Sunteți pe pagina 1din 92

, Cartografia este ştiinţa care se ocupă cu construcţia planurilor şi hărţilor topografice,

cuprinzînd:
- desenul cartografic, prin care se stabilesc normele de reprezentare a elementelor topo-
grafice' de pe suprafaţa terestri pe plan, referindu-se la conţinut, semne convenţionale, inscripţii,
baza matematică şi geodezică etc.;
-:- proiecţiile cartografice, respe'ctiv procedeele matematice prin care se realizează repre-
zentarea suprafeţei elipsoidului(sferei) pe plan;
.;.. editarea planurilor şi 'bărţilor topografice, adică studierea procedeelor de redactare,
cartografi ere, reproducere şi multiplicare, pentru obţinerea planului sau' hărţii topografice impri-
mate. Planul sau harta obţinută in urma editării, este documentul fundamental pentru executarea
lucrărilor de cercetare, proiectare şi construcţii in diferite domenii de activitate şi pentru, editarea
planurilor şi hărţilor tematice.

Scurt .istoric. Cartograrm a apărut din cele mai vechi timpuri şi s-a dezvoltat, concomitent cu '
alte ştiinţe: astronomia, geografia, geodezia, matematica.
Din antichitate s-au păstrat unele reprezentări cartografice, dintre care pot fi amintite
cele din Egipt, Mesopotamia, China (unde apare pentru prima dată raportul de scară). In Grecia,'
Ptolemeu a elaborat "Ghidul geografic", lucrare compusă din opt cărţi, in care se dau informaţii
de intocmire a hărţilor, precum şi tabele ,cu poziţia a peste 8000 localităţi, dintre care circa
40 sînt în Dacia. Hărţile şi tabelele cu poziţia punctelor sint' exprimate pentru prima dată prin
coordonate geografice (latitudine şi longitudine) cu originea la' ecuator. In Imperiul (Roman s-a
elaborat harta denumită "Tabula Pentingiană" sub forma unor fişii pe anumite itinerarii, fiind'
'reprezentate prin semne convenţionale: fluviile, oraşele, şoselele, drumurile, reşedinţele guverna-
torilor, farurile de navigaţie, hanurile, păşunile etc.
In evul mediu cartograrm se dezvfdţă in continuare, remarcindu-se hărţile chineze întocmite
al diverse destinaţii (funciare, politico-administrative, militare), elaborindu-se sistemul de multi-
plicare şi imprimare in culori. Merită a fi menţionată şi harta geografică bizantină,cuprinzind
Palestina, realizată in jurul anului 938. începînd din secolul al X-lea în Europa apar nume-
roase lucrări cartografice care au servit' la efectuarea marilor călătorii şi descoperiri geografice.
Pe teritoriul ţării noastre s-au realizat hărţi cu caracter informativ pînă în secolul al XVII-lea.
Un pas important in' dezvoltarea cartografiei il constituie realizarea hărţii Munteniei - 1'700, a
stolnicului Constantin Cantacuzino Şi'~ hărţii Moldovei -1737, a domnitorului Dimitrie Cantemir.
După anul 1840 se fac ridicări geometrice in vederea întocmirii hărţiilor, realizindu-se hărţi
la scara 1 :57600 pentru Oltenia, Muntenia"Moldova, Transilvania, Bucovina,' Basarabia şi
Do~rogea. ,.
Din 1863 apar primele forme organizate, care in 1868 se legiferează şi se dezvoltă consti-
tUind embrionul Institutului Geografic Militar, respectiva actualei Direcţii Topografice Militare,
acestea fiind primele instituţii româneşti destinate a executa lucrări geodezice, topografice şi carto-
grafice. In perioada 1873-1899 s-au întocmit hărţi la scara 1 :20000 pentru Moldova şi

"

I
i

Muntenia - p,înă la meridianul ZimniceB;- şi la scara' 1 :10000 pentru Dobrogea, in proiecţia


Bonne. Pe baza acestora' pină în anul 1916 s-au intocmit hărţi la scările 1 :50000, 1 :100000 şi
1 :200 '000 şi s-au transformat hărţile existente, În proiecţie Lambert. Din anul 1896 s-au înfiinţat
şcoli pentm pregătirea cadrelor de specialitate.
După primul răZboi mondial s-a continuat activitatea şi În anul 1932 s-a adoptat o nouă bază
ştiinţifică -- proiecţia stereografică cu plan secant, pe elipsoid Hayford. Pe această bază a
continuat lucrările de întocmire şi actualizare a hărţilor pină În 1951 cînd s-a introdus proiecţia
Gauss-Kruger pe elipsoid Krasovski.
în perioada 1951-1970 s-au realizat hărţi pe întreg teritoriul naţional la scările 1 :25000,
1 :50000, 1 :100000, 1 :200000 şi 1 :500000, şi planuri topografice pentru toate oraşele la scă-
rile 1 :10000 şi ,1:5000. Modernizarea acestora s-a realizat în perioadal 1971-1986 obţinîndu-se
hărţi unitare privind precizia, conţinutul şi modul de reprezentare, lucrări cu nivel calitativ mondial.
După ,1987 a inceput actualizarea acestora.
Tot în această perioadă s-au realfzat planuri topografice pe o Însemnată suprafaţă, necesare
economiei naţionale: agricultură, silvicultură, exploatarea resurselor naturale, planuri şi bărţi
tematice.
în 1970 s-a adoptat proiecţia stereo grafică cu plan unic secant, pe elipsoid Krasovski, pentnJ
executarea lucrărilor la scări mari necesare economiei naţionale.
Capitolul 1

NOŢIUNI INTRODUCTIVE DE DESEN CARTOGRAFIC

,
\


1.1. DEFINIŢIA ŞI SCOPUL
DESENULUI CARTOGRAFIC

Desenul cartografic face parte din desenul tehnic, fiind modul de


reprezentare a elementelor topografice de pe teren. Acesta cuprinde
scrierea cartografică, semnele convenţionale pentru reprezentarea plani-
metriei, hidrografiei şi altimetriei pe planurile şi hărţile topografice, precum
şi pe hărţile speciale.
Pentru a răspunde multiplelor condiţii impuse, planurile şi hărţile topogra-
fice trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
_. elementele reprezentate" inscripţiile şi datele cifrice să corespundă
cu cele din teren ca poziţie şi valoare, asigurînd astfel precizia şi
autenticitatea lor;
- să fie clare, uşor de. citit şi expresive.
Aceste cerinţe se realizează prin folosirea unor metode de Întoc-
mire precise şi eficiente şi prin asigurarea unei calităţi grafice ridicate.
În acest sens, desenul are o importanţă deosebită pentru realizarea
clarităţii şi expresivităţii hărţilor şi planurilor.
Desenul cartografic a avut o evoluţie continuă. Un rol deosebit În dez-
voltarea modului de reprezentare a elementelor de pe teren, respectiv a
desenului cartografic, l-au avut atlasele de semne convenţionale. Acestea s-au
elaborat în funcţie de scara, scopul şi conţinutul hărţii. După anul 1951 s-au
elaborat atlase de semne convenţionale pentru toate scările: 1 : 500, 1 : 1 000,
1 : 2000, 1 : 5000, 1 : 10 000, 1 : 25000, 1 : 50000, 1 : 100000, 1 : 200000,
1 : 500 000, 1 : 1 000 000. Atlasele conţin semne convenţionale, caracterele şi
dimensiunile scrierilor, modele de cadru, explicaţiile privind aplicarea semnelor
cqnvenţionale, abrevierile etc. Atlasele s-au îmbunătăţit continuu, asigurîndu-se
concordanţa cu conţinutul hărţii şi cu atlasele folosite pe plan mondial.

1.2. MA 'fERIALE ŞI INSTRUMENTE PENTRU DESEN

1.2.1. MATERIALE PENTRU DESENUL CARTOGRAFIC

Hîrtia milimetricăeste hîrtie de desen opacă sau transparentă (calc, folii


plastice) împărţită în. pătrăţele prin linii longitudinale şi transversale colorate,
distanţate la 1 mm. La intervale de 5 mm, 10' mm şi 50 mm, liniile sînt îngro-
şate progresiv, uşurînd astfel raportarea punctelor, a distanţelor şi respectiv
numărarea pătrăţelelor. Se foloseşte pentru originalele planurilor topografice,
pentru grafice şi pentru schiţe. Pe hîrtie milimetrică nu se Întocmesc originalele

5
care trebuie să se păstreze timp îndelungat. După executarea originalului pe
hîrtie milimetrică, acesta se copiază pe hîrtie de calc sau pe folie plastică
transparentă, pentru multiplicare.
Hîrtia aIbă pentru desen se foloseşte pentru întocmirea originalelor planu-
rilor şi hărţilor. Ea trebuie să fie densă, rezistentă, cu nuanţă uniformă şi fără
pete sau încreţituri. Calitatea hîrtiei, de desen se încearcă prin trasarea
repetată de linii cu un creion cu mină tare (3 H) şi ştergerea lor cu radieră,
după care în locul respectiv se desenează cu tuş; folosind trăgătorul şi peniţa
,topografică. Liniile desenate trebuie să fie compacte şi uniforme, iar tuşul
să nu se întindă. '
Hîrtia de desen trebuie să se păstreze în încăperi cu temperatură constantă
(18-20°C), ferită de umezeală, pentru evitarea defo,rmărilor. Pentru desen,
hîrtia se fixează pe planşetă sau pe un suport nedeformabil, în funcţie de scop
şi dimensiuni. Originalele care nu se păstrează timp îndelungat se întocmesc
pe hîrtie necaşerată sau caşerată pe pînză. în acest caz, în timpul lucrului
hîrtia se fixează pe planşetă cu pioneze, cu hîrtie gumată sau prin lipirea
marginilor.
Originalelecare trebuie să se păstreze se întocmesc pe hîrtie caşerată
(lipită) pe un suport rigid: placă de zinc, aluminiu, material plastic etc. Suportul
trebuie să se prepare pentru caşerare prin granularea şi degresarea ambelor
feţe, asigurînd astfel aderenţa hîrtiei la suport. Lipirea se execută, de regulă,
cu o pastă formată din aracet şi amidon.
Pentru menţinerea planeităţii, hîrtia se caşerează pe ambele feţe ale supor-
tului: pe una se lipeşte hîrtia de 'desen, iar pe cealaltă o hîrtie (de susţinere)
de calitate inferioară, dar cu rezistenţa şi grosimea egală cu cea a hîrtiei de
desen. Hîrtia se umezeşte înainte de caşerare pentru asigurarea uniformităţii.
Pe placa suport şi pe una din f~ţele hîrtiei (de desen şi susţinere) se întinde
în strat subţire şi uniform din pasta de lipit cu ajutorul unei pensule, apoi
se aplică hîrtia pe placă şi se întinde cu ajutorul unui rulou, după care se pre-
sează. Suporturile presate şi uscate se verifică, urmărindu-se planeitatea,
caşerarea integrală şi uniformă a hîrtiei pe ambele feţe, lipsa petelor,' zgîrie-
turilor şi ştersăturilor.
Hîrtia de calc este transparentă, folosindu-se pentru copierea desenelor
întocmite pe hîrtie milimetrică sau pe hîrtie albă. De asemenea, se utilizează
pentru întocmirea diferitelor proiecte şi piese tehnice. în lucrările topogra-
fice se foloseşte pentru întocmirea şi copierea originalelor planurilor, pentru
întocmirea oleatei cu puncte cotate, a oleatei numirilor topice, a machetei de
culori, a benzilor de, racordare etc.
Hîrtia' de calc este de mai multe feluri:
- subţire, folosită pentru desene în creion şi pentru schiţe;
- obişnuită, pentru copierea diferitelor proiecte şi piese tehnice;
- de calitate superioară, pe care se copiază planurile pentru multiplicare
şi se întocmesc: oleata numirilor topice, macheta de culori şi benzile de
racordare; ,
- pînzată, formată dintr-o pînză fină impregnată cu o pastă albăstruie
care permite desenarea pe una din feţe; se foloseşte pentru planurîle care tre-
buie să se păstreze şi să reziste la copieri repetate, precum şi pentru întocmirea
oleatei cu puncte cotate .
. Hîrtia de calc pînzată şi cea de calitate superioară tinde să fie înlocuite cU
folii din materiale plastice transparente.
Foliile plastice din poliester se utilizează pentru' desen şi pentru reproduceri
cartografice. Acestea sînt transparente, matisate pe lţna sau pe ambele feţe,

6
avînd grosimi de O,l ... 0,25 mm. F oliile plastice cu reţea milimetrică im pri-
mată Într-o culoare pală (inactinică), se folosesc la întocmirea planurilor topo-
grafice, asigurînd multiplicarea directă. Foliile. pl'astice trebuie să aibă în
general, următoarele caracteristici :
_ deformări minime ale dimensiunilor, la variaţii de temperatură ŞI
umiditate;
- rezistenţă la rupere şi îndoire;
- transparenţă maximă; ~
_ să permită scrierea cu crei'onul, ştergerea cu gumă şi desenul cu tuş pe
suprafaţa matisată; .,
- să se menţină desenul cu tuş.
Pentru desen se foloseşte tuş special, care trebuie să facă o bună aderenţă
cu suprafaţa foliei plastice şi să se menţină culoarea compactă. în lucrările
cartografice foliile plastice se utilizează pentru întocmirea oleatei cu puncte
cotate, a machetei de culori şi pentru lucrări de carto-reproducere.
Hirtia heliografică sau ozalidul, se foloseşte pentru multiplicarea pla-
nurilor desenate pe hîrtie de calc sau pe folii plastice transparente. Este
sensibilizată pe una din feţe. Copierea se -execută prin expunere la lumină,
cu ajutorul unui aparat numit heliograf. După expunere se developează cu
vapori de amoniac, obţinîndu-se imaginea desenului.
Creioanele se utilizeăză pentru întocmirea planurilor originale şi a
schiţelor. Se folosesc creioane obişnuite sau pixuri cu mină neagră. Gra-
dul de tărie al minelor este notat prin numere şi litere, astfel:
- cu mine moi: B, 2B, 3B 6B;
- cu mine tari: H, 2H, 3H 6H;
- cu mine intermediare: HB, F.
Tăria minei se alege În funcţie. de calitatea hîrtiei şi de caracteristi-
cile desenului.
Creioanele colorate se folosesc pentru evidenţierea diferitelor supra-
feţe, după anumite norme; de exemplu, pentru macheta de culori, pen-
tru planurile geologice etc.
Peniţele se folosesc petru' trasarea liniilor şi executarea inscripţiilor.
Pentru desen se utilizează peniţe topografice, peniţe redis şi peniţe cu vîr-
ful plat. .
Peniţele topografice sînt mici şi bine ascuţite, utilizÎndu-se la executarea
desenului cartografic: semne convenţionale, curbe de nivel, inscripţii, precum
şi a desenelor tehnice fine. Liniile trasate pot avea grosimi minime de 0,1' mm.
Peniţele redis au vîrful Îndoit sub formă. de cerc, cu diametrul de 0,5;
0,75; 1,00; 1,5; 2, ... ,5 mm, iar pe spate ~u o lamă metalică sub care se
introduce tuşul. Grosimea liniilor trasate este egală cu diametrul cercului din
vîrful peniţei. Peniţele redis se folosesc pentru scrierea pe documentaţia anexă
a planului topografic.
Peniţele cu vîrful plat sînt asemănătoare peniţelor redis, cu lăţimea vîr-
fului de 0-,5; 0,75; 1,0; 1,5 şi 2,0 mm.Se folosesc pentru trasarea cadrelor
,formate din linii groase.
Gumele (radierele) servesc pentru ştergereacreionului, a tuşului şi cură-
ţirea planşelor. Prin ştergere nu trebuie să se roadă hîrtia şi să se Întindă gra-
fitul.Pentru ştergerea' creion ului şi curăţirea planşelor se folosesc gume
moi, iar pentru ştergerea tuşului se folosesc lame metalice şi gume tari. Gumele
tari pot fi şi sub formă de creion cu mină din gumă, care se folosesc pentru
ştergerea locurilor Înguste. Locul şters cu gumele tari trebuie satinat, pentru
ca tuşul să nu se Întindă În fibrele hîrtiei.

7
Tuşul este în stare lichjdă sau solidă. Tuşul lichid trebuie să fie
fluid, fără reiiduuri, să nu se decoloreze, să aibă culoare intensă şi să
nu se întindă.
Originalele planurilor şi hărţilor topografice se desenează cu tuş
negru, verde şi sepia, culorile fiind diferenţiate după elementele topo-
grafice reprezentate.
Pentru desenarea pe folii din material plastic se folosesc tuşuri spe-
ciale - preparate chimic - de aceleaşi culori. Acestea trebuie să facă
o bună aderenţă cu suprafaţa foliei pentru ca desenul să se menţină
compact.
Acuarelele sînt formate dintr-o materie colorantă şi un liant, pre-
zentîndu-se sub formă de pastile sau în tuburi. Culoarea se prepară în
farfurioare albe, in care. se pune apă curată şi progresiv cite puţină acua-
relă luată cu ajutorul pensulei,pînă se obţine nuanţa dorită. Se folosesc
pentru colorarea diferitelor suprafeţe de pe planuri şi hărţi.

1.2.2. INSTRUMENTE PENTRU DESEN

Planşeta serveşte pentru întinderea şi fixarea hîrtiei de desen, avînd


suprafaţa plană şi netedă. Se c(mfecţionează din lemn de tei, cu margi-
nile din fag aburit, pentru evitarea deformărilor.
Planşeta poate fi aşezată pe un suport special sau pe masa de lucru.
Planşetele fixate pe suport sînt de dimensiuni mari - pînă la 200 x
125 Cfi - avînd montate rigle şi dispozitive pentru trasarea liniilor.
Suportul acestora permite fixarea planşetei în diferite poziţii, convenabile
executării desenului. .
Pentru executarea desenelor de dimensiuni reduse se folosesc planşete
portabile, care se aşază pe masa de lucru. .
Teul este confecţionat de obicei din lemn de păr, fiind format din lineal
cu lungimi de 530, 730, 1 000, 1 250 şi 2 000 mm, care are la capăt o placă
mai groasă fixată perpendicular. Capul poate să fie fix sau mobil, adică format
din două plăci, una fixă şi una mobilă, prinse între .ele printr-un şurub cu piu-
liţă, Muchiile linealului trebuie să fie drepte, paralele şi netede, iar muchia
interioară a plăcii fixe a capului să formeze cu muchiile linealului unghiuri
drepte,
. Cu teul se pot trasa linii drepte, paralele cu laturile planşet~i, fixînd
muchia interioară. a plăcii f1xe a capului pe marginea din stînga a planşetei
şi deplasînd-o succesiv, în funcţie de poziţia liniilor ce se trasează. Pentru
trasarea liniilor înclinate faţă de laturile planşetei, placa mobilă de la capul
teului se fixează Ia inclinarea respectivă; capul teului se scoate pe marginea
din stînga a planşetei şi se deplasează succesiv pentru trasarea liniilor.
Echerele au formă de triunghi dreptunghic cu unghiurile ascuţite de 30,
45' şi 60?, fiind confecţionate din lemn, din metal sau din material plastic. Ele
servesc pentru trasarea liniilor drepte de diferite mărimi şi în diferite poziţii.
Trusa de compaS' conţine. mai multe piese care servesc pentru desenarea
în creion şi în tuş a liniilor şi cercurilor şi pentru raportarea distanţelor. Piesele
principale din trusa de compas sînt:
, - compasul (fig. 1.1), folosit pentru trasarea cercurilor şi arcelor de cerc,
este format din două picioare articulate, îmbinate la partea superioară. Unul
din picioare are un vîrf metalic, care se fixează în centrul cercului, iar la
celălalt picior se..~ontează dispozitivul cu mina de creion sau cu .trăgătorul

8 ,,;".
Fig. 1.1. Compas. Fig. 1.2. Corn pas Fig. 1.3. Fig. 1.4.
rnicrornetric. Corn pas distanţier. Balustru.

pentru tuş. În trusă se află un prelunghor pentru unul


din picioare, care se montează pentru trasarea cercu-
rilor cu rază mare;
- compasul micrometric (fig. 1.2) se foloseşte pen- I
tru raportarea distanţelor pe original, fiind format din
două picioare îmbinate la partea superioară. Este pre-
văzut cu un şurub micrometric, pentru fixarea precisă
I
a distanţelor dintre vîrfurile sale;
- compasul distanţier (fig. 1.3) este format din
două picioare îmbinate la partea su'perioară, care au
la capete vîrfuri metalice. Se foloseşte pentru rapor-
tarea' distanţelor de pe scara grafică sau de pe riglă,
pe original;
- balustrul (fig. 1.4) serveşte pentru desenarea cer-
curilor mici, cu raza de 0,3 ... 10' mm. Este format
dintr-un ac de oţel în jurul căruia se roteşte un picior
la care se montează dispozitivul cu mina de creion sau
cu trăgător. Piciorul se poate apropia sau depărta de
ax cu ajutorul unui şurub micrometric. în desenul carto-
grafic balustrul se foloseşte pentru desenarea semnelor
convenţionale circulare ale punctelor cotate,. 'conduc-
telor, gardurilor vii, pădurilor, livezilor etc.; Q b c
-, trăgătorul (fig. 1.5) se foloseşte pentru trasarea

I în tuş. a liniilor de diferite grosimi. Este format


dintr-un mîner la care sînt montate la partea infe-
rioară două lame de oţel, care se pot apropia sau
. Fig. 1.5 Trăgătoare:
a - trăgător Sillplu;
b -trăgător dublu;

i,
1
depărta cu ajutorul unui şurub micrometric, pentru'
stabilirea grosimii liniei ce se trasează. între lame1e
c - trăgător mobil.

!
;1
9
de dţel se introduce tuşul. Sînt şi trăgătoare duble, cu două perechi de lame,
pentru trasarea liniilor par.alele şi trăgătoare mobile pentru trasarea liniilor
curbe. în desenul cartografic se folosesc trăgătoarele fixe Cu o pereche
delame pentru trasarea cadrului şi a căilor de comunicaţie reprezentate
printr-o linie, trăgătorul cu două perechi de lame pentru trasarea căilor
de -comunicaţie reprezentate prin două linii şi trăgătorul mobil pentru
trasarea curbelor de nivel.
Trusa Rotring (fig. 1.6) se foloseşte pentru executarea desenului În tuş,
Înlocuind În anumite cazuri peniţa topografică şi trăgătoruI. O trusă este
formată de obicei din patru tocuri, avînd vîrfuri cu grosimi de la 0,1. .. 0,5 mm.
Fiecare, toc are un dispozitiv de desen format dintr-un ac capilar şi un rezervor
de tuş, construit pe principiul stiloului. Dispozitivul de desen se poate ataşa
la compas pentru desenarea cercurilor. După folosire dispozitivul de desen
trebuie spălat, pentru a nu se Înfunda acul capilar. Se foloseşte tuş special,
care trebuie să fie fluid şi fără reziduuri.
Rotringul se poate utiliza pentru desenarea semnelor convenţionale, tra-
sarea cadrului, trasarea curbe lor de nivel şi executarea inscripţiilor; dese-
nul se execută mai uşor şi liniile trasate Îşi păstrează grosimea.
Trusa Graphos (fig. 1.7) se foloseşte' pentru executarea desenului În tuş,
Înlocuind tocul şi peniţa topografică. O trusă este formată din:
- un toc care are rezervor pentru tuş şi dispozitiv de montare a peniţelbr;
- cinci sbrturi de peniţe (A, O, N, T şi Z) care se schimbă În funcţie
de caracterul desenului. .
În desenul cartografic se folosesc peniţe din sortul A; O şi Z, cu care se
poate executa scrierea şi trasarea liniilor cu grosimi cuprinse Între 0,1 şi 5,0 rom.
Şabloanele pentru scriere sînt confecţionate din material plastic, sub formă
de rigle, avînd perforate literele alfabetului (majuscu1 şi minuscul), cifrele şi
semnele de punctuaţie. Şabloanele sînt construite În general pentru scriere
bloc filiform şi bloc (Înclinat şi drept) de diferite dimensiuni. Scrierea se
execută cu rotringul. În lucrările cartografice se folosesc de regulă,
şabloane de dimensiunile 2,0, 2,5,' 3,5 şi 5 rom.

Q b

Fig. 1.6. Rotring:


a - dispozitiv de desen; b - rezervQr pentru tuş.

Fig. 1.7. Graphos:


a - peniţa; b - dispozitivul de montare a peniţei; c - tocul.

10
Florarele (fig. 1.8) sînt confecţionate din lemn sau material plastic, avînd
forme şi tăieturi corespunzătoare pentru trasarea diferitelo,r curbe. Se folosesc,
de obicei, pentru racordarea aliniamentelor <;jiilor de comunicaţie şi
pentru trasarea curbelor complexe, desenul executÎndu-se de obicei cu rotringul.

Instrumentele de desen trebuie să se păstreze curate, după întrebuinţare


se şterg cu o cîrpă moale, apoi se aşează la locul lor În trusă sau penal'.

1.2.3. IN~RUMENTE PENTRU MĂSURAT

Pentru executarea desenului topografic, În afară de instrumentele şi


rechizitele pentru desen, sînt necesare şi anumite instrumente pentru
măsurarea lungimilor, a unghiurilor şi pentru mărirea şi reducerea dis-
tantelor;
Dublul şi triplul decimetru (fig. 1.9) sînt confecţionate din lemn, metal sau
materiale plastice, avînd ambele muchii ascuţite şi gradate, una În cen-
timetri şi milimetri, iar a doua În centimetri, milimetri şi jumătăţi de
milimetru. Se folosesc pentru măsurarea şi raportarea distanţelor pe plan.
Rigla de reducţie este confecţionată din lemn sau material plastic;
are lungimea. de 30 cm' şi secţiunea triunghiulară, cu şase muchii
gradate pentru scări diferite, de obicei: 1: 1 000, 1: 2000;1 : 2500;
1 : 50QO. Se foloseşte pentru măsurarea şi raportarea pe plan a distan-
ţelor la scările respective ..
Rigla metalică este confecţionată dintr-un aliaj cu coeficient mic
de dilataţie, cu lungimi de 50; 70 sau 100 cm, avînd una din muchii
teşită şi cu gradaţiile gravate În centimetri şi milimetri. Unele rigle au
gravată pe faţă o scară grafică transversală (fig. 1.10) cu baza 10,
altele au gravate scări grafice transversale pe ambele' feţe, cu baza
1 : 10-1 : 20; 1: 25-1 : 50. Rigla metalică se utilizează pentru trasarea
cadrului, a reţelei rectangulare şi pentru măsurarea şi raportarea pe
plan a punctelor şi distanţelor.
,,,;'

CC~
t2!.~ UlOOC
'Fig.

Fig. 1.8. Florare.


1.9. Dublu decimetru.

O OS
11
DOl 001
l
-
cn
o
f
"
~ ,
t o
o
I o IZ
s
= 111
o •• S
.•..
ti
•,
1.
I
j
~
z
\
100 O 200 400 GOOm
Fig. 1.10. Scara grafică transversală.

11

~.:- .._,,.. ....


Fig. 1.11. Cornpas cu tije.

Compasul cu tije (fig. 1.11) este format dintr-o tije


metalică sau de lemn, pe care culisează două mufe În
care se montează vîrfurile metalice. Ambele mufe au
şuruburi de blocare, una avînd şi şurub micrometric
pentru deplasarea longitudinală. Se foloseşte pentru
măsurarea şi raportarea pe plan a distanţelor lungi,
În special a cadrului planurilor. Se utilizează Împreună
cu rigla metaIică.
Compasul de reducţie (fig. 1.12) permite trans-
formarea directă a distanţelor de Ia o scară la alta,
pe baza principiului proporţionalităţii laturilor triun-
ghiurilor asemenea - opuse la vîrf. Este compus din
două braţe identice, cu vîrfuri metalice Ia ambele ex-
tremităţi, prinse printr-un dispozitiv de fixare culisa-
bil. Pe braţe sînt gravate valorile raportului de scară,
iar pe dispozitivul de fixare este gra vat un indice.
Raportul de scară se obţine prin aducerea indicelui
de pe dispozitivul de fixare În coincidenţă cugrada-
ţia corespunzătoare gravată .pe braţul compasului şi
prin blocarea şurubului. Raportul fixat se păstrează
indiferent de deschiderea braţelor compasului.
Raportoarele sînt confecţionate din metal sau din
Fig. 1.12. Cornpas
material . plastic, sub formă de cerc sau semicerc,
de reducţie. avînd gradaţii pe circumferinţă, În sistemul centezimal
sau sexagesimal. Se folosesc pentru măsurarea un-
ghiurilor Între diferite direcţii trasate pe plan şi pentru raportarea pe
. plan •. a punctelor determinate prin metoda coordonatelor polare (un-
ghiuri şi distanţe).

1.3. FORMATUL, SCARA ŞI INDICATORUL DESENELOR


Pentru uniformizarea ,mărimii desenelor tehnice şi a cohlor de
hîrtie s~au stabilit standarde, atît pentru .desenul tehnic cît şi pentru
cel cartografic. Acestea ~se aleg în funcţie de suprafaţa şi de scara
desenului.

1.3.1. FORMATUL DESENELOR

Formatul desenelof. tehnice (fig. 1.13) este stabilit prin ST AS, cu urmă-
to~rele elemente: coala de desen e.f; originalul c. d; copia a, b şi chenarul.
Coala de desen trebuie să aibă dimensiuni mai mari deCÎt origina-
lul, pentru' fixarea pe planşetă. După executarea originalului, marginile
colii de desen se taie la formatul originalului.
, Simbolul şi dimensiunile formatelor sînt indicate În tabelul 1.1.
Formatele pot avea ca bază latura mare sau latura mică, fişia de
În'dosariere lăsîndu-se întotdeauna în partea stîngă.

