DOCUMENTAREA CARTOGRAFICA

CARTOGRAFÍE f. Disciplină care se ocupă de arta şi tehnica întocmirii, redactării şi editării

hărţilor şi a planurilor topografice. [Art. cartografia; G.-D. cartografiei; Sil. -fi-e] /<fr. cartographie 1.

Cartografia este totalitatea studiilor si operatiunilor stiintifice, artistice si tehnice care intervin
pornid de la rezultatele obervatiilor directe sau informarea documentara, pentru elaborarea si
intocmirea hartilor, planurilor si a altor modalitati de reprezenatre si pana la folosirea acestora.
Obiectul de studiu al carografiei este reprezentarea Pamantului pe harta si folosirea hartilor in
anumite scopuri(militare; stiintifice; practice). La inceput, cartografia, era o ramura a geografiei,
deoarece se ocupa si cu reprezentarea Pamantului in plan si nu doar cu descrierea acestuia.
Cartografia matematica se ocupa cu procedee prin care se poate reprezenta Pamantul pe un
plan, cu ajutorul calculelor matematice. În etapa actuală, ca urmare a dezvoltării ştiinţei şi
tehnicii, care necesită realizarea de cât mai multe şi mai diversificate hărţi, precum şi datorită
particularităţilor întocmiri acestora s-a individualizat o cartografie topografică (generală) şi o
cartografie tematică (specială).
Prima se ocupă cu metodele de întocmire a hărţilor topografice la diferite scări (care sunt hărţi
generale), iar cea de-a doua, cu metodele de întocmire a hărţilor tematice sau speciale. 2
Hartile au aparut inca din timpul Egiptului Antic, al Chinei, al Mexicului, al Canadei si chiar
din timpul eschimosilor. Il putem mentiona pe Claudiu Ptolomeu care a scris Geografia. Acesta a
propus doua proiectii noi: proiectia stereografica si proiectia conica simpla. Romanii au intocmit
si ei harti, numite itinerarii (Tabula Peutingeriana). In feudalism, s-au intocmit harti marine
numite ,,portulane”. Intre cele doua razboaie mondiale s-au intocmit o multitudine de harti la
scari mari si mici, harti scolare, globuri geografice.3
Unul dintre planurile urbane cel mai cunoscut este cel desenat pe o tablita de lut din jurul
anului 1400 i.e.n, unde se prezinta o parte a orasului sumerian, Nippur. Despre această plăcuţă
de lut, Mumford Lewis spune că ne oferă o privire spre oraşul antic. Acest fapt se datorează
abilităţii (civilizaţiei sumeriene) de a transpune în plan forme neregulate fără a le reduce la un
simbol conventional. Pe langa aceste placate, mai putem aminti si de Mozaicul lui Madaba.
Acesta ofera o perspctiva asupra lumii bizantine. In această reprezentare,Ierusalimul ocupă un
loc central, cum de altfel se obişnuia în hărţile medievale.4

1
Noul dictionar explicative al limbii romane
2
Anton Nastase, Gabriela Osaci-Costache, Topografie Cartografie, Editia a II-a revazuta, Editura Fundatiei
ROMANIA DE MAINE, Bucuresti, 2005, p. 11-12;
3
Anton Nastase, Gabriela Osaci-Costache, Topografie Cartografie, Editia a II-a revazuta, Editura Fundatiei
ROMANIA DE MAINE, Bucuresti, 2005, p. 16-17;
4
Leonardo Vartic, Limbaj cartografic, Editura U.T. PRESS, Cluj-Napoca, 2005, p.55-60;
 In ceea ce priveste continutul unei harti, ne putem da seama ca unele harti contin toate
elementele posibil de reprezentat, iar in unele harti este reprezentat doar un singur element.
Multitudinea cerintelor la care trebuie sa raspunda hartile topografice a dus la aparitia mai multor
proiectii cartografice, urmarindu-se urmatoarele elemente: planul de proiectie; punctul de vedere
sau de perspectiva; puctul central al proiectiei; scara reprezentarii; reteaua geografica; reteaua
cartografica si reteaua kilometrica.5
Cartografia romaneasca a fost dezvoltata de specialistii romani si straini prin harti si atlase
care faceau referire la teritoriile romanesti. Principalele harti si atlase de pe teritoriul romanesc
sunt:

1. Harta Transilvaniei - A fost intocmita de Johannes Honterus si este

intitulata ,,Chorographia Transilvaniae Sybemburgen”. De asemenea, harta
numita ,,Dacia” ii apartine tot lui Honterus;
2. Harta Valahiei – Constituita de Constantin Cantacuzino, harta intruchipeaza teritoriul
istoric al Olteniei si al Munteniei;
3. Harta Olteniei- A fost intocmita de Friederich Schwantz si cuprinde Oltenia si teritoriile
invecinate;
4. Harta Moldovei- A fost anexata in opera scrisa de Dimitrie Cnatemir, si
anume: ,,Descriptio Moladviae”. Aceasta harta a fost desenata chiar de autor si cuprinde
teritoriul dintre Carpatii Orientali si Nistru;6
Harta este o reprzentare grafica conventionala, precisa, generalizata si micsorata a
suprafetei trestre. Metoda cartografică constituie metoda de baza a geografiei şi constăîn
reprezentarea grafică la o scara redusă elementelor, fenomenelor şi proceselor geografice
de la suprafa ţa Pământului. Din punct de vedere istoric, metoda cartografică se identifică
cu afirmarea geografiei ca ştiinţă schiţele de hartă din antichitate fiind primele
începuturi7.
Proiecţiile cartografice se pot clasifica în: proiecţii utilizate pentru hărţile universale,
pentru hărţile emisferelor, pentru hărţile continentelor, pentru hărţile ţărilor şi ale unor
părţi din ele. Dintre proiecţiile utilizate pentru hărţi universale cităm: proiecţiile Grinten,
Mercator, Aitov, Mollweide etc., pentru hărţile emisferelor amintim proiecţiile:
azimutală ecuatorială Lambert, azimutală stereografică ecuatorială,
azimutală ecuatorială Postel, sferică sau globular ă, Mollweide azimutală ortografi
căecuatorială etc., iar pentru hărţile continentelor, azimutală orizontală Lambert,
azimutală ecuatorială Lambert, Bonne, Sanson, azimutală orizontală Postel,
8
azimutală polara Postel etc.
5
Gabriel Popescu, Proiectii Cartografice, Editura Ex Terra Aurum, Bucuresti, 2016, p. 12-13;
6
Anton Nastase, Gabriela Osaci-Costache, Topografie Cartografie, Editia a II-a revazuta, Editura Fundatiei
ROMANIA DE MAINE, Bucuresti, 2005, p. 19-20;
7
Anton Nastase, Gabriela Osaci-Costache, Topografie Cartografie, Editia a II-a revazuta, Editura Fundatiei
ROMANIA DE MAINE, Bucuresti, 2005, p.170
8
Anton Nastase, Gabriela Osaci-Costache, Topografie Cartografie, Editia a II-a revazuta, Editura Fundatiei
ROMANIA DE MAINE, Bucuresti, 2005, p177-178;
 PROIECTII CARTOGRAFICE
Proiectia azimutală ortografică polară
Proiecţia azimutală ortografică polara are punctul de vedere situat la infinit. Razele
proiectante sunt paralele între ele şi perpendiculare pe planul de proiecţie care este
considerat tangent la pol.
Proiecţia azimutală stereografica oblică
Se caracterizează prin aceea că punctul de perspectivă este situat, pe sfera diametral opus
planului de proiecţie, care este tangent sau secant la sferă şi paralel cu orizontul punctului
considerat, iar razele proiectante sunt divergente din punctul de perspectivă. Reţeaua
cartografică este formată din arce de cerc, excepţie făcând meridianul central şi cercul
paralel al punctului de vedere, care se reprezintă prin linii drepte perpendiculare între
ele.9

9
Anton Nastase, Gabriela Osaci-Costache, Topografie Cartografie, Editia a II-a revazuta, Editura Fundatiei
ROMANIA DE MAINE, Bucuresti, 2005, p.178-179