile şi hărţile topografice sînt reprezentări grafice ale elementelor situate pe, suprafaţa terestră, Într-un sistem de proiecţie. Eltmentele repre-' zentate îşi păstrează poziţia relativă, corespunzător situaţiti reale de pe teren.Conţin,utul acestora este' În raport cu scara de reptezentare şi cu destinaţia, asigurînd informaţiile necesare asupra zonei.

5.1. CLASIFICAREA

PLANURILOR

ŞI HĂRŢI:tOR

Clasificarea se face În funcţie de: Conţinut: - planuri şi hărţi generale, pe care sînt reprezentate elementele de: planimetrie (căi de comunicaţii, localităţi, construcţii, limite administrative, reţele de transmisiuni etc.); hidrografie (mări, fluvii, rîuri, ~Îraie, izvoare, canale etc.); vegetaţie (naturală şi cultivată); .relief (elemente şi forme de relief) ; .' I - planuri şi hărţi tematice, care conţin principalele elemente topografiC, ,' .completate. cu elementele .tematice cerute. e '1

Scară:

)

..,.

- planuri de situaţie la 1: 100, 1: 500, 1: 1 000, 1: 2000; - plan.uri topogr~fice la: '1. : 5 00.0, 1: 10 000; I -' hărţI topografIce la scăn ma;n: 1: 25 000; . - hărţi topografice la scări medii: 1: 50000; 1: 100 ~OO; - hărţi topografice la scări mici: 1: 200 000, 1: 500 omo; - hărţi geografice la ~ scări mai' mici de 1: 500 000. Destinaţie: . - planuri şi hărţi universale, folosite pentru studierea generală sau în detaliu a anumitor zone, proiectarea şi amplasarea diferitelor obiective, calculul elementelor necesare anumitor activităţi (distattţe, orientări, unghiuri de pantă, profile, determinarea poziţiei punctelor btc.). Acestea servesc ca material cartografic de bază pentru întocmireA hărţilor la scări mai mici şi pentru întocmirea hărţilor tematice. Ca I ' hartă topografică universală tipică, poate fi considerată harta topografică la scara 1 : 25000, c.ate este h~uta. de b~ză a ţării noastre; . I . - tematIce, cu destmaţIe speCIală, care se creează ŞI se folosesc pentru rezolvarea unor probleme precis determinate: şcolare, cad~strale, mini.,. ere, geologice, dţ navigaţie (aeriană, fluvială sau maritiniă),. turistice, economice .etc.

96

5.2. ELEMENTELE DE BAZĂ ALE PLANURILOR ŞI HĂRŢILOR Planurile şi hărţile topografice se construiesc pe baza unor 'elemente matematice şi geodezice.
5.2.1. ELEMENTELE BAZEI MATEMATICE

Proiecţia cartografică det~inămetoda de trecere a suprafeţei elipsoidului terestru pe plan. în .funcţie de proiecţia aleasă, suprafaţa elipsoidului se reprezintă cu deformări, iar meridianele şi paralelele prin anumite linii bine determinate. Sistemul acestor linii serveşte pentru rdportarea punctelor de bază, după coordonatele lor geografice f ,Â., cbrespondentele lor în plan vor avea coordonatele x, y. Ecuaţia oritărei proiecţii cartografice, sub forma ei ~enerală este: . x=f,(f,:A.); y=/2 (f,Â),. unde. h şi; 12 sînt funcţii continui, specifice sistemului de proiecţie. Proiecţiile cartografice sînt adoptate prin convenţii naţionale sau internaţion.ak în .ţara noastră se folosesc proiecţiile Gauss şi stereografică -' 1970. , . .; I Scara' este raportul dintre " lungimea elementelor liniare' reprezentate . I • pe plan sau pe' hartă şi corespondentele lor situate pe suprafaţa ehpSOi,dUlUi.Pe planuri şi hărţi scara este redată numeric' sau grafie.,1, In, ţara noastră scările sînt standardizate. ' Cadrul 'planurilor şi hărţilor este' un sistem complex, care limitează reprezentarea şi pe care se trec anumite date grafice şi numerice. Cadrul este f9rmat, din: '.' ,\ ' - cadrul interior (se trasează prin linie subţire, limitează reprezentarea pe planul sau harta topografică, fiind stabilit pe reţeaua geografică sau pe reţeaua rectangulară); . .. . I - cadrul geografic (se trasează prm hme dublă, pe el fimd marcate valorile de latitudine' şi longitudine,' de regulă, divizate în minute); - cadrul ornamental (se trasează printr-o linie, groasă). , î:ptre cadrul geografic şi cel ornamental se marchează, prin puncte, reţea~, geografică,div!zată în. se~unde. . . ",'. \ SIstemul de impArţire pe fOI ŞI nomenclatura, folOSIt m ţara noastră este unic, atît în cazul proiecţiei Gauss cît şi în cel al proiecţieisteteografice' 1970.

I

5.2.2, ELEMENTELE BAZEI GEODEZlCE

Elipsoidul de referinţă, cu dimensiunile determinate a, b, ee " reprezintă suprafaţa la care se raportează rezultatele tuturor măsurărilor geoddice şi . topofotogrammetrice. Orientarea, ~lipsoidului în corpul Pămîntului I se referă la stabilirea precisă a coordonatelor geografice il , r.... ale punctului iniţial şi azimutul A. al acestuia faţă de un alt punct învecinat, prechm şi înălţimea suprafeţei elipsoidului faţă de geoid" HD• Acest punct se numeşte punct fundamental, iar 'f ,A., A şi HE formează datele geodezice iniţiale. \ Punctele geodezice de, bază (triangulaţie şi nivel merit) se determină faţă de punctul fundamental al triangulaţiei. Ca suprafaţă altimetrică de referinţă se consideră. suprafaţa geoidului.

I

7 -Cartografie

97

Sistemul de coordonate se adoptă în fiecare ţară în funcţie de proiecţie şi. de alte cerinţe. în ţara noa~tră Ase foloseşte .în .9~zul proiecţiei Gauss sIstemul de coordonate 1942, Iar m cazul prOIecţIeI stereografice sistemul 1970.
5.3. CONŢINUTUL PLANURILOR ŞI HĂRŢILOR TOPOGRAFICE
5.3.1. PUNCTE DE BAZĂ

Pe hărţile şi ,planurile topografice trebuie să se repryzinte reţeaua de bază,prill semnele convenţionale specifice categoriei fiecărui punct, astfel: I - punctele reţelei geodezice se reprezintă in totalitate; lîngă semnul convenţional ,se • scrienum~le punctul~ şi "cota;. " .- punctele reţele! topografice se reprezmtă m totahtate; hnga semritil cOllvenţional se scrie "cota; , I , '-', punctele reţelei de nivelment se trec prin selecţie; ce~e din reţeaua dţ stat în totalitate, iar cele din reţelele locale se aleg astfel ca densitatea lor să nu fie mai mare de 4 puncte pe dm2; lîngă\ semnul convetlţi~nalse scrie co~a. ".,', ," .' I . La punctele reţeleI de baza SItuate deasupra solulUI, cotele se senu sub formă de fracţie: la i numărător cota punctului marcat şi la numit()r,,:cota~olului. v'.'" ,'. ,,' '., . I ' , , 'Cota ŞI numele fiecarUI punct se plasează faţă de semnul convenţion,~l respectiv" conform prevederilor de la capitolul 2.31.1.

l'

A

V

5.3.2. LOCALITĂŢI

, ..,:L.ocalităţile ."se .reprezintă prin elementele topografice cOfponente, în funcţie de posibilităţile de redare la scară. Elementele. componente tre:bui~.- să-şi ,păstreze'~ plan poziţia, forma şi orientarea; ,conform situaţiei depe teren. în localităţi sînt următoarele tipuri de elemente topografice: ' ':-:""f,artţ):"e. circulaţi~;'. căi. ferate, .lin~ ~e . metr0l;l, de t;ramvaişi de de trol~~puzfbulevarde,strazI, pIeţe, aleI, ,mtran,pasaje. etc.;1 , , -elemente de gospodărie comunaIă:' reţele electrice, I de.transmisiuni, ,de apă, de ca,na,lizare,. d,e ter.,m.oficare etc., cutoalle .in,stalaţiile ,aferente acestora; '.. . _ obiectiveecollomice:" uzine; fabrici, '. unităţi de construcţii, de tr~nsp()rt,.d~ come~ţ et~.; . . .,. ,.'.. ," 1., --:: (Jblectlve SOCIal-culturale: msbtl1ţn.adţI1lDIstratIve, yulturale, de învăţămînt, 'de cercetare şi proiectare,' de ocrotirea sănătăţii, de educaţi(fiiică'etc.; ,', '. '" . ,', ' . '- clădiri cu' destinatie' de locuinţe şi' anexe gospodăreşţi; ,, -. împrejmuiri şi vegetaţie. .,' . ,,:Artereledecircu.laţie s~ reprezintăgeneralizatsauGu toate elementele componente, În funcţie de" scara planului.' La scări m~ri (1: 1 000; t,:2.,OOO), \ reprezentarea străzilor se poate efectua compl~t, redîndu-se p;art~~ ,quqsabilă,trotuarele şi acostamentele, precum şi elementele de gospodăde 'comunală.IOe asemenea, pe străzi, în ~scuaruri, . parcuri, .. etc.

98

se reprezintă monumentele, troiţele, crucile şi alte elemente comlruite,
care au caracter permanent şi constituie importante puncte'de1brien'tare. începînd cu scara 1 : 5 000 trebuie să se generalizeze uneleeledente. în unele situaţii, anumite elemente se reprezintă pe schiţe separatb, de exemplu retelele edili tare subterane. \ o.biec.tive'~e econ?mice se reprezint~ prin:' î~J?rej~~.ri, artere,. d~ circulaţIe Intenoare ŞI elemente, constrwte: COŞUrI, cladm, etc; Acestea se redau prin semnele lor convenţionale, păstrîndu-sepoziţia, forma; 'dimensiunile şi orientarea corespunzător. cu situaţia din teren. Reprezen\tarea se completează cu inscri~ explicative referitoare la profilul" 09iectivului respectiv. ' . , ["i Obiectivele sodal-culturale se reprezintă. deasemenea; prin:' Jrr1prejmuiri, artere de circulaţie şi clădirile respective însoţite de insdripţii explicative. Dţlcă reprezentarea nu se poate efectua la, 'scară,setnnul convenţional specific. se plasează pe locul clădirii principale; " ',1; " Terenurile de-sport se reprezintă în funcţie de scaraplan'uluil de mărime .şi de gradul de, amenajare' prin: împrejmuiri, artere de circulaţie, conturul terenului, tribune, clădirile' componente, vegetaţie', etc.;în~oţite de in~c~il?ţii explicat~ve.. . , . .' ,_..f. Cladmle cu destmaţlede locumţe ŞI anexele gospodareştl'serepre •. , zintă în funcţie de densitate şi de scar,ă. De regulă, se repr'ezintăl clădirile permanente, respectîndu.,.se cartarea' acestora în funoţie de scară. Prin generalizare se pot elimina: clădirile nepermanente,anexele gds p o.,. dăreJti şi. c~i~ unele clăd~ri vlo~uibile ~ici, fără însemnătate: , ~\ . lmprejmumle se reprezIntă In totalItate sau se generalIzeaza prm eliminarea celor mici şi fără importanţă; Interiorul cvartalelor se clompletează cu vegetaţia existentă, prip redarea cîţmai ..fidelă ~situaţiei a~borescen~e ~xistente,. fără a' în~ăr:a. î~ mod inutil' pianl:lI.. Z6nde,'~erzi dm parcun ŞI scuarun se reprezIntă prm semnulconvenllOnal de arqorţ şi gazon - pentru suprafeţele acoperite cu iarbă' şi fiorL
I

5.3.3. CONSTRUCŢII INDUSTlUALJi:, , AGRICOLE ŞI EXPLOATĂRI

Construcţiile industriale şi agricole situateînafaralocalit&ţilor se reprezintă prin semnele convenţionale aleelementelorcomponente:îmPirejmuiri, artere de circulaţie, coşuri, turnuri de răcire, "recipiente,conQupte, silozuri,castele de apă, rezervoare, clădiri etc. Acestea se, xedau . prin 'semnele lor convenţionale, însoţite de inscripţii explicative. Halele" ~telierele" magaziile şi depozitele ser:eprezintă cu semnul convenţional de clădire, însoţite de inscripţii explicative.", ' , . . .... . .' Semnele convenţionale ale galerii lor de mină se ,plaseazl\i pe1qcul intrării în subteran. Exploatările miniere la suprafaţă se,. teprezintă"p[rin, s~mn., .' co?v~nţionale ale elementelor şi insta.laţiilor.,' în,soţite.. de,,' in.sc. P:ele I1\i ţl1exphcatlye.. ,', .',' " . . " .. 1 . . . . Depozitele de gaze sau petrol se reprezintă. prin semneleconven~ionale ale' împrejmuirii, rezervoarelor şi clădirilor. Dacă este posibil;'sem-b.ul convenţional de rezerVOfse plasează pe locul fiecăruia, ,dacă, nu,,\'se generalizează. Semnul convenţional al staţieLde alimentare auto '.se"p[a!- , sează pe Jocul unde sînt instalate pompele.' .. '~J~ 1 Serele se' reprezintă după conturul lor real, prin semnul,conve;hţional specific şi al elementelor interioare: alei, clădiri, rezervoare de iapă
. .
-