12
----------f~---~.
Fig. 1.13. Formatul
senelor tehnice.
de-
I- - -- l - ~d-b- - - - 1 1
l I fII I

I I

e
,
C
!
I
a

II
+:I I
~I 9 I 1
. J
L
Tabelul 1.1
Dimensiunile desenelol" telmk.c

, Distanţa dintre fi Uiţi mea t!şiei


Dimensiunile cOFiei Dimensiuniie ':;olii de indosariere
Simbolul a-o de desen: e-f 1 chenar şi. marginea

I
copieI: h

J
1
formatului g
[mm) (rom) -
tmmJ

841 xl 189 880 >< 1 230 I ';~ -;-l


25 .
594 X 841 625 X 880
420x
297 X
2IOx
594
420
297
450 X
330 X
240 X
625
450
330
~ 5
I 25
25
25
148 X 210 165 X 240 5 25
105 X 148 120 X 165 5 25

Az

Ar

Alt

AJ
A6
Fig. 1.14. Legătura
As
între formatele
A6
desenelor tehnice.

Formatul desenelor topografice se stabileşte în funcţie de scară şi


de mărimea suprafeţei. De obicei, planurile topografice la scările 1 : 2 000,
\ 1 : 1 000, 1: 500 sau mai mari se intocmesc pe form'atul STAS: Ao,
A, sau A2, în raport cu mărimea suprafeţei ce se rţprezintă, fiind deli-
mitate de caroiajul rectangular-
13
Planurile şi hărţile topografice la scările 1: 5 000, 1 : 10000, 1 : 25 000
şi mai mici sînt delimitate de caroiajul geografic, a vînd forma unor tra-
peze. împărţirea şi dimensiunile medii ale acestora sînt prezentate În
tabelul 5.1.

1.3.2. SCARA DESENELOR

Scara . este raporful dintre dimensiunile obiectelor reprezentate' ŞI


corespondenţele lor reale. Aceasta se. stabileşte În funcţie de mărimea
obiectelor ce se reprezintă, de formatul ales pentru desen şi de preci-
zia de reprezentare necesară,
în lucrările topografice, prin scară se Înţelege raportul dintre dimen-
siunileelementelor reprezentate d şi corespondentele lor reale din teren D.
Se folosesc următoarele scări pentru:
- planuri de situaţie 1 : 100; 1.: 500; 1 : 1 000;
- planuri topografice 1 : 2 000; 1 : 5 000; 1 : la 000;
- hărţi topografice' 1: 25 000, 1: 50 000; 1: 100 000; 1: 200 000;
1 : 500 000; 1: 1 000 000. '.
Scările se exprimă sub formă:
- numerică: t = ~ = 1 : n, care se Înscrie pe fiecare plan sau hartă
topografică în indicator sau sub latura de sud;
- grafică, aceasta fiind reprezentarea scării numerice.
Pe planurile şi hărţile topografice se trece scara grafică simplă
(fig. 1.15), formată din două linii paralele trasate orizontal, divizate,
avînd fixat indicele zero. Faţă de indicele zero, în partea stîngă se află
talonul gradat în milimetri, iar În partea dreaptă baza, gradată în cen-
timetri.

300
I r
t:5000
Fig. 1.15. Scara grafică simplă.

Pentru raportarea şi măsurarea distanţelor se foloseşte scara grafică


transversală (v. fig. 1.10), care asigură o precizie de măsurare de 0,1
sau 0,05 rom; Scările grafice transversale se. gravează pe plăci metalice
(pentru ridicările topografice pe teren) şi. pe rigle metalice (pentru lu-
crările de birou).
De obicei, o' scară grafică transversală se construieşte pentru două scări,
putîndu-se folosi şi pentru scările multiple, de exemplu:
-. scara 1': 1 000 şi 1: 2000 poate folosi pentru 1 : 100, 1: 10000,
1 : 100 000, 1 : 200, 1: 20 000, 1: 200 000; '.
-' scara 1: 2 500 şi 1: 5000 .poate folosi pentru 1: 250, 1: 25000,
1 : 500, 1: 50000, 1: 500 000.
Scara grafică transversală este formată dintr-o reţea cu 10 sau 20
linii orizontale paralele echidistante, avînd la ambele capete CÎte un talon.
Talonul este, de" asemenea, împărţit În 10 părţi, liniile transversale fiind
unite cu decalajul de o unitate, aşa cum se arată În figura 1.10. în dreptul
diviziunilor sînt scrise valorile naturale ale lungimilor pentru ambele scări.

14
1.3.3. INDICATORUL DESENELOR

Datele caracteristice ale planşei sau ale plaQ,ului topografic întocmit


se înscriu într-un indicator, care se plasează în colţul din dreapta jos,
În interiorul planşei, cu două laturi pe chenar. Pentru formatele de
deseŢl mai mari de A2, indicatorul va avea dimensiuni de 180x 50 mm,
iar pentru formatele A3 şi A4 dimensiuni de 180 x 40 mm.

30
""'.
11". 80 20
,--

<:::>
C'.I

25
.~o
25
Ci) 0 ~

, <;:)
15 85 ~
"-r,
<;:)
~ ,
( d )
8 0 "'oi

- -
,- 180

Fig. 1.16. Indicatorul desenelor tehnice:

a - numele instituţiei proiectante; b - titlul proiectului; c - numărul şi faza proiectului; d - operaţii executate,
numele şi semnăturile executanţilor; e - scara planului şi data terminării; f - titlul planşei.

La planurile topografice care se întocmesc pe aceste formate se de-


senează indicatorul În care se Înscriu datele respective. În figura 1.16
se prezintă un indicator în care sînt specificate datele ce trebuie să se
completeze. '

1.3.4. PLIEREA DESENELOR

Copiile desenelor sau planurilor topografice se pliază pentru îndosariere


la formatul A, (210 x 297 min). Plierea se execută în aşa fel înCÎt indica-
torulsă rămînă deasupra, în poziţie normală, în colţul din dreapta jos. Copiile
se pliază întîi pe verticală şi apoi pe orizontală, lăsîndu-se la marginea din
stînga fişia pentru îndosariere.

1.4. îNTREBĂRI DE CONTROL


1. Care sînt materialele necesare pentru executarea desenului cartografic şi caracteris-
ticile acestora?
2. Care sînt instrumentele necesare pentru desen şi caracteristicile acestora?
3.. Care sînt instrumentele de măsurat şi caracteristicile acestora?
4. 'Care este legătura Între formatele desenelor tehnice?
5. Ce cuprinde indicatorul desenelor tehnice?

15
Capitolul 2

SCRIEREA CARTOGRAFICĂ

Planurile ŞI hărţile topografice conţin semnele convenţionale ale


elementelor reprezentate ŞI inscripţiile care se referă la: numele de
localităţi, numirile de teren, inscripţiile explicative ale semnelor con~
venţionale, datele caracteristice, valorile coţeloI' şi ale curbelor de
nivel de pe suprafaţa respectivă. în acest fel, planul sau harta furni-
zează informaţii complete asupra, teritoriului respectiv. Numirile sînt
deci un element. de bază, care nu pot lipsi din conţinutul nici' unui plan
sau hărţi. Ele se scriu după anumite reguli geometrice şi artistice, pen~
tru respectarea cerinţelor impuse planurilor şi hărţi lor top,ografice.
Scrierea folosită este specifiCă acestui gen de lucrari, de unde şi de-
numirea ei de "scriere cartografică".
Pe planurile şi hărţile topografice se scriu:
- numele localităţilor, cartierelor şi căilor de comunicaţie;
-. .numele punctelor reţelei geodezice;
- numele topice ale; formelor de relief, reţelei hidrografice, forma-
ţiilor vegetale şi ale terenurilor; .
- datele caracteristice şi explicative ale elementelor topografice
.reprezentate;
- cotele punctelor reţelei de bază, a punctelor caracteristice şi
valorile curbelor de ni veI;
-' nomenclatura sau titlul plci.nului, valorile reţelei de bază, datele
tehnice şi explicative asupra întocmirii planului.
Scrierea acestora trebuie să fie clară, uniformă, uşor de citit, plasată
în aşa fel înCÎt să rezulte cu certitudine elementele sau suprafeţele la
,care se 'referă şi să nu acopere reprezentarea elementelor topografice
importante. ~
Pentru îndeplinirea acestor condiţii, s-au stabilit reguli privind ca-
racterele de scriere ce se folosesc pentru anumite elemente şi dimen-
siunile scrierii, în raport cu importanţa şi" mărimea elementelor sau 'a
suprafeţelor. în acest mod se realizează concordatiţa reprezentării. ele-
mentelor topografice cu caracterele şi dimensiunile scrierii. De ase-
menea, s-:au' stabilit datele tehnice care se scriu În indicator sau În
afara cadrului planului, caracterele de scriere şi dimensiunile acestora.
în ţara noastră, planurile şi hărţile topografice se scriu În limba
română literară, cu alfabet latin.
,în atlasele de semne convenţionale, pentru fiecare scară sînt speci-
ficate dimensiunile şi caracterele de scriere ce .trebuie să se folosească
la scara respectivă.

16
2.1. ELEMENTELE SCRIERII CARTOGRAFICE

Scrierea cartografică se execută după anumite. reguli geometrice,


fiind o scriere desenată. La _executarea ei trebuie să se respecte regulile
stabilite şi să se asigure claritate şi concordanţă cu desenul, avînd în
vedere elementele acestei scrieri.


2.1.1. PORT ATIVUL

Portativul este o reţea de linii care asigură construcţia corectă a li-


terelor, fiind -format din:
-. linii longitudinale echidistante (13 sau 9), din care patru sînt linii
principale, care limitează înălţimea -literelor majuscule şi minuscule, iar
celelalte. sînt linii auxiliare:
- linii transversale echidistante, trasate la înclinarea stabilită, care
asigură lăţimea, grosimea. şi spaţiul, respectiv construirea ,corectă a li-
terelor şi a cuvjntelor. -
Portativul se trasează corespunzător cu caracterul scnerll. în fi-
gura 2.1 sînt prezentate portativele pentru cele' -patru caractere de scriere
principală, cu elementele lor componente.
15° J
,...:;:..",
TTT
~-Q

'oe::
1se' -=--
~
~ \ -
-
-
ţ:~ -
-

'i:eJ

~
- -~
-==
-.~
=" -::j

II h -' înălţimea nominală; a - înălţimea


i
Fig. 2.1. Portati vele .scrierii cartografice:

iit.erelor minuscule; b- depăşirea


literelor minuscule; c - depăşirea inferioară a literelor minuscule.
superioară a

i.1.2. CONSTRUCŢIA liTERELOR

Literele _din fiecare caracter de scriere se bazează pe combinaţia din-


tre linii drepte şi curbe, construindu-sepe bază de ovale şi .bastonate,
păstrînd . proporţiile specifice caracterului respectiv. La fiecare literă,'
indiferent de, caracter, se disting: ,
,_ .- înălţimea nominală h, adică înălţimea literelor majuscule (v. fig. 2.1).
Literele minuscule cu depăşire (superioară sau inferioară) au aceeaşi
înălţime cu literele majuscule, iar cele fără depăşire au înălţimea egală cu
.; 2/3 din înălţimea nominală;

2-Cartografie 17
- lăţimea şi grosimea se stabilesc pentru fiecare caracter de scnere,
în funcţie de înălţimea nominală şi de forma literei;
- spaţiul din interiorul literelor şi intervalul dintre literele ce com;.
pun cuvintele sînt variabile În funcţie de caracterul scrierii şi de forma
literelor;
- Înclinarea, exprimată in valori' unghiulate, faţă de perpendiculara
pe liniile longitudinale ale portativului poate fi dreaptă - perpendicu-
Iară, Înclinată spre dreapta sau spre stînga cu 15°, În funcţie de caracte-
rele scrierii.
în tabelul 2.1 se prezintă dimensiunile şi proporţiile pentru caracte-
rele scrierii .utilizate. .
Pentru executarea scri,erii, se stabileşte înălţimea' nominală şi, în
funcţie de aceasta, se construieşte portativu1. Se schiţează apoi. literele
în creion, cu trăsături foarte fine şi, după ce s-a verificat corectitudinea;

Tabelul 2.1
Dimensiunile scrierii cartografice
Dimensiunile literelor in funcţie de
caracterul scrierii
Cuprins

RomanA Cursiv Bloc Bloc


filiform

Dimensiunea nominalA "h" 6 unităţi 6 unităţi 9 unităţi 9 unităţi


(inlHţimea literei majuscule) (h) (h) (h) (h)

literele fără depăşire:


a, c, e... 4/6 h 4/6 h 6/9 h 6/9 h.
înălţimea literelor ... /"

minuscule
literele cu depăşire:
b, d, g ... h h h h

afară de l.M.W. 3/6 h 3/6 h 4/9 h 4/9 h

? 1 1/6 h 1/6 h 1/9 h 0,1 mm


lJiţimea literelor
majuscUle
M 4/6 h 4/6 h 6/9 h 5/9 h

W. 5/6 h 5/6 h 7/9 h 8/9 h

afată de: f, i, j, 1, m,
t, W 3/6 h 3/6 b 4/9 h 4/9 h

f,j 3/6 h 3/6 h 4/9 h 4/9 h


Lăţimea literelo'r
minuscule
i, 1 1/6h. 1/9 h
2/6 h 0,1 mm
t 2/6 h 2/9 h
.

m,w 5/6 h 5/6 h 7/9 h 8/9 h.

Grosimea literelor 1/6 h . 1/6 h 1/9 h 0,1 mm

18
I
I

Fig. 2.2. Construcţia literelor.


se trasează în tuş, cu peniţa topografică. Dacă schiţele în creion nu co-
respund, se pot corecta direct la trasarea în tuş, evitînd ştergerea cu
guma. După oarecare practică, schiţarea în creion poate fi parţială, exe-
. cutîndu-se direct desenul în tuş. In figura 2.2. se arată prin săgeţi ordi-
nea în care se desenează. fragmentele de litere, în ..cazul scrierii bloc.
Aceeaşi. ordine se. păstrează, în general, şi la celelalte caractere. La
scrierea cursivă şi romană, după desenarea literei se trasează bazele şi
racordările respective.

2.2. CARACTERELE SCRIERII CARTOGRAFICE

Pe planurile şi hărţile topografice, scrierea cartografică se diferen-


ţiază după elementele la care se. referă, folosindu-se patru caractere de
scriere: bloc filiform, bloc, cursiv şi romană.

2.2.1. SCRIEREA BLOC FILIFORM

Este o scriere subţire, care se construieşte după următoarele ele-


mente:
- portativul este format din 12 unităţi (13 linii Iongitudinale), din
care 9 unităţi reprezintă înălţimea nominală h şi 3 unităţi depăşirile

2* 19
inferioare ale literelor minuscule. Transversal se trasează liniile pentru
înclinare, păstrînd mărimea unităţilor longitudinale. Valoarea unei uni-
tăţi a, porţativului se stabileşte îri funcţie de înălţimea nominală a
scrierii (u = h : 9); .
- înclinarea scrierii se măsoară faţă de o perpendiculară trasată pe
liniile longitudinale ale portativului. Scrierea bloc filiform poate fi
dreaptă, adică, perpendiculară pe liniile longitudinale ale portativului,
sau înclinată spre dreapta sau spre stînga cu 15°. înclinarea se măsoară
în capătul portativului şi, în funcţie de aceasta, se traseaz~ liniile trans-
versale pe întregul portativ;
- lăţimea litereloţ este, în general, de patru unităţi (făcînd excep-
ţie literele: f, i, j, 1,' m, ,t, w), iar în interiorul cuvintelor unele litere
îşi micşorează lăţimea, de trei unităţi; de exemplu: F, L, f, j, r;
- spaţiul dintre literele ce formează acelaşi cuvînt este, de regulă,
de două unităţi. Acesta se micşorează la o unitate în. cazul literelor
asimetrice, în aşa fel încît aspectul cuvîntului scris să fie unitar; de
exemplu, la literele: A, F, L, T, V, Y, f, j, r, v, y, t;~
- intervalul dintre cuvinte este, de regulă, de opt unităţi. Acesta
poate fi micşorat la şase unităţi, în cazul cînd scrierea trebuie înca-
drată într-un anumit interval;
-. grosimea literelor este uniformă în raport cu înălţimea nominală.
De regulă, dacă înălţimea nominală este mai mică de 4 mm, grosimea
va fi. de 0,1 mm; pentru scrierile cuprinse între 4 şi 6 mm, grosimea va
fi de O,15 mm, iar pentru cele. mai mari de 6 mm, grosimile cresc pro-
porţional, la 0,2 ... 0,25 mm.
. în figura 2.3 se prezintămo4elul de scriere bloc filiform.

2.2.2. SCRIEREA BLOC

Este o scriere groasă, uniformă, care se construieşte după următoa-


rele elemente:
! .

- portativul este identic cu cel al scrierii bl9C filiform, format din


12 unităţi, din. care 9 unităţi reprezintă înălţimea nominală h;
- înclinarea scrierii poate fi: dreaptă, adică perpendiculară pe lini-
ile longitudinale ale portativului, şi înclinată spre dreapta cu 15°. în
funcţie de înclinarea stabilită se trasează liniile transversale' ale porta-
tivului, păstrînd intervalele stabilite pentru liniile longitudinale;
-' lăţimea literelor este, în general, de patru unităţi, făcînd excep-
ţie literele: J, i, j, 1, m,~ t, w. în interiorul cuvin~elor unele litere îşi mic-
şorează lăţimea la trei unităţi; de exemplu: F, L, f, j, r;
f -. grosimea literelor este uniformă, egală cu o unitate ... Pentru uni-
formizareascrierii trebuie ca părţile orizontale ale literelor să se dese-
neze mai subţiri cu 0,1 .. ;O,15 mm faţă de' părţile verticale, eliminînd
astfel impresia că liniile orizontale sînt mai groase decît cele verticale;
-. spaţiul din interiorul lîterelor este, în general, de două unităţi,
făcînd excepţie literele m şi w;
- spaţiul dintre literele ce formează acelaşi cuvînt şi intervalul
dintre cuvinte, se stabilesc după aceleaşi reguli ca la scrierea bloc
filiform.
în figura 2.4' se prezintă modelul de" scriere bloc.

20
.,
!
I
I

.1 (AOS oab BffiS)


i ~
~
A8COEFGHIJKLMN
O P Q R.s TU V W X Y Z / ~
=-
f

II .1( abcdeFghi}k/mnopqrs ~
!. ~ tuvwxyz
o

1234567890 ~
I
I
~ BUZAU Lereştl TlTAN il! P/eşu . ~
I ~ \l,)~~ţ\~~L'dC\1S\\'d~Q\J~8\'\\'d ~
I -
,
Fig. 2.3. Scrierea bloc filiform .

. 1 (£~~~~ @~ tmfg )
E A B C D EF G H J JK. L M N =-
~. OPQRSTUVWXYZ =-
~ abcdefgh.ljklmnoprs ~
-~ tuvwxyz 1231,567890 ~
.~ fOCŞANI ARAD Orăştie Albeşti )
.1( MA MA IA .Creasta Ciucaş. 11
Fig. 2.4. Scrierea bloc.

21

m';f---. o-
,2.2.3. SCRIEREA CURSIVĂ.

Este o scriere cu grosimi longitudinale, care se construieşte după


următoarele elemente:
-' portativul este format din 8 unităţi (9 linii longitudinale), din care
6 unităţi reprezintă înălţimea nominală h şi 2 unităţi depăşirile infe-
rioare ale literelor mimis.cule. Transversal se trasează linii, pentru încli-
nare, păştrîndu-se mărimea unităţilor longitudinale. Valoarea unei
unităţi a portativului se stabileşte în funcţie de înălţimea nominală a
scrierii (u = h : 6);
- înclinarea scrierii' se măsoară faţă de o perpendiculară trasată pe
liniile longitudinale ale pQrtativului. Scrierea cursivă poate fi înclinată
spre dreapta sau spre stînga cu 15°. în funcţie de înclinarea stabilită se
trasează liniile transversale pe toată lungimea portativului;
- lăţimea literelor este, în general, de trei unităţi; făcînd excepţie
literele: 1, M, W, i, 1, m, t, w.în interiorul cuvintelor lăţimea literelor
se menţi.ne, indiferent de poziţia literelor;,
- grosimea literelor este egală cu O' unitate pe majoritatea -părţilor
longitudinale,în interiorul literelor rămînînd un spaţiu de o unitate.
Pentru uniformitate, grosimea liniei curbe a literei "s"se măreşte cu
0,1. .. 0,2 mm;
- spaţiul dintre literele care formează acelaşi cuvînt este; în gene-
ral, de o unitate, care se micşorează la 3/4 de unitate în cazul succe-
siunii literelor ovale: o, a, c, e etc. şi după literele f şi r; ,
- înălţimea literelor este de şase unităţi pentru scrierea majusculă
şi patru unităţi pentru scrierea minusculă. Depăşirile literelor minus-
cule, superioare şi inferioare, se faC pe cîte două unităţi. Excepţie face'
litera t,' care are, o depăşire superioară de o unitate. La literele ovale:
c, e, o se măreşte înălţimea cu 0,1 ... 0,2 mm, eliminînd impresia că aces-
tea sînt mai scurte;
'- bazele literelor formate din bastonate se desenează pe liniile lon-
gitudinaÎe, avînd lungimea de 1/3 de unitate. Bazele se racordează de
bastonata literei prin arce de cerc.
în figura 2.5 'se prezintă modelul de scriere cursivă.

2.2.4. SCRIEREA ROMANĂ

Este' o scriere dreaptă" cu grosimi longitudinale, care se construieşte


după următoarele elemente: ,
- portativul este format din 8 unităţi (9 linii longitudinale) din care
6 unităţi reprezintă înălţimea nominală h, iar 2 unităţi depăşirile infe-
rioare ale literelor minuscule. Valoarea unei unităţi a portativului se
stabileşte în funcţie de înălţimea nominal~ a scrier~ (u = h : 6). Trans-
versal se trasează linii perpendiculare, păstrîndu-se' mărimea unităţilor j ,

longitudinale, pe toată lungimea portativ ului ; .


- lăţimea literelor este, în general, de trei unităţi, făcînd excepţie
literele: 1, M,W, i, 1, m, t, w. în interiorul cuvintelor, lăţimea literelor
se ,menţine, indiferent de poziţia acestora ~ '
-. grosimea "literelor este egală cu o unitate şi se aplică pe majori-
tatea părţilor longitudinale. în interiorul literelor rămîne un spaţiu de
o umtate. Pentru uniformitate, grosimea liniei curbe a literei S se
măreşte cu 0,1 ... 0,2 mm; ,

22
~ [@AIE(f;JJ$ @ \\\\,~ \\ ~ \ 11 ~
~ 'ABCOEF6UIJIiLMN ~
~ o P Il R,S T U V W X y Z ~.'
~ a IJ c d el; g h i j h l m no p q r ~
~ siu(}wxgz 123456789 ~
~\\, \\ c \\ e \' \\ '" \, i\t \ m, '" \\ ~ l\ ~ . ~ .
~. \;\\t\)\\\ ~'l'L \t~ '-\~\\1 %~.\\ ~
I ~ MA/lEA NEAGRĂ DUNĂREA ~
I ~ \,\ID\\. \\\'~ \\iut tw~~ ~

Fig. 2.5. Scrierea cursivă.

~
~

~
~

'~
~

~
~

'~
~
.
gj
~.
Iacobem Voinesti

--===l
--===:J

Fig. ,2.6. Scrierea romană.

23

rfl~ -.,--.------
Capitolul 3

SEMNE CONVENŢIONALE

Semnele convenţionale sînt. un sistem de simboluri, cu ajutorul cărora se


reprezintă prin desen anumite elemente, arătîndu-se poziţia şi caracteristicile.
acestora. Semnele convenţionale trebuie să fie sugestive, uşor de desenat şi
de citit.
în funcţie de domeniul de aplicare semnele convenţionale pot fi: topografice,
cadastrale, geologice, miniere, pentru construcţii etc.

3.1. SEMNE CONVENŢIONALE TOPOGRAFICE

Semnele convenţionale topografice formează un sistem unitar de ,sim-


boluri, cu ajutorul cărora se reprezintă pe planurile şi hărţile topogra-
fice elementele de pe teren, prin .poziţia şi caracteristicile acestora. De
obicei, semnul convenţional are forma proiecţiei sau a profilului ele-
mentului reprezentat. în acest fel. se asigură corespondenţa dintre te-
ren şi plan, respectiv condiţia de sugestivitate, redînd în acelaşi timp
caracteristicile cantitative şi. calitative ale elementelor reprezentate.
Deoarece elementele topografice de pe teren au forme şi dimensiuni
dife~te, a fost necesar ca semnele convenţionale .~ se împartă în două
man grupe.
Semne convenţionale de contur. Se folosesc pentru reprezentarea ele-
mentelor topografice care pot fi redate prin reducere la scară;1 de
exemplu: elementele de vegetaţie (păduri, fineţe, izlazuri, livezi, i pe-
piniere, vii etc.), elemente de sol (suprafeţe cu nisipuri, cu grohoti$uri,
cu ,sărături etc.), elemente ale reţelei hidrografice (malul mărilor,flu-
Viilor, lacurilor, rîurilor, mlaştinilor etc.),' construcţiile care se pot re:"
prezenta la scară etc. în această situaţie, .conturul elementului topo-
grafic se reprezintă prin semnul convenţional specific (limită, gard etc.),
iar în interiorul conturului se desenează semnele convenţionale ale ele-
mentelor de pe suprafaţa respectivă. . De exemplu,. dacă trebuie să! se
reprezinte o livadă cu pomi frţlctiferiîmprejmuită cu gard de sîrmă
ghimpată, se desenează pe contur semnul convenţional ai împrejuriţnii,
iar în interiorul' conturului, semnul convenţional de livadă - rînduri de
cerculeţe.
Semne convenţionale la scară. Se folosesc pentru reprezentarea ele-
mentelor topogrl:l-fice mici care nu se pot reda prin reducerea di-
mensiunilor la scară; de exemplu: punctele reţelei de bază, construcţii,
reţeaua de comunicaţie, reţeaua hidrografică etc. Semnele convenţionale

37

,&Ae~..;.o::t!if,".
din această categorie au dimensiunile stabilite În atlasele de semne
convenţionale; în funcţie de scară. Aceste semne convenţionale se fo-
losesc pentru toate elementele ale căror dimensiuni reale sînt mai mici
decît cele rezultate din transformarea la scară a dimensiunilor semnu-
lui convenţional din atlas.
Unele semne convenţionale de contur şi de scară se Însoţesc de in-
scripţii explicative şi date caracteristice, care dau infor~aţii calitative
suplimentare asupra elementului reprezentat.
în tabelele 3.3 ... 3.13 sînt prezentate principalele semne conven-
ţionale topografice pentru scările 1: 2000-1 : 5000; forma acestora se
păstrează, diferind numai dimensiunile.

3.1.1. DIMENSIUNILE SEMNELOR CONVENŢIONALE

în atI ase sînt date dimensiunile semnelor convenţionale _. În mm -


care se referă la: grosimea li~iilor, Înălţimea, lăţimea şi diametrul semnelor,
lungimea segmentelor şi intervalelor etc. ..
Elementele topografice de pe teren au dimensiuni mai mici de-
cît cele rezultate din transformarea dimensiunilor semnu~ui convenţio-
pal corespunzător în valori reale, se reprezintă prin semnul convenţio-
nal cu dimensiunile prevăzute În atlas, iar cele care au dimensiuni mai
mari, se reprezintă. la scară. Din această cauză, unele elemente topo-
grafice au cîte două semne convenţionale, folosirea lor făcîndu-se dife-
renţiat, în funcţie de dimensiuni. în tabelul 3.1 se dau exemple cu va-
lorile minime ale elementelor de pe teren de unde Înce~ redarea la
scară, În cazul reprezentării pe planul 1: 5000.
Tabelul 3.1
DimelL'iiunile elementelor topografice

Dimensiuni minime
Nr; Elemente topografice pe teren
crt. (mI

1 Clădiri 5x 10
2 Clădiri ruinate lOx20
3 Clădiri anexe 10><20
4 Biserici şi mănăstiri lăţime 15
5 Uzine, fabrici, mori, centrale termice. 10x20
6 Staţii meteorologice . 20>:30
7 Terenuri de sport 30x 50
8 Staţii de transformatoare electrice 20><30
ii Poduri pentru căi ferate şi drumuri lungiÎne 10
9
.10 Oi'gun lăţime coronament
2,5
11 Linii de somieră lăţime 5

.,
Pe originalul de teren, de regulă, dimensiunile, semnelor convenţio-
nale pot fi mărite pînă la 1/3 faţă de dimensiunile prevăzute. În atlase,
păstrîndu-se poziţia, forma, orientarea şi dispunerea elementelor topo-
grafice, fără să se producă deformări sau confuzii. Pe originalul de edi-
tare, În cazul imprimării planurilor şi hărţilor, se admit. toleranţe de
:l:0,l mm la dimensiunile semnelor. convenţionale şi +0,2 mm la lungi-
mea segmentelor semnelor convenţionale liniare (drumuri de exploatare,
poteci, curbe de nivel ajutătoare etc.). .

