FITOTERAPIA

Fitoterapia sau stiinta utilizarii plantelor in folosul sanatatii, are o vechime de mii de ani
(cuvantul fitoterapie deriva de la grecescul phyton = planta, therapie = stiinta tratarii si vindecarii
bolilor).
În prezent ca adepti ai unei terapii naturale, va trebui sa recunoastem ca in plantele
medicinale si aromatice, in legume, fructe, in seminte, substantele active sau nutritive sunt bine
proportionate si mai ales organismul nostru este mai bine adaptat la acestea decat la derivatele
ultrapreparate sau la alimentele sau medicamentele semisintetice,obtinute in laborator.
Pe de alta parte trebuie inlaturata si prejudecata ca plantele ar fi lipsite de nocivitate. Sunt
numeroase exemple in care materiile prime vegetale sau substantele obtinute din acestea contin
otravuri puternice. In special alcaloizii dar si unele glicozide intra in acesta categorie (aconitina,
stricnina, morfina, atropina, alcoloizii lisergici, glicozidele digitalice).
Pentru majoritatea afectiunilor cronice care necesita tratamente indelungate este
recomandabila utilizarea plantelor ca atare sau a unor extracte care sa contina cat mai nealterate
complexul de substante active existente in specia sau in speciile de plante asociate cu scopul de a
obtine un produs fitoterapeutic.
In acest caz, in care in produsul fitoterapeutic exista 20 -30 sau chiar mai multe substante
active, unele din ele in cantitati foarte mici, pozitia este 3 pe linia dintre alopatie si homeopatie.
Fitoterapia si aromaterapia moderna studiaza efectele plantelor la nivel
infracelular, la nivelul tesuturilor si organelor in special asupra organismului bolnav.
S-a aratat ca toate substantele fabricate in laborator si straine organismului trebuie acceptate
cu multa prudenta de medici si de bolnavi si nu trebuie considerate ca inofensive, fara cercetari
complexe foarte aprofundate. Apoi urmeaza un examen foarte important - proba timpului.
In aceasta privinta, fitoterapia are un mare avantaj, ea a trecut aceasta decisiva proba a
timpului in decursul mileniilor de cand este aplicata de peste 80 % din populatia globului. In cea
ce priveste aromaterapia, va fi aplicata ca metoda de tratament la bolnavii alergici la antibiotice
si la bolnavii cu afectiuni provocate de tulpini de bacterii rezistente la antibiotice.
Sub aspect profilactic, numeroase specii de plante aromatice sau legume continand uleiuri
volatile, isi aduc aportul pe toate meridianele lumii in prevenirea a numeroase afectiuni
provocate de microorganisme sau de paraziti.
Plantele medicinale si aromatice si in special produsele farmaceutice obtinute din ele, ca
toate medicamentele de altfel, trebuie folosite in scopuri profilactice sau curative, pe baza
prescriptiilor medicului specialist.
Plantele nu sunt remedii universale si nici un ultim refugiu la care se apeleaza adesea, dupa
ce toate metodele terapeutice au fost epuizate. Ele isi au locul bine stabilit de specialisti in
arsenalul terapeutic, fie ca este vorba de cele cu actiune majora sau medie, fie ca este vorba de
adjuvante.
Plante medicinale (folosite in industria farmaceutica pentru extragerea de substante
necesare prepararii medicamentelor sau utilizate in medicina populara datorita continutului lor in
vitamine, uleiuri volatile, glucide, heterozide fenolice, cumarine, flavonozide, antociani, derivati
ai acizilor polifenolcarboxilici, heterozide sterolice, heterozide triterpenice, lipide, rezine,
principii amare,alcaloizi si alte principii active cu proprietati de natura vegetala.