1.

Menopauza- definitie, clasificare, manifestari clinice, diagnostic, tratament

Menopauza este încetarea definitivă a ciclurilor menstruale la femei, după care acestea nu mai
pot avea copii.
Clasificare:
==menopauză naturală
==menopauza precoce = apariția -menopauzei înainte de vârsta de 45 de ani
==menopauză iatrogenă
o chirurgicală - ovarectomie, indiferent de statusul uterin
o radioterapie – în regiune ovariană/uterine/colonică/osoasă
o chemoterapie – marea majoritate a regimurilor terapeutice, femeile tinere fiind mai vulnerabile
o medicație - Antiestrogeni (inhibitori de aromatază)/ analogi de GhRh
manifestări clinice
 Cicluri anovulatorii = cicluri menstruale anovulatorii, cu polimenoree (sângerări frecvente),
hipomenoree, menoragie sau metroragie.
 Hiperplazie sau hipertrofie endometrială
 Mastodinie, risc de proliferare mamară
 Este indus de creșterea temperaturii bazale, concordant cu pulsurile hipotalamice, urmate de
vasodilatație reflex, adaptativă
 Alte simptome: cefalee, nervozitate, labilitate emoțională, creștere ponderală
 Atrofie vaginală și uretrală, apare secundar deprivării estrogenice, cu alterarea integrității
celulare,
scăderea vascularizației, alterarea florei vaginale, cu modificarea PH ului vaginal (cu alcalinizare
din
cauza alterării populației de bacili Doderlein, implicit alterarea bilanțului biologic, deshidratare
celulară) toate având ca urmare creșterea dismicrobismului, apariția infecțiilor vaginale și
alterarea
capacității de lubrifiere vaginală.
 Simptome: durere, arsură, infecții locale, simptome tract urinar inferior, nicturie, algurie,
hematuria, incontinență urinară de efort.
 Deshidratare tegumentară generalizată
 Fanere deshidratate: păr uscat, unghii friabile
 alterarea cogniției și a capacității de memorare este tipică femeilor vârstnice.
 Sistem osos - cu demineralizare osoasă subsecventă, alterarea structurii osoase, scade
rezistența
osoasă și implicit crește riscul de fractură.
Diagnostic
1. Clinic – combinație de semne și simptome antemenţionaţe (atrofia urogenitală predomină ca și
semn
clinic)
2. Evaluare hormonală: a. ÏÏÏ FSH + LH b. ÐÐÐ estradiol + proogesteron
3. ecografic: absența activității foliculare, epiteliu endometrial atrofiat
evaluare mamară = ecografie mamară sau mamografie
TRATAMENT
De obicei nu este necesar niciun tratament specific. Cu toate acestea, unele simptome pot fi
ameliorate
prin tratament. În ceea ce privește exacerbările, se recomandă evitarea fumatului, a cofeinei și a
alcoolului. Dormitul într-o cameră răcoroasă și folosirea unui ventilator vă pot ajuta. În tratament,
se
utilizează următoarele: Terapia de substituție hormonală (clonidină sau gabapentină). Terapia de
substituție hormonală este recomandată acum numai celor care au simptome existente, deoarece
există efecte secundare. Exercițiile fizice vă pot ajuta cu probleme de somn. Se crede că
exercițiile fizice
 reduc simptomele postmenopauzei prin creșterea nivelului de endorfine, care scad odată cu
scăderea
producției de estrogen. În plus, un indice ridicat de masă corporală este un factor de risc pentru
dezvoltarea simptomelor vasomotorii.
ƒ Există 2 regimuri terapeutice
1. COMBINAT = 21 zile estrogeni 10 zile progesteron L
2. UNAR 2. CONTINUU = zilnic, fără pauză, doze minime de estrogen + progesteron 9
INDICAȚII ƒ Simptome neurovegetative moderate și severe
ƒ Atrofie genitală moderată, severă, simptomatic㠃
Profilaxia osteoporozei doar la cazurile cu risc crescut de boală