38
3.1.2. CULORILE SEMNELOR CONVENŢIONALE

Pentru asigurarea unei citiri uşoare şi sugestive, planurile şi hărţile


topografice se desenează în culori, În toate fazele de execuţie. La ~le-
gerea culorilor s-a urmărit corespondenţa cu culorile din natură, armo-
nia şi proprietăţile culorilor. De obicei, În fazele de execuţie elementele
topografice se desenează în culorile înscrise în tabelul 3.2.
Pe' planurile şi hărţile imprimate se mai evidenţiază suprafeţele ac..,
vatice prin culoarea albastră iar cele cu păduri, pepiniere, livezi, vii,
• Tabelul 3.2
Culbrile semnelor convenţionale
,
Original teren
Nr. Planul sau I
Grupuri de elemente harta impri.',
crt. ' topografice Desen in
În creion matl
,
tuş

l Semnele convenţionale, numele şi cotele


punctelor din reţeaua geodezică, topo-
grafică, de nivelment, olmctele de repe-
raj fotogrammetric, cele de orientare şi
cele cotate
::>
~
2 Elementele de planimetrie, datelecarac- C
teristice şi ,inscripţiile UJ
explicative ale Z
acestora
::>
~'

3 Toponimele referitoare la planimetrie, re- ::> C


lief şi vegetaţie, ~ UJ
Z
@
4 Datele caracteristice şi inscripţiile ele- Z
mentelor de vegetaţie ,1

5 Limitele elementelor de sol -


6 Semnele convenţionale şi limitele ele-
mentelor de vegetaţie UJ
Q
~
7 Limitele rezervaţiilor nat1,Jrale şi ale UJ
parcurilor naţionale > I
I

I
I
8 Curbele de nivel şi valorile lor
I
< O
9 Valuri istorice ....
~ ~
UJ <
10 Elementele de relief şi inscripţii referi- ti:! ~
.toare la relief

11 Elementele de hidrografie, semnele con- ::>


tf.lo
venţionale, datele caracteristice şi in-
scripţiile explicative ale acestora ~ VJ
~ <::>
12 Cotele nivelului mediu al apelor la , pos-
~
UJ =~
~f-<
le turile hidrometrice şi cotele batimetrice > <

A'
1, ,

'\ . parcuri etc. ,prm culoarea verde. Pentru identificarea suprafeţelor res-
pective, acestea se colorează pe originalul de teren prin tentă de creion.
Pentru planurile şi hărţile cu densitate mare, colorarea se execută pe o
copie a originalului, obţinîndu-se astfel macheta de culori.
39
3.1.3. PLASAREA SEMNELOR CONVENŢIONALE

Semnele convenţionale se plasează pe original după următqarele principii:


• Poziţia reală a elementului din teren să corespundă ca: '
- centrul semnului convenţional, la cele cu formă geometrică de
cerc, pătrat, dreptunghi, triunghi, stea;, '
- mijlocul liniei de bază a semnului convenţional, la cele care au
baza semicerc sau linie dreaptă; ,
- ,vîrful unghiului drept al semnului convenţional, la cele cu picior
dreptunghiular; _
- baza piciorului semnului convenţional, la cele cu pIcIOr fără linie
orizontală la bază.
, • Orientarea semnelor convenţionale va fi:
- paralelă cu laturile planului, la: punctele de bază, co.şuri de uzine
şi fabrici, staţii de radio şi televiziune, staţii meteorologice, monu-
mente, troiţe, staţii şi posturi hidrometrice ' etc. ; ,
- conformă cu orientarea reală a elementului pe teren, la: clădiri,
terenuri de sport şi stadioane, clădirile uzinţlor şi fabricilbr, etc.,;
- paralelă cu latura cea mai lungă a reprezentării" la: sere, li-
vezi etc.
• Axul semnului convenţional să corespundă cu ax~ elementului
topografic reprezentat, la: căi ferate, drumuri, străzi, poduri, diguri,
baraje etc.
• Distanţa minimă Între semnele convenţionale va fi de 0,3 mm.

3.1.4. PRINCIPll DE GENERALIZARE

Pentru a asigura claritatea şi expresivitatea planurilbr şi hărţilor


topografice, pe acestea nu se redau toate elementele tQPografice din
teren, selecţionîndu-Ie în funcţie de importanţa lor. Aceste cerinţe 'se
realizează prin generalizare, care trebuie să respecte urmiltoarele prin-
ci~: '
- generalizarea, trebuie să se facă în mod diferenţiat, 'În funcţie de
densitatea elementelor, astfel: în zone mai-aglomerate să se elimine
detaliile 'neesenţiale şi să se' scoată în evidenţă cele mai importante'
din punct de vedere economic, iar în zonele unde _elementele topogra-
fice sînt rare, să se' reprezinte şi acelea ale căror dimensiuni sînt mai
mici decît cele prevăzute în atlase; ,
-,'să' se obţină corelaţia naturală între elementele componente ale
conţinutului, de exeinplu:~ 'Între reţeaua hidrografică şi detaliil~ de .pla-
nimetrie, între curbele de nivel şi elementele de sol, I Între reţe~ua
hidrogtafică şi formele de relief etc.; ,
- influenţa, generalizării asupra preciziei să fie cît mai redusă.
La generalizarea elementelor de planimetrie, şi de altiIţletrie, pentru
"

păstrarea preciziei trebuie să se respecte următoarele reguli:


- punctele de bază, detaliile proeminente, punctele de orientare,
elementele cu formă clară şi contur precis, cele care se- reprezintă prin
puncte şi linii, precum şi cele ce se pot reprezenta 'ila scară, se
redau păstrîndu-se exact poziţia şi orientarea, în aşa fel Încît să nU
influenţeze precizia;
- elementele de planimetrie şi de altimetrie importa~te, care nu
(se pot reprezenta la scară, se redau prin exagerarea dimensiunilor sem-

40
nului convenţional,păstrîndu-se exact poziţia centrului sau a a~ului
şi orientarea;
- elementele de planimetrie şi 'de altimetrie' importante, care nu se
generalizează, pot fi deplasate ca poziţie cu valori de la 0,5 la 1,0 Imm,
păstrîndu-se orientarea lor;
-'. elementele de planimetrie şi de altimetrie neesenţiale se elimină
pentru a se asigura claritatea planului.
în cazul întocmirii planurilor sau hărţilor la scări derivate, folosind
planuri sau hărţi la scări mai mari, în procesul de redactare trebuie să
se efectueze ,generalizarea <lttografică. Acesta este un proces complex,
prin care se selectează elementele importante, asigurîndu-se reprezen-
tarea elementelor topografice corespunzătoare conţinutului şi condiţiilor
de claritate şi expresivitate.
Dintre factorii care influenţează generalizarea, se menţionează:
- destinaţia hărţii, adică stabilirţa elementelor ce trebuie să se re-
prezinte şi gradul lor de detaliere, în funcţie de scopul pentru care se
întocmeşte harta;
-, scara hărţii, adică selectarea elementelor în funcţie de posibiilită":
1

ţile de reprezentare la scara respectivă; de exemplu, pe un centimetru


pătrat la scara 1: 10 000 se reprezintă elementele de pe' un hectar, iar
la scara 1: 25000, pe aceeaşi suprafaţă de hartă se reprezintă elemen-
tele de pe 6,25 ha. De aici rezultă că generalizarea se accentuează în
raport cu micşorarea scării;
- particularităţile zonei de cartografiat, adică generalizarea se efec-
tueazădiferenţiat, _în funcţie de densitatea, dimensiunile şi forma ele-
mentelor reprezent~te;
- modul de reprezentare, .adică în funcţie de dimensiunile semnelor
convenţionale şi ale inscripţiilor să se încarce suprafaţa hărţii cu desen,
astfel încît să ,se asigure claritatea şi expresivitatea hărţii.
Generalizarea trebuie să se efectueze într-o anumită o.rdine, cu mult
discernămînt, pentru a păstra caracteristicile generale ale zonei ce' se
reprezintă.
"

3.1.5. LUCRĂRI PRACfICE

Să se deseneze semnele convenţionale topografice prezentate în tabe-


lele 3.3 ... 3.13, pe hîrtie de desen format A4 (21Ox297 mm), aşezată
cu latura lungă în poziţie orizontală.
Pe toate planşele se trasează chenarul, iar pe prima planşă, -în par-
tea din dreapta jos, se desenează indicatorul (150 x 20 mm), care se 'îm-
parte în trei coloane de dimensiuni egale (50 mm).
. Pentru desenarea semnelor convenţionale, planşele se împart în trei
coloane (89 mm). Fiecare coloană se va diviza În trei părţi, care vor
,cuprinde: nr., crt. (9 mm), elemente topografice (45 mm), semne convţn~
ţionaleşi inscripţii (35 mm). Pe verticală, spaţiul se împarte corespunzător
cu mărimea semnului convenţional, a inscripţiilor şi a denumirii semne-
" lor convenţionale.
Denumirile semnelor convenţionale se scriu în tuş negru, caracter
bloc filiform, h = 2,5 mm. Semnele c.onvenţionale. se desenează în tuş, la

41

~_.

1\
-- .. I

dimensiunile "j:,revăzuteîn tabelele 3.3 ... 3.13, în culorile menţionate


,pentru originalul de teren din tabelul 3.2. Inscripţiile explicative ale
semnelor convenţionale se execută cu caractere de scriere, şi diInensiu-
nile prevăzute în tabelul 2.2. "
Indicatorul se completează conform indicaţiilor din c~pitolul 2.4.1.
Tabelul 3.3

Nr.
en. ' ElcmcDtc tOPOlI'afice , ScmDc cOliveDtioDllc' ,i iDlCriptii

Puncte ale reţelei geodezice cu de-


terminlri astronomice

2 Puncte ale reţelei geodezice


Viforita,
3,0 A 183:?

3 Puncte ale reţelei topografice insta-


late:
•.....pe sol

- pe clădiri
.198,7
ifi17:2,3

•.....pe biserici ",-' '. , 14~'l


11 I
\,'
- pe: coşuri şi construcţii infor- sp~~'
mA de turn 2p& .3
4 Puncte de indesire a reţelei topo-
grafice:
-marcate cu barDă 2~~:}
23,"
,'1.5 .

•.....marcate cu picbeţi Dletalici D,S:~ 96 fi


~ '
- marcate cu ţlrUşi de JeDlD

s Puncte, de nivelment:

- din reţeaua de stat

- din reţeaua locali

6 Puncte cotate

42
T~elul 3.4
Constructii In localitiţi

Nr. Semne convenţionale şi inscriptii


crt. Elemente topografice

7 Clădiri: 1 : l 000; 1:2000; 1: 5000;


- CU cadre
armat
şi planş. din beton
~ W
- din piatrl sau cărămidă

- din lemn, paiaIită sau chirpici


~= numâru' de etajeO".
10,4.1
8 Clădiri anexe:
- din beton sau zidărie ~ rlpz.cer.

- din metal lZl ma!!.


- din lemn
O dpz.le.l~
-şoproane
O
: :
9 Clădiri subterane
~.
.............:.
..
hC.e/.

10 Clădiri ruinate

11 Biserici şi mînăstiri
o
12 Capele
I +)

13 Moschei " I .l]


14 Monumente

15 Troiţe şi" cruci

.' ...• o + •
,4,0
16 " Cimitire " ...•

,
, .

43.
Tabelul 3.5
Construcţii industriale, .soclaI-culturale .şiexploatiri

Nr.
crt. Elemente topografice Semne convenţionale lşi inscripţii
,

. :\1
17 Clădirile uzinelor şi ale fabricilor:
- cu coşuri
[.41-;-.l.J siderg
- fără coşuri ~text

18 Foraje

,.. ,

19 Sonde de petrol sau gaze: 4~.~ pe!ro/


- cu turle
2jJ

- fără turle
z"u,-o qaze

20 Staţii de radio sau televiziune


MnI/yZ
21 Oficii telegrafice. şi telefonice
4j)1~o
'2/1
G¥J
22 Galerii de mină 4Pltliilimea galerie,
5-
~ .: 73~5

- betooată
738,5 - cola,Jj gllrt!J gii,/el'lel
.~ ~
- consolidată cu lemn

28' Rezetvor de gaze sau petrol

24 Staţii de alimentare auto


4~'~:?:O
L

25 Cuptor de var,
3~O~ var
3P'
~
4-P.b.1.0
26 Cuptor de cărămidă 6,0

27 Staţii meteorologice

28 , TerenUri de sport şi stadioane [~» ~~

44

jl
Tabelul 3.6
Linii electrice şi de transmisiUni

Nr.
Elemente topografice Semne convenţionale şi inscripţii
crt.

19\ Linii electrice


- pe stilpi de lemn
., --:1. :G ~ I ••••
'2,0':
0 ••••••

.
~

- pe stilpi de beton ~. ffOlcv


••• .. ... ". .~
-pe stilpi metalici o o ~fJil.ZillirlJ1l.i <J,sn{o/lor
• 1lI-,wzt/i,'.sd!/i1lIiltâ I s///Jtlol'

30 Staţii de transformatoare electrice


4.?:.1 []] fr~1/Jf.
~b

31 Linii de transmisiuni (telegrafice '1 ~ •• I •

sau telefonice) '6.0

32 Stilpi de susţinere 1P:::O


-.- din lemn

- din beton

- din metal ••

- pentru lumină. 3.~:.?


1;0

- pentru tramvai
\
- pentru telefon

45
Tabelul 3.7
COnducte

Nr.
crt. Elemente topografice
Semne convenţionale şi inscripţii

33 Conducte de gaze: ;2,0:


- la suprafată'

- subterane

, epr.s:. .
- cu staţii de compresiune - .rv - ;tIIIt
'2,0-
---.r.....,.-
34 Conducte de petrol:
- 'la suprafată .: nI''.: .~pe!ro!
0,8 •
- subterane
--.48- -. -, .-
:4,0: pm-IJ/
-
, !~
•...•
- .cu staţii de pompare
3S Conducte
, de apă:
....:'la suprafaţă

- subterane

- cu staţii de pompare

36 Conducte de abur sau aer:


- la suprafată

-- subterane,
--.--.--.~- aer

37 Conducte de termoficare
:-- subterane ----T- -T~-

- cu staţii de ,pompare
----T--f-_
p'Qmp. ,

38 Conducte de canalizare:
- subterane ---C--c~-
,1,5,
-:.. cămine devizitare - - C --G}- C ---.. .,..

- gură de canal la dgola strAzii :2,O~ '


[IJ]::'P

46

I,J
I '
-'

"'y.:"'_-.~-~- ------
"--- ._-----_ ..._-._-----_._-_._-._-----
TabelUl ',3.8
Cii rente şi colistJ'aqii mexe

Nr.
crt. Elemente topoarafice Semne convenlionale ti inscripJji

39 Cii fera~e:eu .ecartament qprmal: e8 1.0


-- cu Iime simpli ~
- cu linie dubli
1.1000 1:2.000 - f: 5000
- cu linie simpli şi electrificatl F f

&,0
e _
rE.
- eu linie dubli şi electrificatA E -
1:1000 1:2000-1:5000

-in construcţie =-_~a _-=~p.~_-=_ :=,D:.:

-- cu linii demontate =:ZfllZlZlZ'ZlZ2!:' =::l'rz'Z:Z1lZ2iZ:zIZI=~QlZ1ZZlZZlZP!:l::' =


40 Cii ferate cu ecartament ingust: :0,7
- cu linie simplă

- cu linie simpli şi' eJectrificatl ! T ! T

~jr.' . .
41 Construcţii anexe: ~ c:::::;:J u:=:u si ~/1lI.JI/.
'~~,
..(&
~:; -
- staţii de cale feratA
8 -l1IImiru/lldlilor

• B h.A'';'*f~.
- balte sau puncte de oprire
'<:_-------~
- J)aSllI'ell ==-_c=:=~,;
~;;r- =::=1,0=- __ -==
111
-- semafor ==--==:::::I#I_' :::::::::.-==

.- platformă turnantA

47

~---
Tabelul 3.8 (continuare)

Nr.' Elemente topografice Semne convenţionale şi inscripţii


crt.

41 - depou
,5,0
--rambleu şi debleu !€'ITPPEEEITi
1.1,
5,5
- zid de sprijin şi de consolidare
• • • •
:a:::

."0" 0,3
8,0';
I

- tunel '.I'_..~-~-~---~
f":'f5S. 6--8
- ,- --- -
7,5 120
42 Poduri pentru calea ferată:'
- construite din metal ==-IIK::"H=-'", -==
- construite din beton sau piatră =:::1_-= J
• 1.
• I t...,=,:l--===
43 Linii de metrou: . 16,0
I 1.: 0,5
,- sinlple -la suprafaţă

- sinlple subterane

- duble la suprafaţă i,O


II II II II 'II

- duble subterane
-t+- - -+f--'-++-
,5,0 ..
-- intrări în subteran la staţiile de

44
metrou
Linii de tramvai:
-++--""""-W-M-
: 6,0:
) .) ,1 l' 0,2
- sinlple
..,....duble
II "." II' 1111 II II

45 FlJlliculare sau teleferice:


- sinlple

- duble
-i
-1
:3,0

--
• jfl/pi~

\1
- 6;0

sl/S!im'n',

•• " •••
••
J
rO,7
r
o
46 Benzi ,transportoare permanente o
o o
o
o g 4,0 -b-,-o~'-o-ţl".
: 6,0': fP

48
I
Tabelul 3.9
Şosete, drumuri şi coostrucţii anexe

Nr. Semne convenţionale şi inscripţii


Elemente topografice
crt.
o

.g.3'
=2x4As= 0--2X4B -- J

47 Autostrăzi
2 - nlJmaruI!JenZl/pr fM. VI) sel)s dairruiJIie
4 - /jliml'a l/l1e/bl'l1rIJn m. .,
• OJ J

48 Şosele: ____ a(fO)As _-o _


- modernizate 8 - li/imea pi,.!Ii" C¥OSiJlJt1e
10- litiml'a loiala'
- nemodemizate
========= 5(8)P =====.=.-:.(~O_.l I

oDrumuri naturale:
48
- îmbunătăţite ===6 __ ql
<_,

- de exploatare

- poteci ________
:3,0: ~Q £o~
0,2

50 Construcţii anexe: 2.3 3,5

- rilmbleu şi debleu .
.1.1,1,1.1,1.1,1.1,1,1.1,

'l'j'j'i'I'I'I'I'I'I'I'ji
. . .
...<f' f'PI' l'I'IQ'I'fT"

ti.l,!.I"".!".!.1,'

- zid de sprijin sau de consoli- i ' le " '" II I I

o'
dare 1"", '" ,"

- pietre kilometrice

51 Poduri pentru şosele şi drumuri: F' a 12B-7~


- construite din metal
F -fier, material de construcţie.
___ 0; I . 1,20°
0
,

8 -Înălţimea deasupra nivelului


apei, m o
---*1 1 .~
126-7.6 dimensiunile podului. m.
200 - rezistenţa la sarcină, t.
o ___ O~/o B 80
' _' , 1'0---
- construite din beton sau piatră 1) .i
"J •
___ ,/ f., __
- construite odinlemn
74~;60l' O,i
- podeţe tubulare -t I

t
- poduri pe suporţi plutitori ___ j" 1\ 1\ " AC _
IV V V V 'j" ----
- punţi pentru pietoni
----H-~--

4 - Cartografie
Tabelul 3.10
Frontiere, limite şi imprejmuiri

Nr. , I
crt. Elemente. topografice Semne convenţionale şi inscripţii
I

52 . Frontieră de stat
, .
53 Limite administrative )P. .SP. I
....; •• ~ ••~ •••.••..•••-- •• -- •• - 43
- de\judeţ
I "
:5,D: ~.~
'- de municipiu sau oraş -.-.-._" -----'-'-11;l
I

- de comună .5,0. .5,0..


- ••• _' -, •••• _ ••••.• _~ •• _ •••• D].

54 Ziduri istorice 0.1

55 Ziduri din beton,' piatră sau cărimidă q5-"" . .:4P:. . . .S . 0,3


56 Garduri
- metalice
qS ....•
4,0.
• • • .• . i I:e'
• O,?

- din lemn ~ . .4p. • e

- din plasă de sîrmă ~'....*.4/J.le " " v X Y A


I
V ru

!,IJ !t,l! ~o
- din sîrmă ghimpată -.-.-~~+-.~+-,+-4- I

.4,0.
- din nuiele
"~N"NM"'~

.~. ÂC I
- gard viu - 0-0-0'-'0-0-0-0-0'-0-

57 Limite permanente ale elementelor


de sol şi de vegetaţie ••••••• ee •••••••• ee •••••• ~'••• ee.~ •••••••• ee ,.1.•. ,., ...

50

I
1',
....
"

Tabelul 3:11
Reţeaua bidrografică şi construcţiile anexe

Nr.
crt. Elemente topografice Semne convenţionale şi inscripţii

'------...,--0;2. ~,
58 Linia de mal a mărilor, flutftor, '/? ~ ~ /),
lacurilor şi riurilor ~-c/.',
sepiJ
59 Maluri. abrupte:
-,- din, stîncă sau piatră
OÎ~-m
~=;;;::= . rertH

=3::i~i;;::=~
st'1'1rJ .

-,- din pămînt


vt'r~' .
2,0 verde
- consolidate cu beton sau piatră • ii,' » ii' J.--!--!+i- i j ( •• ii
• • • • • • • • , , • , • • , • • • 0,5 I

.'l.g f<v~r~
-.,.. consolidate cu fasciile i
,
,
! ,i~: ! • ! ! ,D,I

60 Diguri .

61 Rîuri şi pîraie: -------


- cu adîncimea malurilor mai
. mică de lm 0.1

1,2
- cu adîncimea malurilor mai
mare de 1 m, neamenajate ~
. .1,7 rertk
. negru
- cu adîncimea malurilor' mai ~
mare de 1 m, amenajate
2,5 " rero'l'
62 Canaluri .pentru irigaţii sau dese- /vertk
căci:
- cu maluri, neconsolidate

- cu maluri consolidate , ,,~,verrk


,,«,,' ee '

myru ,. verde
-:-. construite pe diguri ~eI""'fl,'lj~I,JIt"'''''I.r,,,,,,,!tl.I.AI,',',''I,''

- în construcţie 'f,Q verde


_0'_._'- -/_.-
-.-

4* 51
I
Tabelul 3.11 (continuare)

Nr.
crt. Elemente topografice Semne cOl1ventional~ şi inscriptii

63 h:voare:
- neamenajate

- amenajate

64 Construcţu -anexe:
- staţii sau posturi hidrometrice
l82,5-cota la capătul mirei
(4,50) - gradati!! pe miră la care .
s-a determinat cota
l8l,5-cota Qivelului .mediu al
.apei

- docuri

- ecluze
2-numărul camerelor de eelu-
zare
65 -lungimea camerelor
15-Iătimea portilor
3,5 -adincimea apei

-' baraje

- castele de apă

- fintini

-:- roţi pentru irigaţii

- vaduri

- faruri

- feriboturi
850-lătimea apei inm
75 x 12 -dimensiunile feribotului
in m -
350-rezistentă la sarcină in t

- bacuri pentru vehicule

- bacuri pentru persoane

52
Tabelul 3.12
ReUef şi elemente de sol

Nr. o

crt. Semne convenţionale şi inscripţii

,
65 Curbe de nivel: ___ i_9-_:!--',
- normale 0'----48
-: principale 0,2- !iO

- ajutătoare
-4,0.
_- -accidentale 0".-0-_0

66 Rupturi de teren şi tef"ase

67 Rîpe şi viroage

68 Zone cu alunecări de teren

69 Colţi de stincă

70 Zone stincoase

71 Zone cu grohotişurţ

72 Terenuri cu sărături:
- inaccesibile lIIIIIIJllllllllllmlll'll1/l~r~
-accesibile Il' II"JI'/",II"J
, ,. ~', ',"II/II/Iii:;
I I ",.
t..-Yeroe
,I1J

53
l'

Tabelul 3.12 (continuare)


I

Nr. I
crt. Elemente topografice Semne conventionale şi inscriptii

73 Terenuri cu mlaştini:
- inaccesibile

- accesibile

74 Suprafeţe nisipoase:
- nisipuri uniforme

- nisipuri cu ridicături

-' riisipuri cu gropi

- ,nisipuri mişcătoare

Tabelul 3.13
Vegetaţie

:'0" 0"0"'6'" 0"0 o' () ••• o. "o:


75 Păduri: , 1,
.:- cu înălţime mai mare de 4 m :00:: 1,0 " '1' ~ o;'
; 'f.Sr.J O 30 ~
lo ' '1 o:
:..p..,.~....9.., ,Q.,.9.. A:...90.0 ~o:
25 - Îl1i/lime<1 D'U'tite iJi1r-IJ"rIQ in 111.
0,30- tliQmelru/ metltv I

(0 •••• O' •. ji '. o" '.;'" 'O "I~o"o"'~


- cu înălţime mai mică de 4 m 4 brad ,oi
;0:: 0,6
.:0
~9...• q ..•. 0.... ~.... C! ••• ~ ••• ,,?, .•'? •.•
I
,
o:.
'?:
...~ ~.T .
Q,
- rare I Q,
••••••••••••••••••••••••••••••• 1 ••••••••••

.'. .\.., i.: ,,'C" '" ,. i-' •....


- doborîte de furtună, uscate sau J,..L L l.. I L
arse
............................. '("L
L. L. L. .. ;..

54

II
Tabelul 3.13 (cOIitinuare)
I

Nr.
crt. Elemente. topografice Semne c'onvelllionllie şi inscriptii

76 Linii de somietă .

77 Tufăriş sau mărăciniş

••••••••• '•••••••••••••••••••••••• .; •••••••••••••• ~ j

78 ~. /1 II 4.0 Il II ,,~
Suprafeţe cu ierburi naturale
~
:
" 1 1::2,0" "
.............................................•... r
i"~"" ~ ~ -;z ;: ~
19 Suprafeţe cu izlazuri sau păşuni
; /\ /\,:.:2P /\ /\ /\ I
;;...' '1
: ••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••• "" •• ~ ••••••••••• t •••••••••••••

.t

80 Suprafeţe' cu stuf, trestie sau


~ '~i~" ;;; +
păpuriş 'IV '1" ,II + '* :
L .1
.3,0.
81 Perdele de protecţie
o CI o o o o. " () o o o 0:::(0.

82 Arbori izolaţi

, 83 Tufe izolate .
'0.

....... , 4b oJj••••••...••... :
84 Livezi sau pepiniere de pomi : o o"~ i> o o o o o o:
fructiferi : 4P InJr ! ,
I
: o 0"0 o o o o o o o:
: ••••••••••••• .; •••••••••••••• t ••••••••••••••••••••••••••••••••••• ,
I

.... :...,.q : ; M: ,
I

85 Vii
.. ~.S ~ S' S ~ E ,.
40:
'.. ': ..... S r''WI
;r.~,v, ~ . 1.
., ~:
.,:
. I
I

~::::
.....
::~.:...))i. :'.:::::: ::i::::::~
::::.:::::
86 Culturi de orez •• ;.~ ~. + i :
40:
:.! ~ "2/1.
i.. /#
1: ;.
,
~ :
.•..............•..•............. 0 0 0•.-;
:000000'0'0 o :
87 Culturi de plante tehnice ::'0 . o O'. 0",0 .0. o o .O' o o: :
4 O• 0,8 "altlel .
. :.'
::~
o O'
••••••••••••••••.•••••••••
o o o o 00
"! ••••••••••••••••••••
o o o ~ ,
I

I
I
,
I

. ,
I

55
Vl. i
; 1 .. :
'l

'1: !
\
I 3.2. SEMNE CONVENŢIONALE CADASTRALE
1 1
!
I
1
3.2.1. PRINCIPIi DE REPREZENTARE
Prin lucrările de cadastni trebuie să se asigure cunoaştereaj completă şi
sistematică a fondului funciar, silvic, hidrotehnic, edilitar şi imobiliar. avînd
în vedere aspectul cantitativ, calitativ şi juridic. Acestea se reflecţă în planuri
şi registre cadastrale.
La întocmirea planului cadastral se folosesc, de regulă, semnele
convenţionale topografice. Pentru categoriile de folosinţă ale terenurilor se
face o detaliere calitativă, iar semnele convenţionale se înlocuiesc cu simbo-
lurile prezentate în tabelul 3.14.
Tabelul 3.14
I
Simbolurile categoriilor de folosinţA ale terenurilor

Categorii
!
Categorii Simbol Simbol
-
I
ARABIL NEPRODUCTIV
Arabil A Neproductiv N
Grădini de legume Ag Nisipuri I Nn
Orezării Ao Bolovani, grohotiş Nb
Căpşunării
Sere
Ac
As
Rîpe, ravene, torenţi
Sărături
I Ns
Nr
Solarii Aso Haide Nh
Mocirle-smircuri jNm
PĂŞUNI Gropi Ng
Păşuni P
Păşuni împădurite Pp DRUMURI ŞI cĂI FERATE
Păşuni cu pomi fructiferi
Păşuni cu tufăriş
PI
Pt
Drumuri
Căi ferate 1&
Drumuri naţionale Dn
FiNEŢE Drumuri judeţene jDj
Fineţe F Drumuri comunale De
Fineţe împădurite Fp Drumuri de exploatare .De
Fineţe cu. pomi fructiferi FI Străzi şi uliţe Ins
Fineţe cu tufăriş Ft
CONSTRUCŢII
VII Construcţii C
Vii V Construcţii-curţi lee
Vii nobile Vn Diguri Cd
Vii hibride Vh Cariere . Ca
I
Pepiniere viticole Vp Parcuri Cp
Plantaţii hamei Yha Cimitire ICi
liVEZI Terenuri sportive :Cs
lU"guri şi pieţe ,Ct
Livezi L
Livezi intensive Li Plaje şi ştranduri Cpj
Livezi cu arbuşti fructiferi Lf Taluze pietruîte Ctz
Lp Alte terenuri :Cat
Pepiniere pomicole
Plantaţii de dud ~ Ld CARTAREA CLĂDIRILOR
PĂDURI ŞI VEOETAŢlI Clădiri 'cu zidărie I
.FORESTIERE din cărămidă şi .planşee
Păduri PD din beton armat A
I
Plantaţii şi perdele protecţie PDp Clădiri din cărămidă
.

