Ce au în comun un scriitor, un stareț iconar și un ghid turistic  

?
octombrie 8, 2017 de Roximoronica | Editează

Astăzi voi scrie despre acele persoane pe care le-am cunoscut în perioada de ghidărie care au lăsat o

impresie pozitivă puternică în sufletul meu, fie că mă refer aici la  regretatul scriitor Ion Mitican,

la Sfinția Sa Părintele Irineu Bălan,  starețul Mănăstirii Bucium, sau la ghidul de la Catedrala

Catolică din Centru, domnul Emil Bejan. 

În tot acel interval de timp m-am aflat sub înrâurirea scriitorului Ion Mitican, pe care îl urmăream la

televizor pentru a afla poveștile neștiute ale orașului nostru, documentându-mă astfel de la una dintre

cele mai avizate persoane.

În cel de-al doilea meu tur ca ghid, Providența a lucrat într-un mod cu totul minunat și m-am

intersectat cu el în autobuzul spre Copou. Poate pentru îndrăgitul scriitor plimbarea era un prilej de

rememorare a monografiei sale Urcând Copoul cu gândul la Podul Verde. Pentru mine însă acea zi a

însemnat al doilea meu tur ca ghid turistic voluntar și m-a bucurat faptul că acel eveniment era legat

și de persoana sa. Impresii despre acea zi și despre ce a însemnat întâlnirea mea cu regretatul scriitor

puteți citi în articolele Ghid, turist și om cu capu’n traistă în aceeași zi! și Ion Mitican sau fărâma mea

de nemurire.

Dacă în cazul său nu am mai apucat să-i iau un interviu, am avut această șansă în ceea ce-l privește

pe Părintele Irineu Bălan, stareț al Mănăstirii Bucium, dar și iconar și coordonator al atelierului

de pictură existent în acel locaș.

Pentru că Sfinția Sa declarase cândva că  prima legătură a credinciosului nu e cu preotul, ci cu

icoana, l-am rugat să ne vorbească despre rolul icoanei în viața credinciosului. Iată

răspunsul Părintelui:

Locul icoanei este în biserică și apoi oriunde există credincioși care cinstesc icoanele trebuie să existe

și icoane, în casă. Chiar m-a întrebat cineva „ Părinte, se poate pune icoana în dormitor?”, fiind partea

intimă a familiei. Chiar e recomandat să pui icoana pentru că, dincolo de faptul că noi păcătuim

oriunde, putem avea gânduri necurate în orice loc.  Icoana este o prezență a lui Dumnezeu și te

mai oprește un pic de la păcat. Am spus acest lucru deoarece când m-am întors la Dumnezeu,

când am început să merg la biserică, primele gânduri pe care le-am exprimat le-am exprimat în fața

unei icoane a Maicii Domnului. Orice om are o reținere când merge la preot  să-i spună ceva, mai ales

la început. Preferă o comuniune cu Dumnezeu prin intermediul unei icoane.  Astfel mi-am dat seama

de importanța misiunii de iconar, este asemănătoare cu cea de preot, căci ambii îl aduc pe
 Hristos în viața oamenilor.  Icoana e o prezență tăcută în viața credincioșilor,  dar parcă doar

vederea ei te îndeamnă să fii altfel, e o chemare la un alt nivel decât al unei predici, la un nivel tainic.

Toate icoanele mele te privesc. Mai este o tradiție de a arăta detașarea de lume, privesc undeva în

zare, dincolo de tine.

Acesta ar fi rolul icoanei în viața omului, să-l aducă pe Dumnezeu mai aproape.

O altă persoană din sfera religioasă care m-a impresionat profund este domnul Emil Bejan, ghidul de

la Catedrala Sfânta Fecioară Maria, Regină, despre care am scris în textul Un ghid, o poveste. 

La amfitrionul Catedralei Catolice am remarcat, pe lângă pregătirea de excepţie, rostirea aproape

șoptită a frazelor, un mod de a vorbi mai mult din suflet  decât cu mintea, care, poate de

aceea, ajunge mai ușor la inimile ascultătorilor.

Domnia sa mi-a dezvăluit modul foarte implicat în care le vorbește pelerinilor despre

catedrală: o prezint ca și cum aș prezenta-o prima dată, o prezint ca și cum aș prezenta-o o singură

dată sau ultima dată.

Am dorit să aflu niște sugestii pe care le-ar da dumnealui ghizilor aflați la început de drum. Domnul

Bejan ne-a spus că trebuie să ne îndrăgostim de locul pe care îl prezentăm, trebuie să facă parte din

noi,  să se creeze o simbioză între obiectiv și ghid.

Și pentru că mă specializasem pe tururi ghidate dedicate copiilor, am dorit să știu cum e să fii ghid

pentru copii din perspectiva domnului Bejan. Iată răspunsul domniei sale: Povestea pe care le-o spui

unor copii trebuie să fie adevărată. Când am copii în faţa mea mă străduiesc de trei ori mai mult.

Trebuie să le   produci acea vibraţie interioară care să-i facă să revină aici. Aceşti copii mă

sensibilizează la maximum pentru că n-am omorât niciodată copilul din mine. Vreau să rămân copil

toată viaţa mea şi când întâlnesc un copil mă copilăresc şi eu.

Au trecut câțiva ani de la acel interviu, dar s-a păstrat încă vie impresia că domnia sa e  un mare

făuritor de amintiri frumoase prin poveștile pe care le spune despre Catedrală. E, cred, ceea

ce orice ghid își dorește să devină.

Reclame

1. edit this pe noiembrie 8, 2017 la 8:14 pm | Răspunde Marius Davidesco

am observat la articolele tale ca, desi nu au subiecte bombastice care in zilele noastre fac ravagii

printre cititori, sunt foarte bine scrise, ideile sunt ordonate, concise, si au o structura bine definita.
2. edit this pe noiembrie 9, 2017 la 5:37 pm | Răspunde Roximoronica

Mulțumesc pentru apreciere.