TEMA 13

46.Notiunea de adeziune

Adeziunea a imbunatatut retentia si stabilitatea restaurarilor dentare si a peermis

reducerea suprafetelor si a cantitatilor de tesut dentar indepartat,necesar obtinerii retentiei
cavitatilor prin metoda clasica. Adeziunea este fenomenul care se manifesta prin faptul ca pentru
a separa 2 corpuri de structura chimica diferita care au ajuns in contact nemijlocit trebuie sa se
exercite forte perpendicular pe suprafata de contact.Fenomenul de adeziune este produs de
fortele de atractie ce exercita intre particule de la suprafata celor 2 corpuri.
Mecanisme fizice ale adeziunii
Aspectele fizice se bazeaza pe atractia exercitata intre cele 2 corpuri aflate in contact,datorita
fortelor aparute intre moleculele de la suprafata acestora
Tipurile de forte de atractie:
Forte intermoleculare
Forte electrostatice
Forte specific
Adeziunea fizica este realizata prin fenomene mecanice intre segmentele care se unesc.La randul
sau,aceasta poate fi:
Mecanica
Micro-mecanica
Mecanisme chimice privind adeziunea
Din punct de vedere chimic,adeziunea –unirea a 2 corpuri din acelasi material sau din material
diferite cu ajutorul unui adeziv.
Principala diferenta dintre adeziunea chimica si fizica consta in formarea unor legaturi chimice
prin aparitia unor grupari la nivelul ambelor suprafete:
1.Intramoleculare de valenta primara-puternice
2.Intermoleculare de valenta secundara-slabe

47. Adeziunea la smalt, caracteristicile morfo-functionale ale smaltului. Pregatirea

smaltului pentru adeziune.
Smaltul este singurul tesut calcificat de origine epiteliala, rezultat prin mineralizarea matricei
organice, sintetizata si secretata de catre ameloblasti.Este cel mai dur tesut din organism, fiind
puternic mineralizat, acoperind coroana anatomica a dintelui si terminandu-se la colet.Grosimea
sa variaza in functie de dinte (2,6 mm la molari, 2-3 mm la premolari si2mm la incisivi), dar difera
si la acelasi dinte, fiind mai gros pe fata ocluzala Are o culoare alb-gri-sidefie, ce variaza in functie
de individ, dinte, zona coronara,grosimea smaltului, grad de transparenta, compozitie chimica,
stare patologica.
Aspectele specifice privind adeziune la smalt: structura cristalina; energie de suprafata
semnificativa; variatii de structura legate de tipul dentitiei (temporare sau permanente), de zona
topografica; cea mai mare duritate din organism (8 dupa scara Mohs).

Adeziune la smalt: Caracteristicile smaltului gravat depend de:

 Tipul de acid folosit pentru demineralizare (fosforic, maleic, citric, clorhidric, EDTA)
 Concentratia acidului (35-37%)
 Timpul de actiune a acidului pe suprafata smaltului (15 secunde)
  Starea fizica a acidului (gel, solutie)
Mecanismul de cuplare a compozitelor cu suprafata smaltului
Independent de tipul compozitului utilizat pentru realizarea cuplári materialului compozit cu
smaltul este necesar de efectuat gravajul (conditionarea) acid prealabil- a suprafetii smaltului. Se
face prin aplicarea pe suprafața smalțului cu un lichid sau gel, baza cărora o constituie soluția de
35-37 % de acid fosforic.
Timpul gravajului, in functie de rezistenta acidá a smaltului, este de 15-60 de secunde. După
aceasta, preparatul de gravare este spalat cu un jet de apă in decursul a 15-60 secunde. Apoi,
smaltul este minutios uscat cu aerul. Smaltul corect gravat dupa uscare pierde luciul, şi devine alb-
cretos. Dacă nu s-a realizat un asemenea aspect al smaltului, gravajul trebuie repetat.

48. Adeziunea către dentină, caracteristicile morfo-funcționale ale dentinei. Variante

de țesut dentinar. Factorii de care depinde fenomenul de adeziune.

Dentina este un tesut conjunctiv dur, mineralizat, care formează masa principală a dintelui ( 85 %
) , și determina forma lui. Dentina este frecvent tratată drept un tesut osos specializat. In partea
coronară ea este acoperită de smalt, iar in cea radiculară de cement. Este tesutul primar, care se
dezvoltă mai devreme decat smalțul şi cementul. Impreună cu predentina, dentina formeaza peretii
camerei pulpare. Grosimea stratului de dentină variază, fiind mai mare la nivelul marginilor
incizale si a suprafetelor ocluzale ale dintilor, micşorandu-se treptat radicular, iar in regiunea
apexului atingând grosimea minimă. Dentina dintilor permanenti are o culoare alb-galbuie (la cei
temporari ea este cu mult mai deschisă la culoare ) și parțial ( cu 30-50 % ) mai transparent .
Dispune de o duritate considerabilă, deşi mai redusă față de smalt (de 4-5 ori mai moale decât
smaltul), precum şi de o elasticitate oarecare; este mai rezistentă, mai dură decât osul şi cementul.
Dentina matură contine 70 % de substante anorganice (principala componentă - hidroxiapatita),
20 % de substante organice și 10 % apă

Aspectele specifice privind adeziune la dentina: structura non cristalina, tubulara; energie de
suprafata mica; caracteristici diferite in functie de tipul dentitiei si de profunzimea la care este
situata; duritatea este mai mica ca cea a smaltulu, mai apropiata de cea a osului (5 dupa scara
Mohs).