Răchitării PDr cu planşeu de lemn B


. Pepiniere silvice PDps Clădiri. din lemn C
Tufăriş şi mărăciniş PDt Clădiri din paiantă D
Clădire declarată monument
HIDROGRAFIE istoric Mi
Ape H Magazii din zidărie in
Ape curgătoare Hr Garaj din zid-metalic gj
Canale Rc Grajd din zid gr
Lacuri şi bălţi naturale Hb I
Amenajări piscicole Hp
Stufăriş Hs
Lacuri de acumulare Ha
I

I
56
I
!
I ,o.

în cazul cadastrului imobiliar, se întocmeşte pentru fiecare imbbil


I cîte o fişă (tabelul 3.15) în care sînt trecute datele referitoare la imobilul
I
I
luat în evidenţă. în legenda schiţei sînt prezentate semnele convenţio,nale ŞI
notaţiile specifice. 1

I 3.2.2. LUCRĂRI PRACfICE


I

I
li Să se întocmească fişa imobilului pentru clădirile care aparţin şcolii~ pe
baza măsurătorilor şi inventa~rilor care se vor executa.
Tabelul 3.15
I
,
,FIŞA TEHNICĂ A IMOBILULUI I
~l!C.u~~ş:n SIRENELOR
. . . . . . 3 5
din . strada . nr .. . 'sector I
PROPRIETAR. ~lJR,A~V Aţ.lq~L~ .ŞI.~U.~GU. ~10.0~ .
domiciliul/sediul .st~. ~I~~I'fEJ..QR. .S~C.TO~ ~

PLAN DE SITUAŢIE SC. 1: 500


I
SUPRAFAŢA. TEREN
TOTAL 597 . M.P.
, viţă-de-vie \ 36,50 I
8 . butuci pe
!
ţ
A'
--l
o::

J.
1 !
o
virsta ... 4 . ani ~ A2 ,:
,A'
ii1
z
I
pomi fructiferi: w
.2.cireşi ." CDRP 8 CORP A .~
I
II)

copaci .
2:~eq
I :te!
\ 31.20
lE
, I II)

f
I
,,1 ELEMENTE CLĂDIRI II ELEMENTE ANEXE
I MPRE.JMUIRI
ELEMENTE
A B , C ELEMENTE
materiale de constructie I
SCÎndurA
ANUL CONSTRUIRII 1933 1933
anul
STAREA
REGIM
TEHNICA
DE INĂLŢlME
bunA
parter +
bunA.
parter +
construÎrii 1975
I ,
starea
2 etaje+pi I etaj+piv bunA
tehnici
nilA (parter nilA (parter

ii, FOLOSINŢA locuinţl l<>cuinlA


lungimea (m)

CONSTRUCTII
42
I
p. FUNDAŢII beton beton
~j DENUMIREA
ii
" <'"
Olt:
PEREŢI
PLANSEE
cArllmidA
beton
c:ArllmidA'
beton
ELEMENTE

anul constr.
magazie
1970
I
" ",'"
•..0 SARPANTA lemn lemn stareateb. satisf.
<~
::o~ INVEUTOARE
cazan Dale
tablA tablA
2
DOreţi
sarnanlA
P.F.L.
Imn
I
aUi
<'"
~<
caoa Dale
• 2 mvelitoare carton

~t: lavoar 3 2 III WCA TARI (familii/persoane) I


"'Z
Z< W.C. 2 2 ... NUMĂR DE FAMIUI
-'" chiuvelA 2 2 '8" cu-l cu 2 cu 3
~.
total total

Il'ST. ELEcTRICE 'da da


DetS. ners. DetS. ~r:. corn imobil
I
.h
cu ec:hipam. - - A 2 I 3/4
5/6
fArA ecbipam. - - B 2 2/2
I
li cu sabe 5 sobe tera-
cotA.JeniDe
3 sobe tera-
cotA-lemne C
.,
i
IV SUPRAFEŢE
I
'.
i

i: CATEGORIA
CLĂDIRI TOTAL
ANEXE TOTAL
SUPRAFEŢEI . CORP CLĂDlR DENUMIREA
n-nI~ MOBil

Il CONSTRUCŢIA LA SOL
A
106,56
B
63.73
,
C
170.29
maeazie
3.00
ru-EX
3,00
.

173.2~
I
....
)

Î '"
c.r.lDl ••••. sau
Înlocuitori
85.73 148189 3,00 . 3.00
437,62 I
"'''-
Z~ paiantA sau
434,62

8Q chirpici .

:s
1=
cArămidA- sau
irilocuitori
12,1~ 114,64
326,83
2,43 2,43
329,26 I
;:> paiantA sau !
chiroici
LOCUIBILĂ 105,90 86.52 162,42 ,.,., I

INTOCMIT TEREN Marin Dumitru data: notă: !


Constantinescu Gh. .. april,
INTOCMIT BIROU Actualizat: august 1988
VERIFICAT
SEF ATELIER
Ionescu -Nicolae
Inl!< Boceanu Ion
19k2 I
I
57
i
I
~ ~. -- .
I
Capitolul 4
',' ';i

REPREZENTAREA RELIEFULUI

4.1. DEFINIŢIA Şl CLASIFICAREA RELIEFULUI

Pe planurile şi pe hărţile topografice se reprezintă totali~atea elemen'


telor situate pe ,Suprafaţa terestră (topografică) existentă în natură, ,cu
toate .nereg~larjtă~ileei. ., ,.' v • ' I , , , ,
Prm rehefse mţelege totahtatea demvelanlor suprafeţei terestre (topo-
grafice) faţă de o " suprafaţă de referinţă.
Ca suprafaţă de referinţă s-a adoptat geoidul, care într-o pnma
aproximaţie, se consideră ca fiind 'suprafaţa mărilor şi a:, oceanelor în
echilibru, presupusă ca fiind prelungită pe sub c9ntinente. Suprafaţa
geoidului sau suprafaţa de referinţă altimetrică constituie originea
pentru determinarea altitudinilor (cotelor) punctelor de pe supra-
faţa topognifică.'
Prin altitudine sau cotă a unui punct se înţelege distanţa pe ver-
ticală dintre punctul respectiv, situat pe supraf~ţa, topografiică, şi supra-
fata de referintă. Acestea se determină prin lucrări de nivelment., ,
" - 1
Suprafaţa topografică este foarte complexă din punct de vedere al
reliefului, distingîndu-se două categorii principale: 'forme de relief şi
elemente de relief.

4.1.1. FOR!\1E DE RELIEF


Relieful suprafeţei topografice este compus din cîteva forme tipice,
combinate între ele.
înălţimile se prezintă sub forme conice sau de cupolă, distingîndu-se:
-' muntele, cu altitudini de peste 800 m;
- dealul, cu altitudini între 200 şi 800 m;
- mamelonul" înălţime cu formă de cupolă, care se ridică deasupra
terenului înconjurător; 1

- colina sau măgura, înălţimi mici şi cu pante line, care se prelun-


gesc în terenul înconjurător.
înălţimile au următoarele părţi principale:
-' vîrful - partea superioară a înălţimii;
- versanţii - suprafeţele laterale' ale înălţimii, cu pamte de încli-
nări variabile;
- piciorul pantei - sfîrşitul versantului.
Creasta este înălţimea prelungită intr-o anumită directie, rezultată
din intersecţia a doi versanţi. Creasta poate fi o linie sin{{oasă cu vîr-
furi, mam~loane şi şei.

84
Şaua este porţiunea de creastă dintre .două vîrfuri consecutive, fiind
atît locul de întîlnire a două creste, cît şi locul. de formare a. două
văi ce coboară în cele două părţi opuse crestei.
Depresiunea este. o adîncime de. teren închisă de înălţimi, deose-
bindu-se fundul depresiunii,adică partea cea mai de jos, versanţii
înconjurători şi marginea, adică partea superioară a versanţilor. O depre-
siune de întindere mică se numeşte căldare sau găvan. "
Valea este o depresiune prelungită care coboară într-o' direcţie,
fiind linia de întîlnire a versanţilor 'la partea lor inferioară. La o vale
se disting: originea, firul văii~au talvegul şi gura văii, adică confluenţa
a două văi. . .
Şesul esţe forma plată de teren, cu mici ondulaţii. Cele situate pînă
la 200 m altitudine se numesc cîmpii, iar cele cu altitudini mai mari se
numesc podişuri.

4.1.2~ ELEMENTE DE RELIEF

Elementele de relief sînt denivelări accentuate, formate prin acţiu-


nea agenţilor naturali: eroziuni, alunecări de teren. etc., sau acţiunea
oamenilor: ramblee, Hebleuri, diguri, cariere etc. Se disting următoa-.
rele . elemente tipice de. relief:
Movila este o înălţime izolată, în formă de con sau. cupolă, ce nu
depăşeşte înălţimea dy 25 m faţă de nivelul terenului înconjurător.
Poate fi naturală sau. artificială.
Groapa este o adîncitură cu dimensiuni reduse, cu formă inversă
decît movila, în cele. mai multe cazuri formată artificial.
Ripa sau ruptura de teren s-a format pe cale naturală, din cauza
eroziunii sau alunecărilor de teren, avînd versantul aproape vertical.
La . partea superioară, unde s-a produs ruptura, este marginea rîpei, iar
la piciorul versilDtului, baza rîpei.
Viroaga sau ravena s-a format pe. cale naturală pe firul apelor,
din, cauza eroziunii şi transportării de către torenţi a materialului erodat.
Peretele stincos este asemănător cu o rîpă cu ve'rsanţii din rocă dură.
Rambleul şi digul se construiesc pe căile de comunicaţie, în lun-
gul apelor, pentru irigaţii şi desecări, distingîndu-se: coronamentuI,l
adică partea superioară; taluzele, adică versanţii, înclinaţi de regulă cui
30 sau 45 Q; baza taluzului .. Taluzul poate fi consolidat.
Debleul şi şanţul rezultă din săparea terenului natural pentru con-
struirea căilor de comunicaţii, pentru irigaţii şi 'desecări, fiind forma
inversă a dig,ului. ~
Terasa poate fi naturală, situată în zonele de şes în luncile rîu-
rilor, sau artificială, construită pentru amenajarea terenurilor înpand
supuse. eroziunii. ", . 1.,
Canera este formată artIfiCIal pentru extragerea.' de matenale sau
zăcăminte, avînd aspectul rupturilor de teren. .1
Aceste elemente de relief se reprezintă prin semne convenţionale
specifice, însoţite de date caracteristice şi explicative.' De regulă, eleJ[
mentele naturale de relief se reprezintă cu culoarea sepia, iar cele arti-
"ficiale cu culoarea neagră.

85
4.2. METODE DE REPREZENTARE A REUEF~LUI i

Reprezentarea formelor de relief pe planurile şi hărtile tc;>pografice


a constituit o problemă dificilă, adoptîndu-semai. multe. knetode. Indi-
ferent de metoda aleasă, este necesar să se cunoască cbtele - altitu-
dinile - punctelor de. pe suprafata respectivă, pentru: .
_ ..punctele .retelei de bază; . _,
- punctele caracteristice ale formelor de relief~ vîrfuri, creste, mam~-
Ioane, şei, văi, găvane, schimbări de pantă. etc.; I . ,:
- ..elementele de planimetrie şi relief cu caracter permanent:. ~ntersectii
şi ramificatii ale căilor de comunicatie, poduri, clădiri, fintini, movile,
frînturile limitelor permanente .etc.; . 1. .
- punctele de detaliu, prin care să se asigure in .ansamblu o repar-
tizare cît mai.uniformă pe întreaga suprafată,cu densitatea stabilită.
Densitatea punctelor cotate este in functie de accidentatia terenu-
lui, de scara planului şi precizia cerută. In general, se cerb ca pe plan
să se realizeze o densitate de 50... 100 puncte pe dmll(indiferent de
scară). Cu ajutprul unei retele- de,. punctecotate cu asemenea densitate
se poate reprezenta relieful prin orice metodă.

4.2.1.. METODA PLANUIULOR COTATE

Reprezentarea reliefului prin cote constă în raportar~ pe plan a


tuturor punctelor determina~. altimetric şi scrierea valorii cotei lingă
semnul conventional al fiecărui punct. . I
~cest sistem este pr~is, simplu !i rapid, dar prez~ntă ..două .incon-
vemente: formele de rehef nu apar 1D mod sugestiv ŞI scrierea cotelor
încarcă planul cu multe inscriptii. De aceea planurilecot~ie se folosesc
os., 063.5 .62.9
(>
067.1
, o
066.2
(>
oGS.8
,\ (>
oGSoS
J o
o

o
oG'.G

\
-o7.J
o s 067.60 o 68.1 o .67... ;fu\ J 0'l.8 ,06G.l , 065.6 (> 06J.&

S o , o f o S \0 • o S
_~6.S 066.4 067.0 068.0 06&3 \ 0682 068.1 003.9
...
", soS o S o \ o' SoS .>..,
-66.7 ",€5.8. 065.1 O6&.1 0GG.I \ 0f-2 . o~ •••.••••••• 0&0.2 o 6S."
'~~ o • o $ o , .~ .