, 7*

(:9\ ,."

o ;1

Y--.'---:-'

.

etc. Conductele de apă ŞI de abur se reprezintă late în afara serei.
5.3.4. UNIT ELECTRICE, DE TRANSMISIUNI ŞI CONDUCTE

."

numaI dacă sînt insta-

Liniile electrice situate în afara localităţilor se reprezintă în totalitate, diferenţiate) după natura stîlpilor de susţinere, însoţite de inscripţii explicative referitoare la tensiunea curentului. Staţiile de transformatoare electrice se reprezintă în totalitate, atît în interiorul, cît şi în afara localităţilor. ." ' I . Liniile de transmisiuni situate în afara localităţilpr se ~eprezintă în totalitate, cu excepţia celor situate lîngă căile ferate. In int'eriorul localităţilor," se reprezintă stîlpii de susţinere ai liniilor electrice şi de transmisiuni la scările 1: l 000 şi 1: 2000. Conductele' de petrol, de gaze şi de apă, la suprafaţă sau subterane, în afar~ localităţilor se., reprezintă în totalitate, îns9ţite de cobstrucţii aferente: staţii depompare, de compresiune"cămine de vizitare letc. Pe planurile la scara 1: l 000 şi 1: 2 000, acestea se' t:eprezintă şi ~ interi<;>~ullocalităţilor, precum şi c~>nductele. de aer, ~bur-l' term~ficare ŞI canahzare. Reprezentarea se reallzează prIn semnele convenţIOnale respective, pentru cele instalate la suprafaţă şi prin elemen~ele aferente situate la suprafaţă, pentru cele instalate subteran.
5.3,5: REŢELE DE COMUNICAŢIT

Reţelele de comunicaţie sînt formate din: căi ferate, linii de metrou, tramv~i, troleibuz, funicular, teleferic, benzi transportoare; şosele, drumunşi construcţii anexe. , Reţeaua de căi ferate se reprezintă prin: - liniile 'de cale ferată, diferenţiate în funcţie de: lăţimea ecartamentului (normale sau înguste), ,numărul liniilor (simple, tIuble), felul tracţiunii (electrificate, Diesel sau cu abur) şi starea lor (îri exploatare, în construţţie,' demontate); I ' - construcţiile anexe: clădirile staţiilor, haltelor, cantoanelor, magaziilor, ,castelelorde apă, depourilor, ramblee, debleuri, zidhri de sprijin şi. de co~solidare, tU!1~~e, pod~ri, p~~areleetc. ; 1'" . ~ lllstalaţn pentru dirIjarea cIrculaţIeI: semafoare, semnale lurmnoase etc. ' " I . Liniile de cale ferată se reprezintă conform poziţiei real~. La liniile duble care nu se pot reprezenta la scară, axa sempului co~venţional se plaşează pe, axa spaţiului dintre linii. In staţii se 'reprezintă linia prin,cipil1ă prin Semn convenţional, iar celelalte prin linii continui Icu grosimea de 0,2mm. l)acă nu se pot reprezen.ta toate liniile, se scrie pumărul lor. COIlstrucţiile ..anexe şi instalaţiile pentru dirijarea circulaţiei se reprezintă prin semnele lor convenţionale, păstrîndu-se poziţia Ilor. I:.a scările mai mici de 1: 5,000, semnele convenţionale ale acestora pot fi deplasate faţă de poziţia reală cu valori pînă la 0,5 mm, păstrîndu-se legătura cu celelalte ~lemente pentru asigurarea clarităţii planului şi reprezentarea corectă a" elementelor principale . .Şoselele 'şi drumurile se reprezintă în' funcţie de caracteristicile lor, prin semnele convenţionale specifice, plasîndu-se axa semn~lor conven100

ţionale pe axa şoselelor şi a drumurilor respective. Reprezentarea va fi ' însoţită de datele caracteristice referitoare la materialuldeacopedre Şi la dimensiuni. Şoselele şi drumurile se clasifică' astfel: '- autostrăzi, acoperite cu beton, asfalt sau pavele, cu lăţimea părţii carosabile ' de cel puţin 14 m, cu două sensuri de circulaţie şi cel puţin patru- benzi, raza de curbură minimă de 150 m şi pante mai mici deI4%. Ocolesc localităţile şi se intersectează C"ţl alte drumuri la niveluri diferite; - şosele modernizate, acoperite cu beton, asfalt sau pavele, cu lăţimea părţii carosabile de c. puţin 6 m, cu raze de curbură mai mari de 50 m şi pante mai mici de 10%.; 1 - şosele,acoperite cu asfalt, pavele, piatră brută, piatră spartă sau pietriş, cu lăţimea părţii carosabile de cel puţin 4 m; - drumuri naturale imbunătăţite, fără fundaţie şi acoperire solidă. Partea carosabilă este întreţinută .cu diferite materiale: pietriş, ~iatră spartă, nisip etc.; ,1 - drumuri naturale, neprofilate şi neacoperite, bătătorite de mijloacele de transport, unesc de obicei localităţile sau servesc ca' ieşiri din localităţi spre drumuri. de categorie superioară; , - drumuri de exploatare permanente" pe care s~. face circulaţia mijloacelor de transport pentru lucrări agricole şi exploatări forestiere;" - poteci permanente pentru transporturi samarizate şi poteci de picior, existetite de obicei în zonele de deal şi munte. ' " Reprezentarea şoselelor şi a drumurilor va fi completată cu: raml1>lee, debleuri, pietre kilom~~rice, linii de tran~misiuni, ~lădiri, arb~ri e~c, \ . Podurl1e de pe calle ferate, şosele Şi drumun se reprezmtă 10 totahtate, diferenţiindu-se după materialul de' construcţie şi dimensiuni .. La cadrul planului, semnele convenţionale ale căilor ferate şi ale şoselelor vor fi însoţite de inscripţia direcţiei, indicată prin numele celei mai apropiate localităţi' sau element geo.grafic, şi valoarea distahţei.

I

5.3.6. FRONTIERE, LIMITE ŞI IMPREJMUIlU

Frontiera de stat se reprezintă conform poziţiei reale, folosind:u-se punctele raportate prin coordonate. P~ plan, de' regulă,. se reprezintă bornele şi. stîlpii de frontieră în totalitate. , \ Elementele de planimetrie, hidrografie şi relief prin care trece f~ontiera de stat se reprezintă în tot!llitate, cu datele -caracteristice specifice. Semnul convenţional de - frontieră' se trasează între punctele raportateJ în aşa fel încît să rezulte dar apartenenţa de stat a elţmentelor topograifice de pe frontieră. Frontierele şi limitele administrative situate de-a lungul căilor de comunicaţie, a canalelor, a şanţurilor, a liniilor de somieră sau a altor elemente topografice liniare, se reprezintă prin grupe de 3 -4 elem~nte ale semnului convenţional. Grupele se, dispun la. intervale de 4 ... 6 em, una faţă de alta şi în mod, obligatoriu la schimbările de direcţie lale elementelor respective. De asemenea, se desenează grupele acolo unde, prin lipsa semnului convenţional de frontieră sau limită, nu rezultă diar poziţia . acesteia. I Semnul convenţional de frontieră sau limită administrativă în' cazul cind acestea sînt de-a lungul elementelor topografice, se trasează astfel: Wl

\.' ~ pe mijlocul apelor curgătoare, al liniilor de somieră sau al altor el.emente, topografice" dacă frontiera sau limita trece pe imijlocul lor şi sem~ul convenţional al elementelor respective permite tr~sarea frontiereisau limitei administrative;. ' \ "'-, alternativ, pe ambele părţi. ale elementelor topografice, dacă frontierasau limita administrativă trece prin mijlocul lor, dar 'semnul convenţional al. elementelor respective nu' permite şi trasarea sebnului convenţional .de frontieră sau limi~ă administrativă;, . I .. --,-' pe acea parte a.elementulUI topografic pe care frontiera sau lImIta administr.,ati:vă este în, realitate, în cazul cînd acestea sînt marginea elementelor topografice, liniare. în această situaţie, frontiera îşi păstrează, ,po.ziţia" iar elementul tepografic respectiv se deplasea~ă, păstrînd o distanţă de 0,3mm de semnul convenţional al frontierei. îd. cazul limitelor \ administrative se" păstrează poziţia elementelor topogtafice şi se traseazăy limit8; la 0,3 mm de acestea., .'. . 1, . Daca frontIera de stat, se suprapune cu lImItele de Judeţ, atunCI se reprezintă numai frontiera de stat. " , I '. Zidurile şi valurile istorice se reprezintă' în totalitate dacă au lungimi mai mari de Hcm pe plan. 'La, cele cu înălţimi mai m'ari de 1 m, se scrie valoarea înălţimii. " " ' 1 ' , " ,împrejmuirile se reprezintă prin selecţie, în funcţie de natiura şi măt-imea Jor" astfel: " " I -, zidurile de piatră, cărămidă şi gardurile metalice, dacă au lun~ gimemai mare de lcm pe plan;, I - gardurile din lemn, sîrmă ghimpată, plasă de sîrmă şi, gardurileviicare împrejmuies~obiective economice şi sociale, î~ totalitate, iar celelalte prin selecţie,. în funcţie de/ scara planului, lungimea şi permanenţa lor. ' , I ' .. Limitel.e,,permanente ale elementelor de vegetaţie şi de sql se reprezintl,prinliniepunctată de. culoare neagră pentru elementele de vegetaţie şi de culoare sepia pentru suprafeţele de nisipuri. Nu \se trasează limită acolo unde suprafeţele sînt conturate de, elementele topografice liniare (rîuri, pîraie, viroage, şanţuri" împrejmuiri, drurhuri, limite administrative etc.) .

Pe

..'{,

"~

l'

5.3.7. REŢEAUA mDROGRAFICĂ

t9'P~~~~;:e~~n.t:hidrOgrafiCe

care

se

reprezintă

pe

Planurile

şi hărţile

'",'(' lin,iHe ele ..mal' ale, rl'lădi, lacurilor, fluviilor şi rîuriloli, în funcţie de :caracteristicile lor; , ' I ' , - rîurile şi pîraiele, în funcţie de lăţimea lor, de adîncimea şi gradul de amenajare aliinalurilor; '<;.L.. izvoateleşi fintîriile;diferenţiate' după gradul de amenaJare; ',~ canaluri pentru irigaţii sau' desecări; , , \, -' ,',construcţiile anexe ale reţelei hidrograJice. "'Liniile de mal se redau, în funcţie de natura malurilorşi constanţa, nivelului apei. ' La pîraiele şi rîurile cu apă permanenta, se tedau toate braţele 'cu lungimi mai mari de 1 cmpe plan. Izvoarele şi flntînile se reprezintă în totalitate, în afara localităţilor. Cele din localităţi se selecţionează Jnfuncţie de scara planului,redîndu..,se celerbai importante, cele termale ,sau minerale şi cele amenajate. Canalutile, jghea-

l

l

102

burile, conductele şi. şanţurile con~truite pentru-- irigaţii şi desecări se reprezintă în funcţie de dimensiunile şi importanţa lor. .\ La reţeaua hidrografică, datele caracteristice se scriu astfel: . _. cot~ pe malul apelor, la: cascade, baraje, confluente, p<i>sturi . hidrometrice etc. şi la intervale de 10- 15 cm pe plan; \ - lăţimea şi adîncimea apei, la: vaduri, bacuri, canaluri' şi. în\' locurile caracteristice; '.' . .' - adîncimea şi calitatea apei, 1a fintîni şi laFuri;' - valori cu adîncimea malurilor şi dimensiunile digurilor; - săgeţi care indică direclP şi viteza de curgerea a.pei. Construcţiile anexe ale reţelei, hidrografice se reprezintă cu deta;liere maximă, prin semnele convenţionale speCifice.