Adeziunea la dentina:

 Gravajul total al smaltului si dentine cu acid fosforic concentrat si aplicarea de monomeri

hidrofili-hidrofobi, pentru obtinera adeziunii prin strat hybrid;
 Gravajul total al smaltului si dentine cu acid fosforic concentrat, deproteinizarea cu
hipoclorit de sodiu in diferite concentratii si aplicarea de monomeri hidrofili si hidrofobi,
pentru realizarea adeziunii prin contact sau prin “hibridizare inversata”;
 Conditionare, activarea si demineralizarea dentine cu adezivi autogravati, care contin acizi
slabi in concentratie scazutasi monomerii acizi care fac posibila adeziunea la dentina printr-
o reactive de tip acid-baza, cu formarea de saruri insolubile cu cristale de hidroxiapatina.
Smear-layer se formeaza la prepararea unei cavitati, obturind canaliculele dentare total sau partial,
diminuand permeabilitatea dentinara, umiditatea superficiala si realizand un strat important pentru
procesul de adeziune.

Factori de care depinde fenomenul de adeziune:

 Factori privind suprafetele implicate in interfata adeziva: contact intim intre cele 2
suprafete; spalarea si uscarea suprafetelor; energia de suprafata; potentialul de a forma
legaturi chimice; caracterul rugos sau neted al suprafetei.
 Factori privind materialul de restaurare: usurinta prepararii, manipularii si aplicarii
effective; utilizarea unei tehnici adezive fiabile; compactibilitatea cu adezivul utilizat.
 Factori legati de natura adezivului: tensiunea superficiala; umectabilitatea; unghiul de
contact; posibilitatea de a forma diferite tipuri de legatura; stabilitatea dimensionala;
rezistenta mecanica si chimica; biocompatibilitatea.
 Factori legati de manopere si modul de utilizare: cunoasterea particularitatilor sistemului
adeziv utilizat; aparatura s acorespunda din punct de vedere tehniccerintelor legate de
aplicarea sistemului adeziv.

TEMA 14
49. Clasificarea sistemelor adezive în funcție de (generații, tipul polimerizării,
numărul etapelor de aplicare, pH-ul, materialul de restaurare care necesită adeziune).

Clasificarea după modul de acţiune (corelat cu abordarea terapeutică a DDR): in 7 generatii.

Clasificare după pH:

 Moi: pH=+-2 (Mac-Bond II, Unifil Bond),

 Tari: pH≤1 (AdPer Prompt L.Pop, AdheseSE)

Clasificarea după forma de prezentare şi tehnica de lucru:

 Sisteme adezive de tip I Sunt sisteme de tip “etch-and-rinse” (cu gravaj acid separat, urmat
de spălare şi uscare după demineralizarea acidă), în 3 etape de lucru.
 Sisteme adezive de tip II Sunt sisteme de tip “etch-and-rinse” (cu gravaj acid separat, urmat
de spălare şi uscare după demineralizarea acidă), în 2 etape de lucru.
 Sisteme adezive de tip III Sunt sisteme de tip “self-etch” (fără gravaj acid separat, care este
înlocuit cu acţiunea unui primer acid – autogravant, fără spălare şi uscare după
demineralizarea acidă), în 2 etape de lucru.
 Sisteme adezive de tip IV Sunt sisteme de tip “self-etch” (fără gravaj acid separat, care este
înlocuit cu acţiunea unui primer acid – autogravant, fără spălare şi uscare după
demineralizarea acidă), într-o singură etapă de lucru.

Dupa numărul etapelor de aplicare:

 Adezivi “în trei timpi” cu gravaj acid separat

  Adezivi “în doi timpi” cu gravaj acid separat
 Adezivi “în doi timpi” autogravanţi
 Adezivi “într-un timp” autogravanţi

Dupa material care necesita restaurare: pentru dentina si smalt.

In stomatologie sunt distinctive doua tipuri de adeziune.

Macanica-din contul materialul adeziune micromecanica; structura dintelui;

Chimica – Din contul formarii unei legaturi chimice a materialului cu adeziunea si smaltului.

In functie de generatii- sunt sapte generatii;

Acid- in functie de decalcifiere si patrundere

50. Generația III de adeziv (noțiunea de primer și adeziv). Generația IV,

caracteristica, procedura gravării, avantaje și dezavantaje.

Gen III:

 A introdus sistemele bi-componente primer/adeziv.

