PDF Micro

MINISTERUL EDUCAŢIEI CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI
SPORTULUI
UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANŢA
FACULTATEA DE FARMACIE
Aleea Universităţii nr. 1, Campus, Corp B, Constanţa
TEL/FAX.: 0241-605050
E-mail: pharma-ovidius@univ-ovidius.ro
Web: http://www.pharmaovidius.ro
Departamentul de Ştiinte Farmaceutice pentru evaluarea acţiunii medicamentelor

Nr.inregistrare 20 / 29 decembrie 2011
TESTE GRILĂ PENTRU EXAMENUL LA DISCIPLINA

MICROBIOLOGIE, VIRUSOLOGIE, PARAZITOLOGIE
SPECIALIZAREA FARMACIE
Anul II, semestrul I
SESIUNEA DE IARNĂ
Director de Departament
Ş.L. Dr. HORAŢIU MIREŞAN
Şef Disciplină MICROBIOLOGIE, VIRUSOLOGIE,

PARAZITOLOGIE
Ş.L. Dr. RAMONA STOICESCU
Anul universitar 2011-2012

Tematica 1. Introducere în microbiologie, definiţie, istoric.
Microorganisme, clasificare şi nomenclatură.
Morfologie bacteriană. Structura celulei bacteriene (structuri interne,
structuri externe).
Complement simplu
1. Regnul Protista include urmatoarele cu o excepţie:
A. Bacteriile
B. Fungii
C. Algele
D. Protozoarele
E. Helminţii
2. Virusurile au dimensiuni de:

A. 0,02 – 0,3 µm
B. 1-5 µm
C. 3-10 µm
D. 15-25 µm
E. 5nm
3. Agenţii patogeni cu cele mai mici dimensiuni sunt:

A. Virusurile
B. Bacteriile
C. Prionii
D. Fungii
E. Helminţii
4. Nucleul de tip procariot apare la:

A. Virusuri
B. Bacterii
C. Fungi
D. Prioni
E. Protozoare
5. Levurile se înmulţesc prin:

A. Replicare binară
B. Înmugurire
C. Mitoză
D. Cicluri de viaţă complexe
E. Încorporare de proteina prionică nouă
6. Înmulţirea prin replicare binară este caracteristică:

A. Virusurilor
B. Bacteriilor
C. Fungilor
D. Protozoarelor
E. Helminţilor
7. Înmulţirea prin încorporare de proteina prionică nouă este caracteristică:

A. Virusurilor
B. Bacteriilor
C. Prionilor
D. Protozoarelor
E. Helminţilor
8. Înmulţirea prin înmugurire este caracteristică:

A. Virusurilor
B. Bacteriilor
C. Levurilor
D. Protozoarelor
E. Helminţilor
9. Structura suprafeţei externe a virusurilor este:

A. Capsida proteică, anvelopa lipoproteica
B. Perete rigid ce conţine peptidoglican
C. Perete rigid ce contine chitină
D. Membrana flexibilă
E. Nu au inveliş exterior
10. La exterior au membrana flexibilă:

A. Virusurile
B. Bacteriile
C. Levurile
D. Protozoarele
E. Prionii
11. Perete rigid ce conţine chitină au:

A. Virusurile
B. Bacteriile
C. Fungii
D. Protozoarele
E. Prionii
12. Perete rigid ce conţine peptidoglican au:

A. Virusurile
B. Bacteriile
C. Levurile
D. Protozoarele
E. Prionii
13. Capsida proteică, anvelopa lipoproteică au:

A. Virusurile
B. Bacteriile
C. Levurile
D. Protozoarele
E. Prionii
14. Nu au înveliş exterior:

A. Virusurile
B. Bacteriile
C. Levurile
D. Protozoarele
E. Prionii
15. Microorganismele lipsite de metabolism propriu sunt:

A. Virusurile
B. Bacteriile
C. Fungii
D. Protozoarele
E. Helminţii
16. Microorganisme unicelulare de tip procariot sunt:

A. Virusurile
B. Bacteriile
C. Fungii
D. Protozoarele
E. Helminţii
17. Se vizulizează numai la microscopul electronic:

A. Virusurile
B. Bacteriile
C. Fungii
D. Protozoarele
E. Helminţii
18. Sunt paraziţi intracelulari obligatorii:

A. Virusurile
B. Bacteriile
C. Fungii
D. Protozoarele
E. Helminţii
19. Urmatoarele afirmaţii sunt adevărate cu o excepţie:

A. Fungii sunt microorganisme unicelular de tip eucariot
B. Bacteriile sunt microorganisme unicelulare, celule de tip procariot
C. Protozoarele sunt microorganisme monocelulare, celule de tip eucariot
D. Virusurile conţin numai ARN
E. Prionii sunt proteine infecţioase
20. Următoarele afirmaţii sunt adevărate cu o excepţie:

A. Fungii sunt microorganisme unicelular de tip procariot
B. Bacteriile sunt microorganisme unicelulare, celule de tip procariot
D. Virusurile contin ARN sau ADN
21. Urmatoarele afirmaţii sunt adevarate cu o excepţie:

A. Fungii sunt microorganisme unicelular de tip eucariot
B. Bacteriile sunt microorganisme unicelulare, celule de tip eucariot
D. Virusurile contin ARN sau ADN
22. Unitatea taxonomică fundamentală este:

A. Specia
B. Familia
C. Ordinul
D. Clasa
E. Genul
23. Speciile care au aparut din evoluţia unui strămoş comun formează:
A. Specia
B. Familia
C. Ordinul
D. Clasa
E. Genul
24. Bacteriile din aceeaşi specie, izolate într-un anumit moment dintr-un anumit produs patologic
reprezintă:
A. Biotipul
B. Tulpina
C. Colonia
D. Lizotipul
E. Clona
25. Bacteriile aceleiaşi specii care au crescut în acelaşi loc pe o placa cu mediu solid de cultura,
dintr-un număr foarte redus de bacterii, numite unităţi formatoare de colonii CFU reprezintă:
A. Tulpina
B. Colonia
C. Clona
D. Serotipul
E. Biotipul
26. Populaţia de bacterii care au rezultat din diviziunea unei singure celule reprezintă:
A. Tulpina
B. Colonia
C. Clona
D. Serotipul
E. Biotipul
27. Formatiuni structurale bacteriene obligatorii sunt urmatoarele cu o excepţie:

A. Capsula
B. Nucleul
C. Citoplasma
D. Membrana citoplasmatică
E. Peretele celular
28. Formaţiuni structurale facultative sunt următoarele cu excepţie:

A. Cilii
B. Sporul
C. Capsula
D. Pilii
E. Membrana citoplasmatică
29. Următoarele afirmaţii sunt adevărate cu o excepţie:

A. Peretele celular la bacteriile Gram negative este mai subţire (3-8 nm) dar este mai complex
din punct de vedere structural
B. Peretele celular al bacteriilor Gram negative este acoperit de o structură complexă numită
membrana externă
C. Membrana externă este alcătuită din lipoproteine şi lipopolizaharide ataşate de
peptidoglican
D. Peretele celular la bacteriile Gram negative este uniform, cu pori mici, are o grosime de 15-
50 nm, fiind constituit din peptidoglicani 40-80% şi componente minore
E. Peretele celular la bacteriile Gram negative conţine mult mai puţin peptidoglican şi nu
conţine acizi teichoici
30. Alegeţi răspunsul incorect:

A. Bacteriile sunt organisme monocelulare
B. În funcţie de morfologie bacteriile se clasifică în coci, bacili şi organisme spiralate
C. Structurile obligatorii ale bacteriilor sunt structurile externe
D. Structurile obligatorii ale bacteriilor sunt structurile interne
E. Bacteriile au un singur cromozom
31. Alegeţi răspunsul corect referitor la celula eucariotă:

A. Are nucleul delimitat de o membrană nucleară
B. Are nucleul nedelimitat de membrană nucleară
C. Are nucleul format dintr-un singur cromozom
D. Are un perete celular
E. Prezintă anumite granulaţii de depozit
32. Alegeţi răspunsul corect referitor la celula procariotă:

A. Are nucleul nedelimitat de membrană nucleară
B. Nucleul este delimitat de membrană nucleară
C. Citoplasma prezintă organite celulare
D. Citoplasma prezintă aparat Golgi
E. Citoplasma prezintă mitocondrii
33. Structura internă a bacteriilor cuprinde:

A. Nucleu
B. Capsulă
C. Cili
D. Spor
E. Flageli
34. Structura externă cuprinde:

A. Nucleu
B. Citoplasma
C. Pili
D. Perete celular
E. Ribozomi
35. În natură bacteriile se găsesc:

A. Numai sub formă de spori
B. Numai sub formă de celule vegetative
C. Unele numai sub formă de celule vegetative, altele alternativ, când sub formă vegetativă,
când sub formă de spori
D. Numai sub formă de rezistenţă
E. Nici un răspuns nu este adevărat
36. Peretele celular bacterian:

A. Conţine polizaharide
B. Conţine peptidoglican
C. Are o structură polipeptidică
D. Conţine acid hialuronic
E. Este reprezentat de glicocalix
37. Din structura externă fac parte următoarele structuri cu o excepţie:

A. Capsula
B. Pilii
C. Cilii
D. Sporul
E. Nucleul
38. Din structura internă fac parte următoarele structuri cu excepţia:
A. Nucleul
B. Citoplasma
C. Sporul
D. Peretele celular
E. Ribozomii
39. Alegeţi răspunsul fals:

A. Nucleoidul conţine ADN
B. Peretele celular conţine peptidoglican
C. Citoplasma conţine apă, molecule organice şi anorganice
D. Nucleul face parte din structura internă a bacteriei
E. Structura celulei bacteriene este studiată macroscopic
40. Următoarele bacterii sunt Gram pozitive cu excepţia:

A. Staphylococcus aureus
B. Streptococcus pneumoniae
C. Streptococcus pyogenes
D. Neisseria meningitidis
E. Streptococcus agalactiae
41. Nucleoidul bacterian are următoarele caracteristici:

A. Prezintă membrană nucleară
B. Conferă caracterul de celulă diploidă, bacteriei
C. Este format dintr-un singur cromozom
D. Cromozomul are formă lineară
E. Are o lungime de 2-4 mm
42. Ce studiază microbiologia?

A. Este o ramură a biologiei, care studiază fenomenele şi legile eredităţii
B. Este o ramură a biologiei, care studiază bacteriile
C. Este ştiinţa care studiază organismele cu dimensiuni microscopice, de ordinul
micrometrilor (10-6) şi nanometrilor (10-9).
D. Este ştiinţa care studiază organismele cu dimensiuni microscopice, de ordinul nanometrilor
(10-9) şi picometrilor (10-9).
E. Este ştiinţa care studiază organismele cu dimensiuni microscopice, de ordinul nanometrilor
(10-6) şi micrometrilor (10-9).
43. Regnurile lumii vii sunt:

A. Regnul animal şi regnul vegetal
B. Regnul Monera, Protista, Metaphyta, Animalia
C. Regnul animal, regnul procariote, regnul eucariote
D. Regnul animal, vegetal şi regnul Protista (alge, fungi, protozoare, bacterii)
E. Regnul animal şi regnul Protista (alge, fungi, protozoare, bacterii)
44. În patologia umană sunt implicaţi diferiţi agenţi infecţioşi care aparţin următoarelor regnuri:
A. Regnul animal şi regnul vegetal
B. Regnul Animalia şi regnul Protista
C. Regnul procariote şi regnul vegetal
D. Regnul animal, regnul vegetal şi regnul Protista
E. Regnul Monera, regnul Animalia şi regnul Plantae
45. Protozoarele şi Helminţii implicaţi în patologia umană sunt studiaţi în cadrul:

A. Micologiei
B. Parazitologiei
C. Bacteriologiei
D. Taxonomiei
E. Virusologiei
46. Unul dintre fondatorii microbiologiei este:

A. F. Galton
B. J. Lejeune
C. Carl Linné
D. Gregor Mendel
E. Louis Pasteur
47. Identificaţi corespondenţa corectă:

A. Virusuri- microorganisme eucariote
B. Fungi- celule eucariote
C. Prioni- celule procariote
D. Bacterii- celule eucariote
E. Helminţi- celule procariote
48. Virusurile sunt microorganisme:

A. Unicelulare
B. Multicelulare
C. Acelulare
D. Procariote
E. Eucariote
49. Bacteriologia studiază microorganisme:

A. Eucariote
B. Procariote
C. Acelulare
D. Unicelulare cu membrană nucleară
E. De dimensiuni nanometrice
50. Helminţii sunt organisme:

A. Unicelulare
B. Procariote
C. Acelulare
D. Multicelulare
E. De dimensiuni nanometrice
51. Bacteriile sunt:

A. Protiste superioare
B. Protiste inferioare
C. Eucariote
D. Acelulare
E. Protozoare
52. Identificaţi corespondenţa greşită între forma fundamentală a bacteriilor si denumirea lor:
A. Formă sferică – coci
B. Formă spiralată –spirili
C. Formă sferică cu dispoziţie în lanţuri- streptococi
D. Formă de bastonaş – stafilococi
E. Formă spiralată cu o singură tură de spire – vibrioni
53. Bacteriile sub formă de bacili sunt

A. Sferice
B. Spiralate
C. Cu formă de bob de cafea
D. Cu formă de bastonaş
E. Cu formă de virgulă
54. În funcţie de dispoziţia lor cocii pot fi grupaţi:

A. În ciorchine – streptobacili
B. În diplo- vibrioni
C. În lanţ- stafilococi
D. În spirale –cocobacili
E. În ciorchine - stafilococi
55. Bacilii sporulaţi din genul Clostridium au formă de:

A. „ pişcot”
B. „bob de cafea”
C. „racheta”
D. „virgulă”
E. „litere chinezeşti”
56. Bacteriile care produc holera au o formă aparte de :

A. Vibrioni
B. Diplobacili
C. Streptococi
D. Stafilococi
E. Bacili cu capete drepte
57. Bacteriile din sp. Actinomyces sunt:

A. Coci cu aspect de bastonaşe
B. Bacili foarte lungi cu aspect de ramificaţii
C. Spirochete
D. Stafilococi dispuşi în diplo
E. Streptobacili
58. Cocii au diametrul de aproximativ:

A. 0,6-1 nm
B. 0,6-1 μm
C. 2 – 5 nm
D. 2 – 5 μm
E. 0,6-1 mm
59. Bacillus anthracis este o bacterie:

A. Sub formă de bastonaş cu capetele drepte
B. Sub formă de bastonaş cu capetele rotunjite
C. Cu aspect de litere chinezeşti
D. Grupată în ciorchine
E. Sub formă de bastonaş cu aspect de rachetă
60. Bacteriile cu mai multe ture de spire pot fi

A. Spirochete fixe, în general saprofite, cu perete rigid
B. Spirili adevăraţi, în general patogeni
C. Spirili adevăraţi, saprofiţi, cu perete rigid
D. Spirili falşi
E. Spirochete saprofite, cum ar fi Treponema pallidum
61. Cocii care în urma diviziunii celulare se grupează în lanţuri sunt:

A. Gonococii
B. Meningococii
C. Stafilococii
D. Gonococii
E. Streptococii
62. Cocii care în urma diviziunii celulare se grupează în ciorchine sunt:

A. Stafilococii
B. Pneumococii
C. Streptococii
D. Meningococii
E. Gonococii
63. Mycoplasmele sunt bacterii care:

A. Au perete celular
B. Au membrana nucleară
C. Nu au perete celular
D. Nu au ADN
E. Foarte rezistente
64. Ribozomii au rol în:

A. Fagocitoză
B. Diapedeză
C. Sinteză proteică
D. Sinteză lipidică
E. Fenomenul de germinare
65. Formele „L” sunt celule bacteriene deformate sub acţiunea:

A. Factorilor de mediu
B. Macrofagelor
C. Antibiogramei
D. Anticorpilor
E. Antibioticelor
66. Bacteriile au informaţia genetică:

A. Sub formă de ADN ribozomal
B. În nucleul celular
C. Sub formă de cromatină condensată în cromozomi, în timpul diviziunii celulare
D. Într-o moleculă de ADN circular
E. Într-un nucleoid al cărui perete nuclear nu delimitează informaţia genetică de restul
citoplasmei
67. În citoplasma celulei bacteriene se găsesc următoarele organite:

A. Lizozomi
B. Ribozomi
C. Mitocondrii
D. Plastide
E. Aparatul Golgi
68. Bacteriile cu mai multe ture de spire, saprofite, sunt:

A. Spirochetele
B. Vibrionii
C. Spirilii
D. Treponema pallidum
E. Vibrio cholerae
69. Peretele celular se găseşte la toate bacteriile cu excepţia:

A. Streptococilor
B. Stafilococilor
C. Mycoplasmelor
D. Bacillus anthracis
E. Treponema pallidum
70. Diviziunea celulară la bacterii este:
A. Prin meioză
B. Prin mitoza
C. Prin sciziparitate
D. Prin apoptoză
E. Prin germinare
71. Celula eucariotă cuprinde următoarele formaţiuni cu excepţia:

A. Peretului celular
B. Ribozomilor
C. Mitocondriilor
D. Nucleului
E. Porilor nucleari
72. Celula bacteriană cuprinde următoarele formaţiuni structurale obligatorii:

A. Nucleoid, citoplasma, capsula
B. Membrana citoplasmatică, nucleu, citoplasma, perete celular
C. Cili, fimbri, capsula, citoplasma, capsula, nucleoid
D. Membrană citoplasmatică, citoplasma, perete celular, nucleoid
E. Citoplasma, capsula, nucleoid, flageli
73. Celula bacteriană cuprinde următoarele formaţiuni structurale facultative:

A. Cili, fimbri, capsulă, spor
B. Flageli, pili, nucleoid, perete celular
C. Capsulă, spor, perete celular
D. Membrană citoplasmatică, citoplasmă, perete celular, nucleoid
E. Nucleoid, capsulă, flageli, spor, pili
74. Identificaţi ordinea corectă a formaţiunilor celulei bacteriene de la exterior către interior:
A. Nucleoid, citoplasmă cu ribozomi, membrana celulară, perete celular
B. Nucleoid, ribozomi, citoplasmă, membrana celulară, capsulă, perete celular
C. Perete celular, capsulă, citoplasma, nucleoid
D. Capsulă, perete celular, membrană plasmatică, citoplasmă cu ribozomi, nucleoid
E. Perete celular, capsulă, membrană plasmatică, citoplasmă cu ribozomi, nucleoid
75. Identificaţi ordinea corectă a formaţiunilor obligatorii ale celulei bacteriene de la interior
către exterior:
A. Nucleoid, citoplasmă, membrană celulară, perete celular, capsulă
B. Capsulă, perete celular, membrană celulară, citoplasmă, nucleoid
C. Nucleu, citoplasmă, membrană citoplasmatică, perete celular
D. Perete celular, membrană citoplasmatică, citoplasmă, nucleoid
E. Nucleoid, citoplasmă cu ribozomi, membrană plasmatică, perete celular
76. Informaţia genetică bacteriană poate fi reprezentată de:

A. ADN mitocondrial
B. Plasmide
C. Ribozomi
D. ARN bacterian
E. ADN capsular
77. Plasmidele sunt formaţiuni bacteriene care codifică următoarele caractere de patogenitate cu
excepţia:
A. Eliberarea de substanţe cu potenţial toxic pentru alte bacterii, cunoscute sub denumirea de
bacteriogene
B. Rezistenţa la Penicilina
C. Sinteza de exotoxine
D. Eliberarea de substanţe cu potenţial toxic pentru alte bacterii, cunoscute sub denumirea de
bacteriocine
E. Rezistenţa la antibiotice
78. În citoplasma bacteriană are loc sinteza proteică care cuprinde următoarele etape:
A. Informaţia genetică este copiată de către ARNm în nucleol, aminoacizii sunt aduşi la nivel
ribozomal de către ARNt şi are loc obţinerea moleculei proteice structurale sau funcţionale
la nivelul unităţilor ribozomale
B. Sintezele proteice sunt codificate de către ADN-ul bacterian, iar informaţia este copiată pe
ARNt, iar intracitoplasmatic ARNm, aduce la nivel ribozomal aminoacizii corespunzători
secvenţei codate şi ARNr participă la sinteza moleculei proteice
C. Informaţia genetică este copiată de către ADN-ul bacterian pe ARN-ul de transport, ARN-
ul mesager aduce la nivel ribozomal aminoacizii corespunzatori secvenţei codate şi ARNul
ribozomal participă la sinteza moleculei proteice
D. Sintezele proteice sunt codificate de către ADN-ul bacterian, iar informaţia este copiată pe
ARNm; intracitoplasmatic ARNt aduce la nivelul unităţilor ribozomale aminoacizii
corespunzători secvenţei codate şi ARNr participă la sinteza moleculei proteice
E. Sintezele proteice sunt codificate de către ARN-ul bacterian, iar informaţia este copiată pe
ARNt; intracitoplasmatic ARNr aduce la nivel ribozomal aminoacizii corespunzători
secvenţei codate şi ARNt participă la sinteza moleculei proteice
79. Celula bacteriană poate avea şi alte structuri citoplasmatice pe lângă ribozomi şi moleculele
de ARN. Aceste structuri sunt:
A. Incluzii cu metafosfati- corpusculii metacromatici Babes-Morgan la Enterobacterii
B. Incluzii cu material de rezervă pentru metabolismul celular- incluzii cu glicogen la bacilul
difteric
C. Incluzii cu metafosfati- corpusculii metacromatici Babes-Ernst la Enterobacterii
D. Incluzii citoplasmatice cu rol în metabolismul celular – incluzii cu glicogen la bacilul
difteric
E. Incluzii cu material de rezervă pentru metabolismul celular- incluzii cu glicogen la
Enterobacterii

A. Spirilii adevăraţi
B. Spirochetele
C. Cu perete flexibil
D. Mobile
81. Care dintre urmatoarele afirmatii este adevarată?

A. Moleculele de ARN pot indeplini funcţia de ARN de transport (ARNt) folosit ca moleculă
adaptor pentru sinteza proteinelor
B. La nivelul unităţilor ribozomale are loc biosinteza proteică
C. Unele molecule de ARN pot indeplini functia de ARN mesager (ARNm)
D. Toate afirmatiile anterioare sunt adevarate
E. Toate afirmatiile sunt false
82. Rolurile membranei citoplasmatice bateriene sunt următoarele cu o excepţie:

A. Barieră osmotică
B. Sinteza peretului celular
C. Sinteza proteică
D. Formarea septului de diviziune
E. Generarea energiei celulare
83. Peretele celular al bacteriilor prezintă următoarele funcţii cu excepţia:

A. Participă la diviziunea celulară
B. Este sediul receptorilor pentru bacteriofagi si bacteriocine
C. Prezintă structura antigenică de suprafaţă
D. Este structura ţintă pentru lizozim şi antibiotice
E. Prezintă plasmide
84. Identificaţi corespondenţa corectă între proprietatea specifică a peretelui celular si tipul de
bacterie la care se regăseşte:
A. Bacteriile Gram negative au peretele celular de o grosime de 15-20 nm
B. Bacteriile Gram negative au peretele celular constituit din mai multe straturi de
peptidoglicani
C. Bacteriile Gram pozitive au un strat polizaharidic în peretele celular care reprezintă
endotoxina acestor bacterii
D. Bacteriile Gram negative prezintă la periferia membranei citoplasmatice o zonă
periplasmică, la nivelul căreia se află peptidoglicanul
E. Bacteriile Gram pozitive prezintă au peretele celular de o grosime de 15-20 mm
85. Peretele celular al bacteriilor Gram negative este:

A. Cu o grosime de 15-20 nm
B. Alcătuit dintr-o zonă periplasmică, la nivelul căreia se află peptidoglicanul
C. Alcătuit dintr-o zonă periplasmică care este mărginită la exterior de citoplasmă
D. Cu o grosime mai mare decât a bacteriilor Gram pozitive
E. Alcătuit din mai multe straturi suprapuse de peptidoglicani
86. Bacteriile Gram pozitive, în urma coloraţiei Gram, se prezintă pe frotiu de culoare:
A. Verde
B. Roşu
C. Negru
D. Galben
E. Violet
87. Bacteriile Gram negative, în urma coloraţiei Gram, se prezintă pe frotiu de culoare:
A. Galben
B. Verde
C. Roşu
D. Violet
E. Negru
88. Următoarele afirmaţii referitoare la cili sunt adevărate cu excepţia:

