Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Intrebari Socratice
Intrebari Socratice
Abordarea prin tehnica întrebărilor socratice se bazează pe practica unui dialog disciplinat,
reflexiv. Socrate, filosof şi profesor din Grecia antică, credea că practica disciplinată a
întrebărilor care implică gândirea îi dă posibilitatea elevului de a examina idei în mod logic şi de
a determina validitatea acelor idei. Prin această tehnică, profesorul pretinde că nu-i este cunoscut
subiectul pentru a începe o discuţie cu elevii. Cu un astfel de mod de a acţiona al profesorului,
elevul îşi dezvoltă la maxim cunoştinţele despre un subiect.
* Planificaţi întrebări care au semnificaţie şi care dau înţeles şi orientare discuţiei.
* Folosiţi timpul de aşteptare: acordaţi-le elevilor cel puţin 30 de secunde de gândire pentru a
răspunde.
* Dezvoltaţi răspunsurile elevilor.
* Adresaţi întrebări de explorare.
* Rezumaţi periodic în scris principalele puncte discutate.
* Atrageţi cât mai mulţi elevi posibil în discuţie.
* Lăsaţi elevii să descopere singuri cunoştinţe prin întrebările de explorare pe care le adresaţi.
Tehnica întrebărilor socratice implică diferite tipuri de întrebări. Iată câteva exemple:
Tip de întrebare
Exemplu
socratică
Această discuţie va avea loc după ce unitatea de învăţarea a fost prezentată şi este în desfăşurare.
Profesorul: Ce se întâmplă cu clima globală?
Stan: Se încălzeşte.
Profesorul: De unde ştim că se încălzeşte? Ce dovezi ai pentru a susţine răspunsul acesta?
Stan: Se spune tot timpul la ştiri. Se zice mereu că nu mai e aşa de frig cum era odată. Şi au
fost şi zilele astea de căldură cu temperaturi record.
Profesorul: A mai auzit cineva astfel de ştiri?
Denise: Da. Am citit în ziar. Îi spun încălzire globală, cred.
Profesorul: Deci spuneţi că aţi aflat de încălzirea globală de la televizor şi din ziare? Presupuneţi că
ei ştiu că ne confruntăm cu o încălzire globală?
Heidi: Şi eu am auzit. E groaznic. Calotele arctice se topesc. Animalele îşi pierd habitatul. Cred
că cei de la ştiri au auzit de la oamenii de ştiinţă care studiază această problemă.
Profesorul: Dacă este aşa şi oamenii de ştiinţă îi informează pe cei de la ştiri, de unde ştiu oamenii
de ştiinţă atunci?
Chris: Au instrumente cu care măsoară clima. Fac cercetări care măsoară temperatura
Pământului.
Profesorul: De când credeţi că fac oamenii de ştiinţă lucrul acesta?
Grant: Probabil de 100 de ani.
Candace: Poate puţin mai mult de-atât.
Profesorul: De fapt, se studiază de 140 de ani. Cam de pe la 1860.
Heidi: Am fost pe-aproape.
Profesorul: Da. De unde aţi ştiut?
Grant: M-am gândit cam în ce perioadă aveau instrumente disponibile şi oamenii de ştiinţă
puteau să măsoare aşa clima.
Profesorul: Deci, dacă ne uităm la clima din ultimii 100 de ani pe acest grafic, ce putem spune?
Raja: Secolul XX a devenit mult mai cald decât secolele dinainte.
Profesorul: Putem să spunem de ce?
Raja: Un singur cuvânt: poluarea.
Profesorul: Ce presupui atunci când afirmi că poluarea este cauza creşterii temepraturilor?
Heidi: Dioxidul de carbon de la maşini provoacă poluare, ca şi chimicalele de la fabrici.
Frank: Spray-ul de păr fac să ajungă în atmosferă chimicale periculoase.
Profesorul: Ok. Haideţi să rezumăm ce am discutat până acum.
.