 Sistemele adezive erau compuse din: gravant, primer, adeziv.
 Agentul de gravare: din acidul maleic sau acid fosforic (concentratie redusa).
 Primerul – un monomer bifunctional intr-un solvent volatil.
 Adezivul – rasina care poate contine componente ale primerului (HEMA).
 Avantaje: adeziune la dentina de 8-15Mpa; scaderea sensibilitatii post operatorii;
 Dezavantaje: gravarea dentinei a indepartat stratul de rumegus dentinar, retentia scade dupa
3 ani.
 Ex.: Scotchbond 2 (3M ESPE); Gluma (Heraeus Kulzer); A.R.T. Bond (Coltene); etc.

Gen IV:

 Primerul si adezivul sunt aplicati pe dentina demineralizata formand stratul hybrid.

Hibridizare – inlocuirea amestecului de hidroxiapatina si apa din dentina de suprafata cu
material rasinic.
 Gravajil total consta in aplicarea acidului fosforic cu concentratie diferita 37-40% timp de
15-60 secunde. Demineralizantul se spala, dentina se usuca, apoi se aplica primerul si
adezivul.
 Avantaje: adeziunea la dentina 17-25 Mpa; adeziune la smalt, la dentina “umeda”, metal,
ceramica;
 Dezavantaje: multiple sticlute; 3 etape.
 Ex.: Scotchbond MP (3M ESPE), All Bond 2 (Bisco), Optibond FL (Kerr).
 51. Generația V de adeziv, caracteristica, direcții, avantaje și dezavantaje. Generația
VI, caracteristica, avantaje și dezavantaje.

Gen V:

 Reprezinta preparate ligande monocomponente in care primerul si agentul bonding sunt

reunite intr-o singura etapa.
 Sunt 2 directii:
1. Gravarea cu acid fosforic (primul timp), apoi aplicarea primerului combinat cu
adezivul (al doilea timp);
2. Combinarea gravantului cu primer (primer autogravat – primul timp), urmata de
aplicarea adezivului (al doilea timp).
 Avantaje: adeziune la dentina 20-25 Mpa; reducerea timpului de lucru; adeziune la smalt,
dentina umeda, metal, ceramica; necesita suprafete umede; sensibilitatea postoperatorie se
reduce considerabil.
 Ex.: Prime&Bond NT (Dentsply); Optibond Solo, Optibond Solo Plus (Kerr).

Gen VI:

 Este caracterizata de eliminarea acidului fosforic,ca etapa separata de aplicare. Acidul

fosforic a fost inlocuit cu un primer acid si sistemele denumite adezivi – “autogravanti”;
 Sunt de 2 tipuri
1. Prima component lichida – primer acid (autogravant), a doua componenta lichida
– adezivul; sunt aplicatre separate pe suprafetele dentare. (Ex.: Clearfil SE (Kurary
Dental))
2. Doua sticlute separate sau monodoze, prima contine primer autogravant, a doua –
adeziv; sunt initial amestecate, apoi aplicate pe suprafata dentara. (Ex.: Xeno III
Adper (Dentsply))
 Avantaje: adeziune la dentina 17-22 Mpa; nu necesita gravare.
Dezavantaje: incidenta mare a fracturilor la suprafata cu smaktul; adeziunea la smaltul nedemineralizat
este scazuta.

Gen.VII: GENERATION BONDING;DSI S7;XENO IV

Reprezinta sisteme monocomponente, in care gravantul, primerul si adezivul se gasesc intr-o singura
sticluta.
 Utilizarea lor presupune o singura etapa-cea a aplicarii, fara a fi nevoie de gravare,
spalarea acidului, uscare si aplicarea pe rind a tuturor componentelor.
 Mecanismul de actiune-primerul acid demineralizeaza dentina ramolita, infiltrind fibrele
de colagen cu monomeri hidrofili, care apoi vor copolimeriza. Deoarece suprafata gravata
nu este spalata, aceasta participa la formarea stratului hibrid (0.5-5 um)
 AVANTAJE;
Aderenta mare (20-30 MPa) la smalt si dentina

 Eliberare de fluor
  Tolerant la mediu uscat sau umed
 Radioopac
 Sesibilitate postoperatorie redusa
 Colorare redusa sau absenta a marginilor cavitatii
 Timp si conditii de pastrare nepretentioase
 Auto si fotopolimerizabil

DEZAVANTAJ;

Unele produse trebuie pastrate inghetate

Rezistenta este comparabila cu cea a adezivelor gen. 6
 Adezivitate mai mica la smaltul netaiat, decat in cazul sistemelor care folosesc gravajul
acid
 Adezivitatea mai mica la dentina profunda, decat la cea superficiala si la smalt


TEMA 15
52. Noțiunea de materiale compozite. Clasificarea materialelor composite după Lutz
și Phillips, clasificarea lui Willems.

