Dacă Dumnezeu le stă împotrivă celor mândri, de ce ne mărim?

Friday, 17 September 2021 //

Postolache Ana Maria // Adaugă comentariu Pentru oamenii trufași ai acestei lumi, mândria este un
lucru de mare cinste. Aceștia nu știu însă că înaintea lui Dumnezeu, înălțarea de sine este un lucru
drăcesc. Mandrie si smerenie Lucifer, cel mai frumos și mai luminos dintre îngerii din cer a căzut din
pricina mândriei. El a vrut să-și așeze scaunul deasupra lui Dumnezeu și a fost aruncat pe pământ.
Dăm dovadă de mândrie ori de câte ori de ne înălțăm cu mintea. Sau ne credem grozavi. Sau punem
pe seama noastră reușitele noastre. „Nu fi mândru și măreț – ca să nu te asemeni dracilor; nu te
înălța cu inima – ca să nu fii la măsura lor”. Căderea lui Lucifer din slava divină ne arată că mândria
are un drum descendent. Înălțarea de sine și trufia nu ne duce undeva sus, după cum putem crede, ci
ne aruncă în cea mai adâncă prăpastie. Cel ce se înalță pe sine se va smeri, spune Psalmistul.
Smerenia este cea care ne oferă un drum ascendent. Prin smerenie omul poate ajunge până la
Dumnezeu. Cel ce se smerește pe sine se va înălța. Cel smerit nu se înalță singur, ci este înălțat de
Dumnezeu, de Cel ce singur este smerit și blând. „Fii blând și smerit – și vei fi înălțat de Însuși Domnul
și te vei uni cu îngerii: „Spre unii ca aceștia îmi îndrept privirea Mea: spre cei smeriți, cu duhul umilit
și care tremură la cuvântul Meu!”, grăiește Domnul (Isaia 66, 2). Dumnezeu, celor smeriți le dă har,
iar celor mândri le stă împotrivă. „Nimic nu este mai spurcat atât înaintea lui Dumnezeu, cât și
înaintea oamenilor, ca înălțarea de sine și mândra, după cum nu este nimic mai plăcut și mai
binevoitor, ca blândețea și smerenia”. Mândria, oricât de satisfăcătoare ar fi pe moment, ea aduce
numai tulburare în suflet. Dimpotrivă, smerenia păstrează sufletul într-o stare de pace, de tihnă și de
bucurie. Citește și – Ceea ce ne va duce în Rai este nimicirea mândriei noastre, nimic altceva! Cel
smerit, orice i s-ar întâmpla, nu se tulbură. Nu își pierde liniștea. Rămâne neclintit, și la laude și la
ocări, și în îndestulare și în lipsuri. „Cel smerit și blând pururea petrece în pace; încel cel măreț și
mândru mereu este tulburat și neliniștit”. Tulburarea celui mândru vine de la cel rău. Pentru că
mândria, îndreptățirea de sine și iubirea de sine sunt duhuri ale răutății, potrivnice lui Dumnezeu. „Fii
cu bună supunere și te vei asemăna îngerilor. Nu te mândri în fața nimănui, nici măcar pentru cel mai
mic lucru – ca să nu fii tu însuți lepădat de la Dumnezeu. În nicio împrejurare nu te înălța – ca nu
cumva, căzând, să te dedai la tot răul”. Mândria se risipește când omul își conștientizează statutul de
creație și nu de Creator. Noi nu avem viață în noi înșine, nici putere asupra ei, nici putere să facem
ceva fără ajutorul lui Dumnezeu. Tot ce avem este darul lui Dumnezeu și nu meritul nostru.

Sursa: https://lataifas.ro/religii-si-credinte/158294/daca-dumnezeu-le-sta-impotriva-celor-mandri-
de-ce-ne-marim/