it"<~
'~ f , .
0&5.8 "~~~.~ ~~.!.
........• .....
~~~?...J._ ... 06U 06•.7 064-.0

',,~. \ H.Pla eni


-67.3 0&6.2 065.0 "".p.8 0G3.9 i?
,, 064.0 063,2
,
" #23
066.8 "65.& "

-68.3

68.7
067.8 064.7 ./.2

Fig. 4.1. Plan topografic cotat.

86
numai la scări mari: 1: 500; 1: 1 000; 1: 2000,
unde reprezentarea elelllentelor de planimetrie
şi hidrografie permite scrierea cotelor, respec-
tînd densitatea acestora.
în figura 4.1 se prezintă un exemplu de
plan cotat.
I

:
I
I
I
I
J
l'
1 I
1\
I
4.2.2. METODA CURBELoR DE NIVEL

Este metoda' care serv"te la reprezentarea


formelor de relief in mod sugestiv şi cu .sufi-
t~17
cientă precizie, avînd aplicabilitate generală la' Fig. 4.2. Proiectarea for-
planurile. şi hărţile topografice. melor de relief.

Principiul metodei. Să ne imaginăm că terenul, reprezentat pe figura


4.2 este secţionat cu planuri de. nivel orizoJ}tale şi echidistante (Al B,
C). Intersecţia unui plan de nivel cu terenul se face după o linie care
uneşte toate punctele situate la nivelul respectiv, numită "curbă de
nivel". Planul H este planul de proiecţie - suprafaţa de referinţă - pe
care se proiectează curbele' de nivel de pe planurile. A, B, C. .
Pe planul de proie~ţie, curbele de niyel se proiectează ca orice ele-
ment de pe teren, acestea fiind figuri asemenea formelor de relief, mic-
şorate corespunzător scării planului .. Pentru o reprezentare sistematică,
planurile de nivel se aleg la distanţe egale. între ele - echidistante. I
în figura 4.3 se prezintă cîteva forme şi elemente de relief s~eci-
fice, reprezentate prin curbe de nivel şi semne convenţionale, pe Baza
acestui principiu.
Echidistanta este distanţa. pe verticală dintre planurile de nivel ce
determină două curbe de nivel consecutive,' Mărimea echidistanţei se
alege în funcţie de: precizia necesară reprezentării reliefului, acciden-
faţia terenului şi scara planului topografic. . . . \
în funcţie de valoarea echidistanţei alese, de scara planului şi' de
înclinarea pantei terenului, rezultă o echidistanţă grafică, respectiv den-
. sit~tea . curbelor de nivel. .Această .echidistanţă ~rafică nu treb~e să \ţie
maI mIcă de 1,0 mm, pentru ca relIeful să fie reprezentat clar ŞI expreSIV.

Fig. 4.3. Reprezentarea formelor şi elementelor de relief.

87
Pentru, uniformizare, s-au adoptaţ anumite valori ale e9hidistanţelor
în funcţie de Scara planului şi de zonele geografice, valori care sînt pre-
zeritate în tabelul . 4.1.

Tabelul 4.1
Echidistanţele curbelo~ de nivel

Echidistanta t
IEchidistanta
Scara planului. (m1 Scara hirtii I (m)

şes deal munte şes şi Ideal munte


, .

I : 100 0,10 0,25 0,50 1; 25000 ~O


,'
10,0
1: 500 0,25 0,50 1,00 1; 50000 19,0 20,0 .
1: 1000 . 0,50 0,5; 1,0 1,00 1 : 100000 20,0 40,0
,1 ; 2000 0,50 1,00 2,50 . I ; 200000 4@O 80,0
.'
I : 5000 1,00 2,0 ;2,5 5,00 I : 500000 50,0 100,0
1; 10000 2,50 2,5 ;5,0 10,00 1: 1000000 100,0 200,0
I

Clasificarea curbelor de oiveL Pentru mărirea. expresivilălii şi Citi'


rea uşoară a reliefului reprezentat,' curbele de n,ivel se cla~ifică .astfel:
- curbe de nivel normale, la intervale egale cu valo~rea echidis-
tanţ~i, prin linii .contin~e .cu grosi~ea de 0,1 mm; I w . w

- curbe de nIvel pnnclpale, a CIncea sau a patra curl1>a nor,mala,


prin linii continue cu grosimea de 0,2 mm;' I .'
- curbe de nivel ajutătoare, la 1/2 din echidistanţă, prin. linii între-
rupte (segmente de 7,0 mm). Acestea se trasează în luncilel rîurilor, în
zonele cu dune <le nisip,. pe platouri, vîrfuri, creste, văi, şei, găvane etc.
şi în zonele cu. teren şes, acolo unde distanţele între curbele de nivel
normale. sînt mai mari de 5- 6 cm pe plan; , I •
- curbe de nivel accidentale, la valori jntermediare, p,entru reda-
rea fidelă a formelor puţin pronunţ,ate care nu se percep p'rin trasarea
curbelor de nivel normale şi aju~ătoare. . . 1..
Pe fiecare dm2 de plan se scnu 2-3 valon pe curbele ae nIvel, de
regulă pe curbele principale.

4.2.3. METODA TENTEWR H1PSOMETRICE

Se foloseşte de obicei .pentru reprezentarea reliefului pe hărţile geo-


grafice şi turistice, fiind foarte' sugestivă. Ea constă în colOlfarea supra-
feţelor de hartă în raport cu altitudinile.
/' Pentru originale se folosesc soluţii preparate din acuarele, iar pentru
imprimare, cerneală tipografică. .
De regulă, se folosesc trei culori de bază şi nuanţele aceS'tora, astfel:
- albastru, pentru suprafeţele acoperite cu apă;
-. maro, pentru suprafeţele dehiroase şi muntoase;
- verde, pentru suprafeţele :de cîmpie.
Pentru colorarea ,originalului se execută următoarele operatiuni:
-. se stabileşte scara hipsometrică sau .altitudinaIă, de I regulă cu
valoare de 200 m; "
- se trasează curbele de nivel care delimitează suprafeţele, conform
scării hipsometrice (din 200 m în 200m);

88
_ se colorează suprafeţele acoperite cu apă, cu tentă .albasfră ;
_ se _stabileşte linia de demarcaţie între zonele de deal' şi cele de
cîmpie (de regul~ curba de 200 m); . A" \.

_ se coloreaza cu tentă maro suprafaţa cupnnsă In mtenorul curbeI


de nivel' limitată (cu altitudini mai mari de 200 m), apoi peste ac~stea
se colorează suprafaţa cuprinsă în interiorul curbei de nivel imtdiat
su~er!oar~ ,,(400 m) şi aş.a mai d~par~e, rezultînd. nuanţa de maro \ cea
maI mchlsa pentru locunle cu altitudmea cea mal mare;
_ se colorează cu tentj. verde suprafaţa cu altitudine mai mică
decît curba de nivel limita'tl' (200 m) şi apoi peste aceasta supdfaţa
bălţilor şi a deltei, rezultînd ca locurile cu altitudinea cea mai fuică
să aibă culoarea verde mai închisă. . \
Pe hărţile cu tente hipsometrice se înscriu şi cotele unor puncte car~c-'
teristice din teren.

4.2.4. METODA HAŞURILOR

Se foloseşte foarte rar, pentru hărţile geografice, sugerînd gradul de


iluminare al terenului şi respectiv de înclinare a pantelor.
Haşurile se trasează pe direcţia pantei, la o depărtare una de ~lta
cu 1/4 din lungimea lor., Lungimea haşurilor este în funcţie de' încli-
narea panteL . .
S-a întocmit un diapazon de haşuri, în funcţie de unghiurile de
I pantă, începînd de la 00 pînă la 45 o, din 5 în 5 o. Acolo unde haşurile
j sînt lungi şi rare (teren cu pantă mică) planul apare luminat, iar adolo
unde haşuI;ile sînt scurte şi apropiate (teren cu pantă mare) planul apare
l'
I întunecat. .' \
1,
Pentru aplicarea metodei se tr~seazăîn creion curbele de nivel cores-
punzătoare unghiurilor de pantă, din 5 în 5°, şi apoi Între ele se dtse""
I nează haşurile conform djapazonuluL
Metoda haşurilor asigură expresivitatea terenului, arată direcţia şi
I
înclinarea p.antelor, .. dar n.u. permite deter ..minarea. altitudinilor, a.coP\eră
I desenul elementelor de planimetrie şi se execută greu. .
~ . Pe hărţile cu haşuri se scriu .şi cotele unor puncte caracteristice
dlli teren;

4.2.5. METODA PLANURILOR ŞI HĂRŢlLOR IN RELIEF

Se foloseşte în general pentru întocmirea planurilor şi hărţilor cu


I

caracter didactic, modul de reprezentare fiind' foarte sugestiv, asemă-


nător celui din, natură. în funcţie de numărul de exemplare şi de teh-
.nica din dotare, se folosesc două procedee de' întocmire: \
_ manual, pentru unicate, număr' mic de exemplare şi pentru matdţe,
care se execută din carton, placaj sau material plastic; \
, .
_. mecanic, pentru tiraje mari, executate la maşini speciale, folosind
I ca material folii plastice pe care s-au imprimat elementele de' plalni-
metrie şi hidrografie prin semne convenţionale, iar relieful prin tertte
hipsometrice.A - ••••.. • '. • .1 A

în cazul mtocmuul manuale a planunlor ŞI, hărţI10r In relIef se pro-


cedează astfel: .' . ,,' A \ •

_' curbele de nIvel se copiază de pe plan sau de pe harta, pe hîrltIe


de calc şi apoi .se aplică pe foiii de carton, placaj sau material plas~ic',

89

~ --.
care au suprafaţa egală cu a planulUi şi grosimea egală cu echidistanţa
aleasă pentru curbele machetei; , ,1 '
_. se taie foliile după urmele curbelor de nivel, iar oucăţile rezul-
tate. se lipesc una peste alta, conform dispunerii lor pe ~lan, obţinîn';'
du-se formele de teren reprezentate în trepte; ,
- se modelează relieful, umplîndu-se spaţiul dintre. trepte cu materiale
adezive şi apoi se lasă să' se usuce;
- se colorează relieful în culorile convenţionale (tente lhipsometrice)
şi se desenează elementele de plani~etrie şi de hidr<?grafie. I
în cazul întocmirii mecanice a planurilor şi hărţilor în relief se execută:
- matriţa reliefului, din material plastic, după proceddul arătat la
întocmirea. manuală; ',' ' l'
.-. copii imprimate (ale planului sau ale hărţii topografice) pe fotii
plastice, avînd elementele de planimetrie şi hidrografie repr~zentateprin
semne convenţionale, iar relieful prin tente hipsometrice, în numărul
de 'exemplare dorit.
Planul sau'. harta în relief se. realizează la o maşină de vacuumare,.
unde se introduce matriţa reliefului, peste care se suprapune copia impri-
mată pe folia plastică. Se încălzeşte copia imprimată pînă cînd mate-
riaJul devine maleabil şi apoi prin vacuumare, se realizează suprapunerea
copiei imprimată peste matriţă, copia luînd forma acesteia. I
Prin răcirea materialului se realizează planul sau, harta în relief.
Operaţia se repetă pentru obţinerea numărului dorit de exen1plare.

4.3. ÎNTOCMIREA OLEATEI CU PUNCTE COTAjE .

Oleata cu puncte cotate este documentul pe" care se raportează toate


punctele determinate altimetric, executîndu-se simultan cu planul topo~
grafic. Ea se întocmeşte pentru fiecare planşă, pe mater~al transpa-
rent, de regulă ; pe: . calc, pînzat, folie din material plastic !bat pe una
din feţe sau. calc de calitate superioară. I
Pentru întocmirea oleatei, materialul ales se suprapune pe originalul
planului, se fixează' şi apoi se copiază de .. pe original:
- cadrul interior al planşei, reţeaua rectangulară şi valorile
:. acesteia;
. -' punctele reţelei de bază, care se desenează prin semne conven-
ţionale corespunzătoare categoriei' punctelor; I
- punctele caracter~stice ale reliefului şi' cele de detaliu.
Lîngă. semllele convenţionale ale punctelor reţelei de baiA se scriu,
sub ţormăde fracţie: l~ numărător numele sau numărul punc~u~ui,. iar la
numItor valoarea coteI." La punctele unde marcarea punctulw se află
deasupra solului (pilaştri, edificii, mărci), se scriu sub formă! de fracţie:
la numărător cota marcării, iar la numitor cota la sol, numărul
'. .• . -. .. . . .. ""C I
acestor
punCte scrilndu-se la stînga sau 4easupra s~mnului convenţioinal.
'. . . Lîngă .semnele convenţionale ale punctelor caracteristice şi de, deta- '
liu se 'scriu cotele lor. în cazul întocmirii planurilor prin ridicări topo-
grafice, la aceste puncte se pot scrie şi numerele, asemănătoare ca la
punctele reţelei de bază. \ I .
Valorile cotelor se scriu, de regulă, în dreapta semnului conven-
ţional. Dacă spaţiul nu permite, ele se pot scrie la stînga, d~asupra Sau
d~desubt, dar să rezulte clar la ce punct se referă.

90
,Pei oleat.ă se trasează elementele' de relief, lîngă care se scriu datele
caracteristice şi elementele hidrografice. Acolo unde este posilJil, se
schiţează liniile orografice ale terenului: crestele, firul văilor etc.
Oleata cu puncte cotate se desenează în tuş, astfel :
- în culoarea neagră: cadrul interior, reţeaua rectangulară cuvalo-
rile respective, semnele convenţionale ale punctelor reţelei de bază,
numele sau numerele punctelor reţelei de bază şi inscripţiile din afara
cadrului ; ~.
- ,în culoarea sepia~ cotele punctelor determinate prin măisurări
geodezice şi topografice;i li' ,,\ ',
- în culoarea albastră: semnele convenţionale şi 'cotele punctelor
determinate prin niăsurări fotogrammetrice.
în creion se desenează: '
. - în culoarea verde: elementele hidrografice;
-în culoarea maro: elementele de relief şi valoril~ lor;
- în culoarea neagră: prin linie punctată se schiţează liniile oro-
grafice ale terenului. "
Deasupra laturii de nord se scrie:
- în partea stîngă: numele instituţiei care execută lucrarea;
- la mijloc: titlul lucrării şi nomenclatura planşei;,
- în partea' dreaptă: caracterul documentului.
Sub' latura de sud:
-, în partea stîngă: funcţia, .numele şi semnătura conducăto\rului
unităţii de execuţie;
- la mijloc: scara planului topografic şi sistemul de referinţă altimetric.
- în partea dreaptă: funcţia, ?umele şi se~nătuţ~ executantului. \
,Dacă planul topografic se mtocmeşte m formatST AS, oleata cu
puncte cotate va avea acehlşi format, iar datele menţionate a se scrie
în, afara cadrului se trec în indicator.

4.4. INTERPOLAREA CURBELOR DE' NIVEL


Trasarea curb elor de nivel se execută de obicei prin: interpolare
între punctele cotate, filare' în timpul ridicării topografice şi filare în
timpul stereorestituţiei.în continuare se prezintă interpolarea îintre
punctele cotate" care consideră, că, între două puncte cotate vebine
terenul are pantă uniformă. De aici rezultă necesitatea cotării thtu.,.
ror punctelor caracteristice, ale reliefului, inclusiv punctele de scliim-
bare a pantei. " .\
Interpolarea se bazează pe proporţionalitatea dintre distanţe şi dife-,.
rente de nivel. Problema se' pune ca între două. puncte A şi B, cu ~ote
cunoscute, raportate pe plan, să se stabilească locul, pe unde trebuie\ să
treacă curbele de nivel, respectiv distanţele acestora faţă de punctul, A.
Din figura 4.4 se observă asemănarea triunghiurilor, de unde rezultă:
d d, d2
-=----=-=
h h, hi
şi, deci:
d
d,=-h'
h "

91
Fig. 4.5. Izograf.

De regulă, interpolarea şi modelarea curbelor de nivel se execută


în creion, 'pe oleata cu puncte cotate. După definitivare, curbele de ~ivel
se tra~spun pe originalul planului !opografic, pen~ru a fi desenate în \.tuş.
Inamte de efectuarea desenulUI, se' selecteaza punctele cărora tre-
buie săli se scrie cota pe plan, se desenează semnele convenţionale şi
se scriu cotele acestora, în tuş negru. Apoi se stabileşte locul şi se în-
scriu valorile curbelor de nivel.
Desenul curbelor de nivel se execută cu tuş de culoare sepia, avînd
în vedere respectarea categoriei curbelor de nivel şi păstrarea semn1elor
convenţionale ale acestora. I
Pe ],lanurile topografice. la scări mai mari de 1: 2 000, acolo unde
clădirile ocupă suprafeţe apreciabile, peste semnele convenţionale ale
aces.tora se desenează curbele de nivel, prin linie punctată,
Toate operaţiile de: interpolare, trasare,. modelare, definitivare şi
desenare a curbelor de nivel şi a elementelor de relief trebuie să se ~fec-,
tueze conform principiilor menţionate la capitolul 3.

4.5. LUCRĂRI PRACTICE

Pe o suprafaţă de t<?ren s.,.a ridicat relieful prin nivelment geomel ric


executat în caroiaj .. Punctele de caroiaj sînt dispuse în pătrat, cu lat:ura
de 15 mm redusă la scara planului. Poziţia punctelor, valorile cotelor,
elementele de relief cu valorile lor, şi firele de vale sînt prezentate în
figura 4.6.
Tema se va executa în etape, după cum urme~ză:
Pregătirea originalului planului topografic. Originalul planului se
întocmeşte pe hîrtie de desen forma.t A. (297 x 210 mm), aşezată cu
latura lungă în poziţie orizontală. Pe aceasta se trasează chenarulşi in-
dicatorul (150 x 20 mm). în inteiiorulchenarului, la 10 mm de' laturile
de sus şi din stînga, se trasează CÎte o linie, în creion: Faţă de acJste
linii se trasează caroiajul, laturile pătratelor fiind de 15 mm.Punctele reţblei
de bază şi punctele cotate sînt la intersecţia liniilor caroiajului. Fdlo-
sind schiţa din figura 4.6 se trasează în creion firele de vale' şi
'elementele de relief.

93
Să considerăm următorul" exemplu nu,:, B
meric:
- Date cunoscute: HA =87,25 m; HB =
=90,50; E= 1,0 m; d=32 mm.
'-' între punctele Aşi B trebuie să se h
traseze curbele. de nivel, cu valorile:
88 m; 89 mşi 90 m. A
- Se calculează diferenţe de nivel: :d 1: " ,
I

h=90,50-87,25=3,25 m,; h, =88- J -,Id I


,1

-87,25=0,75 m; h2=1,75 in; ha =2,75 m. . 1


FIg. 4.4. Interpo~area curbe-
lor de niivel.
- Secalc,ulează distanţele 'de la punctul A la curbele de bi vei:
d, =.E- xO 75 ,7 4 mm,' d =32 X 1 75= 17 2 mm; d=~x
3,25 ' . ' , 2 ,3,25' , a 3,25
x 2,75 =27,1 mm.
- Se măsoară pe plan, pe direcţia: AB, distanţele d" d, d, notîn-
du-se locul pe unde trebuie să treacă curbele de nivel: 8~, 8g, şi 90.
I

Locul curbelor de nivel se stabileşte prin interpo1are" întîi pe ,firul


văilor, pe creste şi apoi pe versanţi: Unind punctele de acee~şi valoare,
rezultă, poziţia pe plan acurbelor de nivel. După obţinerea .t,urbelor de
nivel pe întreaga suprafaţă, acestea se modelează înlocuintl frînturile
prin linii curbe, dînd continuitate văilor şi crestelor, asigurîhd expresi-
vitate formelor de r,elief reprezentate. 'Prin modelare se adIIilte o aba-
tere faţă de linia trasată iniţial, pînă la 1/4 din distanţa: dititre curbele
de nivel, păstrîndu-se poziţiile stabilite prin inţerpolat:e.'
Pentru mărirea randamentului, locul curbelor de .nivel se poate sta-
bili prin interpol are grafică, folosind izograful (fig. 4.5), care se întoc-
meşte pe hîrtie de calc, avînd linii paralele distaJ;).ţate la l,bmm sau
la 2,0 mm. Liniilor li se dă de regulă valoarea de 1/5 din eFhidistanţă,
accentuînd liniile care marchează valoarea curbelor de nivel.
Interpolarba se execq.tă in 'mod. succesiv,' între perechi de' puncte
cotate situate pe acelaşi versant, astfel: .'
" - se suprapune i~ograful pe planul topografic şi se roteşte în aşa
fel înCÎt cotele punctelor să se încadreze între liniile izograful1ui cu va-
lori coresp~rizătoare; .' .... . 1 '
- se mţeapă cu un ~c locul unde Imnle lzografulUl cu valoarea
curbelor de nivel inters~ctează linia dţntrc: punctele cotatelrespective;
-. s.e unesc punctele mţepa.te, corespunzator cu, valoarea c.UI\-bel or. de
nivel, pe întreaga suprafaţă şi apoi se efectuează modelarea. ,>

Analizînd structura reliefului ,şi densitatea curbeI or de ni~el trasate,


se stabilesc zonele unde trebuie să se introduc~ curbe de n~vel ajută-
toare şi accidentale. Elementele de relief trebuie să se încadreze între
curbele de nivel. Acestea se întrerup CÎnd întîlnesc elemente \,de relief,
r

continuînd cu poziţia deplasată corespunzător cu valoarea relativă a ele-


mentului resp~ctiv. '. . . .. I
Pe planUrIle topografice la scăn maI man' de 1: 5000, curbele de
nivel trasate pe căile de comunicaţie' trebuie să 'redea profilul longitudi-
nal al acestora.

92
Ff~~g~~:~'7 .•~~~~"'.'::==~"~~2iE~:F::~~~+is3::;i~

':f 8 "Os:: ~"'1


.7205 .1176 .7//Z .7(100 \ .6992 .7024 ,,69/12 .7000 • 7048 .7052 .7/15 .1187 .7209
.726>., A .7120
",
.7180 .'12 3G
,, "
'1I '--,
,

\ ' /
I
+O I ~
° I ~ ~.
1 /
1 / -~............ I " ,,'
I ",," Dumbrava .71'6 .706'4 •...• .6,10 .1108
, IS .1258 .7Z67 ~5>g5»~
" '.5981 "~7J .6981 .10'2 '72~
.70B" .?lOS A7J20 .'12 75 .'12J2 ..... ..... ' " 072.10
V •...
.•••. \
\
'J--/
"
1"
;:s ~ -en... ....:: ••••
1 ., •.• 'S:: o

,,
I
.702~-
-- .7Iă2
\
.7IS'ff"•..••..• 1/16
\

.713~
...•....•..
•..•....•.••
.7035 "'-:&8&5\
\
\
6
<>6~78
\ /
~6910 •• 985 .101J2 .7205 .7250 .126> .72/0 .7/74
,...."-en
;:s t:l o
-en ~
'7Z87
•.. ,~ '-:....,'." / 1\ ~ s:: l:S.e; O
---
.7DJO--'7170
57
-Q- 73,12
--
.71/4 - ...•.•
\
70S0
"
.7062 .70.18 .E97a
\
\,96J
\
;5955
I
/ '101" .1IJO '71"5:
I
.11st1 '1156 .7121
,/
/
" '11"
t:l"OSO°;"
s:: ji;' ~ OCI
~"0"'100""
P S::Oo
,.,

p,x •• ••••
_------.... '~
.....
06
, 61
\ .•..
,
II
'.••.•. ~ I
'.,--
II

--..-
----
-,-" /

...•.
"'1000
e.s.~o~i'
'7tl,(] '71.62 • 719.S • 7205 .7//0 .7rJOb.... .7005 4<990 .6982 '695' "70J2 '1100 .7035
1",,"-'"
",,<,7fJ"5 .,085 '71'6 .715&
•••• g \
O- ~ ::T"O
,
I
...
"
\
J.
I ./
.J.-"'"
...
,
O°l:Sg~"Cl
o.... ;
=
, I _.... \

.70."/ .~OJJ -Q-~~ .7115

_-- .7050 .7002

....,,.---;
06987'_ .697:l
~,..- .....••.
" \
.6985 ~6974
\ --- '5990./-'G992 .7014 .7175 .• 1194 .7'15&
.PJ7~~S "'1
o-
s:: P "'1 s::
•.•.oE.l:S~ o
•.•. s:: "'1 ~
Slo' "O

°
1:

, I 1
-,---
.....

--
.....>-....
\"
\
1'1
//
l:S "'1 °
I
/
,.- ,

• ,,'60
..... 00-
° .... t)
-- -----
'717'2 '6996 .6'189' .'697) \ '6960 /09,52' '7f)EU '7"5 '7154 1 '7158 '7i54 -719.3"",- .7l90 "'1 "0
6 $O ~/
--:- (J.I
'697(J "085
,.- -- - -_ ..... -'" // :
-"" .~
- "0"'0- e: ....
l:S ('b O
~ 12 " . '" \ 1/ },..,,- -
°ol:St:l~-SD
s:: s:: o a
'71113 ",, ~\,..-- •...
\,... .7(120-•...
'6987..
\',
'7124
_,,1
.!J~- '~90 '6983 '5972
\t,
'6951 .6987
74
4-83
'"j
I

~<
,'7015
..
__
"
<7001 .7110 .7181 .72,ZJ .'/235
< O'~8"~'
"O

,\
\
•... ----

,
//7
/.
\'
/.7 ,
I)'.~ \
--'o •..,
E.[~a~
s::oo-~o
CI'.!
\

'7153. .7Q84 .7tJ5. .1992 .5.981 '6.970 • (9B{J .717.50/.;..7014 .7102 .717j .72$ .726'4 .7?1I1 t-'- .-s ~
"""'t
.7100 '71~S '71UZ
il01 '-" "'1 o
)
o- ° 00° OCI"'1"""'l
....
_ •••• o
-
7015 ,,// Crihalo l:S ~ S .... 0
'69910 '70'911 '''71 0722.
28 • 71 Sa '7U12 '7C12 • "89 .;6962 _-::!!""~:...:~67 .7061 .7140
.7186 • '/25'4 A 1326 .'1290

::tl
_
It>••• ~
••• t:loo
° °
.... .,... ......"'
----------- .•
_-en

° oo::T°
,.,..-" ''''""
OCIo-0
-1962 '7(J)" '7711I ''1218 -716. '7lJ.86 ~', '71126 '6918 ('1958 .70'2 '701,q"'~
'.... 71Jl1
__ '-----"i:80-- .'/242 '73 "
.72&0 E;~ "C

r:r o ::;>
~~t:So~ .
N <-o
'69.61 '76)9 '7131 '7192 • ." sti '717&7, .7QfJ2 -5570
,
5950 '7026 '70f/1 .7120""'~7112 .'/215 .1?6* -7275 '72/,G •
9'p,xoo
,-.-;-t:l,-~0-
S 5' ° p,x
o t:Sooo
_. E..0~
o- ° -
:::'l •••.0

Fig. 4.6. Date pentru lucrarea practică. ....-0-


o
~,
° ° .'.o'
"'1
~ o,..,
- în creion verde: firele de vale;
- în creion maro: elementele de relief şi valorile lor.
Pe oleată se execută, în creion, .interpolarea curbelor de nivel cu
echidistanta de 0,5 rilşi apoi modelarea acestora, respectîndu-se pre-
vederile menţionate la subcapitolul 4.4.
Transpunerea pe original a curbelor de nivel şi desenarea lor in tuş.
Pentru aceasta sînt necesare următoarele operaţii:
- transpunerea pe plan a curbelor de nivel, interpolate pe oleată
(transpunerea. se execută prin &,opiere)~. A\
_ selec,tarea punctelor C'ărora li se scne cota pe plan, desemnd
semnele convenţionale şi scrierea cotelor acestora în tuş negru (7.1..10
puncte pe dm2);
- .desenarea firelor de vale, în tuş verde;
- desenarea elementelor de relief, în tuş sepia;,
._ stabilirea locului şi scrierea valorilor curbelor de nivel, în tuş
.

sepla;
_' desenarea ,pe. plan a curbelot de nivel, în tuş sepia, respectînd
categoria şi semnele convenţionale ale acestora. .~
Capitolul 5

PLANURI ŞI HĂRŢI

Planurile şi hărţile topografice sînt reprezentări grafice ale elementelor


situate pe, suprafaţa terestră, Într-un sistem de proiecţie. Eltmentele repre-'
zentate îşi păstrează poziţia relativă, corespunzător situaţiti reale de pe
teren.Conţin,utul acestora este' În raport cu scara de reptezentare şi cu
destinaţia, asigurînd informaţiile necesare asupra zonei.

5.1. CLASIFICAREA PLANURILOR ŞI HĂRŢI:tOR

Clasificarea se face În funcţie de:


Conţinut:
- planuri şi hărţi generale, pe care sînt reprezentate elementele de: pla-
nimetrie (căi de comunicaţii, localităţi, construcţii, limite administrative,
reţele de transmisiuni etc.); hidrografie (mări, fluvii, rîuri, ~Îraie, izvoare,
canale etc.); vegetaţie (naturală şi cultivată); .relief (elemente şi forme
de relief) ; .' I
- planuri şi hărţi tematice, care conţin principalele elemente topo-
grafiC,e,' .completate. cu elementele .tematice cerute. '1
Scară: ) ..,.
- planuri de situaţie la 1: 100, 1: 500, 1: 1 000, 1: 2000;
- plan.uri topogr~fice la: '1. : 5 00.0, 1: 10 000; I
-' hărţI topografIce la scăn ma;n: 1: 25 000; .
- hărţi topografice la scări medii: 1: 50000; 1: 100 ~OO;
- hărţi topografice la scări mici: 1: 200 000, 1: 500 omo;
- hărţi geografice la ~ scări mai' mici de 1: 500 000.
Destinaţie: .
- planuri şi hărţi universale, folosite pentru studierea generală sau
în detaliu a anumitor zone, proiectarea şi amplasarea diferitelor obiec-
tive, calculul elementelor necesare anumitor activităţi (distattţe, orientări,
unghiuri de pantă, profile, determinarea poziţiei punctelor btc.). Acestea
servesc ca material cartografic de bază pentru întocmireA hărţilor la
scări mai mici şi pentru întocmirea hărţilor tematice. Ca I ' hartă topo-
grafică universală tipică, poate fi considerată harta topografică la scara
1 : 25000, c.ate este h~uta. de b~ză a ţării noastre; . I .
- tematIce, cu destmaţIe speCIală, care se creează ŞI se folosesc pentru
rezolvarea unor probleme precis determinate: şcolare, cad~strale, mini.,.
ere, geologice, dţ navigaţie (aeriană, fluvială sau maritiniă),. turistice,
economice .etc.

96
5.2. ELEMENTELE DE BAZĂ
ALE PLANURILOR ŞI HĂRŢILOR
Planurile şi hărţile topografice se construiesc pe baza unor 'elemente
matematice şi geodezice.

5.2.1. ELEMENTELE BAZEI MATEMATICE

Proiecţia cartografică det~inămetoda de trecere a suprafeţei elip-


soidului terestru pe plan. în .funcţie de proiecţia aleasă, suprafaţa elip-
soidului se reprezintă cu deformări, iar meridianele şi paralelele prin anu-
mite linii bine determinate. Sistemul acestor linii serveşte pentru rdpor-
tarea punctelor de bază, după coordonatele lor geografice f ,Â., cbres-
pondentele lor în plan vor avea coordonatele x, y. Ecuaţia oritărei
proiecţii cartografice, sub forma ei ~enerală este:
. x=f,(f,:A.); y=/2 (f,Â),.
unde. h şi; 12 sînt funcţii continui, specifice sistemului de proiecţie.
Proiecţiile cartografice sînt adoptate prin convenţii naţionale sau
internaţion.ak în .ţara noastră se folosesc proiecţiile Gauss şi stereo-
grafică -' 1970. , . .; I
Scara' este raportul
.
dintre "
lungimea elementelor liniare' reprezentate
I •
pe plan sau pe' hartă şi corespondentele lor situate pe suprafaţa ehp-
SOi,dUlUi.Pe planuri şi hărţi scara este redată numeric' sau grafie.,1, In,
ţara noastră scările sînt standardizate. '
Cadrul 'planurilor şi hărţilor este' un sistem complex, care limitează
reprezentarea şi pe care se trec anumite date grafice şi numerice. Cadrul
este f9rmat, din: '.' ,\ '
- cadrul interior (se trasează prin linie subţire, limitează reprezen-
tarea pe planul sau harta topografică, fiind stabilit pe reţeaua geogra-
fică sau pe reţeaua rectangulară); . .. . I
- cadrul geografic (se trasează prm hme dublă, pe el fimd mar-
cate valorile de latitudine' şi longitudine,' de regulă, divizate în minute);
- cadrul ornamental (se trasează printr-o linie, groasă). , I
î:ptre cadrul geografic şi cel ornamental se marchează, prin puncte,
reţea~, geografică,div!zată în. se~unde. . . ",'. \
SIstemul de impArţire pe fOI ŞI nomenclatura, folOSIt m ţara noastră
este unic, atît în cazul proiecţiei Gauss cît şi în cel al proiecţieisteteo-
grafice' 1970.

5.2.2, ELEMENTELE BAZEI GEODEZlCE

Elipsoidul de referinţă, cu dimensiunile determinate a, b, ee " reprezintă


suprafaţa la care se raportează rezultatele tuturor măsurărilor geoddice
şi . topofotogrammetrice. Orientarea, ~lipsoidului în corpul Pămîntului I se
referă la stabilirea precisă a coordonatelor geografice il , r.... ale punctului
iniţial şi azimutul A. al acestuia faţă de un alt punct învecinat, prechm
şi înălţimea suprafeţei elipsoidului faţă de geoid" HD• Acest punct se I
numeşte punct fundamental, iar 'f ,A., A şi HE formează datele geo-
dezice iniţiale. \
Punctele geodezice de, bază (triangulaţie şi nivel merit) se determină
faţă de punctul fundamental al triangulaţiei. Ca suprafaţă altimetrică de
referinţă se consideră. suprafaţa geoidului.
7 -Cartografie 97
Sistemul de coordonate se adoptă în fiecare ţară în funcţie de pro-
iecţie şi. de alte cerinţe. în ţara noa~tră Ase foloseşte .în .9~zul proiecţiei