Materialul compozit este unul alcatuit dintr-o componentă organică (matrice) pe bază de
compuși acrilici și o componentă anorganică, constituită dintr-un amestec de pulberi
asemănătoare sticlei (oxid de siliciu, aluminiu, cuarț, borosilicați de bariu etc). Prin combinarea
acestor două faze, organică și anorganică, se obțin proprietăți asemănătoare țesuturilor dure
dentare, în ceea ce privește duritatea, rezistența, elasticitatea, izolarea termică și chimică a pulpei
dentare, textura, culoarea, transluciditatea.

Clasificarea după Philips si Lutz în dependentă de dimensiunile fillerului:

- Compozite cu macroumplutură (particule de la 0,1-100 μ)

- Compozite cu microumplutură (particule de 0,04 μ)
- Compozite hibride (umplutură de diferite dimensiuni)

53. Faza orgnică a organelor compozite (BIS-GMA, UDMA, DGMA, TGDMA). Faza
anorganică. Agenși de cuplare silanici inițiatori de polimerizare, stabilizatori, coloranți și
pigmenți.

1. Fazele constituitive ale materialelor compozite sunt:

2. Monomer organic
3. Umpluturi anorganice
4. Silane, inițiatori de polimerizare, stabilizatori, coloranți și pigmenți.

Monomerul organic sintetizat din rășină epoxy și esteri ai acidului metacrilic, obținând
diglicidilmetacrilat (“BIS-GMA”) numit și “Rășină lui Bowen”. Proprietăți: adeziunea la
țesuturile dintelui, rezistența mecanica înaltă, stabilitatea chimica tasarea redusă in timpul prizei,
coeficient mic de dilatare termică. La fabricare sunt utilizate uretandimetilacrilatele (UDMA),
decandioldimetalcrilatele (DGMA), tritilenglicoldimetilacrilatele (TDGMA). Ca umplutura sunt
utilizate particule măcinate de sticla, de bariu, de cuarț, făina de porțelan, dioxid de siliciu și alte
substanțe. Umpluturile anorganice sunt prelucrate cu substanțe tensioactive, prin apertare și
silanizare. Substanțe utilizate: dimetildiclorsilanul, care oferă o buna cuplare cu matricea
organica și influentează rezistența materialului. In materiale autopolimerizabile sunt utilizate
amine terțiare. Agentul de cuplare este silanul.

54. Rășini diacrilice compozite cu macroumplutură (clasice și moderne). Rășini diacrilice

compozite cu microumplutură. Rășini diacrilice hibride. Modul de prezentare (pulbere- lichid;
pastă-lichid; pastă-pastă; pastă introdusă în seringi).

Rasinile diacrilice compozite cu macroumplutura (clasice)- contin pulberi cu granulatii

de cuart de 20-25 microni, dar care pot ajunge si pana la 100 de microni. Au fost înlocuite cu
rășini moderne din cauza dezavantajelor sale precum: particule mari cu duritatea mare creează o
suprafața insuficient de neteda, coeficient ridicat de expansiune +termica, mai mare decit al
tesuturilor dentare;

matricea de rasina se uzeaza prin abraziune mult mai repede decat particulele anorganice dure
ceea ce duce la suprafete neregulate si la modificari coloristice prin impregnare in timp. Rasinile
diacrilice compozite cu macroumplutura moderne se deosebesc prin umplutura cu
aluminoborosilicatul de bariu de dimensiuni mai mici: midiumplutura de 1-10 microni sau
miniumplutura de 0,1 -1 microni. Acestea prezinta o duritate mai mica, rezistenta la uzura si
compresiune bune, dar nici ele nu permit obtinerea prin slefuire a unei suprafete suficient de
netede.
Cele cu microumplutura contin particule cu granulatii
de 0,01-0,1 microni realizate din silice coloidala pemit o finisare mai buna cu obtinerea unor
suprafete netede, mai putin vulnerabile la depunerea placii bacteriene si la impregnarea
coloristica de suprafata in timp. Ca dezavantaj, sunt mai vulnerabile la abraziune, cu un modul
de elasticitate scazut, însă sunt utilizate tehnologii care sa permita o impachetare mai densa dar
sa pastreze structura de microparticule.Rasinile diacrilice hibride combina calitatile fizice ale
compozitelor cu particule traditionale cu cele estetice ale compozitelor cu microumplutura. Acest
tip de materiale sunt fotopolimerizabile, astfel, se lustruiesc bine, sunt puțin toxice, fac parte din
materiale compozite universale, însă au și dezavantaje precum rezistența mecanica joasa a
suprafețe obturatiei, cu timpul se modifica culoarea din contul absorbtiei pigmenților dentari,
abrazia dinților antagoniști. Prin reprezentanți se enumera EvicrolMolar(Spofa Dental), Polofill
(Voco)
Mod de prezentare
-sistem bicomponent- pulbere - lichid, in care pulberea contine faza anorganica si initiatorul, iar
lichidul este format din monomeri de baza si de dilutie;
-pasta - lichid, la care trebuie respectat raportul indicat de producator, iar
dificultatea de a ingloba in totalitate lichidul in pasta vascoasa prelungeste timpul de
polimerizare;
-pasta- pasta, pentru care se amesteca cantitati egale din cele 2 paste pe o
foaie de hartie speciala, cu o spatula din material plastic, evitandu-se spatulele din otel
inoxidabil, deoarece metalele din compozitia acestuia altereaza cromatica restaurarii.
-sistem monocomponent- pasta introdusa in seringi.
Sistemele monocomponente sunt fotopolimerizabile, iar cele bicomponente sunt in general
autopolimerizabile sau cu initiere dubla( foto- si auto- polimerizabile).