5.3.8. RELIEF, ELEMENTE DE SOL ŞI VEGETAŢIE

I

I

Relieful se. reprezintă prin' curbe de nivel, semne convenţionale şi puncte cotate .. Ec~idistanţele. curbel,or de nivel. se ,stabilesc}~ funCţieI ~e scaraplanulm ŞI de accidentaţm terenulUI. Pentru manrea expresl~ yităţii. şi citirea uşoară a reliefului reprezentat, curbele de nivell se Impart astfel: -' normale, cu valoarea egală cu echidistanţa, care se desenează p,rin linii continue cu grosimea' de 0,1 mm; .' .' \ - principale, a căror valoare este multiplu de 4 sau 5 a echidistanţei, desenate prin linii continue cu grosimea de 0,2 mm. De exemplu, peptru echidistanţa de 1,0 m, de: O, 5, 10, 15, 20 m ... , pentru echidistanta. i,' 111 de: O, 10, 20, 30, 40 m, etc. . . .' ..... ' -. ajutătoare, cu valoare de 1/2' din echidistanţă, trasate pentru re,. prezentarea cît mai fidelă a unor forme de relief caracteristice; •'..'... J. -. accidentale, trasate pentru scoaterea în evidenţă a anumitqr fO[; mede relief. . . '. . '., . '. _ \ Curbele de nivel se trasează pe toată suprafaţa planului sau a hărţii topografice, exceptînd: suprafeţele ocupate de mare, lacuri, fluvii, mlaştini, sărături, rîuri şi canaluri, ramblee, debleuri, diguri, gropi, cariere, stîndi, viroage şi rîpe. ~ _ .'. . \. Pe fiesareplan sau harta topografică' se scnu cotele la:puncteleJ'eţelţI de bază, punctele caracteristice ale reliefului, elementele de'. pla.nirneţr~e şi altimetrie cu caracter permanent, punctele de detaliu prin .'care săşy asigure, în ansamblu, o repartizare cît mai unitară pe întreagasuprafaţ~, cu densitatea stabilită (7 ... JO valori pe dm2) în funcţie de.scară şi complexitatea .reFefului. , \ . Elementele de relief: rupturi de teren, terase, rîpe, viroage, şanţuri etc. se reprezintă prin semnele lor convenţionale. pe regulă, lîngă ~emnele convenţionale' ale acestora trebuie să se scrie valorile caracteristice.. .... \
i

Su.prafeţele msipoase se reprezintă dacă sînt. mai. rn:ari de. 1 cm, pe plan. Ridicăturile, gropile şidunele active cu valori mai mici decît valoarea echidistanţei se. reprezintă prin. semn convenţional, iar cele cJ valori mai mari, prin curbe de nivel. \ Terenurile cu sărături şi cele cu mlaştini se reprezintă dacă au supra,. feţe mai mari de 50 mm2 pe plan. în mlaştini se r.eprezintă vegetaţia existentă, prin combinarea semnelor convenţionale.
103

't"--.-.-~

. Suprafeţele acoperite cu păduri se reprezintă prin linie de contur, semne convenţi~nale, .şi date carac~e~istice~ diferenţia~e, astfel: I " . " - starea padurll: mature, pItIce, tmere, pepimere, ranştI, dobonte de furtună, arse, uscate sau tăiate; - grupa: conifere, foioase sau mixte ; - specia: brad, pin, stejar, fag, tei, arţar etc.; - datele caracteristice se referă la înălţimea medie a copacilor şi diametru! mediu la înălţimea de 1,50 m faţă de sol. I. ' Prin păduri se reprezintă şi celelalte elemente topografice: poieni, linii de somieră, drumuri, linii electrice sau de transmisiuni etc. I Suprafeţele compacte cu tufăriş, mărăciniş, jnepeni, fineţe, ierburi naturale, izlazuri etc. se reprezintă prin contur şi semn' 'convenţional . specific, dacă sînt mai ma'ri de 1 cm2 pe plan. Dacă sfprafeţele sînt mai mici de 1 cm2, nu se mai conturează. Aceleaşi reguli se apl~că şi pentru vegetaţia cultivată: livezi, vii, culturi tehnice etc. 1. . Semnele conv..enţionale de vegetaţie se pot combina pentru redarea cît mai fidelă a situaţiei din teren. I în figura.5.1 se prezintă o porţiune din harta de învăţămînt la scara 1 : 25000.

5.4. CADRUL PLANURILOR ŞI HĂRŢILOR TOPOGRAFICE Planurile şi hăr,ţile sînt delimitate de cadru, care se trasează după anumite principi~ în func~ie de scară şi de supr~f~ţa r~preze~tată'1 ,. De regula, plan unle topografice; la scan maI man de 1: 2 000, se se întocmesc pe formate STAS: Ao (841 xl 189 mm), Al (5~4x841 mm), A2 (420 x 594mm) sau pe formate stabilite convenţional, fiird delimitate de caroiajul rectangular. Planurile şi .hărţile topografice, la scări mai mici de 1 : 5 000, sînt delimitate pe caroiajulgeografic, avînd forma hnor trapeze.
5.4.L IMPĂRŢIREA PE FOI ŞI NOMENCLATURA

: '\

împărţirea şi dimensiunile foilor. în ţara noastră plan~rile şi hărţile topografice se întocmesc în proiecţie cilindrică transversală G\auss pe fuse de 3 o sau de 6 şi în proiecţia stereografică -1970. Ambele proiecţii folosescacelaşi sistem de împărţire şi nomenclatura. Planurile topografice .la~ scări mai mari 1 : 2000, executate pe suprafeţe limitate, se întocmesc pe formate STAS sau pe formate de 50 x 50 cm, delil mitate pe reţeaua rectangulat:ă la valoarea de 0,5 sau km întreg. Pentru aceasta se trasează conturul zonei pe o hartă la scară convenabilă şi sb întocmeşte schiţa cu dispunerea plap.şelor. -.. I Planurile .şi hărţile t.opo?rafice ,la.scări mai mi?i .de 1 : 5 O~O, exe:.cutate pe suprafeţe man, smt del~mItate de carOla]ul geogIiafIc,avmd dimensiunile prezeJ1tate în tabelul 5.1. Împărţirea acestora este unitară, avînd la bază harta la Scara: 1: 1 ogo 000, c.are are dime!1siuni: pe" latitudine <P _~o ~i pe .lo"ngitudine A . 16~., ImpărţIrea supr~feţeI terestre In zone (pe latItudme) ŞI In fuse (pe IpngItudme), precum. şi notarea acestora, este arătată în figura 5.2. Ter,toriul ţării noastre se -a.flăpe zonele not~J~.K, L, M ~i pe fusele notate 34 şi 35.
0

104

împărţirea. în continuare pentru hărţile şi planurile la scan ~ai mari de l : l 000 000, se tratează concomitent cu nomenclatura acestora. Nomenclatura hărţilor şi a planurilor topografice este un siStem de notare al foilor de hărţi şi planuri topografice, care înlocuieştb titlul. Nomenclatura este proprie fiecărei scări, derivînd una din alta, coresp,unzător cu împărţirea foilor de hartă. ' \ . Pentru harta la scară 1: l 000 000, nomenclatura este formată din litera cu care este notată zona şi din numărul fusului; de Jxemplu L-35 (fig. 5.2). Modul de. împărţire ~ foilor de hartă la scara l : l 000000 pînă la scara l : 100 OOO,.poate fi urmărit în figura 5.3. De-asemenea , în talJelul 5 l

JI '32
C'

33 3* JS, 36
\
M
L /(

o

,

rm\
\

Fig. 5.2. împărţirea pentru harta. la scara 1 : 1 000000.

'6~

\
\ \

J

,
c

c
B
A

8



[-3S 6°

Ee
.

Uif

10
2/fO

fiI

17°

78°

JO"

heo

6
13 IV VI

25
37

49

Fig, 5.3. împărţirea de la scara 1 : 1 000000 pînă la scara 1 : 100000.

D

1; 1(J(J{)000

105

Tabelul 5.1 Smemm de impărpre pe foi d~ hartă şi nomenclatura, fum profecţia Gauss şi stereogrmcă - 197@.
,

Scara

Nomenclatura

Nr. de hărţi cuprinse în foaia:

1: 1000000

L-35

1:1000000 1

r
4 9 4 4 4 4
4

\& ~t,)'«, t?~
d

'D' lmenSlunea cadrrlor Notarea în cadrul fiecărei foi pe ' latitudine , pe \ lonSitu-\ ciine
"

1.

l
pe x

" u'"",

" ~'[

1
1

~

(mIIi)

pe y (1nmJ

4° A,B,C,D 1, II, ... XXXVI 1,2, ... 144 A,B,C,D a, b,c, d 1,2,3,4, 1,2, ... 256 1, II, III, IV 2° 40' 20' 10' 5' 2'30"


\

445 445
\

480 480 400 400 400 400 500 500

1 : 500 000 L-35-C
"

4 36 144
'o'

3° 1°

l : 200 000 L-35~XVI 1: 1: 1: 1: 1: 100000 50000 25000 10000 5000 L-35-16 L-36-16-C L-35-16-B-a L-35-16~B-c-3 L-35-16-(53) L-35-16~B-d-4-III

I-

370 370 370 370 463

30' \ 15' 1 7'30" \ 3'45" \

1 : 100000 4 16 64 256

\

1'15" , 1'52", 5\. 463

se arată sistemul de împărţire pe foi de hartă şi cum se formează noJenclaturile, corelaţia acestora cu scara şi' dimensiunile foilor de hartă. I Pentru harta la scara 1: 500 000, 'zona corespunzătoare hărţii la scara : 1000 000 se împarte în 4 părţi (2 x 2) care se note-ază cu primele litere }najuscule ale alfabetului latin, de la vest spre est şi de la nord spre sud. Nomenclatura unei foi de hartă va fi formată din nomenclatura initială, la care se adaugă litera majusculă corespunzătoare zonei; de exem~lu: L-'35-C (fig. 5.3). . I Pentru harta' la A scara Al: 200~ 00.0 zona corespunzăto~r9 h~rţii la scara 1: 1 000000 se Imparte In 36 parţI (6 x 6), care se noteaza cu cIfre ro,. mane, de la vest spre est şi de la nord spre sud. Nomenclatura Jnei foi de hartă va fi formată din nomenclatura iniţială, la care se. adaugă cifta romană corespunzătoare zonei; de. e~emplu: L-35-XVI (fig. 5.3). Pentru harta' la scara 1: 100 000" zona corespunzătoare hărţii la scara 1 : 1000000 se împarte în 144 părţi (l2x 12), care se noteaz~ cu cifre arabe, de la vest spre est şi de la nord spre sud. Nomenclatura unei foi de hartă va fi formată din nomenclatura initială~ la care se adaugă c~fra arabă corespunzătoare zonei; de exemplu: L-35-16 (fig. 5.3). ,,-, Pentru hărţile şi planurile topografice la scări mai mari de 1: 100000, se consideră ca bază hattala această scară (1 : 100 000), împărţirea! ei efectuîndu-se în continuare. Pentru harta la scara 1: 50 dOO,zona corespunzătoare hărţii la scara 1: 100000 se împarte În 4 părţi (2 x 2)" care se" notează cu primele litere majuscule ale alfabetului latin, de la vest spre est şi de la Inord spre sud. Nomenclatura unei foi de hartă va fi fQrmată din nomenclatura hărtii
,

'.

106

--

de bază la scara 1 : 100000, la care se adaugă litera majuscl,Ilă corespunzătoare zonei; de exemplu: L-35-16-C (fig. 5.4). ' \. Pentru harta la scara 1: 25000, zona corespunzătoare unei hărţi la scara 1 : 50000, se împarte în 4 părţi (2 x 2), care se notează cu priknele litere minuscule ale alfabetului latin, de la vest spre est şi de la nord Ispre sud. Nomenclatura unei foi de hartă va fi formată din nomenclatura Hărtii la soara 1 : 50000, la care se adaugă litera minusculă corespunzătoare zd\.nei; de exemplu: L-35-16-B-a (fig .. 5.4).
2
11 33 J 4

5

6

7

49 6S 81

b\
\

'2

1
d
I

J,
\

4 Fig. 5.4. împărţirea de la scara 1 : 100 000 pînă la , scara 1 .: 5 000.
113

3

1Il~

~4\ .
IV

\ \1

o '

1

100000

\

Pentru planul la scara 1: 10000, zona corespunzătoare unei hărţi la scara 1 : ~5 000 se împarte În 4 părţi (2 x 2), care se ,notează cu cifre arabe dţ la vest spre est şi de la nord spre sud. Nomenclatura unei foi de plan va fi formată din nomenclatura hărţii la scara 1 ,:25 000, la due se. adaugă cifd arabă corespunzătoare zonei; -de exemplu: L-35-16-B-c-3 (fig. ,5:4). \ Pentru' planul la scara 1:5 000, z~ma corespunzătoare unei .hărţi la scara 1 : 100000 se împarte în 256 părţi (16 x 16) ceea ce este similar cu împărţirea zonei unui plan la scara 1 : 10 000 în 4.părţi. Se folosesc două sisteme de , notări şi nomenclaturi: . - în primul caZ, suprafeţele rezultate din împărţirea zonei în 256 părţi se notează cu cifre. arabe, de la vest spre est şi de la nord spre sud . . Nomenclatura unei foi de plan va fi formată din nomenclatura hărţii la scara 1 : 100 000, la care se adaugă, în paranteză, cifra arabă corespunzătoare zonei; de exemplu: L-35-1.6.:(53); - în al doilea caz, suprafaţa rezultată din împărţirea zonei planului la scara 1 : 10 000 în 4 părţi se notează cu cifre romane. Nomenclatura unei foi de plan va fi formată din nomenclatura planului la scara 1 : 10000, la care se adaugă cifra romană corespunzătoare zonei; de exemplu: L- 35-16- B-d-4- III (fig. 5.4). 107

No.menclatura planurilo.r to.pograficecare se înto.cmesc pentru anumite zo.ne, unde nu s-a fo.Io.sitsistemul de împărţire şi no.menclatura generală, este fo.rmat de regulă din titlul lucrării la care se adaugă numărul planşei, dacă planul este co.mpus din mai multe planşe.
5.4.2. GRAFICUL GENERAL DE RACORDARE A HĂRŢILOR TOPOGRAFICE

Pentru identificarea cu uşurinţă a unei hărţi sau plan s-a Înto.cmit un grafic general de raco.rdare, din care se po.ate deduce p6ziţia hărţi!o.r, n<:>menclatt~rile,şi ~o.o.~do..nat~le geog~afice ale acesto.ra. J Acesta s-a mto.CmIt pentru mtreg terIto.nul ţăru. Opo.rţlUne este prezentată Ul figura 5.5. Graficul, se fo.Io.seşte co.respunzător cu sistemul de împărţire şi de no.menclatură a hărţilo.r, prezentate anterio.r. I Pentru asigurarea cerinţelor curente, s-au întocmit grafice de raco.rdare pentru to.ate judeţele, care cuprind, în plus faţă de grafi~ul general, to.ate lo.calităţile (municipii, o.raşe, co.mune) cu limitele lo.r.