Gauss sIstemul de coordonate 1942, Iar m cazul prOIecţIeI stereografice
sistemul 1970.

5.3. CONŢINUTUL PLANURILOR


ŞI HĂRŢILOR TOPOGRAFICE

5.3.1. PUNCTE DE BAZĂ

Pe hărţile şi ,planurile topografice trebuie să se repryzinte reţeaua


de bază,prill semnele convenţionale specifice categoriei fiecărui punct,
astfel: I
- punctele reţelei geodezice se reprezintă in totalitate; lîngă sem-
nul convenţional ,se • scrienum~le punctul~ şi "cota;.
" .- punctele reţele! topografice se reprezmtă m totahtate; hnga sem-
l' A V

ritil cOllvenţional se scrie "cota; , I


, '-', punctele reţelei de nivelment se trec prin selecţie; ce~e din reţeaua
dţ stat în totalitate, iar cele din reţelele locale se aleg astfel ca den-
sitatea lor să nu fie mai mare de 4 puncte pe dm2; lîngă\ semnul con-
vetlţi~nalse scrie co~a. ".,', ," .' I .
La punctele reţeleI de baza SItuate deasupra solulUI, cotele se senu
sub formă de fracţie: la i numărător cota punctului marcat şi la numi-
t()r,,:cota~olului. v'.'" ,'. ,,' '., . - I ' ,
, 'Cota ŞI numele fiecarUI punct se plasează faţă de semnul conven-
ţion,~l respectiv" conform prevederilor de la capitolul 2.31.1.

5.3.2. LOCALITĂŢI

, ..,:L.ocalităţile ."se .reprezintă prin elementele topografice cOfponente, în


funcţie de posibilităţile de redare la scară. Elementele. componente tre:-
bui~.- să-şi ,păstreze'~ plan poziţia, forma şi orientarea; ,conform situaţiei
depe teren. în localităţi sînt următoarele tipuri de elemente topografice: '
':-:""f,artţ):"e.
de circulaţi~;'. căi. ferate, .lin~ ~e . metr0l;l, de t;ramvaişi de
trol~~puzfbulevarde,strazI, pIeţe, aleI, ,mtran,pasaje. etc.;1 ,
, -elemente de gospodărie comunaIă:' reţele electrice, I de.transmi-
siuni, ,de apă, de ca,na,lizare,. d,e ter.,m.oficare etc., cutoalle .in,stalaţiile
,aferente acestora; '.. .
_ obiectiveecollomice:" uzine; fabrici, '. unităţi de construcţii, de
tr~nsp()rt,.d~ come~ţ et~.; . . .,. ,.'.. ," 1.,
--:: (Jblectlve SOCIal-culturale: msbtl1ţn.adţI1lDIstratIve, yulturale, de
învăţămînt, 'de cercetare şi proiectare,' de ocrotirea sănătăţii, de edu-
caţi(fiiică'etc.; ,', '. '" . ,', '
. '- clădiri cu' destinatie' de locuinţe şi' anexe gospodăreşţi;
,, -. împrejmuiri şi vegetaţie. .,' .
,,:Artereledecircu.laţie s~ reprezintăgeneralizatsauGu toate elementele
componente, În funcţie de" scara planului.' La scări m~ri (1: 1 000;
t,:2.,OOO), \ reprezentarea străzilor se poate efectua compl~t, redîndu-se
p;art~~ ,quqsabilă,trotuarele şi acostamentele, precum şi elementele de
gospodăde 'comunală.IOe asemenea, pe străzi, în ~scuaruri, . parcuri, .. etc.

98
se reprezintă monumentele, troiţele, crucile şi alte elemente comlruite,
care au caracter permanent şi constituie importante puncte'de1brien'-
tare. începînd cu scara 1 : 5 000 trebuie să se generalizeze uneleeledente.
în unele situaţii, anumite elemente se reprezintă pe schiţe separatb, de
exemplu retelele edili tare subterane. \
o.biec.tive'~e econ?mice se reprezint~ prin:' î~J?rej~~.ri, artere,. d~ cir-
culaţIe Intenoare ŞI elemente, constrwte: COŞUrI, cladm, etc; Acestea se
redau prin semnele lor convenţionale, păstrîndu-sepoziţia, forma; 'dimen-
siunile şi orientarea corespunzător. cu situaţia din teren. Reprezen\tarea
se completează cu inscri~ explicative referitoare la profilul" 09iecti-
vului respectiv. ' . , ["i
Obiectivele sodal-culturale se reprezintă. deasemenea; prin:' Jrr1prej-
muiri, artere de circulaţie şi clădirile respective însoţite de insdripţii
explicative. Dţlcă reprezentarea nu se poate efectua la, 'scară,setnnul
convenţional specific. se plasează pe locul clădirii principale; " ',1; "
Terenurile de-sport se reprezintă în funcţie de scaraplan'uluil de
mărime .şi de gradul de, amenajare' prin: împrejmuiri, artere de circulaţie,
conturul terenului, tribune, clădirile' componente, vegetaţie', etc.;în~oţite
de in~c~il?ţii explicat~ve.. . , . .' ,_..f.
Cladmle cu destmaţlede locumţe ŞI anexele gospodareştl'serepre •. ,
zintă în funcţie de densitate şi de scar,ă. De regulă, se repr'ezintăl clă- I

dirile permanente, respectîndu.,.se cartarea' acestora în funoţie de scară.


Prin generalizare se pot elimina: clădirile nepermanente,anexele gds p o.,.
dăreJti şi. c~i~ unele clăd~ri vlo~uibile ~ici, fără însemnătate: , ~\ .
lmprejmumle se reprezIntă In totalItate sau se generalIzeaza prm
eliminarea celor mici şi fără importanţă; Interiorul cvartalelor se clom-
pletează cu vegetaţia existentă, prip redarea cîţmai ..fidelă ~situaţiei
a~borescen~e ~xistente,. fără a' în~ăr:a. î~ mod inutil' pianl:lI.. Z6nde,'~erzi
dm parcun ŞI scuarun se reprezIntă prm semnulconvenllOnal de arqorţ
şi gazon - pentru suprafeţele acoperite cu iarbă' şi fiorL

5.3.3. CONSTRUCŢII INDUSTlUALJi:,


, AGRICOLE ŞI EXPLOATĂRI

Construcţiile industriale şi agricole situateînafaralocalit&ţilor se


reprezintă prin semnele convenţionale aleelementelorcomponente:îmPirej-
muiri, artere de circulaţie, coşuri, turnuri de răcire, "recipiente,conQupte,
silozuri,castele de apă, rezervoare, clădiri etc. Acestea se, xedau . prin
'semnele lor convenţionale, însoţite de inscripţii explicative. Halele" ~te-
lierele" magaziile şi depozitele ser:eprezintă cu semnul convenţional de
clădire, însoţite de inscripţii explicative.", ' , . . .... . .'
Semnele convenţionale ale galerii lor de mină se ,plaseazl\i pe1qcul
intrării în subteran. Exploatările miniere la suprafaţă se,. teprezintă"p[rin,
s~mn.,ele .' co?v~nţionale ale elementelor şi insta.laţiilor.,' în,soţite.. de,,' in.sc.I1\iP:-
ţl1exphcatlye..
. . ,', .',' . . .
" . . " .. 1
. -

Depozitele de gaze sau petrol se reprezintă. prin semneleconven~io-


nale ale' împrejmuirii, rezervoarelor şi clădirilor. Dacă este posibil;'sem-b.ul
convenţional de rezerVOfse plasează pe locul fiecăruia, ,dacă, nu,,\'se
generalizează. Semnul convenţional al staţieLde alimentare auto '.se"p[a!- ,
sează pe Jocul unde sînt instalate pompele.' .. '~J~1

Serele se' reprezintă după conturul lor real, prin semnul,conve;hţio-


nal specific şi al elementelor interioare: alei, clădiri, rezervoare de iapă

, 7* (:9\
,."
o
;1

Y--.'---:-' .
."
etc. Conductele de apă ŞI de abur se reprezintă numaI dacă sînt insta-
late în afara serei.

5.3.4. UNIT ELECTRICE,


DE TRANSMISIUNI ŞI CONDUCTE
Liniile electrice situate în afara localităţilor se reprezintă în totali-
tate, diferenţiate) după natura stîlpilor de susţinere, însoţite de inscrip-
ţii explicative referitoare la tensiunea curentului. Staţiile de transfor-
matoare electrice se reprezintă în totalitate, atît în interiorul, cît şi în
afara localităţilor. ." ' I .
Liniile de transmisiuni situate în afara localităţilpr se ~eprezintă în
totalitate, cu excepţia celor situate lîngă căile ferate. In int'eriorul loca-
lităţilor," se reprezintă stîlpii de susţinere ai liniilor electrice şi de trans-
misiuni la scările 1: l 000 şi 1: 2000.
Conductele' de petrol, de gaze şi de apă, la suprafaţă sau subterane, în
afar~ localităţilor se., reprezintă în totalitate, îns9ţite de cobstrucţii afe-
rente: staţii depompare, de compresiune"cămine de vizitare letc.
Pe planurile la scara 1: l 000 şi 1: 2 000, acestea se' t:eprezintă şi
~ interi<;>~ullocalităţilor, precum şi c~>nductele. de aer, ~bur-l' term~ficare
ŞI canahzare. Reprezentarea se reallzează prIn semnele convenţIOnale
respective, pentru cele instalate la suprafaţă şi prin elemen~ele aferente
situate la suprafaţă, pentru cele instalate subteran.

5.3,5: REŢELE DE COMUNICAŢIT

Reţelele de comunicaţie sînt formate din: căi ferate, linii de metrou,


tramv~i, troleibuz, funicular, teleferic, benzi transportoare; şosele, dru-
munşi construcţii anexe.
, Reţeaua de căi ferate se reprezintă prin:
- liniile 'de cale ferată, diferenţiate în funcţie de: lăţimea ecarta-
mentului (normale sau înguste), ,numărul liniilor (simple, tIuble), felul
tracţiunii (electrificate, Diesel sau cu abur) şi starea lor (îri exploatare,
în construţţie,' demontate); I '
- construcţiile anexe: clădirile staţiilor, haltelor, cantoanelor, maga-
ziilor, ,castelelorde apă, depourilor, ramblee, debleuri, zidhri de spri-
jin şi. de co~solidare, tU!1~~e, pod~ri, p~~areleetc. ; 1'" .
~ lllstalaţn pentru dirIjarea cIrculaţIeI: semafoare, semnale lurm-
noase etc. ' " I
. Liniile de cale ferată se reprezintă conform poziţiei real~. La liniile
duble care nu se pot reprezenta la scară, axa sempului co~venţional se
plaşează pe, axa spaţiului dintre linii. In staţii se 'reprezintă linia prin-
,cipil1ă prin Semn convenţional, iar celelalte prin linii continui Icu grosimea
de 0,2mm. l)acă nu se pot reprezen.ta toate liniile, se scrie pumărul lor.
COIlstrucţiile ..anexe şi instalaţiile pentru dirijarea circulaţiei se repre-
zintă prin semnele lor convenţionale, păstrîndu-se poziţia Ilor. I:.a scă-
rile mai mici de 1: 5,000, semnele convenţionale ale acestora pot fi
deplasate faţă de poziţia reală cu valori pînă la 0,5 mm, păstrîndu-se
legătura cu celelalte ~lemente pentru asigurarea clarităţii planului şi
reprezentarea corectă a" elementelor principale .
.Şoselele 'şi drumurile se reprezintă în' funcţie de caracteristicile lor,
prin semnele convenţionale specifice, plasîndu-se axa semn~lor conven-

100
ţionale pe axa şoselelor şi a drumurilor respective. Reprezentarea va fi '
însoţită de datele caracteristice referitoare la materialuldeacopedre Şi
la dimensiuni.
Şoselele şi drumurile se clasifică' astfel:
'- autostrăzi, acoperite cu beton, asfalt sau pavele, cu lăţimea părţii
carosabile ' de cel puţin 14 m, cu două sensuri de circulaţie şi cel puţin
patru- benzi, raza de curbură minimă de 150 m şi pante mai mici deI4%.
Ocolesc localităţile şi se intersectează C"ţl alte drumuri la niveluri diferite;
- şosele modernizate, acoperite cu beton, asfalt sau pavele, cu lăţi-
mea părţii carosabile de c. puţin 6 m, cu raze de curbură mai mari
de 50 m şi pante mai mici de 10%.; 1

- şosele,acoperite cu asfalt, pavele, piatră brută, piatră spartă sau


pietriş, cu lăţimea părţii carosabile de cel puţin 4 m;
- drumuri naturale imbunătăţite, fără fundaţie şi acoperire solidă.
Partea carosabilă este întreţinută .cu diferite materiale: pietriş, ~iatră
spartă, nisip etc.; ,1
- drumuri naturale, neprofilate şi neacoperite, bătătorite de mijloa-
cele de transport, unesc de obicei localităţile sau servesc ca' ieşiri din loca-
lităţi spre drumuri. de categorie superioară; ,
- drumuri de exploatare permanente" pe care s~. face circulaţia mij-
loacelor de transport pentru lucrări agricole şi exploatări forestiere;"
- poteci permanente pentru transporturi samarizate I
şi poteci de
picior, existetite de obicei în zonele de deal şi munte. ' "
Reprezentarea şoselelor şi a drumurilor va fi completată cu: raml1>lee,
debleuri, pietre kilom~~rice, linii de tran~misiuni, ~lădiri, arb~ri e~c, \ .
Podurl1e de pe calle ferate, şosele Şi drumun se reprezmtă 10 totah-
tate, diferenţiindu-se după materialul de' construcţie şi dimensiuni ..
La cadrul planului, semnele convenţionale ale căilor ferate şi ale
şoselelor vor fi însoţite de inscripţia direcţiei, indicată prin numele celei
mai apropiate localităţi' sau element geo.grafic, şi valoarea distahţei.

5.3.6. FRONTIERE, LIMITE ŞI IMPREJMUIlU

Frontiera de stat se reprezintă conform poziţiei reale, folosind:u-se


punctele raportate prin coordonate. P~ plan, de' regulă,. se reprezintă
bornele şi. stîlpii de frontieră în totalitate. , \
Elementele de planimetrie, hidrografie şi relief prin care trece f~on-
tiera de stat se reprezintă în tot!llitate, cu datele -caracteristice specifice.
Semnul convenţional de - frontieră' se trasează între punctele raportateJ în
aşa fel încît să rezulte dar apartenenţa de stat a elţmentelor topograifice
de pe frontieră.
Frontierele şi limitele administrative situate de-a lungul căilor de
comunicaţie, a canalelor, a şanţurilor, a liniilor de somieră sau a altor
elemente topografice liniare, se reprezintă prin grupe de 3 -4 elem~nte
ale semnului convenţional. Grupele se, dispun la. intervale de 4 ... 6 em,
una faţă de alta şi în mod, obligatoriu la schimbările de direcţie lale
elementelor respective. De asemenea, se desenează grupele acolo unde,
prin lipsa semnului convenţional de frontieră sau limită, nu rezultă diar
poziţia . acesteia. I
Semnul convenţional de frontieră sau limită administrativă în' cazul cind
acestea sînt de-a lungul elementelor topografice, se trasează astfel:

Wl
\.' ~ pe mijlocul apelor curgătoare, al liniilor de somieră sau al altor
el.emente, topografice" dacă frontiera sau limita trece pe imijlocul lor
şi sem~ul convenţional al elementelor respective permite tr~sarea fron-
tiereisau limitei administrative;. ' \
"'-, alternativ, pe ambele părţi. ale elementelor topografice, dacă fron-
tierasau limita administrativă trece prin mijlocul lor, dar 'semnul con-
venţional al. elementelor respective nu' permite şi trasarea sebnului con-
venţional .de frontieră sau limi~ă administrativă;, . I ..
--,-' pe acea parte a.elementulUI topografic pe care frontiera sau lImIta
administr.,ati:vă este în, realitate, în cazul cînd acestea sînt Pe marginea
elementelor topografice, liniare. în această situaţie, frontiera îşi păs-
trează, ,po.ziţia" iar elementul tepografic respectiv se deplasea~ă, păstrînd
o distanţă de 0,3mm de semnul convenţional al frontierei. îd. cazul limi-
telor \ administrative se" păstrează poziţia elementelor topogtafice şi se
traseazăy limit8; la 0,3 mm de acestea., .'. . 1, .
Daca frontIera de stat, se suprapune cu lImItele de Judeţ, atunCI se
reprezintă numai frontiera de stat. " , I
'. Zidurile şi valurile istorice se reprezintă' în totalitate dacă au lun-
gimi mai mari de Hcm pe plan. 'La, cele cu înălţimi mai m'ari de 1 m,
se scrie valoarea înălţimii. " " ' 1 '

, " ,împrejmuirile se reprezintă prin selecţie, în funcţie de natiura şi mă-


t-imea Jor" astfel: " " I
-, zidurile de piatră, cărămidă şi gardurile metalice, dacă au lun~
gimemai mare de lcm pe plan;, I
- gardurile din lemn, sîrmă ghimpată, plasă de sîrmă şi, gardu-
rileviicare împrejmuies~obiective economice şi sociale, î~ totalitate,
iar celelalte prin selecţie,. în funcţie de/ scara planului, lungimea şi
permanenţa lor. ' , I
' .. Limitel.e,,permanente ale elementelor de vegetaţie şi de sql se repre-
zintl,prinliniepunctată de. culoare neagră pentru elementele de ve-
getaţie şi de culoare sepia pentru suprafeţele de nisipuri. Nu \se trasează
limită acolo unde suprafeţele sînt conturate de, elementele topogra-
fice liniare (rîuri, pîraie, viroage, şanţuri" împrejmuiri, drurhuri, limite
administrative etc.) .
..'{, "~ l'

5.3.7. REŢEAUA mDROGRAFICĂ

t9'P~~~~;:e~~n.t:hidrOgrafiCe care se reprezintă pe Planurile şi hărţile


l
'",'(' lin,iHe ele ..mal' ale, rl'lădi, lacurilor, fluviilor şi rîuriloli, în func-
ţie de :caracteristicile lor; , ' I '
, - rîurile şi pîraiele, în funcţie de lăţimea lor, de adîncimea şi gradul de
amenajare aliinalurilor; l
'<;.L.. izvoateleşi fintîriile;diferenţiate' după gradul de amenaJare;
',~ canaluri pentru irigaţii sau' desecări; , , \,
-' ,',construcţiile anexe ale reţelei hidrograJice.
"'Liniile de mal se redau, în funcţie de natura malurilorşi constanţa,
nivelului apei. ' La pîraiele şi rîurile cu apă permanenta, se tedau toate
braţele 'cu lungimi mai mari de 1 cmpe plan. Izvoarele şi flntînile se
reprezintă în totalitate, în afara localităţilor. Cele din localităţi se se-
lecţionează Jnfuncţie de scara planului,redîndu..,se celerbai impor-
tante, cele termale ,sau minerale şi cele amenajate. Canalutile, jghea-

102
burile, conductele şi. şanţurile con~truite pentru-- irigaţii şi desecări se
reprezintă în funcţie de dimensiunile şi importanţa lor. .\
La reţeaua hidrografică, datele caracteristice se scriu astfel:
. _. cot~ pe malul apelor, la: cascade, baraje, confluente, p<i>sturi
. hidrometrice etc. şi la intervale de 10- 15 cm pe plan; \
- lăţimea şi adîncimea apei, la: vaduri, bacuri, canaluri' şi. în\' lo-
curile caracteristice; '.' . .'
- adîncimea şi calitatea apei, 1a fintîni şi laFuri;'
- valori cu adîncimea malurilor şi dimensiunile digurilor;
- săgeţi care indică direclP şi viteza de curgerea a.pei.
Construcţiile anexe ale reţelei, hidrografice se reprezintă cu deta;liere
maximă, prin semnele convenţionale speCifice.

5.3.8. RELIEF, ELEMENTE DE SOL


ŞI VEGETAŢIE

Relieful se. reprezintă prin' curbe de nivel, semne convenţionale şi


puncte cotate .. Ec~idistanţele. curbel,or de nivel. se ,stabilesc}~ funCţieI ~e
scaraplanulm ŞI de accidentaţm terenulUI. Pentru manrea expresl~
yităţii. şi citirea uşoară a reliefului reprezentat, curbele de nivell se
Impart astfel:
-' normale, cu valoarea egală cu echidistanţa, care se desenează p,rin
linii continue cu grosimea' de 0,1 mm; i .' .' \
- principale, a căror valoare este multiplu de 4 sau 5 a echidistanţei,
desenate prin linii continue cu grosimea de 0,2 mm. De exemplu, peptru
echidistanţa de 1,0 m, de: O, 5, 10, 15, 20 m ... , pentru echidistanta. i,' 111
de: O, 10, 20, 30, 40 m, etc. . . .' ..... '
-. ajutătoare, cu valoare de 1/2' din echidistanţă, trasate pentru re,.
I
prezentarea cît mai fidelă a unor forme de relief caracteristice; •'..'... J.
-. accidentale, trasate pentru scoaterea în evidenţă a anumitqr fO[;
I mede relief. . . '. . '., . '. _ \
Curbele de nivel se trasează pe toată suprafaţa planului sau a hărţii
topografice, exceptînd: suprafeţele ocupate de mare, lacuri, fluvii, mlaştini,
sărături, rîuri şi canaluri, ramblee, debleuri, diguri, gropi, cariere, stîndi,
viroage şi rîpe. ~ _ .'. . \.
Pe fiesareplan sau harta topografică' se scnu cotele la:puncteleJ'eţelţI
de bază, punctele caracteristice ale reliefului, elementele de'. pla.nirneţr~e
şi altimetrie cu caracter permanent, punctele de detaliu prin .'care săşy
asigure, în ansamblu, o repartizare cît mai unitară pe întreagasuprafaţ~,
cu densitatea stabilită (7 ... JO valori pe dm2) în funcţie de.scară şi complexi-
tatea .reFefului. , \
. Elementele de relief: rupturi de teren, terase, rîpe, viroage, şanţuri
etc. se reprezintă prin semnele lor convenţionale. pe regulă, lîngă ~emnele
convenţionale' ale acestora trebuie să se scrie valorile caracteristice.. .... \
Su.prafeţele msipoase se reprezintă dacă sînt. mai. rn:ari de. 1 cm,
pe plan. Ridicăturile, gropile şidunele active cu valori mai mici decît
valoarea echidistanţei se. reprezintă prin. semn convenţional, iar cele cJ
valori mai mari, prin curbe de nivel. \
Terenurile cu sărături şi cele cu mlaştini se reprezintă dacă au supra,.
feţe mai mari de 50 mm2 pe plan. în mlaştini se r.eprezintă vegetaţia existentă,
prin combinarea semnelor convenţionale.

103

't"--.-.-~
. Suprafeţele acoperite cu păduri se reprezintă prin linie de contur,
semne convenţi~nale, .şi date carac~e~istice~ diferenţia~e, astfel: I " . "
- starea padurll: mature, pItIce, tmere, pepimere, ranştI, dobonte
de furtună, arse, uscate sau tăiate;
- grupa: conifere, foioase sau mixte ;
- specia: brad, pin, stejar, fag, tei, arţar etc.;
- datele caracteristice se referă la înălţimea medie a copacilor şi
diametru! mediu la înălţimea de 1,50 m faţă de sol. I. '
Prin păduri se reprezintă şi celelalte elemente topografice: poieni, linii
de somieră, drumuri, linii electrice sau de transmisiuni etc. I
Suprafeţele compacte cu tufăriş, mărăciniş, jnepeni, fineţe, ierburi
naturale, izlazuri etc. se reprezintă prin contur şi semn' 'convenţional
. specific, dacă sînt mai ma'ri de 1 cm2 pe plan. Dacă sfprafeţele sînt
mai mici de 1 cm2, nu se mai conturează. Aceleaşi reguli se apl~că şi pentru
vegetaţia cultivată: livezi, vii, culturi tehnice etc. 1. .
Semnele conv..enţionale de vegetaţie se pot combina pentru redarea
cît mai fidelă a situaţiei din teren. I
în figura.5.1 se prezintă o porţiune din harta de învăţămînt la
scara 1 : 25000.

5.4. CADRUL PLANURILOR


ŞI HĂRŢILOR TOPOGRAFICE

Planurile şi hăr,ţile sînt delimitate de cadru, care se trasează după anu-


mite principi~ în func~ie de scară şi de supr~f~ţa r~preze~tată'1 ,.
De regula, plan unle topografice; la scan maI man de 1: 2 000, se
se întocmesc pe formate STAS: Ao (841 xl 189 mm), Al (5~4x841 mm),
A2 (420 x 594mm) sau pe formate stabilite convenţional, fiird delimitate
de caroiajul rectangular. Planurile şi .hărţile topografice, la scări mai mici de
1 : 5 000, sînt delimitate pe caroiajulgeografic, avînd forma hnor trapeze.

5.4.L IMPĂRŢIREA PE FOI ŞI NOMENCLATURA

împărţirea şi dimensiunile foilor. în ţara noastră plan~rile şi hărţile


topografice se întocmesc în proiecţie cilindrică transversală G\auss pe fuse
0

de 3 o sau de 6 şi în proiecţia stereografică -1970. Ambele proiecţii folo-


sescacelaşi sistem de împărţire şi nomenclatura.
: '\
Planurile topografice .la~ scări mai mari 1 : 2000, executate pe suprafeţe
limitate, se întocmesc pe formate STAS sau pe formate de 50 x 50 cm, deli-
l
mitate pe reţeaua rectangulat:ă la valoarea de 0,5 sau km întreg. Pentru aceasta
se trasează conturul zonei pe o hartă la scară convenabilă şi sb întocmeşte
schiţa cu dispunerea plap.şelor. -.. I
Planurile .şi hărţile t.opo?rafice ,la.scări mai mi?i .de 1 : 5 O~O, exe:.cu-
tate pe suprafeţe man, smt del~mItate de carOla]ul geogIiafIc,avmd
dimensiunile prezeJ1tate în tabelul 5.1.
Împărţirea acestora este unitară, avînd la bază harta la Scara: 1: 1 ogo 000,
c.are are dime!1siuni: pe" latitudine <P _~o ~i pe .lo"ngitudine A . 16~., Impăr-
ţIrea supr~feţeI terestre In zone (pe latItudme) ŞI In fuse (pe IpngItudme),
precum. şi notarea acestora, este arătată în figura 5.2. Ter,toriul ţării
noastre se -a.flăpe zonele not~J~.K, L, M ~i pe fusele notate 34 şi 35.

104
împărţirea. în continuare pentru hărţile şi planurile la scan ~ai mari
de l : l 000 000, se tratează concomitent cu nomenclatura acestora.
Nomenclatura hărţilor şi a planurilor topografice este un siStem de
notare al foilor de hărţi şi planuri topografice, care înlocuieştb titlul.
Nomenclatura este proprie fiecărei scări, derivînd una din alta, coresp,unzător
cu împărţirea foilor de hartă. ' \ .
Pentru harta la scară 1: l 000 000, nomenclatura este formată din
litera cu care este notată zona şi din numărul fusului; de Jxemplu
L-35 (fig. 5.2).
Modul de. împărţire ~ foilor de hartă la scara l : l 000000 pînă la
scara l : 100 OOO,.poate fi urmărit în figura 5.3. De-asemenea , în talJelul 5 l

JI '32 33 3* JS, 36
C'

M
o \
,
rm\ L

/(
\
Fig. 5.2. împărţirea pentru harta. J
la scara 1 : 1 000000. '6~ \
,
c

\
c
8
B
\
A
o° Ee .
Uif 10 fiI
0° 6° 17° 78° 2/fO JO" heo
[-3S

6
IV VI
13

25

37

49

Fig, 5.3. împărţirea de la scara 1 : 1 000000


pînă la scara 1 : 100000.

1; 1(J(J{)000

105
Tabelul 5.1
Smemm de impărpre pe foi d~ hartă şi nomenclatura,
fum profecţia Gauss şi stereogrmcă - 197@.

\&
~t,)'«,
d
,

1.
'D'lmenSlunea
cadrrlor
l
t?~

r
Nr. de hărţi Notarea în ~
Scara Nomenclatura cuprinse în
foaia: " ",
u'"
cadrul fie-
cărei foi pe
' latitu-
, pe \ pe
x
1
1
pe
y
"
~'[ dine
lonSitu-\
ciine (mIIi) (1nmJ
"

1:1000000
1: 1000000 L-35 - 4° 6° 445 480
1 \

1 : 500 000 L-35-C 4 4 A,B,C,D 2° 3° 445 480


\
"
l : 200 000 L-35~XVI 36 9 1, II, ... XXXVI 40' 1° 370 400
I-

1: 100000 L-35-16 144 4 1,2, ... 144 20' 30' \ 370 400
'o'

1 : 100000
1: 50000 L-36-16-C 4 A,B,C,D 10' 15' 1 370 400
4

1: 25000 L-35-16-B-a 16 4 a, b,c, d 5' 7'30" \ 370 400

1: 10000 L-35-16~B-c-3 64 \
4 1,2,3,4, 2'30" 3'45" \ 463 500

L-35-16-(53) 1,2, ... 256 1'15" , 1'52", 5\. 463


1: 5000 256 4 500
L-35-16~B-d-4-III 1, II, III, IV

se arată sistemul de împărţire pe foi de hartă şi cum se formează noJenclaturile,


corelaţia acestora cu scara şi' dimensiunile foilor de hartă. I
Pentru harta la scara 1: 500 000, 'zona corespunzătoare hărţii la
scara : 1000 000 se împarte în 4 părţi (2 x 2) care se note-ază cu primele
litere }najuscule ale alfabetului latin, de la vest spre est şi de la nord spre
sud. Nomenclatura unei foi de hartă va fi formată din nomenclatura initială,
la care se adaugă litera majusculă corespunzătoare zonei; de exem~lu: L-'35-C
(fig. 5.3). . I
Pentru harta' la A scara Al: 200~00.0 zona corespunzăto~r9 h~rţii la
scara 1: 1 000000 se Imparte In 36 parţI (6 x 6), care se noteaza cu cIfre ro,.
mane, de la vest spre est şi de la nord spre sud. Nomenclatura Jnei foi de
hartă va fi formată din nomenclatura iniţială, la care se. adaugă cifta romană
corespunzătoare zonei; de. e~emplu: L-35-XVI (fig. 5.3).
Pentru harta' la scara 1: 100 000" zona corespunzătoare hărţii la
scara 1 : 1000000 se împarte în 144 părţi (l2x 12), care se noteaz~ cu cifre
arabe, de la vest spre est şi de la nord spre sud. Nomenclatura unei foi de
hartă va fi formată din nomenclatura initială~ la care se adaugă c~fra arabă
corespunzătoare zonei; de exemplu: L-35-16 (fig. 5.3). ,,-,
Pentru hărţile şi planurile topografice la scări mai mari de 1: 100000,
se consideră ca bază hattala această scară (1 : 100 000), împărţirea! ei efectu-
îndu-se în continuare.
Pentru harta la scara 1: 50 dOO,zona corespunzătoare hărţii la
scara 1: 100000 se împarte În 4 părţi (2 x 2)" care se" notează cu primele
litere majuscule ale alfabetului latin, de la vest spre est şi de la Inord spre
sud. Nomenclatura unei foi de hartă va fi fQrmată din nomenclatura hărtii , '.
106
--
de bază la scara 1 : 100000, la care se adaugă litera majuscl,Ilă corespunzătoare
zonei; de exemplu: L-35-16-C (fig. 5.4). ' \.
Pentru harta la scara 1: 25000, zona corespunzătoare unei hărţi
la scara 1 : 50000, se împarte în 4 părţi (2 x 2), care se notează cu priknele
litere minuscule ale alfabetului latin, de la vest spre est şi de la nord Ispre
sud. Nomenclatura unei foi de hartă va fi formată din nomenclatura Hărtii
la soara 1 : 50000, la care se adaugă litera minusculă corespunzătoare zd\.nei;
de exemplu: L-35-16-B-a (fig .. 5.4).

2 J 4 5 6 7

11

33

49
b\ \
6S
'2 1 J,
81
d \
I \ \1

Fig. 5.4. împărţirea de 113


4 3
1Il~
~4\ . IV

la scara 1 : 100 000 pînă


la , scara 1 .: 5 000.

o '

1 100000 \
Pentru planul la scara 1: 10000, zona corespunzătoare unei hărţi la
scara 1 : ~5 000 se împarte În 4 părţi (2 x 2), care se ,notează cu cifre arabe dţ
la vest spre est şi de la nord spre sud. Nomenclatura unei foi de plan va fi
formată din nomenclatura hărţii la scara 1 ,:25 000, la due se. adaugă cifd
arabă corespunzătoare zonei; -de exemplu: L-35-16-B-c-3 (fig. ,5:4). \
Pentru' planul la scara 1:5 000, z~ma corespunzătoare unei .hărţi la
scara 1 : 100000 se împarte în 256 părţi (16 x 16) ceea ce este similar cu împăr-
ţirea zonei unui plan la scara 1 : 10 000 în 4.părţi. Se folosesc două sisteme de ,
notări şi nomenclaturi: .
- în primul caZ, suprafeţele rezultate din împărţirea zonei în 256 părţi
se notează cu cifre. arabe, de la vest spre est şi de la nord spre sud .
. Nomenclatura unei foi de plan va fi formată din nomenclatura hărţii
la scara 1 : 100 000, la care se adaugă, în paranteză, cifra arabă corespunză-
toare zonei; de exemplu: L-35-1.6.:(53);
- în al doilea caz, suprafaţa rezultată din împărţirea zonei planului la
scara 1 : 10 000 în 4 părţi se notează cu cifre romane. Nomenclatura unei
foi de plan va fi formată din nomenclatura planului la scara 1 : 10000, la
care se adaugă cifra romană corespunzătoare zonei; de exemplu: L- 35-16- B-d-4- III
(fig. 5.4).

107
No.menclatura planurilo.r to.pograficecare se înto.cmesc pentru anumite