TEMA 16
55. Rășini compozite cu inițiere prin radiații ultraviolete. Rășini compozite cu inițiere
prin radiație vizibilă incoerentă (halogen).
 Rasinile compozite cu initiere prin radiatii ultraviolete au fost primele rasini cu
initiere prin radiatii (fotopolimerizare), sunt produse sub forma de paste omogene, de opacitate,
culoare și transparenta diferită, ambalate in seringi sau capsule opace. Inițiatorul redacției de
polimerizare in fotopolimer este camoforchinona care disociaza datorită luminii de unda 400-
500nm timp de 20-40 sec la o grosime de aprox 2,5 mm. Avantaje: priza controlată, priza rapida,
stabilitatea îmbunătățită a culorii, game largi de nuanțe a culorii și a unui grad variat de
transparenta. Dezavantaje: impactul negativ al razelor violete, costul ridicat al
fotopolimerizatoarelor, perioada mai lunga de lucru. Activarea prin acțiunea căldurii: sunt
folosite in condiții de laborator la confecționarea de inlay-uri, onlay-uri, veneere.

Rasinile compozite cu initiere cu radiatie vizibila incoerenta (halogen) sunt alcătuite din
lichid și din pulbere sau din doua paste. Repartizarea lor se datorează compoziției pastei de baza
in care intra monomeriul, umplutura și acceleratorul aminic, iar in compoziția pastei catalice
monomerul, umplutura și inițiatorul polimerizarii. Inițiatorul polimerizarii este activat de către
acceleratorul aminic cu formarea radicalilor liberi ce inițiază polimerizarea. Avantaj:
polimerizarea uniformă a întregului strat de material după amestecarea unor părți egale de paste.
Dezavantaj: timpul scurt alocat pentru modelarea obturatiilor; un nr mic al nuanțelor de culori;
cu timpul se întuneca culoarea obturatiei (“culoarea amina”). Compozițiile sunt utilizate la
obturarea cavităților cariose mici.

56. Compozite cu inițiere cu radiații vizibile coerente (laserul). Rășini diacrilice

cu sistem dublu de inițiere. Biocompatibilitatea (răspunsul pulpar, mircrofisurile, iritația
datorată luminii activatoare, răspunsul țesutului gingival).

Compozite cu initiere cu radiatii vizibile coerente (laserul)

Laserul reprezinta solutia cea mai buna pentru polimerizarea rasinilor diacrilice, deoarece
acesta emite coerent, monocromatic, unidirectional si are o putere de penetrabilitate mult mai
mare (5-6 mm). Pentru polimerizarea compozitelor sunt utilizati laserii cu argon care asigura un
grad inalt de polimerizare, imbunatatind calitatile mecanice ale compozitului.
Rasini diacrilice cu sistem dublu de initiere atat autopolimerizabile cat si
fotopolimerizabile (cimenturile diacrilice) se prezinta ca doua paste.Fotoactivarea initiaza
polimerizarea, iar activarea chimica o continua si completeaza reactia de priza. Necesitatea
initierii foto determina posibilitatea unui timp de lucru prelungit, iar zonele profunde la care nu
ajung radiatiile luminoase sunt polimerizate cu ajutorul sistemului de initiere chimica.

TEMA 17
57. Materiale de obturaţie radiculare. Clasificare. Materiale pentru obturația
canalelor radiculare temporarăpe bază de hidroxid de calciu. Indicații. Proprietăți. Modul
de prezentare.

Obturaţia radiculară reprezintă faza finală a tratamentului endodontic şi are ca scopuri:

1. închiderea ermetică a canalelor radiculare pe toată lungimea şi lăţimea lor,

până la apex, pentru a împiedica infectarea parodonţiului apical;
2. blocarea germenilor microbieni în canaliculele dentinare;
3. asigurarea vindecării bontului apical, închiderii apexului şi cicatrizarii
osteitelor periapicale.
Clasificare:
După Constantin Andreescu:
 1. Paste plastice, care fac priza in canal
2. materiale din grupa cementurilor pe baza de oxid de zinc-Eugenol
3. Paste pe baza de oxid de zinc-eugenol
4. Cimenturi oxifosfat de zinc
5. Bachelite
6. Paste ermetice pe baza de rășini expozide
7. Paste cu hidroxid de calciu
8. Paste plastice, care nu fac priza in canal
9. paste cu acțiune antiseptica de durata
10. Paste cu acțiune biologica
11. Materiale cu duritate
12. conuri de gutaperca
13. Conuri de argint
14. Conuri din rășini sintetice