Fig. 5.5. Graficul general de racordare a hărţilor topografice.

108

5.4.3. ELEMENTELE CADRULUI

Cadrul hărţilor şi planurilor topografice este un sistem cOllflplex care limitează reprezentarea şi pe care se trec anumite date grafice şi numerice. Cadrul este format din trei părţi: . 1. - cadrul interior limitează reprezentarea pe hartă sau pe' p,lanul respeCtiv. El reprezintă' reţeaua. geografică - paralele şi meridiarle sau reţeaua rectangulară. Se trasează prin linii drepte, unind colţurile care s-au raportat prin coordonate; - cadrul geografic se. trasează prin linie dublă (cu interval de 1 mm), la distanţa de 7 rIfn. de cadrul interior. Pe acesta sînt mJrcate prin. segmente valorile de laţitudine şi longitudine. Linia dublă sbînnegreşte alternativ, pe intervale de un minut, şi anume pentru cele aflate deasupra şi la dreapta valorilor pare; . - cadrul ornamental se trasează printr-o linie groasă de 1 mm, la distanţa de 1 mm de cadrul geografic. I între cadrul geografic şi cel ornamental se marchează, prin puncte, reţeaua geografică, divizată în funcţie de scară. între cadrul interior şi cel geografic se trasează. liniile. care marchează reţeaua rectangulară, la intervale corespunzătoare scării. La hărţile şi planurile topografice întocmite în proiecţia' Gauss, "si\- tuate pînă la 2° depărtare pe longitudine faţă de meridianul ma~ginal al fusului, se marchează reţeaua rectangulară a fusului vecin,priti segmente desenate în afara cadrului ornamental. . I Reţeaua geografică. şi rectangulară trasată pe ,.cadru este însoţită de valorile respective, aşa cum se arată pe modelul din figura 5.6. între cadrul interior şi cel geografic se scriu: - numele statelor. de o parte şi de alta a frontierei de stat: - numele judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor, de o parte ŞI de alta a limitelor acestora; . - numele localităţilor reprezentate pe mai. multe planşe, da(i;ă nu au numele scris pe planşa respectivă. sau dac.ă numele nu estel titlul planului. Numele acestora se însoţeşte de prepoziţia "de"; -. numele localităţilor spre care merg căile de comunicaţie şi distanţa pînăla aceste localităii. I In figura 5.7 se prezintă exemple de acest fel. .
Morcarea /atifudim;' He/eau(J fwdrmgu/arO

/ a fusu/uivecin 84 '3409 Reteaua 5410

CaiJlYJl
orn.an:BJrfa, Cadrul
geografic

1

Cedru,!
În/el"io'"

I

reclr:mgu faNi

Fig. 5.6. Elementele cadrului.

109

Jud.Consla

i
I

/

,.I
Fig. 5.7; Exemple de scriere pe cadru.

In' afara cadrului ornamental al hărţilor şi al planurilor topografice mai sînt, necesare unele inscripţii, plasate conform figurii 5.8, În următoarea ordine de la a la 1: . a Numele statului şi numele instituţiei care a executat lucranea; b Nomenclatura hărţii sau a planului topografic,; c Codul, stabilit pentru evidenţa automatizată; d Caracterul hărţii sau al planului (nesecret, secret de' serviciu, secret); I e Valorile convergenţei- meridianelor Şl declinaţiei magnetice; de exemplu: .. 0°52' - Convergenţa medie a meridianelor . . . . . . . - Declinaţia magnetică În anul 1992 . . . . . . . . . 2°14' '. 3°06' -' Abaterea acului magnetic faţă de reţeaua rectangulară 0°03' - Variaţia anuală a declinaţiei . . ..
I
a
b c
'O

I

.d

m

--====-----=

--CCJ--

:

.~~. ~~~. ;;;~LLJ;;; == Q \V Q 1-_ =1 D=JGJIG
-_h

===-~~
I

Fig. 5.8. Inscripţii' din afara cadrului.

f Schiţa declinaţiei magnetice şi valorile acesteia; un exemplu se arată În figura 5.9; g Schiţa anomaliilor magnetice (acolo unde este cazul); . h Scara, numerică, scara grafică, sistemul de proiecţile şi sistemul de referinţă altimetric; un exemplu se arată În figura 5.10;1 . i Schema pantelor; cu ajutorul acesteia se obţin v~lorile unghiurilor de pantă 'În funcţie de distanţa dintre curbele de nivel şi de echidistanţă. . Sub schemă se scrie valoarea echidistanţei. Un exemplu se arată În figura 5.11; .
110

Fig. 5.9. Schiţa dec1inaţiei magnetice

10050
blalijîlIW'Iil'!jî!d

O

1:5000
100 200

I
Sistem de referinta alfimefric

I
- Marea Neagră

300 I

400m t

I

?roiec!ie stereografică - 1970 .

Fig. 5.10. Scara, sistemul de proiecţie şi de referinţă altimetric.

5m

Fig. 5.11. Schema pantelor.

Schema limitelor administrative. k Date privind întocmirea planului, referitoare la operaţiile efectuate şi anul execuţiei; .' . I 1 Nomenclatura hărţilor sau a planurilor cu care se racordează. La planurile topografice la scări mai mari. de 1: 5 000, careI se întocmesc pe formate STAS,' cadrul acestora va fi format din caetirul interior şi cadrul ornamentaL Cadrul ornamentalpoate fi chenarth planşei. Deasupra laturii de nord se trec inscripţiile prevăzute la şi d, iar în indicator se trec datele prevăzute la hşi k. .
j

a, ~

. 5.5. FOLOSIREA HĂRŢILOR ŞI A PLANURILOR TOPOGRAFICE . . Hărţile şi planurile topografice se folosesc în toate activităţile legate. de studiul, .cercetarea,. prospect~.reaşi. folosirea teren.~lui. I Ac~st~a furmzeaza un mare volum de mformaţll referItoare la teren, care constitUIe elementele de bază pentru efectuarea ,tuturor genurilor de lucrări. I în general hărţile şi planurile topografice se folosesc pe teren şi la birou pentru rezolvarea anumitor probleme şi ca material cartografic de bază. .
w

111
~._---',..

5:5.1. PRQSl..EME CARE SE REZOLVĂ CU AJUTORUL HĂRŢILOR ŞIP~NURILOR TOP?GRAFICE .
v. •

.1.

.

.

Pe teren harţIle ŞI planurIle se pot folosI pentru orIentare, IdentIfIcarea ŞI determinarea anumitor puncte, efectuarea de studii etc. I Orientarea. constă în stabilirea poziţiei hărţii în aşa fel înCÎt să se realizeze o corespondenţă perfectă între locul de dispunere a obiectJlor din teren cu cele reprezentate pe hartă. Orientarea se poate face cu aj~torul busolei, sau faţă de detaliile din teren. .' . I . Orientarea cu busola se realizează prin aşezarea hărţii pe o sUI1>rafaţăplană orizontală şi a busolei cu gradaţiile :ce indică diametrul N - S .Isuprapuse pe una din laturile cadrului interior de vest sau de est,. care corespund cu direcţia meridianului geografic pe teren. Se roteşte harta împreună busola, în plan orizontal, pînă cînd VÎrful nordic al acului magnetic indică gradaţia ce reprezintă valoarea declinaţiei magnetice (v. fig. 5.9). I Orientarea faţă de detaliile din teren se face prin identificarea pe hartă şi pe teren a unor punl,;te şi direcţii şi rotirea hărţii pînă se suprapun direcţiile din teren cu corespondentele lor de pe hartă. . I Determinarea punctului de staţie se face după executarea orientării, prin folosirea d~taliilor apropiate reprezentate ~ ha~tă .. Punct~. d~ .staţie p,?ate fi un detalIu reprezentat, sau poate fi stabIlIt prm Ihtersecţll IImare, faţă de cel puţin trei detalii identificate pe tererişi pe hartă; Se măsohă distanţele pe teren de la punctele identificate la punctul de staţie, acestea se teduc la scară şi cu ajutorul unui compas se trasează arcele de cerc corespunzătoare distanţelor reduse. Poziţia punctului de staţie va fi la intersecţia artelor de cerc trasate.. . ..... .. '. I în acelaşI mod se pot determma ŞI pozIţnlealtor puncte dm teren care nu sînt reprezentate pe hartă. '. . I .Identificarea pe teren a unor detalii reprezentate pe hartă se efectuează prin orientarea hărţii, determinarea punctului de staţie şi trasarlle,a direcţiilor între punctul de staţie şi punctele identificate pe teren. Pe 4irecţ:iJilerespective se ideIltifică semnele conVenţionale ale punctelor vizate, avîndînl vedere, .prin apreciere, distanţele din teren reduse la scara hărţii. Dacă detaliul respectiv nu este reprezentat, el se notează prin semnul convenţional c9respunzător. De asemenea, pe teren şi la cabinet se pot efectua cu ajutorul hărţii, diverse studii şi calcule -necesare lucrărilor de cercetare şi proiectare. I Pentru exemplificarea modului de folosire la cabinet a hărţHor şi planurilor topografice, se prezintă în figura 5.12 o zonă dintr-o hartă topografică la scara 1 : 25 000, cu echidistanţa curbelor de ni veI de 5 m.1 ' Coordonatele rectangulare x, yale unui punct A se' determină cu ajutorul reţelei rectangulare trasate şi a scării hărţii (1: 125000). Din valorile reţelei rectangulare rezultă coordonatele x=5083, y=5297, în kilometri, la care se adună diferenţele măsurate grafic de la' punct .pînă la liniile caroiajului, transformate, cu ajutorul' scării, în. valori reale Csx-15,1 mmx25000=377,5 m; sy=17,4 mmx25 000=435,0 m). Deci, .coordonatele . rectangulare ale punctului A, extrase de pe' hartă sînt: x=5 083 377,5 m, y=5 297 435,0 m.' . I Coordonatele . geografice cp " Ă ale un ui punct B se dletermină cu ajutorul marcajelor de pe cadrul geografic al hărţii. Se unfsc punctele corespondente de latitudine ep şi longitudine A ce trec la sud şi la vest d~ punctul B, notîndu-se valo~ile<PA45°51 '20"; Â =24°25'10" .. Işe măsoară = dIstanţele pe cadrul ,geografIC mtre punctele marcate, corespunzătoare valortloŢ" de 10" (6'''=10''=12,2 mm: 81\ =.10" 8,7 mm) şi se face ra-

tu

.

I

112

portul dintre distanţele măsurate faţă de liniile trasate, rezultînd: g"f 5,8: 12,2'10"~ 5"; 87\' 0,7: 8,7.10"~ 1". Deci, coordonatele geografice ale punctului B, extrase de pe hartă, sînt: Cf =45°51'25", ~ -.:24°25'11". Distanţele dintre puncte se pot obţine: I - folosind coordonatele rectangulare ale punctelor extrase <!le pe hartă. şi aplicînd relaţia: do= ,"v b. x2 + b.y2. De exemplu, distanţa I B-C va fi: xB =5083485 m, Xc =5081 765 m,' b.x=1 720 m, YB =5299612 m, Yc =5296595 m, f:.y=3017 m, .do =3 472 m;, I ' - prin măsurarea dist~ţelorpe hartă (cu rigla) şi transfolimarea acestora În valori reale cu ajutorul scării; de exemplu, di~taÎ1ţa C~B=138,8 mmx25 000=3 470 m. Orientările direcţiilor se obţin: - folosind coordonatelerectangulare ale punctelor extrase de pe hartă şi aplicînd relaţia tg e = g ~ sau cotg e = t,x . De exemplu, pentru
. . dIrecţIa C - B, rezultă:
l:Jy

cotg'O=

f1x = 1720 fjy 3017'

-O 570102'

,

e CB =67 0(
g

49cC

'