2. Nanismul hipofizar- acuzele si datele examenului obiectiv

 Nanismul hipofizar pur
La naştere greutatea şi lungimea copilului sunt de obicei normale, dar după un timp, în cele mai
multe cazuri după vârsta de 3
ani, viteza de creştere încetineşte (1-3 cm./ an) şi se remarcă deficitul statural
Examen obiectiv:
 Proporţia şi armonia segmentelor sunt păstrate.
 Tegumentele sunt subţiri, fine, cu desen vascular evident, lipsite de elasticitate, cu cicatrizarea
întârziată a rănilor, ades
cu descuamare fină superficială. Tegumentele faciale sunt uscate, cu riduri fine, fără pilozitate şi
se zbârceşte de
timpuriu, la sfârşitul adolescenţei.
 Mandibula rămâne nedezvoltată şi dă feţei un aspect de “profil de pasăre” – retrognatism
mandibular.
 Dinţii sunt mici şi înghesuiţi. Erupţia dentară se face cu întârziere.
 Extremităţile sunt mici, fine – acromicrie.
 Organele interne sunt de asemeni mici – splanhnomicrie.
 Organele genitale externe, deşi mici, sunt normal dezvoltate în raport cu talia. Apariţia tardivă
a caracterelor sexuale
secundare de obicei este regula iar sexualizarea rămâne incompletă:
 Nanismul hipofizar pur
 La ambele sexe, la maturitate, se menţin caracterele scheletice juvenile.
 Nanicii hipofizari au tulburări de termoreglare, sudoraţie minimă, deoarece funcţionalitatea
glandelor sudoripare este
controlată de axa STH-IGF.
 Toleranţa la efort este scăzută,
 Fac uşor hipoglicemii, lipotimii.
 Apetitul este scăzut, capricios şi poate fi motiv iniţial pentru consult.
 Dezvoltarea psiho-intelectuală este normală, dar din cauza taliei mici ei devin complexaţi şi au
unele tulburări de
comportament. Trăsăturile de caracter pot fi marcate de negativizm, melancolie, izolare, inhibiţie.
 Nanismul hipofizar cu hipotiroidie
La trăsăturile generale ale nanismului hipofizar pur se asociază o serie de elemente semiologice
caracteristice insuficienţei
tiroidiene:
 Tegumentele sunt groase, reci, aspre, uscate, carotenodermie
 Ţesutul subcutanat este infiltrat de edemul mucos care modifică în special faciesul care devine
rotund, uşor umflat, cu
fantele palpebrale micşorate.
 Părul este lipsit de luciu, uscat, aspru.
 Unghiile sunt groase, mate, friabile.
 Sunt caracteristice bradicardia şi tranzitul intestinal încetinit.
  Dezvoltarea psiho-somatică este încetinită şi întârziată, acest fenomen fiind cu atât mai
pronunţat, cu cât insuficienţa
tiroidiană este mai intensă şi mai precoce.
 Nanismul hipofizar cu infantilism sexual
Particularităţile acestei forme de nanism asociat cu deficitul de gonadotropine se manifestă ca o
consecinţă a lipsei de
sexualizare.
La băiat
 organele genitale externe rămân infantile: penisul mic şi subţire, scrotul mic, nefaldurat şi
nepigmentat, testiculii şi
epididimul sunt mici, uneori criptorhidie uni- sau bilaterală.
 Pilozitatea pubo-axială şi facială nu se dezvoltă. Pilozitatea corporală este mult redusă.
 Vocea rămâne infantilă.
La fată
 labiile mari şi mici, tractul genital intern rămân nedezvoltate.
 Pilozitatea pubo-axială lipseşte,
 Sânii nu se dezvoltă, areolele sunt mici şi palide, mameloanele de asemenea mici şi
nereliefate, uneori invaginate.
 Amenorea este primară.
La ambele sexe se menţin caracterele scheletice juvenile şi se remarcă o tendinţă spre obezitate
moderată cu caracter ginoid.

3. Hipoglicemia si coma hipoglicemica- diagnostic si tratament de urgenta

Hipoglicemia este un sindrom clinic definit prin scăderea glucozei mai jos de 3,3-2,8 mmol/l și
poate induce semne și
simptome simpatoadrenergice și/sau neuroglicoproteice.
Coma hipoglicemică se întâlnește frecvent, glicemia < 2,2 mmol/l, cu instalare rapidă și este
precedată de prodroame:
- Astenie marcată;
- Foame imperioasă;
- Transpirații;
- Frisoane, hipotermie;
- Cefalee, tulburări psihice (anxietate, lipsa de concentrare, agresivitate, delir, tulburări de
comportament).
Diagnostic:
Se stabilește după măsurarea glicemiei (Glicemia < 2,8 mmol/l . În comă glicemia < 2,2 mmol/L)
și semne clinice:
Semne adrenergice (ca urmare a descărcării reacţionale de catecolamine)
- Stare de slăbiciune
- Transpiraţii reci
- Tahicardie
- Palpitaţii
- Tremurături
- Nervozitate, iritabilitate
- Furnicături in buze sau în degete
- Foame imperioasă
- Greţuri şi vărsături
Semne neuroglicopenice (dereglarea acută a aprovizionării energetice a SNC)
- Cefalee, apatie
- Tulburări vizuale
- Dificultăţi de concentrare şi vorbire
- Bradipsihie
- Tulburări de comportament (agresivitate, negativizm)
 - Confuzie, amnezie
- Convulsii
- Comă
Tratament
- Hipoglicemie uşoară (fără pierderea cunoştinţei): Administrare de glucide uşor asimilabile 1-
2Un de pâine (zahăr 4-5 bucăţi;
miere, dulceaţă 1-2 linguri, 200ml de suc dulce, 100ml apă dulce (cu 3 lingurițe de zahăr), 2-4
bomboane de ciocolată).
- Hipoglicemie moderată - se recomandă adăugător de administrat 1-2 Un de pâine (glucide greu
asimilabile) – pâine, terci.
- Hipoglicemie severă – Glucoză 40% - 20 – 100ml până la restabilirea cunoştinţei Glucagon 1,0
subcutan sau intramuscular Sol
Glucoza 5% - 10% intravenos (în cazul dacă nu se restabileşte cunoştinţa după administrarea
glucozei de 40%)