Dupa consistentă:

 sealer
 Filler

Clasificarea lui Ivanov:

 pe baza de rezorcina-formalina
 Pe baza de rășini expozide
 Pe baza de oxid de zinc-Eugenol
 Paste pe baza de hidroxid de calciu
 Ciment fosfat
 Pasta pe baza de oxid de zinc-Eugenol
 Materiale pe baza de metilacrilate
 Cimenturi glassionomere

• Hidroxidul de calciu este utilizat , in tratamentul endodontic datorită ph-ului puternic

alcalin: 11-12. Acesta favorizează descompunerea țesutului necrotic si eliminarea
secreției apicale. Indicatii: paradontitele apicale cronice, apexificarea dinților
permanenți, necroza și gangrena pulpara, tratamentul fracturilor radiculare orizontale,
tratamentul cailor false. Proprietăți: efect bactericid, distruge țesuturile necrotizate,
stimulează osteo, dentino și cementogeneza, conductibilitate termică redusă. Mod de
prezentare: sub forma unei paste care nu se întărește pe canal, poate fi obținut in cabinet
prin amestecarea unei pulberi de hidroxid de calciu cu ser fiziologic sau xilină 2%. Pentru
a creste acțiunea antibacteriană se adaugă sulfat de bariu și alte substanțe antimicrobiene.
Se prezintă in sistem bicomponent: pasta-pasta sau sisteme incapsulare.
Cum se aplica?
Pastă se va aplică pe canalul radicular cu acul Lentullo
Pastă se aplică cu instrumentar de mâna
Se va injecta cu seringă şi se va evita depăşirea canalului radicular
Hidroxidul de calciu nu poate fi cuprins in categoria antisepticelor conventionale, insa a
demonstrat a fi eficient in eliminarea microorganismelor din spatiul canalar.
• INDICATII; Tratamentul medicamentos între şedinţe la dintii devitali cu sau fără leziuni
periapicale

• Tratamentul perforaţiilor accidentale

 • Tratamentul resorbţiilor interne perforate

• Tratamentul resorbţiilor apicale la dinţi devitali

• Obturaţia de canal temporară a fragmentului coronar după fractură radiculară oblică

Hidroxidul de calciu este un bun antiseptic ce se foloseşte în tratamentul medicamentos
endodontic al gangrenei pulpare simple, dar şi a complicaţiilor date de aceasta.

• Pastele se introduce in canal pe 6 saptamani , (sau 10 zile)apoi acesta se schimba cu

o portie si apoi – o data in doua luni pana la realizarea rezultatului droit. Dupa
aceasta canalul se umple cu material solidifiant de durata.
Preparatul Endocal,Metapex reprezinta un praf purificat

58. Materiale pentru obturarea temporară pe bază de pastă iodoformată.

Indicații. Proprietăți. Modul de prezentare. Materiale pentru obturarea temporară pe bază
de pasta de paraformaldehidă. Compoziție. Indicații. Proprietăți. Modul de prezentare.

Pasta iodoformată se obține prin amestecarea a câteva picături de soluție Walkhoff cu

iodoform și oxid de zinc până se obține consistența dorită.

Propreitati:

 Effect antiseptic puternic si de lunga durata

 Rezorbtia accentuată
 Daca depaseste apexul este iritanta si poate da un abces medicamentos
Indicatii:

 Pentru obturarea canalelor la dintii temporari infectati unde rezorbtia materialului se

realizeaza concomitant cu rezorbtia radacinii
 In tratarea dintilor la care exista secretii apicale persistente urmand ca sa fie inlocuita
ulterior
Pasta cu paraformaldehida-triopasta GYSI,Debim-c

Este utilizata ca pasta mumifianta pentru amputatia devitala, sau obtruratia radiculara
dupa extripari devitale in care au fost cateterizate partial. Desi aplicarea ei este extrem de simpla
este utilizata din ce in ce mai rar, datorita eficacitatii variabile si a incertitudinii asuora zonei de
actiune.

Compozitia: Paraformaldehida 20%, tricrezol 10%, creolina 20%, glicerina 4%, oxid de zinc46%

Materiale de obturatie pe baza de bachelite

Bakelitele reprezinta rasini sintetice obtinute prin condensarea formaldehidei cu fenoli.Preparatul este
alcatuit din 2 lichide si o pulbere care se amesteca, pentru a obtine o consistenta convenabila, care se
introduce in canal, unde ulterior se intareste.
TRICREDENT,FOREDENT,REZORTIN
  avantaje. Dupa obturatie realizeaza o inchidere buna a canalului, dar care scade din cauza
contractiei de polimerizare
Are efect bactericid si bacteriostatic foarte puternic
Radioopac
Se foloseste usor
dezavantaje
Desi la inceput dintii obturati au caracteristici estetice foarte buna, peste un timp apare coloratia
rosietica
Contactul cu terminatiile nervoase poate cauza necroza acestora
Excesul de formalina face produsul iritant pt parodontiul apical, daca se depaseste apexul
Efectele formaldehidei nu sunt bine cunoscute, de aceea unele tari interzic folosierea acestui
produs
Unele studii sufereaza ca FA este carcinogen, altele arata ca doza eliminata zilnic este de 40 ori
mai mica decit cea admisa
Pt a prevei reactiile date de formaldehid, unele produce contin corticoizi

 utilizarea
Se foloseste pt obturarea canalelor dupa pulpita, parodontita, alveoloctomie, rezectia virfului
radacinii si alte interventii chirurgicale

