Sunteți pe pagina 1din 4

Prințesa-Balon vă vorbește despre 

Tonitza
august 26, 2017 de Roximoronica | Editează

Azi îi întâlnesc pe copii în pauză, chiar după ce au terminat un atelier de muzică.

Se manifestă foarte liber, D. își prinde un balon cu un șnur de cap și se autodeclară Prințesa-Balon,

apoi joacă toți Marroco, joc care-mi amintește de propria copilărie, și când se plictisesc de el trec

la Darts. D. mă include în jocul lor, îmi prinde balonul de cap cu șnurul și îmi cedează titlul de

Prințesa-Balon. Dacă e să mă uit la numărul de kilograme chiar mi se potrivește titlul. :))

Începem atelierul dedicat lui Tonitza și îi intreb ce naționalitate cred ei că are pictorul: italiană,

spaniolă sau franceză răspund ei și sunt mirați să afle că e „de-al nostru.”

Când le dezvălui că Tonitza a fost ilustratorul cărții Fram, ursul polar, unul dintre băieți, E., ne

povestește că a văzut  piesa, filmul și a citit și cartea. Eu recunosc că am un mare minus la capitolul

ăsta pe care-l voi transforma într-un plus într-o bună zi.

Le vorbesc și de scenele biblice pictate de Tonitza la Durău, unde artistul a realizat picturi în

ceară printr-o tehnică inedită pentru România pe atunci: a zugrăvit pereții cu ceară fierbinte, iar după

mai multe luni a trecut la pictura propriu zisă. Așa se explică transparența lucrărilor, pentru că în

spatele picturii se află ceară.

Nu pot aduce în discuție sfinții artistului fără să amintesc de ochii lor de copii și astfel fac trecerea

către portretele de copii realizate de acesta pentru care Tonitza a fost supranumit  pictorul copiilor

și al copilăriei.

Le arăt că, exceptând tabloul Katiușa Lipoveanca, în care se vede clar și albul ochilor, în cazul

celorlalte portrete de copii ochii sunt reprezentați doar ca niște pete negre.

De asemenea, pictorul și-a mai exprimat dorința de a picta: ochii triști ai copiilor de turci din

Dobrogea. Le arăt portretul Cap de copil cu fes, în care modelul e reprezentat cu ochi înguști

și cursanții mei își îngustează ochii la unison, imitându-i pe cei din tablou.

Când trec la portretele de femei, copiii constată cu mirare că ochii acestora arată ca în realitate.

Sunt impresionați de un tablou, Portret de fată, pentru că modelul din tablou pare să te fixeze

cu privirea din orice unghi ai privi.

De la activitatea de portretist a lui Nicolae, cum îi spun copiii, trec la activitatea sa de

peisagist și le arăt celor mici picturi de pe plaiul dobrogean, cu Mangalia, Constanța și Balcicul de

altădată. Când află că Balcicul era pe vremuri reședința de vară a Reginei Maria, unul dintre copii mă
întreabă unde a mai locuit regina. Aici sunt descoperită, mă uit spre domnul director care mă

salvează pomenind de Castelul Pelișor de  la Sinaia.

Închei prezentarea operei lui Tonitza cu câteva tablouri cu flori, spunându-le copiilor că nu toate

sunt ușor de identificat deoarece el și-a pictat propriile trăiri în legătură cu florile și a fost mai puțin

interesat de redarea lor realistă.

La sfârșit îi “chinui” un pic pe copii, rugându-i să scrie pe o foaie ce au reținut din toată prezentarea

mea. Iată răspunsurile lor:

R.E.. „ Nicolae Tonitza a pictat chipuri de copil, portrete, tătăroaice cu copil în spate, flori și toate

portretele pe care le-a făcut Nicolae Tonitza aveau ochi de copil. Unele aveau și alb pe lângă pupile,

dar doar chipuri de femeie. A mai pictat și la Mănăstirea Durău. ”

R.A.: „Nicolae Tonitza a fost un pictor care picta chipuri de copii și de femei. Mai picta flori nu cum

arată ele, ci cum le vede el. El practic picta portrete, flori și chiar și-a făcut și un autoportret. El când

era mic picta pe ușă, pe dușumea și pe fața de masă. Mie personal mi-a plăcut la această oră de

doamna care a prezentat despre acest pictor român și faptul cum ne-a povestit.”

C.D. „ Pe pictor îl chema Nicolae. El picta flori și chipuri de oameni. Nicolae desena ochii copiilor doar

ca niște puncte negre, în afară de o fetiță.

Pentru astfel de momente merită să fii voluntar, când îl vezi pe pictorul copiilor chiar prin

ochi de copil.

Inspirat de: https://doxologia.ro/documentar/pictura-lui-tonitza-salvat-biserica-manastirii-durau

Reclame
Câteodată, unii dintre vizitatorii tăi pot vedea o reclamă aici,

cum ar fi un banner confidențialitate și cookie-uri, în partea de jos a paginii.

Poți ascunde reclamele în întregime actualizând la unul din planurile noastre plătite.

ACTUALIZEAZĂ ACUM ȘTERGE MESAJUL

Share this:
 Facebook

Personalizează butoanele

Similare
Cui îi pasă de artă într-o vineri după- amiază?În „activități pentru copii”
De la bloggeri adunate și bloggerilor iarăși date 3În „blogger”
100 de bucurii mici sub un cer mareÎn „stări sufletești”

Publicat în activități pentru copii, artă, cărți, orașe, picturi, voluntariat |


Etichetat Balcicul de altădată, Cap de copil cu fes, Castelul Pelișor de  la
Sinaia, Constanța, Durău, Fram ursul polar-Cezar Petrescu, Katiușa
Lipoveanca, Mangalia, Nicolae Tonitza, Portret de fată | 4 comentarii

4 răspunsuri

1. edit this pe august 26, 2017 la 3:27 pm | Răspunde lymediseasejourney

Îmi place ca învăț lucruri noi când te citesc.

Nu știam atât de multe despre Tonitza.

o edit this pe august 27, 2017 la 7:09 am | Răspunde Roximoronica

Mă bucur. Mă documentez cam o săptămână pentru fiecare pictor în parte. 

2. edit this pe decembrie 1, 2020 la 1:13 pm | Răspunde Anca

Minunat Roxana! Îmi plac foarte mult descriile! Sunt vii.


o edit this pe decembrie 1, 2020 la 2:12 pm | Răspunde Roximoronica

Mulțumesc mult, Anca! 

S-ar putea să vă placă și