zo.ne, unde nu s-a fo.Io.sitsistemul de împărţire şi no.menclatura generală, este
fo.rmat de regulă din titlul lucrării la care se adaugă numărul planşei, dacă
planul este co.mpus din mai multe planşe.

5.4.2. GRAFICUL GENERAL DE RACORDARE


A HĂRŢILOR TOPOGRAFICE
Pentru identificarea cu uşurinţă a unei hărţi sau plan s-a Înto.cmit
un grafic general de raco.rdare, din care se po.ate deduce p6ziţia hărţi-
!o.r, n<:>menclatt~rile,şi ~o.o.~do..nat~le geog~afice ale acesto.ra. J Acesta s-a
mto.CmIt pentru mtreg terIto.nul ţăru. Opo.rţlUne este prezentată Ul figura 5.5.
Graficul, se fo.Io.seşte co.respunzător cu sistemul de împărţire şi de
no.menclatură a hărţilo.r, prezentate anterio.r. I
Pentru asigurarea cerinţelor curente, s-au întocmit grafice de raco.rdare
pentru to.ate judeţele, care cuprind, în plus faţă de grafi~ul general,
to.ate lo.calităţile (municipii, o.raşe, co.mune) cu limitele lo.r.

Fig. 5.5. Graficul general de racordare a hărţilor topografice.

108
5.4.3. ELEMENTELE CADRULUI

Cadrul hărţilor şi planurilor topografice este un sistem cOllflplex


care limitează reprezentarea şi pe care se trec anumite date grafice şi
numerice. Cadrul este format din trei părţi: . 1.
- cadrul interior limitează reprezentarea pe hartă sau pe' p,lanul
respeCtiv. El reprezintă' reţeaua. geografică - paralele şi meridiarle -
sau reţeaua rectangulară. Se trasează prin linii drepte, unind colţurile
care s-au raportat prin coordonate;
- cadrul geografic se. trasează prin linie dublă (cu interval de
1 mm), la distanţa de 7 rIfn. de cadrul interior. Pe acesta sînt mJrcate
prin. segmente valorile de laţitudine şi longitudine. Linia dublă sbîn-
negreşte alternativ, pe intervale de un minut, şi anume pentru cele
aflate deasupra şi la dreapta valorilor pare;
. - cadrul ornamental se trasează printr-o linie groasă de 1 mm, la
distanţa de 1 mm de cadrul geografic. I
între cadrul geografic şi cel ornamental se marchează, prin puncte,
reţeaua geografică, divizată în funcţie de scară.
între cadrul interior şi cel geografic se trasează. liniile. care mar-
chează reţeaua rectangulară, la intervale corespunzătoare scării.
La hărţile şi planurile topografice întocmite în proiecţia' Gauss, "si-
\- tuate pînă la 2° depărtare pe longitudine faţă de meridianul ma~ginal
al fusului, se marchează reţeaua rectangulară a fusului vecin,priti seg-
mente desenate în afara cadrului ornamental. . I
Reţeaua geografică. şi rectangulară trasată pe ,.cadru este însoţită
de valorile respective, aşa cum se arată pe modelul din figura 5.6.
între cadrul interior şi cel geografic se scriu:
- numele statelor. de o parte şi de alta a frontierei de stat:
- numele judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor, de o parte
ŞI de alta a limitelor acestora; .
- numele localităţilor reprezentate pe mai. multe planşe, da(i;ă nu
au numele scris pe planşa respectivă. sau dac.ă numele nu estel titlul
planului. Numele acestora se însoţeşte de prepoziţia "de";
-. numele localităţilor spre care merg căile de comunicaţie şi dis-
tanţa pînăla aceste localităii. I
In figura 5.7 se prezintă exemple de acest fel. .

Morcarea He/eau(J fwdrmgu/arO


/atifudim;' / a fusu/uivecin
CaiJlYJl
84 orn.an:BJrfa, 1
Cadrul
5410 geografic
'3409 I
Cedru,!
În/el"io'"
Reteaua
reclr:mgu faNi

Fig. 5.6. Elementele cadrului.

109
Jud.Consla
i
I
/
,.I
Fig. 5.7; Exemple de scriere pe cadru.
In' afara cadrului ornamental al hărţilor şi al planurilor topogra-
fice mai sînt, necesare unele inscripţii, plasate conform figurii 5.8, În
următoarea ordine de la a la 1: .
a Numele statului şi numele instituţiei care a executat lucranea;
b Nomenclatura hărţii sau a planului topografic,;
c Codul, stabilit pentru evidenţa automatizată;
d Caracterul hărţii sau al planului (nesecret, secret de' serviciu, se-
cret); I
e Valorile convergenţei- meridianelor Şl declinaţiei magnetice; de
exemplu: ..
- Convergenţa medie a meridianelor . . . . . . . 0°52'
- Declinaţia magnetică În anul 1992 . . . . . . . . . 2°14' '.
-' Abaterea acului magnetic faţă de reţeaua rectangulară 3°06'
- Variaţia anuală a declinaţiei . . .. 0°03'
I a b c I .d
--CCJ-- :
--====-----= 'O

.~~. ~~~. ;;;~LLJ;;;==-


Q \V Q 1-_ =1 D=JGJIG -_h
===-~~
Fig. 5.8. Inscripţii' din afara cadrului. I
f Schiţa declinaţiei magnetice şi valorile acesteia; un exemplu se
arată În figura 5.9;
g Schiţa anomaliilor magnetice (acolo unde este cazul);
. h Scara, numerică, scara grafică, sistemul de proiecţile şi sistemul
de referinţă altimetric; un exemplu se arată În figura 5.10;1 .
i Schema pantelor; cu ajutorul acesteia se obţin v~lorile unghiu-
rilor de pantă 'În funcţie de distanţa dintre curbele de nivel şi de echi-
distanţă. . Sub schemă se scrie valoarea echidistanţei. Un exemplu se
arată În figura 5.11; .

110
Fig. 5.9. Schiţa de-
c1inaţiei magnetice

1:5000
10050 O 100 200 300 400m t
blalijîlIW'Iil'!jî!d I I I I
?roiec!ie stereografică - 1970 .
Sistem de referinta alfimefric - Marea Neagră

Fig. 5.10. Scara, sistemul de proiecţie şi de referinţă altimetric.

5m

Fig. 5.11. Schema pantelor.

j Schema limitelor administrative.


k Date privind întocmirea planului, referitoare la operaţiile efec-
tuate şi anul execuţiei; .' . I
1 Nomenclatura hărţilor sau a planurilor cu care se racordează.
La planurile topografice la scări mai mari. de 1: 5 000, careI se în-
tocmesc pe formate STAS,' cadrul acestora va fi format din caetirul in-
terior şi cadrul ornamentaL Cadrul ornamentalpoate fi chenarth plan-
şei. Deasupra laturii de nord se trec inscripţiile prevăzute la şi d, a, ~
iar în indicator se trec datele prevăzute la hşi k. .

. 5.5. FOLOSIREA HĂRŢILOR


ŞI A PLANURILOR
.
TOPOGRAFICE .

Hărţile şi planurile topografice se folosesc în toate activităţile le-


gate. de studiul, .cercetarea,. prospect~.reaşi. folosirea teren.~lui. I Ac~st~a
w

furmzeaza un mare volum de mformaţll referItoare la teren, care constitUIe


elementele de bază pentru efectuarea ,tuturor genurilor de lucrări. I
în general hărţile şi planurile topografice se folosesc pe teren şi la birou
pentru rezolvarea anumitor probleme şi ca material cartografic de bază. .

111

~._---',..
5:5.1. PRQSl..EME CARE SE REZOLVĂ CU AJUTORUL HĂRŢILOR
v. • ŞIP~NURILOR TOP?GRAFICE . .1. . .
Pe teren harţIle ŞI planurIle se pot folosI pentru orIentare, IdentIfIcarea ŞI
determinarea anumitor puncte, efectuarea de studii etc. I
Orientarea. constă în stabilirea poziţiei hărţii în aşa fel înCÎt să se reali-
zeze o corespondenţă perfectă între locul de dispunere a obiectJlor din teren
cu cele reprezentate pe hartă. Orientarea se poate face cu aj~torul busolei,
sau faţă de detaliile din teren. .' . I .
Orientarea cu busola se realizează prin aşezarea hărţii pe o sUI1>rafaţăplană
orizontală şi a busolei cu gradaţiile :ce indică diametrul N - S .Isuprapuse pe
una din laturile cadrului interior de vest sau de est,. care corespund cu direcţia
meridianului geografic pe teren. Se roteşte harta împreună tu busola, în
plan orizontal, pînă cînd VÎrful nordic al acului magnetic indică gradaţia ce
reprezintă valoarea declinaţiei magnetice (v. fig. 5.9). I
Orientarea faţă de detaliile din teren se face prin identificarea pe hartă
şi pe teren a unor punl,;te şi direcţii şi rotirea hărţii pînă se suprapun direcţiile
din teren cu corespondentele lor de pe hartă. . I
Determinarea punctului de staţie se face după executarea orientării, prin
folosirea d~taliilor apropiate reprezentate ~ ha~tă .. Punct~. d~ .staţie p,?ate
fi un detalIu reprezentat, sau poate fi stabIlIt prm Ihtersecţll IImare, faţă de
cel puţin trei detalii identificate pe tererişi pe hartă; Se măsohă distanţele
pe teren de la punctele identificate la punctul de staţie, acestea se teduc la scară
şi cu ajutorul unui compas se trasează arcele de cerc corespunzătoare distan-
ţelor reduse. Poziţia punctului de staţie va fi la intersecţia artelor de cerc
trasate.. . ..... .. '. I
în acelaşI mod se pot determma ŞI pozIţnlealtor puncte dm teren care nu
sînt reprezentate pe hartă. '. . I
.Identificarea pe teren a unor detalii reprezentate pe hartă se efectuează
prin orientarea hărţii, determinarea punctului de staţie şi trasarlle,a direcţiilor
între punctul de staţie şi punctele identificate pe teren. Pe 4irecţ:iJilerespective
se ideIltifică semnele conVenţionale ale punctelor vizate, avîndînl vedere, .prin
apreciere, distanţele din teren reduse la scara hărţii. Dacă detaliul respectiv
nu este reprezentat, el se notează prin semnul convenţional c9respunzător.
De asemenea, pe teren şi la cabinet se pot efectua cu ajutorul hărţii, diverse
studii şi calcule -necesare lucrărilor de cercetare şi proiectare. I
Pentru exemplificarea modului de folosire la cabinet a hărţHor şi planu-
. I

rilor topografice, se prezintă în figura 5.12 o zonă dintr-o hartă topografică


la scara 1 : 25 000, cu echidistanţa curbelor de ni veI de 5 m.1 '
Coordonatele rectangulare x, yale unui punct A se' determină cu
ajutorul reţelei rectangulare trasate şi a scării hărţii (1: 125000). Din
valorile reţelei rectangulare rezultă coordonatele x=5083, y=5297, în
kilometri, la care se adună diferenţele măsurate grafic de la' punct .pînă
la liniile caroiajului, transformate, cu ajutorul' scării, în. valori reale
Csx-15,1 mmx25000=377,5 m; sy=17,4 mmx25 000=435,0 m). Deci,
.coordonatele . rectangulare ale punctului A, extrase de pe' hartă sînt:
x=5 083 377,5 m, y=5 297 435,0 m.' . I
Coordonatele . geografice cp " Ă ale un ui punct B se dletermină cu
ajutorul marcajelor de pe cadrul geografic al hărţii. Se unfsc punctele
corespondente de latitudine ep şi longitudine A ce trec la sud şi la vest
d~ punctul B, notîndu-se valo~ile<PA =45°51 '20"; Â =24°25'10" .. Işe măsoară
dIstanţele pe cadrul ,geografIC mtre punctele marcate, corespunzătoare
valortloŢ" de 10" (6'''=10''=12,2 mm: 81\ =.10" 8,7 mm) şi se face ra-

112
portul dintre distanţele măsurate faţă de liniile trasate, rezultînd:
g"f 5,8: 12,2'10"~ 5"; 87\' 0,7: 8,7.10"~ 1". Deci, coordonatele geografice
ale punctului B, extrase de pe hartă, sînt: Cf =45°51'25", ~ -.:24°25'11".
Distanţele dintre puncte se pot obţine: I
- folosind coordonatele rectangulare ale punctelor extrase <!le pe
hartă. şi aplicînd relaţia: do= ,"v b. x2 + b.y2. De exemplu, distanţa I B-C
va fi: xB =5083485 m, Xc =5081 765 m,' b.x=1 720 m, YB =5299612 m,
Yc =5296595 m, f:.y=3017 m, .do =3 472 m;, I '
- prin măsurarea dist~ţelorpe hartă (cu rigla) şi transfolimarea
acestora În valori reale cu ajutorul scării; de exemplu, di~taÎ1ţa
C~B=138,8 mmx25 000=3 470 m.
Orientările direcţiilor se obţin:
- folosind coordonatelerectangulare ale punctelor extrase de pe
hartă şi aplicînd relaţia tg e = g ~ sau cotg e = t,x . De exemplu, pentru
. . l:Jy
dIrecţIa C - B, rezultă:
cotg'O= f1x = 1720
fjy 3017'
-O 570102'
,
e CB =67 0(
g
49cC •
'

- prin măsurarea cu ajutorul raportotului. Pentru aceasta, prin


punctul <:; se trasează direcţia nord, parale,Iă cu cadrul de vest al \hărţii,
şi direcţia C- B. Se măsoară cu raportorul unghiul dintre cele domă di-
recţii (66g), la care se adună valoarea convergenţei meridianelor (ilg 2OC),
rezultînd 67g20c• Convergenţa meridianelor este Înscrisă pe hartă. Pentru
hărţile situate la vest de meridianul axial"valorile se adună, iar pentru
cele situate la est, se scad: I
Unghiurile Între diferitele ijirecţii de pe hartă se pot măsura cu
raportorul, În acelaşi mod, cu precizia de 50C (proiecţiile cartografide uti-
lizate fiind conforme). - I
Cotele. punctelor se pot obţine direct, pentru cele care au Înscrisă
valoarea şi pentru cele situate pe., curbele de nivel şi prin interpolare,
pentru cele situate Între curbele de nivel. De exemplu, cota p~nctu-
lui B este 561,9 m fiind Înscrisă pe hartă~ a punctului D este 560 fi
fiind pe curba de nivel, iar a punctului C se. obţine prin inteIi\lpOlare
~~: , . '

- se stabileşte valoarea curbei de nivel inferioarepuncfului C (435 m);


- se măsoar~ d~iS!an. ţa. de la curţ>a de niv~l i~ferioară p~nă la I punc-
tul C (0,8 mm) ŞI pma la curba de nIvel supenoara (3,1 mm); ,
-, se face raportul distanţelor (0,8: 3',1=0,25), care se înmflţeşte
cu valoarea echidistanţei (0,25 x 5!Y1,2 m),' obţinîndu-se diferenţa de nivel
dintre punctul C şi curba de nivel inferioară; 1
- diferenţa de nivel obţinută (l,2 m) se adună la valoarea curbei
de nivel inferioare (435+1,2=436,2 m), obţinîndu-se cota punctului C.
Profilul topografic este reprezentarea grafică a unei secţiuni I verti-
cale a terenului, pe un anumit traseu. Acesta serv~şte la studierea, proiec-
tarea ,şi exploatarea zăcărtlintelor de minerale utile sau pentru pro-
iectarea şi construcţia' diverselor obiective economice. Datele n~cesare
,întoc.mirii unui profIl (c(Jte şi :dista.nţe între puncte) se extrag Ide pe
planuri şi hărţi, sau se obţin prin măsurări pe teren.
în funcţie de cerinţele lucrării şi de lungimea traseului, se stabileşte scara:
de reprezentare, care poate fi unitară (scara lungimilor egală cu scara
înălţimilor) sau diferenţiată, pentru evidenţierea diferenţelor de nivel.

8:- Cartogralie 113


,-:..
~•...
u
l.::
'-' .
o
8
V"l
N

~
•..
11
'"
,.:g
~u
l.::
~
o
Q,

..• •...o
10
~
1::
~
.el
o
•...•..
I

c
:a
~
c
o
N

-
N
ori
ai>
.1'\
•..'<t
10 ki:

99 !i9 '8os
în acest caz, scara înălţimilor este, de obicei, de 1O on mal mare
decît scara lungimilor. \
Pentru întocmirea unui profil, pe plan sau pe hartă se fixează tfa-
seul acestuia; pe care se marchează punctele caracteristice: capetiele
profilului, punctele de, frîntură, schimbările de pantă, intersecţiile Icu
elementele de planimetrie şi, cu . curbele de nivel etc. Apoi se măsoară
distanţele între punctele marcate şi se extrag valorile cotelor acestolra.
Cu ajutorul datelor extrase se întocmeşte profilul, pe indicatorul. Jă-
ruia se trec: numărul puncwlui, cotele terenului, cotele proiectate, d~s-
tanţele parţiale şi cumulate,~declivităţietc. în funcţie de scara lungirhi-
lor şi a înălţimilor se raportează punctele caracteristice ale profilului. \
Pentru exemplific,are se consideră traseul marcat pe har-ta la scara
1 : 25 000 din figura 5.13 pe care s-a întocmit profilul cu scara lun~i-

Fig. 5.13. Porţiune din harta topografică la scara 1: 25000 (fictivă)..

milor 1: 10 000 şi scara înălţimilor 1: 1 000.' Datele extrase sînt înscrise


şi pregătite în .tabelul 5.2. Profilul rezultat este prezentat in figur~
,5.14, care s-a 'întocmit astfel: \
-' s-a calculat lungimea traseului (164 mm) şi diferenţa de nivel
maximă (100 rrim) pentru stabilirea formatului hîrtiei;!
- s-a .trasat indicatorul pe care s-a marcat punctul 1 de începere
a profilului şi s-a stabilit cota de referinţă (520);
- s-au raportat punctele profilului pe direoţia longitudinală, folo-
sind distanţele reduse la scară ~
- s-au raportat punctele pe direcţie verticală, măgurate pe perpendi-
cularele ridicate din punctele raportate pe direcţia orizontală, faţă de
cota de referinţă stabilită, .folosind diferenţele de nivel reduse la sc~ră;
-. se' unesc punctele raportate, succesiv, rezultînd profilul terenu-
lui. Prin unire trebuie să, se urmărească valorile relative ale elemente-
\ lor de relief, elementele de planimetrie, înălţimea elementelor de vege-'
!

taţie etc.
Profilul întocmit~ se desenează În tuş.

8* 115

r~ ..''''
Tabelul 5.2
Date extrase şi pregătite pentru intocmirea profilului topografic

Distanţe Distanţe Distanţe Distante


Valori:
cumulate cumulate cumulilte între
Puncte Detalii .cote şi curbe
I :2S 000 1: 10000 reale puncte
nivel (mm)
(mml lm) ImI

618,4 0,0 0,0 0,0


615 3,5 8,8 87,5 87,5
2 Şosea 612 5,0 12,5 125,0 37,5
Drum 610 7,0 17,5 175,0 50,0
605 11,0 27,5 275,0 100,0
600 12,5 31,2 312,5 37,5
575 16,5 41,2 412,5 100.
570 18 45,0 450,0 375
550 25,5 63,8 637,5 187,5
545 27,5 68,8 687,5 50,0
540 31,0 77,5 775,0 87,5
Viroagă 535 /34,5 86,2 862,5 87,5
3 Fir vale 529 35,5 88,8 887,5 25
Viroagă 536 . 36,5 91,2 912,5 25,0
4 Lizieră
pădure 540 40,5 101,2 1012,5 100,0
545 43 107,5 1075,0 62,5
550 46 115,0 1 150,0 75,0
5 Lizieră. . 570 55
pădure 137,5 1 375,0 225,0
575 56,5 141,2 1412,5 37,5
600 60,5 151,2 1 512,5 100,0
625 62,5 156,2 1 562,5 50,0
6 628,3 65,5 163,8 1 637,5 75,0

Fig. 5.14. Profil topografic (fictiv):


scara lungimilor = I : 10 000; scara înălţimilor =I:I 000. 'il'

116
li

5.5.2. FOLOSIREA PLANURILOR ŞI HĂRŢILOR


I
1'[

I CA MATERIALE CARTOGRAFICE DE BAZĂ '

Documentele cartografice care se folosesc pentru întocmirea planurilor


şi hărţilor topografice la scări medii şi mici, sau a planurilor şi h~hilor tematice,
sînt de regulă, cele obţinute prin lucrări geodezice, topofot6~rammetrice şi
cartografice, acestea fiind considerate ca materiale cartografice lde bază. Ele
pot fi originale de teren, de stereorestituţie sau de editare, la scara de întod-
mire sau la scări mai mari. I I l
întocmirea se realizează ,intr-un proces de derivare, prefentat În tabe-
lul 5.3. ' ,\ ' -
I Tabelul 5.3
Derivarea .planurilor şi J1irtiIor topografice 11 I
Materiale cartografice de bazl
II
Scara planurilor
şi hA/!tilor derivate
Document Scara: \
11

1 : 5000 1: 5 OO<ilşi 1 : 10000


Originale de teren sau de stereorestituţie 1 : 10000 1 : 1000(lŞi 1 : 25000
1 : 25000 1 : 25000
,
i

1 : 25000 1 :\1 50000


i
1: 50000 1: 100000
Originale de editare 1 : 100 000 1 :I[ 200000
1 : 200 000 1:1 500000
1 : 500 000 1 :!11000000

Pentru planurile şi hărţile tematice se folosesc, de regulă, orili~alele PlanJ.


rilor şi hărţilor topografice la aceeaşi scară. II I
Planurile şi hărţile derivate şi cele tematice se obţin prin aRlicarea tehno-
,'logiei de, redactare şi cartografiere, ~orespunzătoare fiecărei si1faţii.

5.6. PLANURI ŞI HĂRŢI TEMATICE I


Planurile' şi hărţile tematice conţin, elemente topografi1e şi elemente
speciale, corespunzătoare destinaţiei planului. Conţinutul adestora se staL
bileşte prin instrucţiuni, carnete de sarcini sau teme de proiect~~e.

'1
5.6.1. PLANURI CADASTRALE I
il
Planurile cadastrale se întocmesc, de regulă, la scările 1 : 500' 1 : 1 000' ~
Il '
1: 2000 şi 1 : 5 000, prin diferite tehnologii: ,1 I
-' întocmire directă, pe baza măsurărilor topogtafice, în general la scă-
rile 1:~500 şi. 1 : ~ OOOw; • . ~ li w .\

- mtocmire dIrecta, prIn metode fotogrammetnce; In general, la scanle


1 : 2 000 si 1 : 5 000; , , II, 1

- întocmire ca. plan deriva~ din planU;1topogr~fic şi complel~at cu elemen -


tele cadastrale specIfice. Această tehnologIe se aplIcă cu pnorHate.
Scările de întocmire se aleg în funcţie de densitatea elementel6r topografice ,
l
în aşa fel Încît să permită reprezentarea parcelelor, În general: 111 : 500 pentril

1117
oraşe mari, 1: 1 000 şi 1 : 2000 pentru localităţi urbane şi rurale şi 1: 5 000
pentru zone agricole şi silvice.', , \
Planurile cadastrale conţin în general următoarele elemente:
I
Puncte de bază reprezentate confo'lm prevederilor cap. 2.3.1;
Elementele de hotÂrnicie: frontiera de stat, limitele admibistrative (jude-
ţene, orăşeneşti, comunale), limitele perimetrelor construibile ale 10calităţilor,
limitele tarlalelor şi parcelelor;
Categorii de folosintă ale terenurilor, prin. înscrierea simbo\lurilor (v. tabe-
lul 3.14) În centrul fiecărei parcele;
Instalaţii: fabrici, uzine, staţii meteorologice, transformatoare electrice,
staţii de radio, televiziune, stîlpii de susţinere a liniilor electricf şi de transmi-
siuni, cariere, mine etc., reprezentate la scară prin contur, semnul. convenţional
specific şi inscripţii;
Reţele de comunicaţii: .
- căile ferate, şoselele şi drumurile se'redau prin semnul convenţional al
.căii respective şi prin delimitarea zonei; - , ,,' "\
- străzile În localităţi se redau prin .semnele convenţionale ce reprezintă
partea carosabilă, acostamentele şi prin limitele parcelelor (gardhrile);
- drumurile comunale. de exploatare şi aleile se redau prin semn con-
venţional pe care se înscrie lăţimea drumului; \
, - conductele se reprezintă prin semne convenţionale pe care se Înscrie
lăţimea fişiei ocupate. Dacă fişia este mai lată de 5 In, se trksează limitele
acesHte.ida
,
; fi. tru ~;l hid t h .
I rogra laŞI c,ons Cta. e
" tă . L
ro e mce se repreZlD prm semne conven-
'
ţionale, liniile de mal ale apelor curgătoare şi' stătătoare, ~iguri, baraje;
poduri, instalaţii de deservire a navigaţiei. La apele curgătoare şi la canale se
înscriu Iăţimile zonelor de protecţie. Construcţiile hidrotehnice se redau prin
semnele convenţionale ale elementelor componente, ,fără a se indica datele
caracteristice;
Localităţile se reprezintă cu toate elementele componente:
- arterele de circulaţie: căi ferate, linii de tramvai, străzi, drumuri etc.;
- clădirile publice, industriale, social-culturale etc.;
-, clădirile de locuit;
-,' curţile şi parcelele, cu toate detaliile componente, diferenţiate după
ramuri de folosinţă şi posesori.
în interiorul clădirilor se.înscriu indicii de cartare;
Relieful se reprezintă prin elementele aces,tuia: rupturi de teren, terase,
ravene,viroage, alunecări, fără a se trasa curbele de nivel ;
Inscripţiile ce se trec pe planurilecadastrale În afara celor specificate ante-
rior sînt: ' , \
- numele 10calităţilor, apelor, formelor principale de relief, toponimie,
numiri de teren:
-' numele teritoriilor administrative vecine;
- poziţia nordulUi.
Pe plan se face numerotarea cadastrală pentru tarlale şi parc~le şi se 'Înscriu
simbolurile categoriilor .de folosinţă.
w
, \ .
în figura 5.15 se prezmtă un plan topografic la scara 1 : 500, folOSIt pentru
Întocmirea documentelor cadastrale. '

118
Fig. 5.15. Plan topografic la scara 1: 500, folosit pentru intocmirea documentelor cadastrale.

H9
5.7. LUCRĂRI PRACTICE

1. Să se determine coordonatele geografice, coordonatele rectangulare şi


cQtele a' cinci puncte alese pe harta prezentată în figura 5.1. între punctele
alese se vor determina distanţele (numeric şi grafic), orientările şil unghiurile.
2. Să se deseneze o planşe cu scheletul şi nomenclatura hărţilo~ şi planuri-
lor topografice, pe hîrtie de desen format A4~' aşezată cu laturalungă în poziţie
orizontal~ Se trasează chenarul şi indicatorul identic ca la planşele I anterioare.
Pe planşă se desenează scheletele din figura 5.2 (65 x 100 mrn)'1 figura 5.3
(72 x 72 mm) şi figura 5.4 (96 x 96 mm).în partea din stîn.ga jos, la
.nivelul indicatorului, se întocmeşte un tabel cu nomenclaturile I hărţilor şi
planurilor care au fost haşurate' pe schelete. Tabelul va cuprinde primele
două coloane ale tabelului 5.1. . I
3. Să se deseneze o planşă cu cadrul hărţilor şi planurilor topo,grafice, pe
hîrtie de desen format Ai.'" aşezată cu latura lungă în poziţie orizontală, pe care
se trasează chenarul. - . I .
Pe pla~şă se desenează cadrul, conform figurii 5.8, cu dimensiunile
240 x 140 mm. Spaţiul dintre chenar şi cadru va fi: la .nord de 20 tÎ1m, la sud
de 40 mm, la est şi la vest de 13 mm. ; , I '
Se vor desena toate elementele cadrului cu valorile lor (fig. 5.6), scrierile pe
cadru (fig. 5.7) şi inscripţiile din afara cadrului (fig. 5.8), conţinutJI acestora
fiind arătat la cap. 5.4.3. Scrie~ile notate pe figura 5.8 cu ,,~, b. ,c" şi
: scara' numerică se execută cu caracter bloc drept majuscul, cele de la "fi"
cu bloc înclinat la dreapta majuscul, iar celelalte cu bloc filiform minuscul.
Capitolul 6

INTOCMIREA PLANURILOR TOPOGRAFICE

6.1. METODE DE INTOCMIRE


A PLANURILOR TOPOGRAFICE

Metodele de întocmire a planurilor şi hărţilor topografice se aleg în


funcţie de mărimea suprafeţei, scara planului şi precizia necesară. \Pen-
tru planurile şi hărţile la scara 1: 5000 şi mai mici, se folosesc cu
prioritate metode topo-fotogrammetrice, iar pentru planuri la Scara
1 : 2 000 şi mai mari, metode topografice. . . I
în cazul metodelor topo-fotogrammetrice se execută următoarele ope-
raţii principale:
- proiectarea lucrării, care constă în procurarea şi studierea docu-
mentaţiei tehnice existente, studierea zonei din punct de vedere \geo-
gratic, analizarea reţelei geodeziceşi de nivelment. Pe baza rezultatelor
acestui studiu se stabilesc operaţiile care trebuie să se efectueze şi se ÎIhoc-
mesc proiectele de execuţie necesare;. I
- aerofotografierea zonei, pe baza proiectului întocmit, obţinîndu-se
fotogramelezonei de lucru la scara dorită; \
- executarea reţelei. topografice, ;asigurîndu-se punctele 'de sprijin
necesare lucrărilor ulterioare, cu densitatea şi precizia cerută, în funcţiei de
scara planului; ..... . . . .. \
- executarea reperaJulw fotogrammetnc,adlcă Identificarea pe foto-
grame şi pe teren a anumitor puncte (repere) dispuse convenabil şi d~ter-
minate prin metode topografice. Aceste puncte servesc pentru reprezentar~
pe original a elementelor de pe fotograme; , \
'- fotointerpretarea, adică identificarea pe fotograme a imaginii ele-
mentelor topografice şi desenarea acestora prin semne convenţionale;
. - pregătirea lucrărilor pentru întocmirea originalului, care constă în
raportarea pe suportul originalului a punctelor reţelei .de bază,. în~qc-
mirea oleatei cu puncte cotate şi. proiectarea exploatării fotogrammetdce.
In funcţie de cerinţele lucrării şi de diferenţele de nivel din .ter~n se f910-
sesc, de regulă, două metode de exploatare fotogrammetncă: .stereo-
restituţia şi foioplanul;. \
- întocmireaoriginalufui prin stereorestituţie, care constă în ex-
ploat~rea fotogram.elor. cu ajut~)ful un0t: apara~e' sp'eciale, obţiilînd,utse
elementele de plaplmetne, d.e hldrografie, de rehef ŞI curbele de Illv:\el,
desenate în creion pe original; .
- întocmirea originalului prin fotophm, cate se utilizează în zone
cu teren şes, obtinîndu-se. În . urma exploatării imaginea fotOgrafiCă! a
planului la scara dorită (fără curbe de nivel);
- desenarea originalului (obţinut prin exploatare fotogrammetrică)
în tuş, trasînd semnele convenţionale .- peste .... elementeJe redate pe.
-- .. origirtalI
1~7
în creion sau peste imaginea fotografică; de asemenea, scrierea toponimiei,
cotelor, datelor caracteristice' şi explicative, trasarea curbe10r de nivel,
a cadrului şi definitivarea originalului. \ (
în cazul metodelor topografice, planul se poate realiza fie prin ridi-
care directă, cu ajutorul planşetei topografice, ohţinînduJse originalul
planului desenat În creion, fie prin ridicare tahimetrică, executîndu-se
masurările pe teren, calculele şi apoi originalul.
Ridicarea tahimetrică constituie principala metodă de Întocmire a
planurilor topografice la scara 1: 2 000 şi mai mari, destinflte proiectă-
rilor, exploatărilor sau altor scopuri. Aceasta comportă următoarele ope-
raţii prinCipale: \
- proiectarea lucrării, care constă În studierea condiţiilor geogra-
fice ale zonei, a reţelei geodezice, topografice şi de nivelmlent şi a ce-
rinţelor tehnice ale lucrării. Pe baza rezult~telor studiului \ se stabilesc
operaţiile care .urmează să se efectueze şi se Întocmesc }\lfoiectele de
execuţie necesare;, ..' "\ .
- Îndesirea reţelei topografice - de drumuiri şi de nivdment - asi-
gurînd punctele de sprijin necesare ridicării, cu, densitate \ corespunză-
toare. . Pentru aceasta se execută: proiectarea, masurările \ pel teren, cal-
culul şi compensare'a, obţinînd astfel coordonatele' puncteloF de sprijin
necesare, ridicării;. \
- ridicarea elementelor topografice, care constă În efectuarea mă-
surărilor pe teren şi a i calculel?f. nec:sare; . ..' \.
A . •