 Nu se recomanda a fi folosit in regiunea frontala, din cauza coloratiei rosietice

 Folosirea in regiunea sinusurilor maxilare poate cauza sinusita

59. Materiale pentru obturarea de durată. Caracteristica.Materiale pentru

obturarea de durată сare se introduc moi pe baza ionomerilor de
sticlă.Caracteristica.Materiale pentru obturarea de durată сare se introduc moi pe bază de
materiale derivate din gutapercă.

După consistența lor în momentul aplicării pe canal, materialele de obturare de durată a

canalelor radiculare se impart în: material care se introduce moi și se întăresc ulterior pe canal și
material care se introduce tari.

Cimenturi Glassionomere

Din acest grup fac parte:KETAC-ENDO, ENDION, STIODENT.Cimenturile glassionomere

asigura in calitate de sealer o legatura stabila intre peretele camalului radicular si gutaperca, ceea
ce previne raspandirea microorganismelor, daca acestea au ramas in canal, si posibilitatea de
inflamare a tesuturilor pEriapicale.

Cimenturile glassionomere dispun de adeziune chimica fata de dEntina, sunt biologic

compatibile, intaresc peretii subtiati ai canalului radicular, exercita o actiune bacteriostatica,
degaja fluor liber. Aceste materilale nu se bucura de o aplicabilitate larga in endodontie.
 Cimentul ionomer de sticlă poate fi folosit ca material de obturație de canal, are o
adeziune mare la dentină, prezintă o închidere etanșă și o toleranță bună din partea parodonțiului
apical. Cu toate astea, are un preț mare. Produse comerciale: Ketac-Endo.

Materiale pentru obturare pe baza de gutaperca

Gutaperca este un material termoplastic,care se ramoleste la 60-65C si se topeste la 100C.

Ea nu poate fi sterlizata prin incalzire. Dezinfectarea conurilor se efectueaza in solutie de
hipoclorit de sodiu de 5%.

Cloroperca se pepară prin dizolvarea unor conuri de gutapercă în Cloroform, la care se

mai adaugă timol, iodoform, pentru efectul bactericid și accentuarea radioopacității.

Eucaperca rezultă din solubilitatea la cald a gutapercii în ulei de eucalipt.

60. Materiale pentru obturarea de durată сare se introduc moi pe bază de rășini
epoxidice.Modul de prezentare. Proprietăți.

Materiale pe baza de rasini epoxidice

Mod de prezentare: Se prezinta in sistem bicomponent pulbere/lichid sau pasta/pasta care

se amesteca obtinandu-se o pasta care este introdusa in canal cu acul Lentulo unde se intrareste
in 24-30 de ore. Se asociaza cu con de gutaperca, pentru o usura dezobturarea.

Proprietati:

 Prentru ca adera chimic la dentina realizeaza o inchidere a canalelor foarte etansa in

conditiile uei uscari perfecte a lor si a dozarii cu mare precizie a componentelor mateialului.
 Sunt radiopace
 In caz de depasire, produce reactii parodontale mici,care dispar in 3-4 zile. Nu se resoarbe
in timp din canalul radicular.micile depasiri se dezintegreaza in timp si pot fi fagocitate.
Exceselemari intretinprocese inflamatorii persistente.
 Greselile au consecinte negative.o cantitate mica de pulbere duce la aparitia de bule de aer
in masa obturatie-ceea ce influenteaza calitatea inchiderii.
 Prezinta o duritate foarte mare, ceea ce face obligatory asocierea conurilor de gutaperca,
dar chiar si in acest caz dezobturarea este foarte dificil.

Proprietăţi negative ale rășinilor epoxide:

 • "tasarea de polimerizare" : aprox. 2% din volum
 • posibilitatea perturbării aderenţei marginale șia caracterului ermetic al obturaţiei în cazul
uscării insufucuente a canalului
 • preţul relativ înalt

AH-26, (DENTSPLY), AH Plus , ENDODENT.

 Materialele acestui grup sunt preparate pe bază de polimeri epoxido-aminici cu umpluturi
radioopace. Ele reprezintă un sistem de tip "praf-pasta” sau “pastă-pastă", se întăresc după
amestecarea componentelor.
  Materialele acestui grup sunt endoermetice (sealere) şi trebuie folosite doar în combinaţie
cu materialele (semi)solide - conuri de gutapercă, thermafille.