- prin măsurarea cu ajutorul raportotului. Pentru aceasta, prin punctul <:; se trasează direcţia nord, parale,Iă cu cadrul de vest al \hărţii, şi direcţia C- B. Se măsoară cu raportorul unghiul dintre cele domă direcţii (66g), la care se adună valoarea convergenţei meridianelor (ilg 2OC), rezultînd 67g20c• Convergenţa meridianelor este Înscrisă pe hartă. Pentru hărţile situate la vest de meridianul axial"valorile se adună, iar pentru cele situate la est, se scad: I Unghiurile Între diferitele ijirecţii de pe hartă se pot măsura cu raportorul, În acelaşi mod, cu precizia de 50C (proiecţiile cartografide utilizate fiind conforme). I Cotele. punctelor se pot obţine direct, pentru cele care au Înscrisă valoarea şi pentru cele situate pe., curbele de nivel şi prin interpolare, pentru cele situate Între curbele de nivel. De exemplu, cota p~nctului B este 561,9 m fiind Înscrisă pe hartă~ a punctului D este 560 fi fiind pe curba de nivel, iar a punctului C se. obţine prin inteIi\lpOlare ~~: . - se stabileşte valoarea curbei de nivel inferioarepuncfului C (435 m); - se măsoar~ d~iS!an. de la curţ>a de niv~l i~ferioară p~nă la I puncţa. tul C (0,8 mm) ŞI pma la curba de nIvel supenoara (3,1 mm); , -, se face raportul distanţelor (0,8: 3',1=0,25), care se înmflţeşte cu valoarea echidistanţei (0,25 x 5!Y1,2 m),' obţinîndu-se diferenţa de nivel dintre punctul C şi curba de nivel inferioară; 1 - diferenţa de nivel obţinută (l,2 m) se adună la valoarea curbei de nivel inferioare (435+1,2=436,2 m), obţinîndu-se cota punctului C. Profilul topografic este reprezentarea grafică a unei secţiuni I verticale a terenului, pe un anumit traseu. Acesta serv~şte la studierea, proiectarea ,şi exploatarea zăcărtlintelor de minerale utile sau pentru proiectarea şi construcţia' diverselor obiective economice. Datele n~cesare ,întoc.mirii unui profIl (c(Jte şi :dista.nţe între puncte) se extrag Ide pe planuri şi hărţi, sau se obţin prin măsurări pe teren. în funcţie de cerinţele lucrării şi de lungimea traseului, se stabileşte scara: de reprezentare, care poate fi unitară (scara lungimilor egală cu scara înălţimilor) sau diferenţiată, pentru evidenţierea diferenţelor de nivel.
,

'

8:- Cartogralie

113

,-:.. ~ •... u

l.:: '-' . o

8
V"l

N

~ •.. ,.:g ~ u

11
'"
l.::

10

..•

.el

~ o Q, o •... ~ 1:: ~

:a
~

•.. •...
I

o

c c o

N N
ori
.1'\ 10

•.. '<t
ki:
ai>

99

!i9

'8os

în acest caz, scara înălţimilor este, de obicei, de 1O on mal mare decît scara lungimilor. \ Pentru întocmirea unui profil, pe plan sau pe hartă se fixează tfaseul acestuia; pe care se marchează punctele caracteristice: capetiele profilului, punctele de, frîntură, schimbările de pantă, intersecţiile Icu elementele de planimetrie şi, cu . curbele de nivel etc. Apoi se măsoară distanţele între punctele marcate şi se extrag valorile cotelor acestolra. Cu ajutorul datelor extrase se întocmeşte profilul, pe indicatorul. Jăruia se trec: numărul puncwlui, cotele terenului, cotele proiectate, d~stanţele parţiale şi cumulate,~declivităţietc. în funcţie de scara lungirhilor şi a înălţimilor se raportează punctele caracteristice ale profilului. \ Pentru exemplific,are se consideră traseul marcat pe har-ta la scara 1 : 25 000 din figura 5.13 pe care s-a întocmit profilul cu scara lun~i-

Fig. 5.13. Porţiune din harta topografică la scara 1: 25000 (fictivă)..

\
!

milor 1: 10 000 şi scara înălţimilor 1: 1 000.' Datele extrase sînt înscrise şi pregătite în .tabelul 5.2. Profilul rezultat este prezentat in figur~ ,5.14, care s-a 'întocmit astfel: \ -' s-a calculat lungimea traseului (164 mm) şi diferenţa de nivel maximă (100 rrim) pentru stabilirea formatului hîrtiei;! - s-a .trasat indicatorul pe care s-a marcat punctul 1 de începere a profilului şi s-a stabilit cota de referinţă (520); - s-au raportat punctele profilului pe direoţia longitudinală, folosind distanţele reduse la scară ~ - s-au raportat punctele pe direcţie verticală, măgurate pe perpendicularele ridicate din punctele raportate pe direcţia orizontală, faţă de cota de referinţă stabilită, .folosind diferenţele de nivel reduse la sc~ră; -. se' unesc punctele raportate, succesiv, rezultînd profilul terenului. Prin unire trebuie să, se urmărească valorile relative ale elementelor de relief, elementele de planimetrie, înălţimea elementelor de vege-' taţie etc. Profilul întocmit~ se desenează În tuş.
8*

115

r~

..''''

Tabelul 5.2 Date extrase şi pregătite pentru intocmirea profilului topografic

Puncte

Detalii

Valori: .cote şi curbe nivel

Distanţe cumulate I :2S 000 (mml

Distanţe cumulate 1: 10000 (mm)

Distanţe cumulilte reale lm)

Distante între puncte ImI

2

Şosea Drum

3 4

Viroagă Fir vale Viroagă Lizieră pădure Lizieră. . pădure

618,4 615 612 610 605 600 575 570 550 545 540 535 529 536 . 540 545 550 570 575 600 625 628,3

0,0 3,5 5,0 7,0 11,0 12,5 16,5 18 25,5 27,5 31,0 /34,5 35,5 36,5 40,5 43 46 55 56,5 60,5 62,5 65,5

0,0 8,8 12,5 17,5 27,5 31,2 41,2 45,0 63,8 68,8 77,5 86,2 88,8 91,2 101,2 107,5 115,0 137,5 141,2 151,2 156,2 163,8

0,0 87,5 125,0 175,0 275,0 312,5 412,5 450,0 637,5 687,5 775,0 862,5 887,5 912,5 1012,5 1075,0 1 150,0 1 375,0 1412,5 1 512,5 1 562,5 1 637,5

87,5 37,5 50,0 100,0 37,5 100. 375 187,5 50,0 87,5 87,5 25 25,0 100,0 62,5 75,0 225,0 37,5 100,0 50,0 75,0

5

6

Fig. 5.14. Profil topografic
scara lungimilor

(fictiv): =I:I
000. 'il'

= I : 10 000;

scara înălţimilor

116

li

5.5.2. FOLOSIREA CA MATERIALE
I

PLANURILOR ŞI HĂRŢILOR CARTOGRAFICE DE BAZĂ

I
1'[

'

Documentele cartografice care se folosesc pentru întocmirea planurilor şi hărţilor topografice la scări medii şi mici, sau a planurilor şi h~hilor tematice, sînt de regulă, cele obţinute prin lucrări geodezice, topofot6~rammetrice şi cartografice, acestea fiind considerate ca materiale cartografice lde bază. Ele pot fi originale de teren, de stereorestituţie sau de editare, la scara de întodmire sau la scări mai mari. I I întocmirea se realizează ,intr-un proces de derivare, prefentat În tabelul 5.3. ' ,\ ' -

l

I
Derivarea .planurilor şi J1irtiIor topografice
Materiale cartografice Document de bazl Scara:
11

Tabelul 5.3

I
\

Scara planurilor şi hA/!tilor derivate
11

II

Originale de teren sau de stereorestituţie
,

1 : 5000 1 : 10000 1 : 25000 1 : 25000 1: 50000 1 : 100 000 1 : 200 000 1 : 500 000

1: 5 OO<ilşi 1 : 10000
1 : 1000(lŞi 1 : 25000 1 : 25000
i

i

Originale de editare

1 :\1 50000 1: 100000 1 :I[ 200000 1:1 500000 1 :!11 000000

Pentru planurile şi hărţile tematice se folosesc, de regulă, orili~alele PlanJ. rilor şi hărţilor topografice la aceeaşi scară. II I Planurile şi hărţile derivate şi cele tematice se obţin prin aRlicarea tehno,'logiei de, redactare şi cartografiere, ~orespunzătoare fiecărei si1faţii.

5.6. PLANURI ŞI HĂRŢI TEMATICE

I
'1

Planurile' şi hărţile tematice conţin, elemente topografi1e şi elemente speciale, corespunzătoare destinaţiei planului. Conţinutul adestora se staL bileşte prin instrucţiuni, carnete de sarcini sau teme de proiect~~e.
5.6.1. PLANURI CADASTRALE

I

Planurile cadastrale se întocmesc, de regulă, la scările 1 : 500' ' 1 : 1 000' ~ Il 1: 2000 şi 1 : 5 000, prin diferite tehnologii: ,1 I -' întocmire directă, pe baza măsurărilor topogtafice, în general la scările 1:~500 şi. 1 : ~ OOOw; • . ~ li - mtocmire dIrecta, prIn metode fotogrammetnce; In general, la scanle 1 : 2 000 si 1 : 5 000; , , II, 1 - întocmire ca. plan deriva~ din planU;1topogr~fic şi complel~at cu elemen tele cadastrale specIfice. Această tehnologIe se aplIcă cu pnorHate. Scările de întocmire se aleg în funcţie de densitatea elementel6r topografice , l în aşa fel Încît să permită reprezentarea parcelelor, În general: 111 : 500 pentri
w .\

il

l

-

1117

oraşe mari, 1: 1 000 şi 1 : 2000 pentru localităţi urbane şi rurale şi 1: 5 000 pentru zone agricole şi silvice.', , \ Planurile cadastrale conţin în general următoarele elemente: Puncte de bază reprezentate confo'lm prevederilor cap. 2.3.1;

I

Elementele de hotÂrnicie: frontiera de stat, limitele admibistrative (judeţene, orăşeneşti, comunale), limitele perimetrelor construibile ale 10calităţilor, limitele tarlalelor şi parcelelor; Categorii de folosintă ale terenurilor, prin. înscrierea simbo\lurilor (v. tabelul 3.14) În centrul fiecărei parcele; Instalaţii: fabrici, uzine, staţii meteorologice, transformatoare electrice, staţii de radio, televiziune, stîlpii de susţinere a liniilor electricf şi de transmisiuni, cariere, mine etc., reprezentate la scară prin contur, semnul. convenţional specific şi inscripţii; Reţele de comunicaţii: . - căile ferate, şoselele şi drumurile se'redau prin semnul convenţional al .căii respective şi prin delimitarea zonei; - , ,,' "\ - străzile În localităţi se redau prin .semnele convenţionale ce reprezintă partea carosabilă, acostamentele şi prin limitele parcelelor (gardhrile); - drumurile comunale. de exploatare şi aleile se redau prin semn convenţional pe care se înscrie lăţimea drumului; \ , - conductele se reprezintă prin semne convenţionale pe care se Înscrie lăţimea fişiei ocupate. Dacă fişia este mai lată de 5 In, se trksează limitele acesHte.ida fi. ; tru ~;l hid t h . " tă . , I rogra laŞI c,ons Cta. e ro e mce se repreZlD prm semne convenţionale, liniile de mal ale apelor curgătoare şi' stătătoare, ~iguri, baraje; poduri, instalaţii de deservire a navigaţiei. La apele curgătoare şi la canale se înscriu Iăţimile zonelor de protecţie. Construcţiile hidrotehnice se redau prin semnele convenţionale ale elementelor componente, ,fără a se indica datele caracteristice; Localităţile se reprezintă cu toate elementele componente: - arterele de circulaţie: căi ferate, linii de tramvai, străzi, drumuri etc.; - clădirile publice, industriale, social-culturale etc.; -, clădirile de locuit; -,' curţile şi parcelele, cu toate detaliile componente, diferenţiate după ramuri de folosinţă şi posesori. în interiorul clădirilor se.înscriu indicii de cartare; Relieful se reprezintă prin elementele aces,tuia: rupturi ravene,viroage, alunecări, fără a se trasa curbele de nivel ; Inscripţiile ce se trec pe planurilecadastrale În afara rior sînt: ' , - numele 10calităţilor, apelor, formelor principale numiri de teren: -' numele teritoriilor administrative vecine; - poziţia nordulUi. Pe plan se face numerotarea cadastrală pentru tarlale simbolurile categoriilor .de folosinţă. , în figura 5.15 se prezmtă un plan topografic la scara Întocmirea documentelor cadastrale.
w

L

'

de teren, terase,

celor specificate ante\ de relief, toponimie,

şi parc~le şi se 'Înscriu \ . 1 : 500, folOSIt pentru '

118

Fig. 5.15. Plan topografic la scara 1: 500, folosit pentru intocmirea documentelor cadastrale.

H9

5.7. LUCRĂRI

PRACTICE

1. Să se determine coordonatele geografice, coordonatele rectangulare şi cQtele a' cinci puncte alese pe harta prezentată în figura 5.1. între punctele alese se vor determina distanţele (numeric şi grafic), orientările şil unghiurile. 2. Să se deseneze o planşe cu scheletul şi nomenclatura hărţilo~ şi planurilor topografice, pe hîrtie de desen format A4~' aşezată cu laturalungă în poziţie orizontal~ Se trasează chenarul şi indicatorul identic ca la planşele I anterioare. Pe planşă se desenează scheletele din figura 5.2 (65 x 100 mrn)'1 figura 5.3 (72 x 72 mm) şi figura 5.4 (96 x 96 mm).în partea din stîn.ga jos, la .nivelul indicatorului, se întocmeşte un tabel cu nomenclaturile I hărţilor şi planurilor care au fost haşurate' pe schelete. Tabelul va cuprinde primele două coloane ale tabelului 5.1. . I 3. Să se deseneze o planşă cu cadrul hărţilor şi planurilor topo,grafice, pe hîrtie de desen format Ai.'" aşezată cu latura lungă în poziţie orizontală, pe care se trasează chenarul. - . I . Pe pla~şă se desenează cadrul, conform figurii 5.8, cu dimensiunile 240 x 140 mm. Spaţiul dintre chenar şi cadru va fi: la .nord de 20 tÎ1m, la sud de 40 mm, la est şi la vest de 13 mm. ; , I ' Se vor desena toate elementele cadrului cu valorile lor (fig. 5.6), scrierile pe cadru (fig. 5.7) şi inscripţiile din afara cadrului (fig. 5.8), conţinutJI acestora fiind arătat la cap. 5.4.3. Scrie~ile notate pe figura 5.8 cu ,,~, b. ,c" şi : scara' numerică se execută cu caracter bloc drept majuscul, cele de la "fi" cu bloc înclinat la dreapta majuscul, iar celelalte cu bloc filiform minuscul.

