RECUNOASTEREA.

SE spune CĂ toate ființele, obiectele ȘI

aparențele LUMII SE ridică din SOLUL realității, CARE în starea SA primordială este
UN câmp AL posibilității PURE, dincolo DE diferențiere. CONȘTIENTIZAREA servește ca
DIMENSIUNE dinamică, cunoscătoare A acestui SOL și acționează CA un FEL de VIBRAȚIE
luminoasă CARE se aprinde, SE învârte, de LA sol, CREÂND aparențe PRIN energia SA
dinamică. ÎN acest PUNCT de vedere, TOATE aparențele SUNT pur ȘI
simplu JOCUL sau RADIAȚIA conștientizării. UNELE aparențe, CUM
ar fi CELE vizionare FIIND conștiința CARE apare ÎN intensitatea SA deznodată, ÎN
timp CE altele, CUM ar fi OBIECTELE obișnuite, SUNT doar DERIVAȚIILE sale
ESTOMPATE.
ÎN Marea PERFECȚIUNE, conștientizarea JOACĂ un ROL primar ÎN iluminarea FIINȚELOR,
precum ȘI rătăcirea lor ÎN samsara. PROBLEMA crucială CARE separă ACESTE două
CONSTA în faptul DACĂ conștientizarea ESTE sau NU recunoscută pentru CEEA ce ESTE,
adica, DACĂ ființele ȘI mediile lor SUNT de fapt CONSTITUITE din ACEEAȘI
conștientizare. FIINȚELE pot FIE să recunoască ACEST lucru, FIE pot ÎN mod GREȘIT
să vadă lumea CA conținând OBIECTE externe, ABSOLUT separate DE ele ÎNSELE ca
SUBIECTE percepătoare. RECUNOAȘTEREA este ATUNCI simplul ACT care DUCE la
iluminare. NERECUNOAȘTEREA pe DE altă parte, ESTE versiunea IGNORANȚEI de BAZĂ care
afectează TOATE ființele, determinându-le SA împartă lumea ÎN facțiuni, ÎMPĂRȚITĂ
între UN sine CARE trebuie PROTEJAT și ALȚII care DEVIN obiecte DE atașament SAU
ură.