61. Materiale ce includ produşi cu acţiune antiseptică. Irigații și medicație

intracanalară (soluție de irigare, lubrifianți, agenți chelatori).

1.paste plastice care fac priza in canal:

• materiale di grupa cimenturilor pe baza de oxid de zinc-eugenol:EUGENOL V,
ENDOBTUR (SEPTODONT), CARIOSAN (CHEMAPOL),EugecentB,EugecentP
• paste pe baza de oxid de zinc-eugenol:Eugedent ,Endometazona (SEPTODONT),
PASTA GROSSMAN,Endometazona, Propilor, Merpazan
• cimenturi oxifosfat de zinc: Fosfat ciment, ciment hidrofosfat.
• materiale din gutaperca.
• bachelite(pe baza de rezorcina-formalina- paracira,fluorodent,resodent ,preparatul Z,
BIOPLAST, FORFEANUs.a)
• paste ermetice pe baza de rasini epoxide: AH-26,TERMASIL,(DENTSPLAY), APEXID,
epoxicalAH+ , Diakets.a.
• pastecu hidroxid de calciu:BIOCALEX,ENDOCAL(SEPTODONT),APEXID,sa.
CIMENT-FOSFAT -
2.pasteplastice,care nu fac priza in canal:
• paste cu actiune antiseptica de durata:Iodoform,ROCLE' S,GIZI
• paste cu actiune biologica(pe baza de hidroxid de calciu).
3.Materiale cu duritate:
• cornuri de gutaperca
• cornuri de argint
cornuri din rasini sintetice

Iriganți și medicație intracanalară:

Soluțiile de irigare au rolul de a antrena detritusurile din canal și de a facilita eliminarea

lor mecanică, precum și de a diminua numărul de germeni din spațiul endodontic.

De obicei, se folosește hipocloritul de sodium, care poate dizolva resturile organice de

țesut, are acțiune lubrifiantă și antimicrobiană. Se păstrează în recipienți de culoare închisă și se
folosesc în concentrație de 0,5-5,25%.

Clorhexidina are acțiune antimicrobiană, toxicitate redusă.

Lubrifianții faciltează manipularea instrumentarului endodontic în interiorul canalului în

timpul tratamentului mechanic pe canal. ex.: glicerina, săpunul lichid

Agenții chelatori sau acidul citric 10% îndepărtează resturile organice din canal, lăsând
țesuturile organice intacte.
Cimenturi acrilice – AST-2 ,ACT-2A, sokriz, noeakril, norakril -65
C macrofile-prismafil, concise, valux, evicrol, estilux, adapatic,epacril

C minifile- stomadent, Prizma TPH Z100, Herculit XRV,Microrest , estilux

C microfile – Helioprogres, Heliomolar, Silux Plus, Filtek A110, Durafil, Prisma, Spectrum,
Durafil , Multifil , Bisfil

C macrohibride- Evicrol Molar, Polofill, TaLan, Prisma, Prismafil

C microhibride- Prisma TPH, Z-100, Prodigy, Tetric, Degufil Ultra, Briliant, Charisma

C total hibride- Prisma TPH, Spectrum TPH, Valuz Plus, Filtek Z250, Z100 MP,Estet X,
Herculite XRV, Aelitefil

C izolatorii/fluide- Revolution, Point 4 flowable, Filtek Flow,Arabesk Flow, Durafil Flo1,

Flow Line, Tetriv Flow

C compactabile- Solitare 2, Filtek P60, Alert, Admira, Sure Fill, Synergy Compact, Tetric
Ceram, Prodigy Condensable, Filtec p60

C fotopolimer –Evicrol Molar, Polofil, Clearfil, Prisma, Optibond, Prime s Bond NT,
SINGLE Bond, Parmaquik

C autopolimer- Masterdent, Cervident 1 superbond

C dublu polimer- Futurabond DC, Prime bond dual cure, Scotch Bond, Multipurpose

A 1- Cervident, Cosmic Bond 1component

A 2- Bond Line,Scotch bond, Dentin Adhesist, clearfil bond sistem 2 compon

A3p+- Prisma, Universal Bond, Scotchbond 2, Tenture, Gluma,ART bond, X-B Bond 2-
3 compon

A4- AAll Bond2, Pro Bond, Scotchbond MP, Tenture, Bond lt, Syntac, optibond FL
2-5 comp

A5- Optibond solar Plus, Bond1, Gluma Comfort Bond, Prime s Bond NT, Single Bond,
Excite, One Step 1 comp

A6 –Prompt- L-Pop, Clearfil SE(tip 1),Xeno 3 Adapter(tip 2), Bond Clearfil Liner, Bond11,
2-3 comp

A7- Ibond, xeno 5, Clearfil triS bond, universal, All Bond Universal 1 comp

Antiseptic radiculari: B4, Cresophen,Rocles4 si Rocles 8,Endotine, hipoclorit de

sodiu,peroxide de hydrogen, cloramina