Capitolul 6

INTOCMIREA

PLANURILOR

TOPOGRAFICE

6.1. METODE DE INTOCMIRE A PLANURILOR TOPOGRAFICE Metodele de întocmire a planurilor şi hărţilor topografice se aleg în funcţie de mărimea suprafeţei, scara planului şi precizia necesară. \Pentru planurile şi hărţile la scara 1: 5000 şi mai mici, se folosesc cu prioritate metode topo-fotogrammetrice, iar pentru planuri la Scara 1 : 2 000 şi mai mari, metode topografice. . . I în cazul metodelor topo-fotogrammetrice se execută următoarele operaţii principale: - proiectarea lucrării, care constă în procurarea şi studierea documentaţiei tehnice existente, studierea zonei din punct de vedere \geogratic, analizarea reţelei geodeziceşi de nivelment. Pe baza rezultatelor acestui studiu se stabilesc operaţiile care trebuie să se efectueze şi se ÎIhocmesc proiectele de execuţie necesare;. I - aerofotografierea zonei, pe baza proiectului întocmit, obţinîndu-se fotogramelezonei de lucru la scara dorită; \ - executarea reţelei. topografice, ;asigurîndu-se punctele 'de sprijin necesare lucrărilor ulterioare, cu densitatea şi precizia cerută, în funcţiei de scara planului; ..... . . . .. \ - executarea reperaJulw fotogrammetnc,adlcă Identificarea pe fotograme şi pe teren a anumitor puncte (repere) dispuse convenabil şi d~terminate prin metode topografice. Aceste puncte servesc pentru reprezentar~ pe original a elementelor de pe fotograme; , \ '- fotointerpretarea, adică identificarea pe fotograme a imaginii elementelor topografice şi desenarea acestora prin semne convenţionale; . - pregătirea lucrărilor pentru întocmirea originalului, care constă în raportarea pe suportul originalului a punctelor reţelei .de bază,. în~qcmirea oleatei cu puncte cotate şi. proiectarea exploatării fotogrammetdce. In funcţie de cerinţele lucrării şi de diferenţele de nivel din .ter~n se f910sesc, de regulă, două metode de exploatare fotogrammetncă: .stereorestituţia şi foioplanul;. \ - întocmireaoriginalufui prin stereorestituţie, care constă în exploat~rea fotogram.elor. cu ajut~)ful un0t: apara~e' sp'eciale, obţiilînd,utse elementele de plaplmetne, d.e hldrografie, de rehef ŞI curbele de Illv:\el, desenate în creion pe original; . - întocmirea originalului prin fotophm, cate se utilizează în zone cu teren şes, obtinîndu-se. În . urma exploatării imaginea fotOgrafiCă! a planului la scara dorită (fără curbe de nivel); - desenarea originalului (obţinut prin exploatare fotogrammetrică) în tuş, trasînd semnele convenţionale .- peste elementeJe redate pe... origirtal .... -I 1~7

în creion sau peste imaginea fotografică; de asemenea, scrierea toponimiei, cotelor, datelor caracteristice' şi explicative, trasarea curbe10r de nivel, a cadrului şi definitivarea originalului. \ ( în cazul metodelor topografice, planul se poate realiza fie prin ridicare directă, cu ajutorul planşetei topografice, ohţinînduJse originalul planului desenat În creion, fie prin ridicare tahimetrică, executîndu-se masurările pe teren, calculele şi apoi originalul. Ridicarea tahimetrică constituie principala metodă de Întocmire a planurilor topografice la scara 1: 2 000 şi mai mari, destinflte proiectărilor, exploatărilor sau altor scopuri. Aceasta comportă următoarele operaţii prinCipale: \ - proiectarea lucrării, care constă În studierea condiţiilor geografice ale zonei, a reţelei geodezice, topografice şi de nivelmlent şi a cerinţelor tehnice ale lucrării. Pe baza rezult~telor studiului \ se stabilesc operaţiile care .urmează să se efectueze şi se Întocmesc }\lfoiectele de execuţie necesare;, .. ' "\ . - Îndesirea reţelei topografice - de drumuiri şi de nivdment - asigurînd punctele de sprijin necesare ridicării, cu, densitate \ corespunzătoare. . Pentru aceasta se execută: proiectarea, masurările \ pel teren, calculul şi compensare'a, obţinînd astfel coordonatele' puncteloF de sprijin necesare, ridicării;. \ - ridicarea elementelor topografice, care constă În efectuarea măsurărilor pe teren şi a i calculel?f. nec:sare; . ..' \. -' raportareapunctelor'pe ongmal, mtocmuea, ongmalulUl In creIOn şi Întocmirea oleatei cu puncte cotate: - desenarea în tuş a. originalului. Indiferent de metoda de întocmire, unele operaţii sînt identice, în continuare prezentîndu-se modul de executare' a acestora. I
A . •

6.2. RAPORTAREA

PUNCTELOR

PE PLAN

Raportarea. punctelor pe originalul planului topografic se realizează în funcţie de' datele de bază, prin: , ' - metode numerice, pentru punctele determinate prin coordonate (rectangulare sau polare), cu ajutorul coordonatografelOI:; \ - metode grafice, pentru punctele. de ridicare la care se folosesc elementele măsurate, cu ajutorul linor instfumentţ' simple: rigle, echere, raportoare. '
6.2.1. INSTRUMENTE PENTRU RAPORTAREA PUNCTELOR

Punctele reţelei de ,bază, ale cadrului şi ale reţelei rectali1gulare se raportează pe plan cu ajutorul coordonatograftilui rectangularl. Precizia de r~portare este de 0,1 mm." , Coordonatograful rectangular (fig. 6; 1) este construit pe principiul axelor perpendiculare, fiind format dintr-o masă 1, la care sînt montate două braţe, riguros perpendiculare între ele,' simboliiînd unul axa absciselor 2, iar celălalt, axa ordonatelor 3. La coordoriatografele moderne, suprafaţa mesei este din sticlă. mată, - avînd un dispozitiv de iluminare, iar braţele sînt din bare de oţel filetate.
128

"

,

Fig. 6~ Coordonatograf rectangular. : 1. . ~
"

Unul din braţe este fix 2, iar celălalt se deplasează în lungul acestuia, menţinînd în permanenţă po.ziţiaperpendiculară. Pe braţul m~bil 3,se deplasează .un. cursor 4, care ,are,' ,un. 'dispo.zitivde, ra portar~. La dispo.zitivul de raportare se' intro.duce ac~creionsauo.cular 'perttru punctare. ',',', , ",' .' . '. ,', \ Co.o.rdo.nato.graful mai are un .dispo.zitiv de citire a co.ordo.natelor 5, cu tamburi gradaţi -, şi de deplasare' a braţului mo.bil şi a. cursorrllui 6" cu manivele,-'.şi un dispo.zitiv :de, acţio.nare asuprasistemulJi de rapo.rtare 7 - pedală.Deplasarea braţuluimo.bilşi a cursorului s~ efectuează mecanic sau prin impulsuri electrice; fo.lo.sind cele-do.uă manivele la care' sînt co.nectaţi tamburiigradaţi. Tamburii 5. sînt gra~ daţi pentru cele mai utilizabile scări. înainte de 'rapo.rtare, trebuie să se fixeze la dispo.zitivul de citire, tamburul ~o.respunzăto.rscării. . ,\ . La unele co.ordonato.grafe, suprafaţa meseI este"o.planşetă:d~ lemn, iar braţele sînt rigle gradate. ,Intro.ducerea valo.rii ,coordo.natelo.rsau ,citiJ\ rea acesto.ra se efectuează cu ajuto.rul vernierelo.rşi lupelo.r. Coordonatograful. polar' (fig. 6.2) ,serveşte". la ,rapo.rtarea punctelo.r\ determinate prin orientare şi?istanţă ,faţă de punctul .de st~ţie (c~o.r-\ donate po.lare). Este fo.rmat dIntr-un cerc sau un s.emIcercşI o. rIglă. Rigla este, fixată cu unul din capete . în centrul cercului, avînd po.sibilitate de ro.tire,pentru citirea sau înregistrarea valo.rilo.r unghiulare. \
.9-Cartografie

129

I
FiJ. 6.2. Coordonatograf polar.

.

t . . a .erc 'ul este gra dA' 1D SISem centezlm al' sau sexageslma, l' Iar ng 1 at C este' gradată în milimetri. Pe cerc şi 'pe riglă sînt mOlhate verniere, care permit mărirea preciziei de raportare. Pe riglă se deplasează un cursor care are un. dispozitiv de raportare.
6.2.2. METODA. COORDONATELOR RECTANGULARE

J

. Punctele reţelei de bază, ale colţurilorcadrului interior, ale reţelei rectangulare, ale reţelei de ridicare şi cele care sînt dettrminate prin coordonate rectangulare X, y se raportează pe original cu ~jutorul coordonatografului rectangular, executîndu-se următoarele opera~ii: PregAtire~ suportului. o~gln~lului. ?e original. se fixea~\ aproximativ locul colţunlor cadrulw mtenor, prUi măsurăncu o nglă, în funcţie.' de dimensiunile . plan şei, repartizînd în mod egal \ spaţiul din afara cadrului.' PregAtirea coordonat9grafului, care constă în stabilirea scăfii de raportare la tamburiide citire şi a valorilor origine ale citirilor. Orientarea originalului pe masa coordonatografului. Se \înregistrează, .la . dispozitivele de citire, cordonatele colţului de sud-vest' şi se deplasează originalul pentru ca punctul respectiv marcat pe! original' să -se..puncteze prin ocularul dispozitivului de' raportare. Se \înregistrează la dispozitivele de citire ". oordonatelecolţului c . dispus .~ diagonală (nord-est) Şi.se roteşte .originalul în jurul primului colţ, pînăI cînd a~esta se' ob.servă' prin ocular. Operaţia se repetă pentru evitarea producerii de:greşeli. Se fixează originalul pe masa coordonatografului prin cleme sau greutăţi. Raportarea punctelor. Se introduc la dispozitivele de. citire, succesiv,~ valorile coordonatelor x, yale fiecărui 'punct, prin: acţionarea manivelelorşi 'înţepareapunctului pe original. In acest fel se raportează,: . colţurile .cadrului interior, punctele reţelei rectairtgulare (la 3....:.;.;5 cmLÎn afara 'cadrului interior), punctele reţelei de bazăl ale reţelei de. ridicare şi punctele determinate prin coordonate rectangulare. Punctele' "raportate se marchează prin înţepături foarte fine (cu diametrul 0,1 ,mm), care se .încercuiesc, în creion, cu semnul convenţionial al punc-'
i

130

tului respectiv.

In partea dreaptă, a sel1lnului convenţional se noia~

numele sau n],Jmărul punctuluI. Punctele ,care marchează Colţlflle cadrului interior se evidenţiază prin pătrate 'cu latura de 2Il1m, iar cele care marchează reţeaua rectangulară, prin ,cerculeţe, însoţite de valoarea lor. Definitivarea raportării, care constă în: -, trasarea cadrului interior, tinind prin linii drepte colţurile acestuia; liniile se prelu.ngesc cu 10 mm ~n afara colţurilor; . ' ,', \ ' - trasarea reţeleI rect8£8ulare, umnd punctele CU"valon coresp,ondente. Liniile reţelei rectangulare se prelungesc cu 10 mm în afara cadrului /interior. La acestea se scr~u valorile lor; \ - desenarea semnelor convenţIonale ale punctelor, scrierea numelor sau nume,relo,r ,şi cot,e,or acestora. Scrierea se execută în creion, \cu . l caractere bl~ filiform, cu h = 2,0 mm;, ' : - verificareac()rectitudinii raportării, prin controlarea poziţiei fiecărui pun,ct în funCţie, de coordonate şi de reţeaua rec,tan,' ' gulară; ,\ - scrierea nomenclaturii, ,a scării şi a echidistanţei. In cazul cînd nu se dispune de coordonatograf' rectangular, raportarea se poate efectua cu ajutorul compasului cu tije şi al riglei metalice, Pentru planurile topografice care se întocmesc pehiriie milimetriCă, se procedează astfel: '\ -, se stabilesc 'valorile reţelei rectangulare, care se notează pe caroiajul hirtiei miJimetrice, avînd în vedere scara de întocmire \a planului; " '" \ - se stabileşte caroul pentru fiecare punct şi apoi se raporteaZă p'oziţia ~cestuia,înregistrînd diferenţele de abscisă şi ordonată pe caroiajul milimetric ,al hirtiei; ,', '" , '",1 ' - se, trasează cadrul interior şi se definitivează originalul cu punctele raportate, similar cazurilor precedente. I

