Cooperarea (învăţarea prin cooperare în echipă sau în grup)

(sursa: Oprea C.L., 2008)

Cooperarea este o metodă de studiu a unei teme complexe, teoretice şi practice în echipă
sau în grup, îmbinând eforturile individuale cu cele ale grupului. Existenţa şi dezvoltarea umană
sunt o îmbinare a eforturilor individuale cu cele colective, prin cooperare.
Cooperarea poate fi folosită în diverse momente ale activităţii de predare - învăţare cum ar
fi efectuarea de experienţe în grup, în cadrul lucrărilor de laborator tehnologic, la lucrările ce
necesită eforturi de echipă, în cadrul cercurilor metodice şi la practica de specialitate.
Echipele pot fi omogene din punct de vedere al pregătirii sau pot fi formate din membri cu
nivel diferit de pregătire. Cooperarea este o strategie care poate fi folosită în cadrul mai multor
metode ca dezbaterea, exerciţiul sau asaltul de idei.
Etapele învăţării prin cooperare
 Stabilirea conţinutului de învăţare în grup (clasă) : temă, obiective, sarcini de îndeplinit;
 Împărţirea sarcinilor de învăţare pe echipe şi stabilirea liderului grupului, stabilirea
sarcinilor de învăţare pe persoane, rezolvarea în funcţie de obiectivele temei şi ale
grupului;
 Discutarea pe echipe a rezultatelor obţinute, clasificarea şi interpretarea datelor şi stabilirea
soluţiilor;
 Discutarea, corectarea, completarea şi omologarea rezultatelor în cadrul întregului grup;
 Verificarea experimentală a concluziilor şi soluţiilor.
Cerinţele realizării învăţării prin cooperare
a. Formarea capacităţii şi deprinderilor elevilor de a se organiza în echipe şi de a-şi
alege liderii;
b. Formarea capacităţii la elevi de a împărţi materia de studiu în module coerente şi de a
le repartiza pe echipe şi pe fiecare membru al echipei;
c. Asigurarea cunoaşterii de către membrii grupului a obiectivelor generale ale temei;
d. Luarea în considerare în împărţirea sarcinilor de învăţare a posibilităţilor reale ale
echipelor şi ale fiecărui membru al acestora; se asigură rotaţia raţională a sarcinilor de
învăţare;
 e. Cooperarea trebuie să îmbine armonios învăţarea în echipă dirijată de profesor , în
cooperare cu profesorul, cu învăţarea independentă a echipei, dirijată de lider;
f. Asigurarea unui climat deschis, colegial, democratic în dezbaterea problemelor;
g. Profesorul trebuie să ajute la omologarea rezultatelor corecte;
h. Să se asigure îmbinarea aprecierilor colective cu cele individuale.
Promovarea învăţării interactive este benefică pentru elevi care dezvoltă relaţii de
parteneriat cu colegii din grupă. Sarcinile care sunt primite în cadrul grupului activează elevii să
colaboreze şi să coopereze pentru rezolvarea problemelor. Astfel, elevii se implică mai mult în
activitatea de învăţare faţă de activitatea frontală sau individuală, împarte cu colegii şi munca şi
rezultatele obţinute, pot chiar preda celorlalţi ceea ce au acumulat sau au experimentat.
Avantajele elevilor care lucrează în cooperare cu colegii sunt:
 Dezvoltarea capacităţii de comunicare, relaţionare şi adaptare la regulile grupului;
 Succesele înregistrate prin rezolvarea colectivă a sarcinilor sunt evidente şi
mobilizatoare;
 În timpul lucrului elevii sunt activi, nu se plictisesc ci vin cu propuneri şi idei;
 Elevii capătă mai multă încredere în forţele proprii;
 Se promovează o atitudine pozitivă, respectul reciproc şi încrederea în forţele proprii;
 Motivează participarea activă la lecţie.
Factorii care determină o colaborare eficientă sunt:
 Compoziţia grupului;
 Sarcina şi scopul grupului;
 Normele de grup.
Elevii se pot grupa la alegere, în funcţie de preferinţe, nevoi şi obiective. Gruparea se
poate face şi după criterii de diferenţiere cum ar fi: tipul de inteligenţă, stilul de învăţare, nivelul
de pregătire, diferenţele dintre membrii grupului. Pentru ca întreaga clasă să participe activ la
lecţie sunt recomandate grupurile eterogene.
La lucrările de laborator tehnologic, atunci când elevii realizează experimente şi
determinări de calitate pentru apă şi sol gruparea acestora se realizează pe mese de lucru, unde
grupele au posibilitatea să folosească materialele şi instrumentele, să realizeze lucrarea
respectivă lucrând împreună, ajutându-se reciproc sau împărţind sarcinile. Astfel, un elev alege
materialele necesare cu ajutorul unui coleg ce urmăreşte fişa de lucru, se ajută reciproc la
realizarea determinării, iar alt coleg notează rezultatele şi efectuează eventualele calcule şi trece
rezultatul final în tabelul de pe tablă.

În şcoala contemporană, în timpul orelor, pe lângă practici de cooperare şi cooperare, apare şi

competiţia care poate deveni distructivă pentru armonia grupelor dar poate deveni, în acelaşi
timp şi constructivă favorizând astfel o învăţare de calitate şi performanţa.