-' raportareapunctelor'pe ongmal, mtocmuea, ongmalulUl In creIOn


şi Întocmirea oleatei cu puncte cotate:
- desenarea în tuş a. originalului.
Indiferent de metoda de întocmire, unele operaţii sînt identice, în
continuare prezentîndu-se modul de executare' a acestora. I

6.2. RAPORTAREA PUNCTELOR PE PLAN

Raportarea. punctelor pe originalul planului topografic se realizează


în funcţie de' datele de bază, prin: , '
- metode numerice, pentru punctele determinate prin coordonate
(rectangulare sau polare), cu ajutorul coordonatografelOI:; \
- metode grafice, pentru punctele. de ridicare la care se folosesc
elementele măsurate, cu ajutorul linor instfumentţ' simple: rigle, echere,
raportoare. '

6.2.1. INSTRUMENTE PENTRU RAPORTAREA PUNCTELOR


Punctele reţelei de ,bază, ale cadrului şi ale reţelei rectali1gulare se
raportează pe plan cu ajutorul coordonatograftilui rectangularl. Precizia
de r~portare este de 0,1 mm." ,
Coordonatograful rectangular (fig. 6; 1) este construit pe principiul
axelor perpendiculare, fiind format dintr-o masă 1, la care sînt mon-
tate două braţe, riguros perpendiculare între ele,' simboliiînd unul
axa absciselor 2, iar celălalt, axa ordonatelor 3. La coordoriatografele
moderne, suprafaţa mesei este din sticlă. mată, - avînd un dispozitiv de
iluminare, iar braţele sînt din bare de oţel filetate.

128
" ,

Fig. 6~1. Coordonatograf rectangular. :


. ~ "

Unul din braţe este fix 2, iar celălalt se deplasează în lungul aces-
tuia, menţinînd în permanenţă po.ziţiaperpendiculară. Pe braţul m~-
bil 3,se deplasează .un. cursor 4, care ,are,' ,un. 'dispo.zitivde, ra portar~.
La dispo.zitivul de raportare se' intro.duce ac~creionsauo.cular 'pert-
tru punctare. ',',', , ",' .' . '. ,', \
Co.o.rdo.nato.graful mai are un .dispo.zitiv de citire a co.ordo.natelor 5,
cu tamburi gradaţi -, şi de deplasare' a braţului mo.bil şi a. cursorrl-
lui 6" cu manivele,-'.şi un dispo.zitiv :de, acţio.nare asuprasistemulJi
de rapo.rtare 7 - pedală.Deplasarea braţuluimo.bilşi a cursorului s~
efectuează mecanic sau prin impulsuri electrice; fo.lo.sind cele-do.uă
manivele la care' sînt co.nectaţi tamburiigradaţi. Tamburii 5. sînt gra~
daţi pentru cele mai utilizabile scări. înainte de 'rapo.rtare, trebuie să
se fixeze la dispo.zitivul de citire, tamburul ~o.respunzăto.rscării. . ,\
. La unele co.ordonato.grafe, suprafaţa meseI este"o.planşetă:d~ lemn,
iar braţele sînt rigle gradate. ,Intro.ducerea valo.rii ,coordo.natelo.rsau ,citiJ\
rea acesto.ra se efectuează cu ajuto.rul vernierelo.rşi lupelo.r.
Coordonatograful. polar' (fig. 6.2) ,serveşte". la ,rapo.rtarea punctelo.r\
determinate prin orientare şi?istanţă ,faţă de punctul .de st~ţie (c~o.r-\
donate po.lare). Este fo.rmat dIntr-un cerc sau un s.emIcercşI o. rIglă.
Rigla este, fixată cu unul din capete . în centrul cercului, avînd po.sibi-
litate de ro.tire,pentru citirea sau înregistrarea valo.rilo.r unghiulare. \

.9-Cartografie 129
I .
FiJ. 6.2. Coordonato-
graf polar.

t
C 'ul este gra dA'at 1D SISem
.erc centezlm
este' gradată în milimetri. Pe cerc şi 'pe riglă sînt mOlhate verniere,
J
. al' sau sexageslma, l' Iar ng. 1a

care permit mărirea preciziei de raportare. Pe riglă se deplasează un


cursor care are un. dispozitiv de raportare.

6.2.2. METODA. COORDONATELOR RECTANGULARE


. Punctele reţelei de bază, ale colţurilorcadrului interior, ale reţelei
rectangulare, ale reţelei de ridicare şi cele care sînt dettrminate prin
coordonate rectangulare X, y se raportează pe original cu ~jutorul coor-
donatografului rectangular, executîndu-se următoarele opera~ii:
PregAtire~ suportului. o~gln~lului. ?e original. se fixea~\ aproximativ
locul colţunlor cadrulw mtenor, prUi măsurăncu o nglă, în func-
ţie.' de dimensiunile . plan şei, repartizînd în mod egal \ spaţiul din
afara cadrului.' i

PregAtirea coordonat9grafului, care constă în stabilirea scăfii de rapor-


tare la tamburiide citire şi a valorilor origine ale citirilor.
Orientarea originalului pe masa coordonatografului. Se \înregistrează,
.la . dispozitivele de citire, cordonatele colţului de sud-vest' şi se
deplasează originalul pentru ca punctul respectiv marcat pe! original' să
-se..puncteze prin ocularul dispozitivului de' raportare. Se \înregistrează
la dispozitivele de citire ".coordonatelecolţului . dispus .~ diagonală
(nord-est) Şi.se roteşte .originalul în jurul primului colţ, pînăI cînd a~esta
se' ob.servă' prin ocular. Operaţia se repetă pentru evitarea producerii
de:greşeli. Se fixează originalul pe masa coordonatografului prin cleme
sau greutăţi.
Raportarea punctelor. Se introduc la dispozitivele de. citire, suc-
cesiv,~ valorile coordonatelor x, yale fiecărui 'punct, prin: acţionarea
manivelelorşi 'înţepareapunctului pe original. In acest fel se rapor-
tează,: . colţurile .cadrului interior, punctele reţelei rectairtgulare (la
3....:.;.;5
cmLÎn afara 'cadrului interior), punctele reţelei de bazăl ale reţelei
de. ridicare şi punctele determinate prin coordonate rectangulare. Punc-
tele' "raportate se marchează prin înţepături foarte fine (cu diametrul
0,1 ,mm), care se .încercuiesc, în creion, cu semnul convenţionial al punc-'

130
tului respectiv. In partea dreaptă, a sel1lnului convenţional se noia~
numele sau n],Jmărul punctuluI. Punctele ,care marchează Colţlflle
cadrului interior se evidenţiază prin pătrate 'cu latura de 2Il1m, iar
cele care marchează reţeaua rectangulară, prin ,cerculeţe, însoţite de
valoarea lor.
Definitivarea raportării, care constă în:
-, trasarea cadrului interior, tinind prin linii drepte colţurile aces-
tuia; liniile se prelu.ngesc cu 10 mm ~n afara colţurilor; . ' ,', \ '
- trasarea reţeleI rect8£8ulare, umnd punctele CU"valon coresp,on-
dente. Liniile reţelei rectangulare se prelungesc cu 10 mm în afara
cadrului /interior. La acestea se scr~u valorile lor; \
- desenarea semnelor convenţIonale ale punctelor, scrierea nume-
lor sau nume,relo,r ,şi cot,e,lor acestora. Scrierea se execută în creion, \cu .
caractere bl~ filiform, cu h = 2,0 mm;, '
: - verificareac()rectitudinii raportării, prin controlarea poziţiei fie-
cărui pun,ct în funCţie, de coordonate şi de reţeaua rec,'tan,'gulară; ,\
- scrierea nomenclaturii, ,a scării şi a echidistanţei.
In cazul cînd nu se dispune de coordonatograf' rectangular, rapor-
tarea se poate efectua cu ajutorul compasului cu tije şi al riglei metalice,
Pentru planurile topografice care se întocmesc pehiriie milimetriCă,
se procedează astfel: '\
-, se stabilesc 'valorile reţelei rectangulare, care se notează pe
caroiajul hirtiei miJimetrice, avînd în vedere scara de întocmire \a
planului; " '" \
- se stabileşte caroul pentru fiecare punct şi apoi se raporteaZă
p'oziţia ~cestuia,înregistrînd diferenţele de abscisă şi ordonată pe caro-
iajul milimetric ,al hirtiei; ,', '" , '",1 '
- se, trasează cadrul interior şi se definitivează originalul cu punc-
tele raportate, similar cazurilor precedente. I

6.2.3. METODA COORDONATtLOR POLARE

Punctele măsurate prin metoda radierii se raportează pe plan cu aju-


torul coordonatografului polar. La aceste puncte se cunosc: \
'- orientarea direcţiei punctului. radiat sau unghiul dintre direcţia,
punctului radiat şi o direcţie origine; ,\
- distanţa dintre p\lnctul de staţie şi cel radiat (corectată şi redusi
la orizont).
Pentru raportarea unui punct cu ajutorul coordonatografului polar
se procedează astfel:
-, se' aşază coordonatograful polar pe original, centrat pe 'punctul de
staţie, orientat pe direc.ţia' origine;
- se roteşte rigla pînă se înregistrează valoarea unghiului, se depla-
sează cursorul pe riglă pînă se' înregistrează valoarea distanţei redusă
la scară şi se înţeapă punctul;
- se desenează semnul convenţional şi se scrie numărul punctului.
Pentru raportarea punctelor radiate din aceeaşi staţie,c;()ordonato-
graful polar circular se orientează o singură dată, iar cel semi9ircular
de două ori, întîi pentru ,raportarea punctelor din cadran ele 1 ,şi II, şi
apoi pentru' cele din cadranel~ III şi IV.

9* t 131

\ 1:'"""-,
.în cazUl 'cînd nu' se dispune de coordonatograf polar\. punctele radi-
ate' se pot raporta cu aj utorul unui raportor şi al unei rigle, astfel:
, _ se aşaZă' raportorul pe original,' centrat pe punctul de staţie şi
orientat pe direcţia origine;" , \ .
- se notează direcţiile punctelor radiate, urmărinâu-se gradaţiile
de pe raportor identice cu valoarea unghiurilor; \
- .., _. ,pe direcţia fiecărui punct radiat se aşază, succesiv, rigla gradată,
măsurînd1.l~se distanţeleieduse la scară şi înţepînd poziţia \ fiecărui punct;
-, .,se desenează semnul convenţional şi se scrie numărul punctului.

6.2.4. METODA COORDONATELOR ECHERICE

Punctele măsurate prin metoda absciselbr şi ordonatielor serapor-


tează pe ..plan cu ajutorul unei rigle, unui echer şi al unhi, compas dis-
tanţi.er. ~,ceste puncte sîritdeterminate. faţă de o axă del ~pe~aţii, prin
absclse ŞI ordonate,. De regulă, capetele axelor de operaţll smt deter-
minate prin coordonate rectangulare şi sînt raporfate pe driginal.
. ,! Pentru: raportarea punctelor prin metoda coordonatel6r echerice, se
procede'ază astfel: .... .., . \ w •

. -'" se' trasează axa de operaţl1, umnd punctele de capat pnntr-o


linie fină" trasată <în creion;... . '.' \
_' se măsoară" şi se. înţeapă,. pe această axă, distanţele reduse la
.scară, corespunzătoare absciselor;. . . \
_.,. din punctele înţepate pe axa de o'peraţii se ridică perpendiculare
(l.lr~ărindu-~eşShiţaîntoc~ităîn timpu! rnăvsurărilorr; ,\ .
. ' -'pe '.direcţule perpendIculare se masoara succeSIV dIstanţele reduse
la scară, corespunzătoare ordonatelor şi se înţeapă punctele!;
_". se desenează semnul convenţional şi se scrie numărul punctului
raportat.

6.3. INTOCMiREA ŞI DES'ENAREA ORIGINALULUI


. \,
După' 'efe~tuar~ .~ăsurărilor ,pe teren şi 'a calculelor necesare întoc-
w.iriL, unui plan topografic, se 'Obţin: \
-. puncte determinate prin coordonaterectangulare,
irice; căroralis~aucalculat şi cotele;
-. puncte determinatt! prin măsurări liniare;.
. I
polare şi eche-

'-'. puncte cotate,. dispuse .în ,10. cu.ri . caracteristice şi ~\e suprafaţă,
avînd .densitatea necesară reprezentării reliefului;, .
,-.....schiţecu elemente topografice .şi poziţia punctelor, necesare repre-
zentării planimetriei, hidrografiei şielementelo~de relief.

6.3.1. RAPORTAREA PUNCTELOR DE BAZĂ,

""Pe :originalul planului, topografic se raportează toate punctele


I '
deter-
filinate,în următoarea ordine:
, ,-', 'prinfiletoda coordonatelor rectangulare se rapottea~ă colţurile
cadrului interior, punctele reţelei rectangulare, ale reţelei topografice
~
132 ţ
şi de ridicare, precum şi toate punctele care au coordonate rectangulare,
efectuîndu-se operaţiile prevăzute Ia capitolul 6.2.2; "\
- prin metoda co~rdonatelor polare se raportează punctele 'deter-
minate prin. radie re, efectuîndu-se operaţiile. prevăzute Ia capitolul 6.12.3.
Urmărind schiţele întocmite în timpul ridicării, acolo tinde este p1osi-
bil, . se schiţează pe original elementele de planimetrie, de hidrogr~fie
şi de re~ief, determinate de punctele r.aportate; ,'.. ,\ '.
- prm metoda coordonatelor echence se raportează punctele deter'"
min.ate prin abscise şi ordonate, ~fectuîn~u-se ~ operaJiile prevăzute \. l.a
capitolul 6.2.4.' De asemene~ urmărInd schiţele mţocID1te în timpulndl-.
cării, .se schiţează pe original elementele de planimetrie, de hidrogrMie
şi de. relief, determinate prin aceste .. puncte.... '. : . \ .
După' raportarea acestor categorn de puncte, se defmlhvează .(i)n'"
ginalulşi apoi se întocmeşte oleata. cu puncte'cotate; respcc'tîndJ-se
prevederile .menţionate Ia capitolul, 4.3.

6.3.2. îNTOCMIREA ORIGINALULUI îN .CREION .

După raportarea tuturor punctelor pe original şi definiriyaiea aefs"


tuia. se trece Ia reprez~ntarea elementelor topografice. Aceasta. se rea ..
lizează prin, urmărirea co.ncomitentă. Şi.. ,.s.istematic.ăa ,elem..ent.el.or,.
. topl[o-.
grafice reprezentate pe schiţe cu punctele raportate pe origil1al. . . '.
Se identifică,' pe original, punctele care determină poziţia fiecărl ,i
element topografic şi se reprezintăel~mentul respectiv prin semne:. coh ..'
venţionale, în creion, folosirtdu-seculorilemenţionate. în tab,~lul,. 3.~.
în cazul elementelor topografice determinate prin măsurări linia re; .' di~-.
tanţele respective se re.duc Ia s~a~ă şi seapJic~ peplan~ îl1acelaşi .mo\d
se transpun de pe schiţe pe orIgmal toate elementele topografice"pentr\u,
întreaga suprafaţă. La transpunerea pe original trebuie să. s~aplicF;
corect semnele convenţionale şi să se respectljl! toate prevederile .men~
ţionate Ia capitolul 3.1. .', l
După verificarea corectitudinii transpunerii. şi după; cOmplexitater
conţinutului, reprezentarea se. completea~ ,cu:' nUmirile topice, datele.
caracteristice şi explicative. .. . \
Pe, oleata de puncte cotate se /e-'ompletează punctele careri.,.au fost
raportate iniţial şi se interpoleaza curbele de nivel Jespe<;tîndu-sepre1\ ..
vederile menţionate Ia capitolul 4.4. ' .....'1

'J

6.3:3. DESENAREA ORIGINALULUI

Originalul planului topografic se desenează cu tuş, îh culorile cores-


punzătoare elementelor reprezentate 'prevăzute în tabelul 3.2. La exe-
cutarea desenului, trebuie, să se respecte curigurozitate po~iţia, orienta-
rea şi dimensiunile semnelor convenţionale şi ,a elementelor topogra-
fice reprezentate, asigurîndu-se: precizia, corectitudinea, claritatea,.' expre-
sivitatea şi citirea uşoară a planului topografic. Materialele. şi instţumeti.~
tele folo~ite pentru desen au fost prezentate în c,apitolul' 1.2; .
Prima operaţie constă În trasarea cadrului int~riorşi a reţelei rectan.,.
gulare. Acestea se redau prin linii drepte cu grosimea deO,lmm, uriJ1ă..
rindu-se trasarea riguroasă prin punctele care le definesc..
Restul operaţiilor se execută, de regulă, pe etape.

133
Desenarea punctelor de. bad şi a scrierii constă în:
- desenarea semnelor convenţionale ale punctelor reţelei geode-
zice, scrierea numelor şi a cotelor acestora;
,
_ desenarea semnelor convenţionale şi sCrie,rea cotel r la punctele
reţelei topografice, de ridicare şi de nivelment;
l
...,...selectarea punctelor caracteristice şi de detaliu la densitatea
cerută (7-10 pe dm2), desenarea semnelor convenţionale şi scrierea
cotelor a~estora ; " ,. . ., 1;
- scnerea datelor caractenstIce ŞI exphcatlve ale elementelor topo-
grafice; "
_ scrierea numirilor topice, respectînd prevederile de la capitolul 2.3.1.
La plasarea scrierii cu numele formelor se vor urmări şi formele res-
pective, reprezentate pe oleatacu ,puncte cota te. , \
La desenarea semnelor convenţionale şi a scri~rilor II!-enţionate mai
sus trebuie să se respecte prevederile de la capitolele 2.3.2. şi 5.3~ cu
caracterele de scriere, precum şi dimensiunile prevăzute îh tabelul 2.2.
Desenarea reţelei hidrografice prin semnele conven~ionale cores-
punzăto~re. Concomitent' cu ~ese~area. acestor~, se pot \ desena şi' o
parte dm elementele de plammetne ŞI de rehef care au legătură cu
reţeauahidrografică, de exemplu: poduri, baraje, st~vilar6, mori, roţi
de irigaţie, diguri etc. . " ,'" ,\ "
, Desenarea elementelor de relief,prin semnele convenţ~onale respec-
tive, şi scrierea datelor caracteristice ale acestora. De re~uIă, elemen-
e:
tele, de relief artific,ial, ram,blee, ,debleuri, diguri etc., jse, desenează
împreună cu elementele de planimetrie. \
Desenarea elementelor planimetrice, care constituie majoritatea ele-
mentelor topografice, .se execută întîi pentru, reţeaua de\ comunicaţii
şi cea de transmisiuni şi apoi pentru celelalte elemente, sfîrşind cu vege-
taţia. Se urmăreşte .sistematic 'pe suprafeţe mici, desenatea integrală
a elementelor de pe suprafaţa respectivă. După desenarea \ planimetriei
se efect~ează o 'verificare de ansamblu a tuturOr elementelor reprezen-
tate şi se fac completările şi corecturile necesare.
La desenarea elementelor de hidrografie, de relief, şi de planimetrie,
trebuie să se respecte prevederile de la', capitolul 3.1.'
Transpunerea curbelor de nivel' se realizează, de obicei, ,prin copi-
ere. După transpunere se verifică concordanţa 'curbelor de nivel cu
hidrografia, ,planimetria şi cu elementele de relief. Apoi sel scriu valo-
rile curbelor de nivel, urmărindu-se dispunerea şi densitatea acestora
. în rap~rt cupunct~le cotate scrise pe original,. conform pre~eder~lor de
la capItolul 2.3.2 ŞI se d~senează curbele de mvel cu tuş, resp~ctmdu-se
semnele convenţionale ale acestora.

,6.3.4. DEFINITIVAREA
ŞI VERIFICAREA ORIGINALULUI
După desenarea" elementelor din conţinutul originalului, se dese-
nează cadrul geografic şi celornamental. Dimensiunile lini~re ale mi-
nutelor. de longitudine 'şi latitudine se obţiri din raportul dintre lungi-
mea laturilor (la scară) şi valorile unghiulare ale acestora. Prin mă-
surări grafice se stabilesc poziţiile minutelor şi apoi purictelorcare mar-
chează secundele.
Intre cadrul interior şi cel geografic se scriu: valorile reţt(lei rectan-
gular~" n.umele statelor şi unităţilor administrative, numele localităţilor

134
reprezen t a te parţi 'al' ŞI d'uecţu"1e c.ă.lor
'1 d c; comUnICaţie,
..
prev~derile de la capitolul 5.4. Apoi se scriu cu tuş negru ins~ripţiile
din afara cadrului, respectindu-se poziţiile prevăzute pe figura 5.8 şi con-
l
respectm d u-se

ţinutul de la capitolul 5.4. ,,' \'


în atlasele de semne convenţionale există modele de completare a.
cadrului şi se dau dimensiunile scrierilor. \;
La verificarea originalului desenat,. se "urmăreşte: .'
- dacă toate elementele topografice smt reprezentate corect. în
acest scop se compară, succesiv, originalul cu documentele deb~zăşi
cele intocmite -in timpul .,ăsurărilor pe teren, verificîndu-se existenţa,
precizia de raportare şi corectitudinea reprezentării; . \
- corectitudinea reprezentătii reliefului,controlind iriterpolarea burbe-
lor de nivel, trasarea corectă pe original şi concordanţa acestota cu
celelalte elemente din conţinutul planului; ,' ,\
- scrierea numirilor topice şi a datelor caracteristice şi explicative,
privind: plasarea pe plan, dimensiunea şi caracterul scrierii, corJctitu-
dinea din punct de vedere gramatical ; \
- cadrul, privind corectitudinea trasării şi ~ scrierilor pe cadru şi
in afara lui;
- racordarea cu planşele vecine, in cazul cind lucrarea, este for-
mată din mai multe. planşe. '
După verificarea şi corectarea deficienţelor constatate, se şterg cu.
radiera resturile de creion şi murdăria de pe original, se retuşează
desenul dacă nu este suficient de compact şi se colorează cu tentă de
creion albastru suprafeţele acvatice, iar cu tentă de creion verde,sapra-
feţele acoperite cu. păduri. ... . ' ' , ,,'1 .
în cazul planurl10r topografice la scăn marI, care se execută pe supra-
feţe limitate, originalele se intocmesc, de regulă, pe hirtie milimetbcă,
aceasta reprezentind minuta originalului. Această' minută se cO~liază
pe un material transparent, de obicei folii din material plastic matisat,
pe una din feţe, sau calc pinzat. ' '\
Pentru copiere, se suprapune materialul transparep,t peste minuta
desenată in creion, se fixează şi se desenează cu tuş. Dacă. se folo$esc
folii plastice, trebuie să se' deseneze cu tuş special, cate aderă la' tna-
terialul plastic şi .n această situaţie trebuie să se execute toate dpe-
raţiile menţionate la capitolul 6.3.1 - 6.3.4.

6.4. LUCRĂRI PRACTICE

1. Să se întocmească planul topografic la, scara 1: 2 000 ctiechidfs-,


tanţa curbelor de nivel normale de 0,5 m,pentru zona nord Udreşli.
Se dau:
-'coordonatele punctelor de sprijin, in tabelul 6.1;
- rezultatele niăsurărilor executate. in punctele de SprIjIn şi
ţele de detaliu intocmite in timpul ridicării, in tabelul 6.2;
- schiţa de detaliu a părţii de nord a satului Udreşti.
sel
Se vor executa următoarele operaţii:
- codificarea coordonatelor punctelor de sprijin; din tabelul 6.1,
astfel: pentru x şi y cu +0,5 n" iar pentru Z, cu + 0,3 n, - n fiind nUInă-
rul de ordine al elevului;
. .. . 13l
Tabelul 6.1
, Punde ,.e sprijin,

Nr. Nr. Nr.


pc!. x y z pc!. x y z pct. x y z

I
I:J 50 4620.0 1140.0 86.7 67 4260.0, 1455.60 85.4 75 4089.2 1492.0 87.3
G 51 4120.6 1756.0 94.1 68 4209.2 1379.6 84.9 76 405~.4 . 1568.0 87.8
I
cb 614440:0 '1135.6 86.4 '69 4118.0 1309;2 '.84.3 77 4491.6 1776.0 87.3
62 4348.4 1240.0 83.7 70 4136.4 1185.6 82.3 78 456~.0 , 1474.8 87.6
63 4354.8 1429.6 84.4 71 4128.8 1042.0 83.2 79 4384.9 1365.4 84.8
64 4433.6 1590.4 85.8- 72 ,4064.0 ţ2Ş7.2 84.4 80 456~.0 1317.2 86.9
65 4352.0 1728.8 87.9 73 4024.4 1213.2 84.9
I
664220.0 1733.2 "89.2 '74 4056;8 '1418.0 86.4
\

Rezultatele misui"rilor executate' pe teren Tabelul 6.2


I

1
Dist. Cote' Nr. Unghiuri '1 •
Nr. p.ct. t orizontale Schita
st. do
~ st. viza o
m I
;I
61 62 o 00 61 318 20709 74.5 86.7 \...
Izv. Rece
327 58 00 '44;2; 85.2 . 319 230 10 1 50

313 108 30 82.1 89.2 322 23030


71.8
33.6
86.7
86.6'
"33

I
312 11020
~14 116 25 98.0 89.0
62.4 88.7. 320 264 00
323 289 20 :~~.
::::.!"~C . ~
315 124 50 112.0 88.8
316 13830 88.0 8.8:6
324 30230
325 318 00
[25.1 84.9
65.7' 85.8",,,
L, [371 1\ ,\:;

i
J12 Q "il", ~.

311 147 30 48.0 88.7 326 319 20 133.6 ' 84.6


~*::
3"r , \ "-.328 \33,0

; "', 1Ilx74
3io 162 30 78.4 .,'S8.5 330 332 00 160:0 83.9 .(27' '"
317 183 10 96.8 86.7 329 340 30 106.3 '84.9 'l ""'.33& )
~ri
321 191 30 .,42.3 86;6 328 359 20 63:4 85.3 \

64 63 000 64 £22 142 00 106.8 S9.7


124 120 63.2 85.4 123 149 00 137.2 89.8 etJciu~;OKm
125 14 00135.4 85.9 104 154 00 106.0 89.6 ,132
129 ,
126 20 20 190.0 85.8 134 160 30 71.6 86.5 I
J
:?"
127 23 30 137.8 85.4 135 174 20 134.8 86.4 "
2400 92.6 85.8, 136 18~ 30 }8.5 85,7 /'10
128 I '
102 1
102 2900 117:2 86.3 137 18,6' 40 '. 72:0 86.3 De / £'/35

129 45 20 162.3 86,7 138 201 10 66.4 85.6 / .f'JG ~~


1Zi; ;127 ,, 0,7, ,/lZ ~ 6
130 46 30 ~24.8 86.4' 111 211 00 140.0 87.2' I H6~?ri~~n
t

0
~~G\l\)"~"57 B :.
131 5040 9~.1 86.1 139, 221 20 n:2 86.4 -:::=B~
I ?O
/I~" f,~
1/
3IJ
" 3'
132 70 10 .120.4 86.8 140 273 30
32.3 85.3 1~rl'i¥O " 1~"
143 87 50 40.5 86.6 141 281 00 75.8, 86.1 1--1'-2 $ fJ
178, 1'-
118 9130 .94.4 S7.2 142 33900 75.1' 84.8 '17. '101

121 13320 90.0 89.5

136
Tabelul 6.2 (continuare)
\

Unghiuri Dist. Cote Unghiuri Dist. Cote


Nr. Pct. orizontale do z Schiţa Nr. Pct. orizontale do z
st. vizat O I m m st. vizat o / m m

62 61 o 00 71 70 O 00
133 47 00 180.0 85.8 341 O 30 121.0 .81.3
340 123 10 70.0 84.2 342 20 00 87.2 81.2
338 143 30 127.2 83.7 ,.345 24 30 39.2 82.9
337 15230 61.6 83.7 232 26 00 138.0 83.4
331 191 00 77.6 83.6 343 59 50 61.5 81.1
332 194 00 104~0 '83.7 234 62 00 85.2 83.2
333 238 00 56~0 83.6 235 96 00 107.2 83.1
339 270 00 51.2 83.9 344 103 20 85.2 81.0
336 315 30 67.6 83.9 346 108 00 27.8 82.5
.
335 316 10 135.7 86.2 347 272 10 134.1 85.5
334 317 00 200.6 86.4 351 277 20 65.8 84.3
348 299 30 142.6 85.2
"350 315 00 181.~ 84.2
352 315 30'- 84.1 84.1

66 65 o 00 76 51 o 00
151 8 30 75.6 88.6 ,'92 161 24 20 104.8 90.2
of
, 79 '10 52.0 88.8,
152 38 30 96.4 89.2 o' 106 ,Pd,Negraşl
1'57 \04 011 25
153 85 40 58.2 91.3 Ilo
.11
o:!
~
245 165 30 101.0 87.2 Lo1 II OJEo:
II" :...•~.IIO 1 !
112 136 40 45.0 93.6
11° ot 244 187 20 68.0 87.4 i65' .. !f&I";~J
=~I~ = =o)'" (jss
A

'ffo o;
~~l;
ft2 A
..••. 251 40' 90.0 87.1 . ~'- -
111 176 25 70.0 93.1 162 n
(
ilO"!
110 197 00 113.6 93.2 Ilo
II
oi'S*
:
'. 163 291 .10
95.287.3 "'-~.
o: .....
103 218 00 106.0 88.9 '164 301 20 1!:/2'l
154
155
234 10.
275 40
75.7
124.0
88.5
87.3
1~ ~1Q3
A

__ --hO
/11I
;
165
166
315 40
330 30
50.3"
100.5
110.6
87;7
87.6...
88.0
't lr",r;

I67•.•..DLC a.rier'i
156 277 00 56.1 88.2 167 349 50 82.7 88.5
157 327 10 90.0 87.2

65 66 000 72 69 O 00
....'!!.~...........• 192
o II 00 ~

0110
II
o;;157
192 110 00 44.0 87.3 252 76 20 96.4
~Io OE
252'\ '
0110 o>
~5f :="15&
193 234 30 70.6 88.2 253 113 30 66.0 85.3 .25.1
\ \
; ..
\

1B7
Tabelul 6.2 (continuare)
I '
Nr. U"8IUuri
Pct. orizontale Diat. Cot UD.1Uuri Diat. Cote
Nr.
It. viza o , m
d. z
m
Schi,.
at.
~t. orizont.le
Vlut o I
d.
m m
z Schi'a

70 71 000 79 62 000
\
233 17 40 62.0 83.3 181 58 40 40.0 8
8i.
231 69 20 81.2 83.5 182 6800 91.7 85.2 ~'J.tlfwt.
-lf......P.!.. •.• .
1,. I
223

222
79 30

95 25
85.6

28.0
82.1

81.4 fi
ii .••.••.
, 'Wla. :
i iTera.. :
u'i ~ .•. i
/,.i
183

184
75 10 '167.8

9220 179.6
85.9
I
86.6
I
\..
!
.,.

"In; '...... fI,;.",


c't.;.••
224 109 50 162.0 82.2 185 110 50 156.4 87.1

225 12400 81.7


I
176.2 186 111 20 103.8 86.5

226 133 00 168.0 82.1 187 121 50 72.0, 86.2


I
1
227 139 00 58.0 82.2 188 208 20 43.7 84;8

189 32500. 46.3 8~.8


,1

68 67 000 69 68 000

171 3720 122.4 86.3 238 51 40 140.0 86\3


Il 53 10 156.4 86.9 .fII l i'"
1
fii
237 108 10 48.0 85.6
j'"

t
172 59 10 89.6 86.2 .111 236 162 30 96.0 85.~
,. o

173 99 20 55.7 85.2 •. 1:. Jlf 230 242 50 97.2 '831


1\0
I
f ...~.
1\",
174 209 30 79.5 85.4 , ~o 229 265 10 82.0 83.7
.", ~
'11I
175 283 00 97.2 85.7 .nI 228 291 10 81.5 83.~
,.
176 319 20 89.5 84.3 239 35350 57.1 84;6
I ,

177 348 50 122.8 85.1


\
63 64 000 . , tIS '"

101 24 30 108.0 85.4.


~.'''27 /

178 45 20 25.3 84.2 l.


''''('''0
. A'"
179 56 30 94.8 85.4 ~4_.:,.
IlS
",0 o.
/ \ .
105 92 20 ,120;0 85.8 '.0
'om
74 68 000

247 104 30 34.0 86.8

246 170 10 46.0 86.6

249 228 44 48.0 86.2

250 283 30 42.0 85.7

138
~

- codificarea cotelor z ale punctelor de detaliu din tabelUl 6.2,

I cu +0,3 n;
- raportarea "punctelor de sprijin prin metoda coordonatelorI rec:-
tangulare;
- raportarea punctelor de detaliu prin metoda coordonatelor JOlare;
- întocmirea originalului planului topografic în creion; J

- întocmirea oleatei cu puncte ;cota te;


-' ,desenarea planului topografic în tuş.
Originalul se întocmeşU,tpe hîrtie de desen, format A (420'x 297 mm),
aşezată cu latura lungă Yn poziţie orizontală. Cadrul 3interior va avea
360 x 250 mm, stabilit pe reţeaua rectangulară, rămînînd pînă la mar-
gine un spaţiu de 22 mm la nord, 25 mm la sud, 40 mm la\':est şi
20 rom la est. Coordonatele cadrului interior se stabilesc astfel: latura
de nord: X7~ - 20,0; latura de sud: x70 + 20,0; latura de vest: Y 71 + 7,0;
latura de est:, Y77 -7,0. Valorile obţinute se rotunjesc la zeci de metri,
păstrîndu-se diferenţele A x= 500 m;!J.y = 720 m. , "
Pe original se trasează cadrul interior, reţeauarectângulară (la
intervale de '100 m) şi cadrul ornamental conform preCizărilor~e la
capitolul 3.2 şi 3.3; se, raportează punctele de sprijin şi de. detaliu, se
întocmeşte şi se desenează originalul respectîndu-se' indicaţiile ~e la
capitolul 6.2, şi 6.3. ' I
Oleata cu puncte cotate se întocmeşte conform prevederilor (le la
subcapitolele 4.3 şi 4.4.
Scrierile se vor executa astfel:
- Udreşti, roman drept, minuscul h = 5,0 mm;
- DI. Carierii, Pd. Negraşi, bloc drept, minuscul, h =4,0 mm;
- Izv. Rece, Balta Verde, cursiv, minuscul,h = 3,Omm;
- datele caracteristice" explicative şi valorile? conform tabelului 2.2.
2. Să se deseneze originalul de teren al planului cadastral prezentat
în figura 5.15, pe hîrtie de desen sau ,pe folie transparentă selllitnată,
formatA. . Desenul se va executa cu tuş negru. \
' 3. Să' se deseneze originalul de teren al hărţii topografice la, Iscara
1 : 25000; prezentat în figura 5.12 pe hîrtie de desen sau pe folie trans-
parentă semimată, format A.. Desenul se va executa în' tuş, re~pec-
tîndu-se culorile prevăzute m tabelul 3.2.