6.2.3. METODA COORDONATtLOR

POLARE

Punctele măsurate prin metoda radierii se raportează pe plan cu ajutorul coordonatografului polar. La aceste puncte se cunosc: \ '- orientarea direcţiei punctului. radiat sau unghiul dintre direcţia, punctului radiat şi o direcţie origine; ,\ - distanţa dintre p\lnctul de staţie şi cel radiat (corectată şi redusi la orizont). Pentru raportarea unui punct cu ajutorul coordonatografului polar se procedează astfel: -, se' aşază coordonatograful polar pe original, centrat pe 'punctul de staţie, orientat pe direc.ţia' origine; - se roteşte rigla pînă se înregistrează valoarea unghiului, se deplasează cursorul pe riglă pînă se' înregistrează valoarea distanţei redusă la scară şi se înţeapă punctul; - se desenează semnul convenţional şi se scrie numărul punctului. Pentru raportarea punctelor radiate din aceeaşi staţie,c;()ordonatograful polar circular se orientează o singură dată, iar cel semi9ircular de două ori, întîi pentru ,raportarea punctelor din cadran ele 1 ,şi II, şi apoi pentru' cele din cadranel~ III şi IV.
9*

t 131

\ 1:'"""-,

cazUl 'cînd nu' se dispune de coordonatograf polar\. punctele radiate' se pot raporta cu aj utorul unui raportor şi al unei rigle, astfel: , _ se aşaZă' raportorul pe original,' centrat pe punctul de staţie şi orientat pe direcţia origine;" , \ . - se notează direcţiile punctelor radiate, urmărinâu-se gradaţiile de pe raportor identice cu valoarea unghiurilor; \ - .. _. ,pe direcţia fiecărui punct radiat se aşază, succesiv, rigla gradată, , măsurînd1.l~se distanţeleieduse la scară şi înţepînd poziţia \ fiecărui punct; -, .,se desenează semnul convenţional şi se scrie numărul punctului.
6.2.4. METODA COORDONATELOR ECHERICE

.în

Punctele măsurate prin metoda absciselbr şi ordonatielor seraportează pe ..plan cu ajutorul unei rigle, unui echer şi al unhi, compas distanţi.er. ~,ceste puncte sîritdeterminate. faţă de o axă del ~pe~aţii, prin absclse ŞI ordonate,. De regulă, capetele axelor de operaţll smt determinate prin coordonate rectangulare şi sînt raporfate pe driginal. . ,! Pentru: raportarea punctelor prin metoda coordonatel6r echerice, se procede'ază astfel: .... .., . \ . -'" se' trasează axa de operaţl1, umnd punctele de capat pnntr-o linie fină" trasată <în creion;... . '.' \ _' se măsoară" şi se. înţeapă,. pe această axă, distanţele reduse la .scară, corespunzătoare absciselor;. . . \ _.,. din punctele înţepate pe axa de o'peraţii se ridică perpendiculare (l.lr~ărindu-~eşShiţaîntoc~ităîn timpu! rnăvsurărilorr; ,\ . . ' -'pe '.direcţule perpendIculare se masoara succeSIV dIstanţele reduse la scară, corespunzătoare ordonatelor şi se înţeapă punctele!; _". se desenează semnul convenţional şi se scrie numărul punctului raportat.
w •

ORIGINALULUI \, După' 'efe~tuar~ .~ăsurărilor ,pe teren şi 'a calculelor necesare întocw.iriL, unui plan topografic, se 'Obţin: \ -. puncte determinate prin coordonaterectangulare, polare şi echeirice; căroralis~aucalculat şi cotele; . -. puncte determinatt! prin măsurări liniare;. '-'. puncte cotate,. dispuse .în ,10. cu.ri . caracteristice şi ~\e suprafaţă, avînd .densitatea necesară reprezentării reliefului;, . ,-.....schiţecu elemente topografice .şi poziţia punctelor, necesare reprezentării planimetriei, hidrografiei şielementelo~de relief.
.

6.3. INTOCMiREA

ŞI DES'ENAREA

I

6.3.1. RAPORTAREA PUNCTELOR DE BAZĂ,

""Pe :originalul planului, topografic se raportează toate punctele 'deterI filinate,în următoarea ordine: se rapottea~ă colţurile , ,-', 'prinfiletoda coordonatelor rectangulare ale reţelei topografice cadrului interior, punctele reţelei rectangulare,
132
~
ţ

şi de ridicare, precum şi toate punctele care au coordonate rectangulare, efectuîndu-se operaţiile prevăzute Ia capitolul 6.2.2; "\ - prin metoda co~rdonatelor polare se raportează punctele 'determinate prin. radie re, efectuîndu-se operaţiile. prevăzute Ia capitolul 6.12.3. Urmărind schiţele întocmite în timpul ridicării, acolo tinde este p1osibil, . se schiţează pe original elementele de planimetrie, de hidrogr~fie şi de re~ief, determinate de punctele r.aportate; ,'.. ,\ '. - prm metoda coordonatelor echence se raportează punctele deter'" min.ate prin abscise şi ordonate, ~fectuîn~u-se ~ operaJiile prevăzute \. l.a capitolul 6.2.4.' De asemene~ urmărInd schiţele mţocID1te în timpulndl-. cării, .se schiţează pe original elementele de planimetrie, de hidrogrMie şi de. relief, determinate prin aceste .. puncte.... '. : . \ . După' raportarea acestor categorn de puncte, se defmlhvează .(i)n'" ginalulşi apoi se întocmeşte oleata. cu puncte'cotate; respcc'tîndJ-se prevederile .menţionate Ia capitolul, 4.3.
6.3.2. îNTOCMIREA ORIGINALULUI îN .CREION .

După raportarea tuturor punctelor pe original şi definiriyaiea aefs" tuia. se trece Ia reprez~ntarea elementelor topografice. Aceasta. se rea .. lizează prin, urmărirea co.ncomitentă. Şi.. ,.s.istematic.ăa ,elem.. nt.elor,. topl[o-. e .. grafice reprezentate pe schiţe cu punctele raportate pe origil1al. . . '. Se identifică,' pe original, punctele care determină poziţia fiecărl ,i element topografic şi se reprezintăel~mentul respectiv prin semne:. coh ..' venţionale, în creion, folosirtdu-seculorilemenţionate. în tab,~lul,. 3.~. în cazul elementelor topografice determinate prin măsurări linia re; .' di~-. tanţele respective se re.duc Ia s~a~ă şi seapJic~ peplan~ îl1acelaşi .mo\d se transpun de pe schiţe pe orIgmal toate elementele topografice"pentr\u, întreaga suprafaţă. La transpunerea pe original trebuie să. s~aplicF; corect semnele convenţionale şi să se respectljl! toate prevederile .men~ ţionate Ia capitolul 3.1. .', După verificarea corectitudinii transpunerii. şi după; cOmplexitater conţinutului, reprezentarea se. completea~ ,cu:' nUmirile topice, datele. caracteristice şi explicative. .. . \ Pe, oleata de puncte cotate se /e-'ompletează punctele careri.,.au fost raportate iniţial şi se interpoleaza curbele de nivel Jespe<;tîndu-sepre1\ .. vederile menţionate Ia capitolul 4.4. ' ..... '1

l

'J

6.3:3. DESENAREA ORIGINALULUI

Originalul planului topografic se desenează cu tuş, îh culorile corespunzătoare elementelor reprezentate 'prevăzute în tabelul 3.2. La executarea desenului, trebuie, să se respecte curigurozitate po~iţia, orientarea şi dimensiunile semnelor convenţionale şi ,a elementelor topografice reprezentate, asigurîndu-se: precizia, corectitudinea, claritatea,.' expresivitatea şi citirea uşoară a planului topografic. Materialele. şi instţumeti.~ tele folo~ite pentru desen au fost prezentate în c,apitolul' 1.2; . Prima operaţie constă În trasarea cadrului int~riorşi a reţelei rectan.,. gulare. Acestea se redau prin linii drepte cu grosimea deO,lmm, uriJ1ă.. rindu-se trasarea riguroasă prin punctele care le definesc.. Restul operaţiilor se execută, de regulă, pe etape.
133

Desenarea punctelor de. bad şi a scrierii constă în: - desenarea semnelor convenţionale ale punctelor reţelei geodezice, scrierea numelor şi a cotelor acestora; _ desenarea semnelor convenţionale şi sCrie, rea cotel r la punctele reţelei topografice, de ridicare şi de nivelment; ...,... electarea punctelor caracteristice şi de detaliu la densitatea s cerută (7-10 pe dm2), desenarea semnelor convenţionale şi scrierea cotelor a~estora ; " ,. . ., 1; - scnerea datelor caractenstIce ŞI exphcatlve ale elementelor topografice; " _ scrierea numirilor topice, respectînd prevederile de la capitolul 2.3.1. La plasarea scrierii cu numele formelor se vor urmări şi formele respective, reprezentate pe oleatacu ,puncte cota te. , \ La desenarea semnelor convenţionale şi a scri~rilor II!-enţionate mai sus trebuie să se respecte prevederile de la capitolele 2.3.2. şi 5.3~ cu caracterele de scriere, precum şi dimensiunile prevăzute îh tabelul 2.2. Desenarea reţelei hidrografice prin semnele conven~ionale corespunzăto~re. Concomitent' cu ~ese~area. acestor~, se pot \ desena şi' o parte dm elementele de plammetne ŞI de rehef care au legătură cu reţeauahidrografică, de exemplu: poduri, baraje, st~vilar6, mori, roţi de irigaţie, diguri etc. . " ,'" ,\ " , Desenarea elementelor de relief,prin semnele convenţ~onale respective, şi scrierea datelor caracteristice ale acestora. De re~uIă, elementele, de relief artific, al, ram,blee, ,debleuri, diguri etc., jse, desenează i împreună cu elementele de planimetrie. \ Desenarea elementelor planimetrice, care constituie majoritatea elementelor topografice, .se execută întîi pentru, reţeaua de\ comunicaţii şi cea de transmisiuni şi apoi pentru celelalte elemente, sfîrşind cu vegetaţia. Se urmăreşte .sistematic 'pe suprafeţe mici, desenatea integrală a elementelor de pe suprafaţa respectivă. După desenarea \ planimetriei se efect~ează o 'verificare de ansamblu a tuturOr elementelor reprezentate şi se fac completările şi corecturile necesare. La desenarea elementelor de hidrografie, de relief, şi de planimetrie, trebuie să se respecte prevederile de la', capitolul 3.1.' Transpunerea curbelor de nivel' se realizează, de obicei, ,prin copiere. După transpunere se verifică concordanţa 'curbelor de nivel cu hidrografia, ,planimetria şi cu elementele de relief. Apoi sel scriu valorile curbelor de nivel, urmărindu-se dispunerea şi densitatea acestora . în rap~rt cupunct~le cotate scrise pe original,. conform pre~eder~lor de la capItolul 2.3.2 ŞI se d~senează curbele de mvel cu tuş, resp~ctmdu-se semnele convenţionale ale acestora.

l

,

e:

,6.3.4. DEFINITIVAREA ŞI VERIFICAREA ORIGINALULUI

După desenarea" elementelor din conţinutul originalului, se desenează cadrul geografic şi celornamental. Dimensiunile lini~re ale minutelor. de longitudine 'şi latitudine se obţiri din raportul dintre lungimea laturilor (la scară) şi valorile unghiulare ale acestora. Prin măsurări grafice se stabilesc poziţiile minutelor şi apoi purictelorcare marchează secundele. Intre cadrul interior şi cel geografic se scriu: valorile reţt(lei rectangular~" n.umele statelor şi unităţilor administrative, numele localităţilor
134

'1 .. reprezen t a te parţi 'al' ŞI d'uecţu"1e c.ă. lor d c; comUnICaţie, respectm d u-se prev~derile de la capitolul 5.4. Apoi se scriu cu tuş negru ins~ripţiile din afara cadrului, respectindu-se poziţiile prevăzute pe figura 5.8 şi conţinutul de la capitolul 5.4. ,,' \' în atlasele de semne convenţionale există modele de completare a. cadrului şi se dau dimensiunile scrierilor. \; La verificarea originalului desenat,. se "urmăreşte: .' - dacă toate elementele topografice smt reprezentate corect. în acest scop se compară, succesiv, originalul cu documentele deb~zăşi cele intocmite -in timpul .,ăsurărilor pe teren, verificîndu-se existenţa, precizia de raportare şi corectitudinea reprezentării; . \ - corectitudinea reprezentătii reliefului,controlind iriterpolarea burbelor de nivel, trasarea corectă pe original şi concordanţa acestota cu celelalte elemente din conţinutul planului; ,' ,\ - scrierea numirilor topice şi a datelor caracteristice şi explicative, privind: plasarea pe plan, dimensiunea şi caracterul scrierii, corJctitudinea din punct de vedere gramatical ; \ - cadrul, privind corectitudinea trasării şi ~ scrierilor pe cadru şi in afara lui; - racordarea cu planşele vecine, in cazul cind lucrarea, este formată din mai multe. planşe. ' După verificarea şi corectarea deficienţelor constatate, se şterg cu. radiera resturile de creion şi murdăria de pe original, se retuşează desenul dacă nu este suficient de compact şi se colorează cu tentă de creion albastru suprafeţele acvatice, iar cu tentă de creion verde,saprafeţele acoperite cu. păduri. ... . ' ' , ,,'1 . în cazul planurl10r topografice la scăn marI, care se execută pe suprafeţe limitate, originalele se intocmesc, de regulă, pe hirtie milimetbcă, aceasta reprezentind minuta originalului. Această' minută se cO~liază pe un material transparent, de obicei folii din material plastic matisat, pe una din feţe, sau calc pinzat. ' '\ Pentru copiere, se suprapune materialul transparep,t peste minuta desenată in creion, se fixează şi se desenează cu tuş. Dacă. se folo$esc folii plastice, trebuie să se' deseneze cu tuş special, cate aderă la' tnaterialul plastic şi .n această situaţie trebuie să se execute toate dperaţiile menţionate la capitolul 6.3.1 - 6.3.4.

l

6.4. LUCRĂRI PRACTICE 1. Să se întocmească planul topografic la, scara 1: 2 000 ctiechidfs-, tanţa curbelor de nivel normale de 0,5 m,pentru zona nord Udreşli. Se dau: -'coordonatele punctelor de sprijin, in tabelul 6.1; - rezultatele niăsurărilor executate. in punctele de SprIjIn şi ţele de detaliu intocmite in timpul ridicării, in tabelul 6.2; - schiţa de detaliu a părţii de nord a satului Udreşti. Se vor executa următoarele operaţii: - codificarea coordonatelor punctelor de sprijin; din tabelul 6.1, astfel: pentru x şi y cu +0,5 n" iar pentru Z, cu + 0,3 n, - n fiind nUInărul de ordine al elevului;

sel

.