4. Feocromocitom- acuze, manifestari clinice, diagnostic

Tabloul clinic
Este urmarea excesului de catecolamine.
50% - Hipertensiune arterială paroxistică (paroxism catecolaminic)
Debut brutal, brusc, în plină sănătate aparentă
factori declanşatori - efort fizic, compresie abdominală, masă copioasă, medicamente, mişcări
bruşte ale corpului,
stres emoţional, micţiune, tuse, alimente etc; fără cauze aparente
Elemente asociate:
cefalee occipitală sau frontală foarte intensă
tahicardie, aritmii
transpiraţii abundente, profuze, generalizate
paloare a tegumentelor, eritem facial
tremor
anxietate marcată, senzaţie de moarte iminentă
durere toracică cu caracter anginos, dureri abdominale însoţite de vărsături
Diagnosticul
1. Demonstrarea hipersecreţiei de catecolamine
2. Identificarea localizării tumorii
Demonstrarea hipersecreţiei de catecolamine
Dozarea metaboliţilor urinari:
 Dozarea metanefrinelor urinare – test de screening.
 Dozarea acidului vanil-mandelic – valori peste dublul limitei superioare a normalului –
sugestive
pentru feocromocitom
 Testele de stimulare – nu sunt utilzate
 Testele de supresie – cu fentolamină – HTA permanentă
Probe dinamice –
 de stimulare cu histamină, i.v., 0,05 mg, sau tiramină, 1000 mkg, sau glucagon, 1 mg creşte
tensiunea arterială peste 3 min cu peste 50/30 mm Hg în cazul feocromocitomului, de aceea
sunt recomandate la tensiune arterială sub 150/100 mm Hg; -
 de inhibiţie cu tropafen sau phentolamină (regitină) i.v., câte 5 mg scade tensiunea arterială cu
peste 50/30 mm. Hg, de aceea se permite la o tensiune arterială peste 150/100 mm Hg.
Investigaţii instrumentale
Sunt bine venite:
 -ecografia, CT, RMN abdominale, adrenal-peliene, uneori toracice, confirmă prezenţa
feocromocitomului şi paragangliomul;
 pneumosuprarenografia, scintigrafia cu metaiodbenzilguanidină, arterio- şi venografia,
 fiind mai invazive, pot provoca crize catecolaminice, de aceea sunt recomandate mai
rar.

5. Caz clinic
Pacienta 36 ani acuza crestere progresiva in greutate-10kg in decurs de 1an, oboseala, pirdere
memoria, vb lenta, adancirea vocii, pielea uscata, constipatie, intoleranta la frig. Examenul fizic-
pusl 54, regulat, TA 110/60. Ea este moderat obeza, voreste lent, si are o fata edematiata, piele
palida, rece, uscata, ingrosata. Glanda tiroida usor marita in volul, ferma, mobile, nedureroasa, nu
este nodulara.

1. Diagnosticul Hipotiroidism- crestere in greutate, oboseala. La examenul obiectiv- piele

uscata, constipatie, intoleranta la frig, tulburari de memorie, coce groasa (process infiltrative)
2. Investigatii suplimentareT3 si T4 scad
TSH (creste primar, scade secundar)
Sutoanticorpi antitiroidieni
Anemie
Nivel seric crescut de cholesterol, triglyceride
Enzyme hepatice, musculare, ecg- bradicardie, amplitutdine mica
Ecoecg- sufuziuni pericardice, miocardiopatie infiltrative
Ecografie tiroidiana

3. Dd- boala Addison, tamponade cardiac, gusa netoxica, tulburari menstruale

4. Tartament- de subtitutie a hormonilor de sinteza0 Levotiroxina, Triiodtironina sau

combinatia. Doza depinde de severitatea deficitului hormonal, de varsta si in functie de
patologia asociata

Statusul metabolic- trebuie refacut treptat, progresiv

25 mg LT4 poate fi crescuta la 25_50 la intervat de 7-14 zile pana se atinge starea de
eutiroidie.

LT4 o singura doza pe zi-dimineata

Terapia de substitutie dureza toata viata, cu exceptia formelor tranzitorii