..

.

13l

Tabelul 6.1

, Punde ,.e sprijin,
Nr. pc!.

x 4620.0 4120.6 4348.4 4354.8 4433.6 4352.0

y

z 86.7 94.1 86.4 83.7 84.4 85.8-

Nr. pc!.

x 4260.0, 4209.2 4118.0 4136.4 4128.8 ,4064.0 4024.4 4056;8

y

z
85.4 84.9 '.84.3
82.3

Nr. pct.

x
I

y

z

I:J 50 G 51 62 63 64 65

1140.0 1756.0 '1135.6 1240.0 1429.6 1590.4 1728.8

67

1455.60 1379.6 1309;2 1185.6 1042.0
ţ2Ş7.2

75

68
'69 70

76
77 78 79 80

4089.2 1492.0 87.3 405~.4 . 1568.0 87.8 4491.6 4384.9 456~.0
I

cb 614440:0

1776.0 87.3 1365.4 84.8 1317.2 86.9

456~.0 , 1474.8 87.6

71
72 73 '74

83.2 84.4 84.9 86.4

664220.0

87.9 1733.2 "89.2

1213.2 '1418.0

I

\
Tabelul 6.2
1 '1 •

Rezultatele misui"rilor executate' pe teren
I

Nr.

st.

Dist. do

Cote' ~

Nr. st.

m

viza

Unghiuri p.ct. t orizontale

o

I

;I
74.5 71.8 33.6 86.7 86.7 86.6'

Schita

61

62
327
313

o 00 58 00 '44;2;
108 30 82.1 62.4

85.2 89.2 88.7.

61 318 20709 . 319 230 10
322

\...

1

50 "33

Izv. Rece

23030

312 11020

320 264 00 323 289 20 324 30230 325 318 00

~14 116 25 98.0 89.0 315 124 50 112.0 88.8 88.0 8.8:6 316 13830 311 147 30 3io 162 30
317

:~~. ::::.!"~C . ~
L,
[371
J12 3"r

I

48.0 88.7 78.4 .,'S8.5 86.7 86;6
64 63.2 85.4

[25.1 84.9 65.7' 85.8",,, 326 319 20 133.6 ' 84.6

1\

,\:;
"il", ~.

, \

330 332 00 160:0 83.9
329 340 30 106.3 '84.9 328 359 20 63:4 85.3
£22

;

.(27'

321
64 63

183 10 96.8 191 30 .,42.3 000 120
14 00

i 'l
Q

"-.328 "',

'"
)

""'.33&

~ri

~*::
\33,0 1Ilx74

\

142 00 106.8

S9.7 89.8 89.6 86.5 86.4 85,7
102

124
125

126 127 128
102

135.4 85.9 20 20 190.0 85.8 23 30 137.8 85.4 2400 92.6 85.8, 2900 117:2 86.3 45 20 162.3 86,7 46 30 ~24.8 86.4' 5040 9~.1 86.1 70 10 .120.4 86.8
87 50

:?"

123 149 00 137.2 104 154 00 106.0 134 160 30 71.6 135 174 20 134.8 136 18~ 30 }8.5

etJciu~;OKm
,132 129 ,
I

J

"
/'10 I '
1

129 130 131 132 143 118

137 18,6' 40 '. 72:0 86.3 138 201 10 66.4 85.6 111 211 00 140.0 87.2'
139, 221 20

De

/

£'/35
.f'JG ~~

/
1Zi;

;127
I

n:2

86.4 -:::=B~
I
?O

140 273 30 141 281 00 142 33900

9130

40.5 .94.4
90.0

86.6 S7.2 89.5

32.3 85.3 75.8, 86.1 75.1' 84.8

0

H6~?ri~~n

,,

0,7,

,/lZ ~
B :.
1/ 3IJ "

6

~~G\l\)"~"57

/I~"
f,~

t

3'
1~" $ fJ

1~rl'i¥O

"

1--1'-2

178,
'17.

1''101

121 13320

136

Tabelul 6.2 (continuare)
\

Nr. st.

Pct. vizat

Unghiuri orizontale O I

Dist.
do

Cote

z
m
.

Schiţa

m

Nr. st.

Pct. vizat

Unghiuri orizontale o /

Dist. do m

Cote

z m

62

61 133 340 338 337 331 332 333 339 336 335 334

o 00
47 00
123 10 143 30 15230 191 00 194 00 238 00 270 00 315 30 316 10 317 00 180.0 70.0 127.2 61.6 77.6 85.8 84.2 83.7 83.7 83.6

71

70 341 342 ,.345 232 343 234 235 344 346

O 00
O 30 20 00 24 30 26 00 59 50 62 00 96 00 103 20 108 00 272 10 277 20 299 30 315 00 315 30'121.0 87.2 39.2 138.0 61.5 85.2 107.2 85.2 27.8 134.1 65.8 142.6 181.~ 84.1 .81.3

81.2
82.9 83.4 81.1 83.2 83.1 81.0 82.5 85.5 84.3 85.2 84.2 84.1

104~0 '83.7 56~0 51.2 67.6 135.7 200.6 83.6 83.9 83.9 86.2 86.4
.

347 351 348 "350 352

66

65 151 152 153 112 111 110 103 154 155 156 157

o

00
75.6 96.4 58.2 45.0 70.0 113.6 106.0 75.7 124.0 56.1 90.0 88.6 89.2 of
o'

76
,'92

51 161 106

o

00
104.8 52.0 101.0 68.0 90.0 90.2 88.8, 87.2 87.4 87.1
A

8 30 38 30 85 40 136 40 176 25
(

24 20 79 '10 165 30 187 20 251 40' 291 .10 301 20 315 40 330 30 349 50

,
~

,Pd,Negraşl
\0

91.3
93.6 93.1 93.2 88.9 88.5 87.3 88.2 87.2

.11

Ilo 11°

o:!

1'57
(jss
..••.

245 244 162 '. 163 '164 165 166 167

=~I~

= =o)'" 'ffo o;
ilO"! Ilo
II

ot

II" :...•~.IIO

4 011 25 Lo1 II OJEo:
1

!

i65' .. !f&I";~J

. ~'- -

197 00 218 00 234 10. 275 40 277 00 327 10 000

oi'S* :
o:
~1Q3
A

.....
; /11I

95.287.3
50.3" 100.5 110.6 82.7 87;7 87.6... 88.0 88.5

"'-~.

1~

~~l; 1!:/2'l
ft2
A

n

__ --hO
I67•.•.. LC D

't

l

r",r;

a.rier'i

65

66

....'!!.~..........• 192 .
o II 00 0110 II

72

69
252

O 00
76 20 96.4
252'\ '

o;
o>

~

192

110 00

44.0

87.3

;157

193
;

234 30

70.6

88.2

~5f

~Io 0110

OE
:="15&

253

113 30
..

66.0

85.3

.25.1 \

\

\

1B7

Tabelul 6.2 (continuare)

I

'

Nr. It.

U"8IUuri Pct. orizontale viza o

,

Diat.

d.
m

Cot z
m

Schi,.

Nr. at.

UD.1Uuri ~t. orizont.le Vlut o I

Diat.

d.
m

Cote z
m

Schi'a

70

71 233 231 223 222 224 225 226 227

000 17 40 69 20 79 30 95 25 109 50 12400 133 00 139 00 62.0 81.2 85.6 28.0 162.0 176.2 168.0 58.0 83.3 83.5 82.1 81.4 82.2 81.7 82.1 82.2

79

62 181

000 58 40 6800 40.0 91.7
\

8i.

8
~'J.tlfwt.

u'i ~ .•. i

fi

, 'Wla. : i iTera.. :

-lf..... 1,. .P.!.. •.• . ii .••.••.

182 183 184 185 186 187 188 189

75 10 '167.8 9220 110 50 111 20 121 50 208 20 32500. 000 51 40 108 10 162 30 242 50 265 10 291 10 35350 140.0 48.0 96.0 97.2 82.0 81.5 57.1 179.6 156.4 103.8 72.0, 43.7 46.3

c't.;. ••
.fII

"In; '...... fI,;.",

/,. i

I 86.6 I 87.1
86.5 86.2 84;8 8~.8
,1

I 85.9
I

85.2

\..
!

.,.

I
1

68

67 171 Il 172 173 174 175 176 177

000 3720 53 10 59 10 99 20 209 30 283 00 319 20 348 50 000 24 30 45 20 108.0 25.3 94.8 ,120;0 85.4. 122.4 156.4 89.6 55.7 79.5 97.2 89.5 122.8 86.3 86.9 86.2 85.2 85.4 85.7 84.3 85.1
. , tIS

69

68 238

86\3
85.6 85.~ '831

t
.

l i'" 1
fii
,.

237
o

.111

236 230 229 228 239

j'"

•. 1:. Jlf

'11I

.nI

f ...~.
.", ~
, ~o

1\0 1\",

83.7

I I
\
,

,.

83.~ 84;6

63

64 101 178 179 105

'"

~.'''27 l.
.

84.2
85.4 85.8

''''('''0
o.

/

56 30
92 20 000 104 30 170 10 228 44 283 30

/

A'" ~4_.:,. IlS
",0

\

'.0

'om

74

68 247 246 249 250

34.0

86.8 86.6 86.2

46.0
48.0 42.0

85.7

138

~

I

cu

codificarea cotelor z ale punctelor
+0,3 n;

de detaliu din tabelUl 6.2,

- raportarea "punctelor de sprijin prin metoda coordonatelorI rec:tangulare; - raportarea punctelor de detaliu prin metoda coordonatelor JOlare; J - întocmirea originalului planului topografic în creion; - întocmirea oleatei cu puncte ;cota te; -' ,desenarea planului topografic în tuş. Originalul se întocmeşU,tpe hîrtie de desen, format A (420'x 297 mm), aşezată cu latura lungă Yn poziţie orizontală. Cadrul 3interior va avea 360 x 250 mm, stabilit pe reţeaua rectangulară, rămînînd pînă la margine un spaţiu de 22 mm la nord, 25 mm la sud, 40 mm la\':est şi 20 rom la est. Coordonatele cadrului interior se stabilesc astfel: latura de nord: X7~ - 20,0; latura de sud: x70 + 20,0; latura de vest: Y 71 + 7,0; latura de est:, Y77 -7,0. Valorile obţinute se rotunjesc la zeci de metri, păstrîndu-se diferenţele A x= 500 m;!J.y = 720 m. , " Pe original se trasează cadrul interior, reţeauarectângulară (la intervale de '100 m) şi cadrul ornamental conform preCizărilor~e la capitolul 3.2 şi 3.3; se, raportează punctele de sprijin şi de. detaliu, se întocmeşte şi se desenează originalul respectîndu-se' indicaţiile ~e la capitolul 6.2, şi 6.3. ' I Oleata cu puncte cotate se întocmeşte conform prevederilor (le la subcapitolele 4.3 şi 4.4. Scrierile se vor executa astfel: - Udreşti, roman drept, minuscul h = 5,0 mm; - DI. Carierii, Pd. Negraşi, bloc drept, minuscul, h =4,0 mm; - Izv. Rece, Balta Verde, cursiv, minuscul,h = 3,Omm; - datele caracteristice" explicative şi valorile? conform tabelului 2.2. 2. Să se deseneze originalul de teren al planului cadastral prezentat în figura 5.15, pe hîrtie de desen sau ,pe folie transparentă selllitnată, formatA. . Desenul se va executa cu tuş negru. \ ' 3. Să' se deseneze originalul de teren al hărţii topografice la, Iscara 1 : 25000; prezentat în figura 5.12 pe hîrtie de desen sau pe folie transparentă semimată, format A.. Desenul se va executa în' tuş, re~pectîndu-se culorile prevăzute m tabelul 3.2.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->