A. Sunt formaţiuni apendiculare de natura proteică
B. Au rol în propulsarea celulei spre sursa de hrană
C. Conferă celulei bacteriene un important factor de patogenitate
D. Sunt formaţiuni facultative ale celulei bacteriene
E. Sunt formaţiuni specifice bacteriilor fixe
89. Identificaţi corespondenţa adevărată între numărul cililor unei celule bacteriene şi denumirea
tipului de cili:
A. Bacterii peritriche – au cili multipli (mănunchi) la unul dintre polii celulei
B. Bacterii atriche – au căte un cil la ambii poli ai celulei
C. Bacterii monotriche – bacterii fără cili
D. Bacterii amfitriche – au căte un cil la ambii poli celulari
E. Bacterii lofotriche – au cili multipli în jurul celulei bacteriene
90. Flagelii conferă un important factor de patogenitate la bacterii datorită:

A. Proteinelor ciliare, care sunt antigenice (antigenul H-flagelar), fiind capabile să determine
sinteza de anticorpi specifici
B. Rolului pe care îl au în propulsarea celulei spre sursa de hrană
C. Rolului pe care îl au în transmiterea informaţiei genetice
D. Procesului de conjugare sexuală
E. Faptului ca reprezintă forma de rezistenţă a bacteriilor
91. Identificaţi raspunsul greşit referitor la caracterizarea fimbriilor:

A. Pot exista atât la bacteriile mobile cât şi la bacteriile fixe
B. Reprezintă factori de patogenitate
C. Sunt structuri multiple, scurte
D. Au rol în locomoţie
E. Sunt structuri drepte, filamentoase, rigide
92. Identificaţi răspunsul greşit referitor la caracterizarea pililor:

A. Sunt structuri multiple, filamentoase, rigide fara rol in locomoţie
B. Pot fi de două feluri: pili comuni (sexuali) sau de conjugare (somatici)
C. Sunt în general dispuşi la suprafaţa celulei
D. Apar mai ales la bacteriile Gram negative
E. Au origine proteică (piline) cu funcţie antigenică
93. Pilii somatici sunt codificaţi cromozomial şi au rol în:

A. Aderarea la structurile celulare ţintă
B. Transferul de material genetic
C. Crearea unui canal de conjugare
D. Sinteza proteică pentru celula bacteriană
E. Formarea fusului de diviziune
94. Cu ajutorul pililor sexuali unele bacterii pot:

A. Să sintetizeze incluzii cu material de rezervă pentru metabolismul bacterian
B. Să manifeste rezistenţă faţă de anumite antibiotice, faţă de care erau sensibile înaintea
fenomenului de conjugare
C. Să transfere material genetic cromozomial între perechi de celule
D. Să manifeste mobilitate
E. Să adere la structurile celulare ţintă
95. Capsula este o structură a celulei bacteriene care prezintă următoarele caracteristici cu
excepţia:
A. Este învelişul extern al unor bacterii
B. Este vizibilă la microscopul optic (capsula adevărată)
C. Poate fi capsula flexibila - glicocalix ( o masă de fibre polipeptidice întretăiate)
D. Glicocalixul inhibă activitatea bactericidă a sistemului complement
E. Capsula flexibilă nu se evidenţiază microscopic
96. Capsula se prezintă la microscopul optic ca:

A. Filamente mici negre în interiorul celulei
B. Un strat polipeptidic care înveleşte celula
C. O sferă colorată în interiorul celulei
D. Un halou necolorat în jurul celulei
E. O masă de substanţă uniform dispusă în citoplasmă
97. Capsula este prezentă la următoarele bacterii cu excepţia:

A. Streptococcus pneumoniae
B. Haemophillus influenzae
C. Clostridium perfringens
E. Staphilococcus aureus
98. Structura facultativă a bacteriilor, capsula, prezintă următoarele funcţii cu excepţia:

A. Inhibă activitatea bactericidă a sistemului complement şi a altor factori serici
B. Are funcţie antifagocitară importantă
C. Formarea capsulei are loc în afara organismului animalelor receptive
D. Asigură rezistenţa celulei bacteriene la acţiunea factorilor fizici si chimici
E. Este antigenică (antigenul K-capsular)
99. Forma de rezistenţă a bacteriilor la condiţiile nefavorabile din mediu este reprezentată de:
A. Capsulă
B. Spor
C. Pili
D. Forma vegetativă
E. Cili
100. Învelişul extern al unor bacterii, capsula, poate fi de mai multe feluri:
A. Microcapsulă – care poate fi evidenţiată la microscopul optic
B. Capsulă adevărată – care nu poate fi evidenţiată microscopic
C. Capsulă flexibilă – care difuzează în mediu si poate fi evidenţiată la microscopul electronic
D. Microcapsulă – care nu poate fi evidenţiată microscopic
E. Capsulă adevărată – care poate fi evidenţiată la microscopul optic
101. Sporul bacterian prezintă următoarele caracteristici cu excepţia:

A. Este forma de rezistenţă a bacteriilor
B. Reprezintă o proprietate de specie utilă în identificarea bacteriilor
C. Sintetizeaza proteine
D. În condiţii prielnice, poate reveni la forma vegetativă prin fenomenul de germinare
E. La microscopul electronic se poate evidenţia cortexul care determina rezistenţa la căldură şi
la menţinerea deshidratării
102. În patologia umană sunt implicate următoarele genuri bacteriene sporulate:

A. Genul Staphylococcus
B. Genul Neisseria
C. Genul Streptococcus
D. Genul Clostridium
E. Genul Corynebacterium

A. Genul Bacillus
B. Genul Vibrio
C. Genul Streptococcus
D. Genul Escherichia
E. Genul Corynebacterium
104. Identificaţi corespondenţa corectă între modificarea formei celulei sporulate faţă de celula
bacteriană şi bacteria la care se întâlneşte:
A. Aşezare terminală- Bacillus anthracis
B. Aşezare centrală – Clostridium tetani
C. Aşezare subterminală – Bacillus cereus
D. Aşezare centrală – Bacillus cereus
E. Aşezare subterminală- Clostridium tetani
Complement multiplu
1. În regnul Protista intră următoarele:

A. Fungii
B. Bacteriile
C. Virusurile
D. Helminţii
E. Protozoarele
2. Care din urmatoarele organisme importante din punct de vedere medical au organizare
celulară:
A. Virusurile
B. Bacteriile
C. Fungii
D. Protozoarele
E. Prionii
3. Nucleu de tip eucariot au:

A. Virusurile
B. Bacteriile
C. Fungii
D. Protozoarele
E. Helminţii
4. Nu au nucleu:
A. Virusurile
B. Bacteriile
C. Prionii
D. Protozoarele
E. Levurile
5. Mitocondriile sunt prezente la:

A. Virusuri
B. Bacterii
C. Fungi
D. Protozoare
E. Helminţi
6. Care sunt asocierile adevărate referitoare la replicare:

A. Bacteriile - replicare binară
B. Levuri – mitoză
C. Mucegaiuri – înmugurire
D. Helminţii - cicluri de viaţă complexe
E. Bacteriile – încorporare de proteine
7. Care sunt asocierile adevărate referitoare la structura suprafeţei externe:

A. Virusurile - capsida proteică, anvelopa lipoproteică
B. Bacteriile - perete rigid ce contine chitina
C. Fungii - perete rigid ce conţine peptidoglican
D. Protozoarele - membrană flexibila
E. Fungii - perete rigid ce conţine chitina
8. Care sunt asocierile false referitoare la structura suprafeţei externe:

A. Fungii - capsida proteică, anvelopa lipoproteica
B. Bacteriile - perete rigid ce contine chitina
C. Bacteriile - perete rigid ce contine peptidoglican
D. Protozoarele - membrana flexibila
E. Fungii - perete rigid ce contine chitina
9. Care sunt afirmaţiile false:

A. Bacteriile sunt microorganisme unicelulare, celule de tip procariot, cu organizare
primitivă
B. Protozoarele sunt microorganisme monocelulare, celule de tip eucariot, cu organizare
superioara
C. Fungii sunt microorganisme unicelular de tip procariot
D. Bacteriile se vizualizeaza numai la microscopul electronic
E. Virusurile sunt particule lipsite de metabolism propriu
10. Care sunt afirmaţiile adevarate:

A. Bacteriile sunt microorganisme unicelulare, celule de tip procariot, cu organizare
primitivă
B. Protozoarele sunt microorganisme monocelulare, celule de tip eucariot, cu organizare
superioară
C. Fungii sunt microorganisme unicelular de tip eucariot
D. Virusurile se vizualizează numai la microscopul electronic
E. Bacteriile sunt particule lipsite de metabolism propriu, fiind paraziţi intracelulari
obligatorii
11. Care sunt asocierile adevarate:

A. Celula eucariotă - nucleu tipic cu membrana nucleară şi mai mulţi cromozomi, alcătuiţi
din ADN
B. Celula procariotă - nucleoid, fara membrană nucleară, constituit dintr-o moleculă
circulară de ADN ce formează un singur cromozom
C. Celula eucariotă – ribozomi tip 80S
D. Celula eucariotă - nucleoid, fara membrană nucleară, constituit dintr-o molecula
circulară de ADN ce formează un singur cromozom
E. Celula eucariotă – organite celulare absente
12. Care sunt asocierile false:
A. Celule procariote - mitocondrii, lizozomi, reticul endoplasmic, aparat Golgi
B. Celule animale - perete celular
C. Celule eucariote – endocitoza
D. Celule procariote – diviziune directă
E. Celule eucariote – ribozomi de tip 80S
13. Care sunt caracteristicile celulelor eucariote:

A. Endocitoza
B. Capacitatea de diferenţiere
C. Capacitatea de a forma organisme multicelulare
D. Diviziunea binară
E. Mitoza
14. Care nu sunt caracteristicile celulelor procariote:

A. Endocitoza
B. Organitele celulare
C. Lipsa capacităţii de diferenţiere
D. Nu formează organisme multicelulare
E. Diviziunea binară
15. Care sunt caracteristicile comune celulelor eucariote şi procariote:

A. Mecanismele de sinteză a proteinelor
B. Structura şi funcţia membranei citoplasmatice
C. Informaţia codificată în ARN
D. Informaţia codificată în ADN
E. Capacitatea de diferenţiere
16. Rangurile taxonomice superioare genului sunt:

A. Specia
B. Familia
C. Biotipul
D. Ordinul
E. Clasa
17. Care sunt asocierile false:

A. Specia - unitatea taxonomică fundamentală
B. Familia - speciile care au aparut din evoluţia unui strămoş comun
C. Genul - speciile care au aparut din evoluţia unui strămoş comun
D. Tulpina - bacterii din aceeaşi specie, izolată intr-un anumit moment dintr-un anumit
produs patologic
E. Clona - unitatea taxonomică fundamentală
18. Care sunt asocierile adevărate:

A. Genul - speciile care au aparut din evoluţia unui strămoş comun
B. Serotipul - bacterii din aceeaşi specie, izolată intr-un anumit moment dintr-un anumit
produs patologic
C. Lizotipul - bacterii din aceeaşi specie, divizate pe baza sensibilităţii fagice
D. Biotipul - bacterii din aceeaşi specie, divizate pe baza caracteristicilor biochimice
E. Colonia - populaţie de bacterii care au rezultat din diviziunea unei singure celule
19. Ce caractere bacteriene se studiaza la microscopul optic:

A. Coloraţia
B. Forma
C. Dispoziţia
D. Caracteristicile biochimice
E. Tipul coloniilor
20. Au forma sferică, de coci urmatoarele bacterii:

A. Staphylococcus
B. Streptococcus pneumoniae
C. Neisseria
D. Corynebacterium
E. Mycobacterium
21. Care sunt asocierile corecte:

A. Stafilococ – forma perfect sferica
B. Pneumococ – reniform
C. Meningococul – forma ovoidală cu capete ascuţite reniform
D. Streptococul – drept sau uşor încurbat
E. Gonococul – bob de cafea
22. Care sunt dispunerile caracteristice ale cocilor:

A. Pneumococii – perechi
B. Stafilococii - lanţuri
C. Streptococii – ciorchini
D. Meningococii – lanţuri
E. Gonococii – perechi
23. Dispunere caracteristică în perechi au:

A. Stafilococii
B. Meningococii
C. Pneumococii
D. Gonococii
E. Streptococii
24. Nu au dispunere în lanţuri:

A. Stafilococii
B. Meningococii
C. Pneumococii
D. Gonococii
E. Streptococii
25. Au formă de bacili:

A. Corynebacterium
B. Mycobacterium
C. Neisseria meningitidis
D. Actinomyces spp
E. Anthracis

A. Anthracis – bacili cu capete drepte
B. Vibrio cholerae - bacili scurţi sub forma de virgulă
C. Corynebacterium - aspect de ramificaţii a unor bacili foarte lungi
D. Mycobacterium – corzi
E. Actinomyces - sub forma literelor chinezeşti
27. Sunt bacterii cu forma spiralată:

A. Treponema
B. Leptospira
C. Neisseria
D. Vibrio
E. Mycobacterium
28. Intra în categoria cocobacili:

A. Bordetella
B. Brucella
C. Treponema
D. Leptospira
E. Corynebacterium
29. Care sunt afirmaţiile adevărate:

A. Actinomicetele sunt bacterii care formează filamente lungi care se aseamănă cu hifele
sau fungii
B. Mycoplasmele nu au perete celular
C. Mycoplasmele au o membrana foarte rigida si o structura diferită de a bacteriilor
D. Formele L apar in conditii favorabile de creştere
E. Formele L se formează sub acţiunea anumitor antibiotice asupra peretelui celular
bacterian
30. Care sunt afirmaţiile false:

A. Formele L nu au perete celular
B. Mycoplasmele sunt forme modificate ale bacteriilor ca o consecinţă a condiţiilor
nefavorabile de creştere
C. Actinomicetele prezintă o mare fragilitate
D. Formele L sunt bacterii cu perete incomplet
E. Mycoplasmele au structura asemănătoare cu a celorlalte bacterii
31. Care sunt formaţiunile structurale bacteriene obligatorii:
A. Nucleoidul
B. Flagelii
C. Citoplasma
D. Peretele celular
E. Sporul
32. Care sunt formaţiunile structurale bacteriene facultative:

A. Cilii
B. Pilii
C. Sporul
D. Peretele celular
E. Capsula
33. Peretele celular la bacteriile Gram pozitive:

A. Este uniform, cu pori mici
B. Are o grosime de 15-50 nm
C. Conţine peptidoglicani în cantitate mare
D. Nu conţine acizi teichoici
E. Este acoperit de membrana externă
34. Peretele celular la bacteriile Gram negative:

A. Are o structură complexă
B. Este subţire (3-8 nm)
C. Are o membrană externă alcatuită din lipoproteine şi lipopolizaharide
D. Conţine peptidoglicani în proporţie de 40-80%
E. Conţine acizi teichoici
35. Care sunt afirmaţiile adevărate:

A. Bacteriile Gram pozitive apar colorate în violet
B. Bacteriile acido-rezistente rămân colorate în violet
C. Bacteriile Gram negative apar colorate în roşu
D. Protoplastul reprezintă o structură sferică totalmente lipsită de perete celular, obţinută
din bacterii Gram pozitive
E. Sferoplastul este o structură sferică sau neregulată, parţial lipsită de perete celular, este
o bacterie Gram negativa bogată in peptidoglican şi înconjurată de membrana externă şi
membrana citoplasmatică
36. Bacterii Gram pozitive sunt:

A. Neisseria meningitidis
B. Escherichia coli
C. Streptoccocus pneumoniae
D. Staphyloccocus aureus
E. Streptoccocus viridans
37. Membrana citoplasmatică:
A. Se situează între citoplasmă şi peretele celular
B. Are o structură trilaminară
C. Conţine peptidoglicani
D. Se evidenţiază la microscopia optica
E. O structură dinamică, fluidă, temporară şi reversibilă
38. Rolurile membranei citoplasmatice sunt:

A. Bariera osmotică
B. Funcţie bioenergetică
C. Participă la diviziunea celulară
D. Imprimă proprietăţile morfotinctoriale
E. Conferă forma bacteriilor datorită rigidităţii sale
39. Membrana citoplasmatica:

A. Reprezintă ţinta de atac a antibioticelor β lactamice (peniciline, cefalosporine)
B. Prezintă receptori pentru bacteriofagi (virusuri ale bacteriilor) şi bacteriocine
C. Prezintă antigene de suprafaţă (funcţie antigenică)
D. Conţine enzime
E. Este structura ţintă pentru dezinfectante (detergenţi) şi antibiotice (polimixine şi
colimicine)
40. Mezozomii:
A. Sunt invaginaţii complete ale membranei citoplasmatice în citoplasmă
B. Apar la bacteriile Gram pozitive
C. Nu apar la bacteriile Gram negative
D. Participă la formarea septului de diviziune
E. Sunt invaginaţii incomplete ale membranei citoplasmatice în citoplasmă
41. Citoplasma:
A. Este un sistem coloidal alcătuit din 80% apă şi molecule mici: molecule organice
B. Este compartimentată
C. Conţine organitele celulare
D. Este fin granulată
E. Este puternic acidofilă
42. Ribozomii:
A. Sunt structuri complexe alcatuiţi din mai multe molecule de ARN şi proteine
B. Sunt structuri complexe alcatuiţi din mai multe molecule de ADN şi proteine
C. Sunt centrul sintezei proteice
D. Participă la formarea septului de diviziune
E. Sunt alcătuiti din două subunităţi, una mai mare cu coeficient de sedimentare 50 unităţi
Svedberg şi cealaltă de 30 unităţi Svedberg
43. Nucleul bacterian:

A. Nu poseda membrană nucleară
B. Este reprezentat de cromozomul unic bacterian, ce codifică informatia genetică
C. Este constituit din ADN bicatenar circular
D. Este constituit din ARN bicatenar circular
E. Nucleu tipic cu membrană nucleara şi mai multi cromozomi, alcătuiţi din ADN
44. Plasmidele:
A. Sunt molecule mari de ARN la nivelul nucleului
B. Sunt incapabile de replicare autonomă
C. Se transmit celulelor fiice la diviziunea bacteriei
D. Conferă bacteriei caractere suplimentare
E. Se gasesc in citoplasma celulei bacteriene
45. Care sunt afirmaţiile false referitoare la nucleul bacterian:

A. Nu poseda membrană nucleară
B. Este reprezentat de cromozomul unic bacterian, ce codifică informaţia genetică
C. Este constituit din ADN bicatenar circular
D. Este constituit din ARN bicatenar circular
E. Nucleu tipic cu membrana nucleara şi mai multi cromozomi, alcătuiţi din ADN
46. Care sunt afirmatiile false referitoare la plasmide:

A. Sunt molecule mari de ARN la nivelul nucleului
B. Sunt incapabile de replicare autonomă
C. Se transmit celulelor fiice la diviziunea bacteriei
D. Conferă bacteriei caractere suplimentare
E. Se găsesc în citoplasma celulei bacteriene
47. Flagelii:
A. Fac parte din structurile bacteriene obligatorii
B. Au structura lipidică
C. Sunt specifici bacteriilor mobile
D. Sunt o structura externa a bacteriilor
E. Nu au rol în locomoţie

A. Atriche – bacterie imobilă
B. Monotriche - cil unic la unul dintre poli
C. Lofotriche - câte un cil la ambii poli
D. Peritriche - cili multipli (mănunchi) la unul dintre poli
E. Amfitriche - cili multipli in jurul celulei bacteriene
49. Flagelii:
A. Sunt formaţiuni apendiculare de natura proteică
B. Apar mai ales la coci
C. Confera un important factor de patogenitate la bacterii
D. Pot fi evidenţiaţi prin microscopia optică
E. Au o lungime mai mare decat corpul bacterian
50. Pilii:
A. Fac parte din structurile bacteriene obligatorii
B. Sunt structuri multiple, scurte, drepte, filamentoase, rigide
C. Nu au rol în locomoţie
D. Apar doar la bacteriile mobile
E. Reprezintă factori de patogenitate
51. Pilii somatici:

A. Sunt codificaţi cromozomial
B. Rol în aderarea la structurile celulare ţintă
C. Au originea în membrana celulară
D. Sunt codificaţi de plasmide
E. Au rol in transferul de material genetic extracromozomial (plasmide) între perechi de
celule donoare şi acceptoare
52. Pilii sexuali:

A. Sunt codificaţi cromozomial
B. Rol în aderarea la structurile celulare ţintă
C. Au originea în membrana celulară
D. Sunt codificaţi de plasmide
E. Au rol in transferul de material genetic extracromozomial (plasmide) între perechi de
celule donoare şi acceptoare
53. Capsula:
A. Este vizibilă la microscopul optic
B. Reprezintă învelişul extern al unor bacterii
C. Este prezentă la toate bacteriile
D. Este formată din polimeri organici sintetizaţi în mediul natural de viaţă al bacteriilor
E. Reprezintă învelişul extern al nucleului bacterian
54. Capsula este prezentă la:

A. Streptococcus viridans
B. Haemophillus
C. Klebsiella
E. Clostridium perfringens
55. Funcţiile capsulei:

A. Împiedică desicarea bacteriei
B. Barieră de permeabilitate pentru substanţe toxice (antibiotice, ioni metalici)
C. Barieră protectoare faţă de factori antiinfecţioşi (complement, fagocite)
D. Aderare la receptorii structurilor tinta
E. Conferă forma bacteriilor datorită rigidităţii sale
56. Funcţiile capsulei:

A. Inhiba activitatea bactericidă a sistemului complement şi a altor factori serici
B. Reprezintă material de rezervă celular
C. Este antigenică (antigenul K, capsular)
D. Mobilitatea bacteriilor
E. Transferul de material genetic extracromozomial
57. Printre funcţiile capsulei nu se numără:

A. Inhiba activitatea bactericidă a sistemului complement şi a altor factori serici
B. Reprezintă material de rezervă celular
C. Este antigenică (antigenul K, capsular)
D. Mobilitatea bacteriilor
E. Transferul de material genetic extracromozomial
58. Sporul bacterian:

A. Reprezintă forma de rezistenţă a bacteriilor la condiţiile nefavorabile din mediu
B. Este o proprietate de clasă
C. Este declanşat în special de carenţe nutritive sau condiţii nefavorabile ale mediului
extern
D. Este o stare dormantă a bacteriilor, în care se sintetizează proteine
E. Este util în identificarea bacteriilor
59. Proprietăţile sporului:

A. Inactiv metabolic
B. Conţinut scăzut de apă liberă
C. Conţinut mare (până la 10%) în dipicolinat de calciu
D. Rezistent la temperaturi şi pH extreme
E. Sensibil la desicare, radiaţii, agenţi chimici şi fizici
60. Stadiile sporogenezei:

A. Stadiul IV - se formează filamentul axial, compus din ADN
B. Stadiul II - sporul matur este eliberat iar celula-mamă se dezintegrează
C. Stadiul III - înglobarea completă a presporului, care este limitat de 2 membrane
D. Stadiile V-VI - formarea tunicii proteice la exterior şi maturarea sporului
E. Stadiul IV - formarea cortexului de peptidoglican între cele 2 membrane
61. Bacterii sporulate:

A. Bacillus anthracis
B. Bacillus cereus
C. Clostridium tetani
D. Clostridium perfringens
E. Mycobacterium
62. Care sunt afirmaţiile adevarate:

A. Metoda de control a sterilizarii se face cu tulpini sporulate de Bacillus stearotermophillus
B. Sporul are aşezare terminală (forma de băţ de toboşar) la Bacillus cereus
C. Sporul are aşezare subterminală (forma de racheta) la Clostridium tetani
D. În condiţii nefavorabile, forma vegetativă a bacteriei trece în forma de rezistenţa (spor) prin
procesul de sporulare
E. În condiţii favorabile sporul germinează, dezvoltându-se forma vegetativă
63. Celula eucariotă are următoarele caracteristici:

A. Nucleul delimitat de o membrană nucleară
B. Citoplasma se caracterizează prin absenţa organitelor
C. Conţine ribozomi de tip 80 S
D. Peretele celular este absent
E. Peretele celular este prezent
64. Celula procariotă se caracterizează prin:

A. Absenţa organitelor celulare
B. Prezenta peretelui celular
C. Prezenţa mai multor cromozomi
D. Ribozomi de tip 70 S
E. Diviziune prin mitoză
65. Structura celulară internă:

A. Prezintă nucleu
B. Prezintă cili
C. Prezintă perete celular
D. Prezintă pili
E. Prezintă flageli
66. Structura externă:

A. Prezintă cili
B. Prezintă spor
C. Prezintă citoplasmă
D. Prezintă perete celular
E. Prezintă capsulă
67. Alegeţi răspunsul corect:

A. Cilii sunt formaţiuni filamentoase lungi
B. z
C. Cilii sunt formaţiuni filamentoase scurte
D. Pilii sunt formatiuni filamentoase lungi formate din lipide
E. Flagelii sunt formaţiuni filamentoase scurte formate din proteine
68. Alegeţi răspunsurile incorecte:

A. Nucleoidul conţine o moleculă de ADN
B. Nucleoidul conţine o moleculă de ARN
C. Peretele celular este situat la interiorul membranei celulare
D. Peretele celular este alcătuit din peptidoglican
E. Citoplasma conţine ribozomi şi molecule de ARN
69. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la capsula bacteriană:

A. Casula este un înveliş constant la bacterii
B. Capsula este un înveliş extern
C. Capsula poate avea o structură polizaharidică
D. Capsula nu are rol în invazivitatea bacteriană
E. Capsula este antigenică
70. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la peretele celular bacterian:

A. Este o structura de rezistenţă a bacteriilor
B. Este o structură dispusă în interiorul membranei celulare
C. Partea peptidică este constituită din catene liniare paralele în care alternează N-acetyl-
glucozamina cu acidul N-acetyl-muramic
D. Componentul structural principal este un polimer mixt numit peptidoglican
E. La bacteriile Gram pozitive are în structură şi acizi teichoici
71. Funcţiile membranei celulare sunt:

A. Rol în diviziune
B. Rol în sinteza peretelui celular
C. Stochează energia celulară sub formă de ATP
D. Rol în sinteza capsulei
E. Membrana citoplasmatică este structura ţintă pentru dezinfectante
72. Structura internă a celulei procariote cuprinde:

A. Nucleul
B. Glicocalixul
C. Ribozomii
D. Mezozomii
E. Pilii comuni
73. Structura externă a celulei procariote cuprinde:

A. Nucleoidul
B. Ribozomii
C. ARN-ul mesager
D. Capsula
E. Pilii
74. Alegeţi afirmaţiile corecte pentru celulele procariote:

A. Nucleul are membrană nucleară
B. Nucleul este format din mai mulţi cromozomi
C. Nucleul este format dintr-un singur cromozom circular
D. Citoplasma nu prezintă organite celulare
E. Se divid prin mitoză
75. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la microorganisme:

A. Protistele inferioare sunt alcătuite din alge, protozoare,fungi
B. Bacteriile sunt microorganisme unicelulare
C. Bacteriile sunt celule de tip procariot
D. Fungii sunt microorganisme unicelulare de tip procariot
E. Prionii sunt particule infecţioase alcătuite din ADN
76. Peretele celular al bacteriilor Gram pozitive:

A. Este format din peptidoglican
B. Este format din acizi teichoici
C. Este mai subţire decât del al bacteriilor Gram negative
D. Este reprezentat de endotoxina
E. Este acoperit de membrana externă
77. Care din următoarele afirmaţii nu sunt false:

A. Celulele procariote au nucleoidul format din mai mulţi cromozomi
B. Celula procariotă prezintă un perete celular
C. Celula eucariotă prezintă în citoplasmă organite celulare
D. Celula bacteriană se divide prin mitoză
E. Membrana nucleară este absentă la bacterii
78. Peretele bacteriilor Gram negative:

A. Conţine peptidoglican în cantitate mică
B. Contine lipopolizaharide în cantitate crescută
C. Prezintă o membrană externă fosfolipidică
D. Posedă acizi teichoici în cantitate mare
E. Prezintă capsulă
79. Microbiologia este o ramură a biologiei care studiază organisme de ordinul:

A. milimetrilor
B. micrometrilor
C. picometrilor
D. nanometrilor
E. Å
80. Lumea vie se împarte în următoarele regnuri:

A. Regnul Animalia
B. Regnul Fungi
C. Regnul Protista
D. Regnul Plantae
E. Regnul Monera
81. Perioada în care au fost descoperiţi agenţii etiologici ai principalelor boli infecţioase este:
A. Sfârşitul secolului XIX
B. Secolul XX
C. „Epoca de aur” a microbiologiei
D. Corespunde perioadei în care au trăit Louis Pasteur şi Robert Koch cei care au fundamentat
conceptul de etiologie specifică a bolilor infecţioase
E. „A doua Epoca de aur” a microbiologiei
82. Cercetători români care au avut o contribuţie deosebită pentru microbiologie sunt:
A. N. Paulescu
B. Ion Cantacuzino
C. Victor Babeş
D. Grigore T. Popa
E. Ion T. Niculescu
83. Coci cu aspect de „boabe de cafea” sunt:

A. Gonococii
B. Pneumococii
C. Meningococii
D. Stafilococii
E. Streptococii
84. În patologia umană sunt implicaţi agenţi infenţioşi care aparţin următoarelor regnuri:
A. Regnul Animalia
B. Regnul Fungi
C. Regnul Monera
D. Regnul Plantae
E. Regnul Protista
85. Identificaţi corespondenţe incorecte:

A. Micologia- studiază algele
B. Bacteriologia – studiază fungii
C. Parazitologia- studiază Protozoarele şi Helminţii implicaţi în patologia umană
D. Virusologia – studiază celula virală
E. Micologia – studiază fungii
86. Microbiologia poate fi aplicată în următoarele domenii:

A. Agricultură
B. Astrologie
C. Ecologie
D. Alimentaţie
E. Tehnologia bio
87. Cei care au fundamentat conceptul de etiologie specifică a bolilor infecţioase şi care sunt
consideraţi fondatorii microbiologiei sunt:
A. Gregor Mendel
B. Robert Koch
C. Carl Linné
D. Louis Pasteur
E. Victor Babeş
88. Întelegerea organizării structurale şi a metabolismului microorganismelor şi descoperirea
diferitelor antibiotice a avut loc:
A. la sfârşitul secolului XVIII
B. în secolul XX
C. în „Epoca de aur” a microbiologiei
D. în „A doua Epocă de aur” a microbiologiei
E. la sfărşitul secolului XIX
89. Microorganismele pot fi:

A. unicelulare- virusurile
B. proteine- prionii
C. multicelulare – viermii
D. multicelulare – fungii
E. unicelulare- bacteriile
90. Microorganismele pot fi:

A. eucariote- virusurile
B. procariote-bacteriile
C. eucariote- algele verzi-albastre
D. procariote- fungii
E. eucariote- protozoarele
91. Regnul Protista este structurat în protiste superioare şi protiste inferioare. Identificaţi
corespondenţa corectă.
A. Fungi- protiste inferioare
B. Bacterii – protiste superioare
C. Alge roşii –protiste superioare
D. Protozoare – protiste superioare
E. Alge verzi-albastre – protiste inferioare
92. Pot exista următoarele tipuri de bacterii în funcţie de forma lor:

A. Formă de bastonaş- cocobacili
B. Formă sferică – bacili
C. Formă spiralată- spirili
D. Forme intermediare- coci
E. Formă sferică – coci
93. În urma diviziunii celulare cocii pot rămăne alipiţi:

A. În lanţuri – stafilococii
B. În diplo- pneumococii
C. În ciorchine- stafilococii
D. În lanţuri- meningococii
E. În diplo- gonococii
94. Identificaţi caracteristiciile corecte ale cocilor:

A. Sunt bacterii rotunde cu diametrul de aproximativ 0,6 – 1 μm
B. Pot avea diferite forme deviate de la cea sferică – cum ar fi forma de „boabe de cafea” –
pneumococii
C. Sunt bacterii rotunde cu diametrul de aproximativ 0,6 – 1 nm
D. Pot fi în „flacără de lumânare” – pneumococii
E. Pot fi reniforme: meningococii
95. Cocii pot avea forme deviate de la cea sferică, cum ar fi:
A. Coci reniformi – pneumococii
B. Coci uşor alungiţi – streptococii
C. Cocobacili reniformi – pneumococii
D. Coci sub formă de „flacără de lumânare” - gonococii
E. Coci sub formă de „boabe de cafea” – meningococii
96. Identificaţi caracteristicile corecte ale bacililor:

A. Au diametrul sagital mult mai mare decât diametrul longitudinal
B. Au formă de bastonaşe
C. Au diametrul longitudinal mult mai mare decât diametrul transversal
D. Pot avea formă reniformă - meningococii
E. Pot avea capete rotunjite
97. Bacteriile sub formă de bastonaş pot avea aranjări specifice:

A. În diplo – diplobacili
B. În lanţuri – stafilobacili
C. În struguri –stafilococi
D. Aspect de „litere chinezeşti” – Bacillus anthracis
E. Aspect de ramificaţii a unor bacili foarte lungi – Actinomyces spp
98. Bacilii pot apare uşor deformaţi datorită prezenţei anumitor incluziuni sau a sporilor. De
exemplu:
A. Formă de rachetă – bacilii din genul Corynebacterium
B. Formă de halteră, cu aşezare în grămezi
C. Formă de pişcot, cu aşezare în grămezi
D. Formă spiralată – bacilii din genul Clostridium
E. Formă de băţ de toboşar – bacilii din genul Clostridium
99. Bacteriile cu formă spiralată pot fi :

A. Cu mai multe ture de spire – vibrionii
B. Cu o singură tură de spire – bacteriile care produc holera
C. Cu o singură tură de spire – spirili
D. Cu mai multe ture de spire – spirochete
E. Cu mai multe ture de spire – spirili patogeni
100. Bacteriile cu mai multe ture de spire, patogene, sunt:

A. Spirilii, cu perete rigid
B. Vibrionii
C. Spirochetele, cu perete rigid
D. Treponema pallidum
E. Spirochete mobile

A. Spirilii adevăraţi
B. Spirochetele
C. Cu perete flexibil
D. Cu perete rigid
102. Spirochetele sunt:

A. Bacterii cu mai multe ture de spire
B. Saprofite
C. Patogene
D. Cu perete flexibil
E. Cu perete rigid
103. Spirilii adevăraţi sunt bacterii cu mai multe ture de spire care:
A. Se dezvoltă în organismul gazdă şi produc boli
B. Sunt saprofite
C. Produc diferite boli la copii
D. Au perete rigid
E. Sunt mobile
104. În afara de cele 3 forme fundamentale ale bacteriilor pot exista :

A. Mycoplasme
B. Streptococi
C. Forme „L”
D. Cocobacili
E. Meningococi
105. Mycoplasmele sunt bacterii care:

A. Au perete celular
B. Au forme variabile
C. Sunt rezistente
D. Pot fi filamentoase, cocoidale
E. Prezintă o mare fragilitate
106. Bacteriile care nu au perete celular în mod natural sunt:

A. Formele „L”
B. Mycoplasmele
C. De forme variabile (cocoidale, filamentoase)
D. Iau naştere din coci si bacili
E. Forme de rezistenţă
107. Bacteriile sunt:

A. Procariote
B. Eucariote
C. Protiste inferioare
D. Protiste superioare
E. Protozoare
108. Celula bacteriană are informaţia genetică reprezentată de:

A. O molecula de ARN
B. Un singur cromozom
C. Nucleu
D. Mai mulţi cromozomi în funcţie de genul din care face parte
E. O molecula de ADN circular
109. În cazul celulei procariote, informaţia genetică este:

A. Dispusă în nucleoid
B. Dispusă lax intracitoplasmatic
C. Reprezentată de o molecula de ADN mitocondrial
D. Despărţită de restul citoplasmei celulare de o membrană nucleară
E. Reprezentată de un cromozom
110. Citoplasma celulelor eucariote este:

A. Compartimentată
B. Necompartimentată
C. Fără organite specifice
D. Cu ribozomi
E. Cu mitocondrii
111. În cazul celulelor cu nucleu adevărat, diviziunea celulară poate fi făcută prin:
A. Sciziparitate
B. Mitoză
C. Diviziune directă
D. Meioză
E. Amitoză
112. Citoplasma celulelor procariote poate fi:

A. Cu incluzii pentru metabolismul celular
B. Cu reticul endoplasmatic rugos
C. Compartimentată
D. Cu ribozomi
E. Cu lizozomi
113. Peretele celular este structură obligatorie pentru:

A. Bacterii
B. Mycoplasme
C. Eucariote
D. Procariote
E. Forme „L”
114. Bacteriile se înmulţesc prin:

A. Diviziune indirectă
B. Mitoza
C. Sciziparitate
D. Amitoza
E. Meioză
115. În cazul celulelor eucariote informaţia genetică este:

A. Delimitată de restul citoplasmei
B. Inclusă in nucleoid
C. Delimitată prin membrana nucleară de restul celulei
D. Organizată în cromozomi
E. Reprezentată de o molecula de ADN suprarăsucită
116. Celulele bacteriene prezintă în mod obligatoriu:

A. Spori
B. Perete celular
C. Capsulă
D. Ribozomi
E. Lizozomi
117. Următoarele structuri bacteriene sunt obligatorii:

A. Mycoplasma
B. Zona periplasmică
C. Citoplasma
D. Nucleul
E. Membrana citoplasmatică
118. Identificaţi structurile bacteriene facultative:

A. Nucleolii
B. Nucleoidul
C. Pilii
D. Capsula
E. Peretele celular
119. Identificaţii corespondenţa greşită între tipul de formaţiune structurală a bacteriei şi

formaţiunea propriu-zisă:
A. formaţiune obligatorie – nucleolul
B. formaţiune facultativă – capsula
C. formaţiune facultativă – peretele celular
D. formaţiune obligatorie – membrana nucleară
E. formaţiune obligatorie – peretele celular
120. Celula bacteriană poate fi alcătuită de la exterior către interior din:

A. Flagel, capsulă, perete celular, membrană citoplasmatică, citoplasmă, nucleoid
B. Nucleoid, citoplasmă, membrană citoplasmatică, perete celular, capsulă
C. Perete celular, membrană citoplasmatică, citoplasmă cu ribozomi, nucleoid
D. Flagel, perete celular, capsulă, membrană citoplasmatică, citoplasmă, nucleoid
E. Perete celular, capsulă, membrană citoplasmatică, citoplasmă, nucleoid
121. ADN-ul bacterian poate fi reprezentat de :

A. ADN –ul mitocondrial
B. O moleculă de ADN circular
C. Plasmide
D. ADN extracromozomial
E. Cromatină
122. ADN-ul extracromozomial prezent la bacterii:

A. Este reprezentat de nucleoid
B. Codifică caractere de patogenitate
C. Codifică sinteza de endotoxine
D. Este reprezentat de plasmide
E. Codifică eliberarea de substanţe toxice- bacteriocine
123. Plasmidele prezintă material genetic care codifică:

A. Eliberarea de substanţe toxice pentru alte bacterii
B. Sinteza de proteine structurale
C. Rezistenţa la antibiotice
D. Sinteza de endotoxine
E. Eliberarea de bacteriocine
124. Incluziunile cu material de rezervă pentru metabolismul bacterian pot fi:

A. Corpusculii Babes- Ernst la Corynebacterium diphteriae
B. Incluzii cu glicogen la bacilul difteric
C. Incluzii cu metafosfaţi la Enterobacterii
D. Corpusculi metacromatici
E. Incluzii cu glicogen la Enterobacterii
125. Nucleoidul bacterian nu prezintă următoarele formaţiuni:

A. Nucleoli
B. Cromozom
C. Aparat mitotic
D. Membrană nucleară
E. ADN extracromozomial
126. Citoplasma celulei bacteriene este:

A. Agranulată
B. Bazofilă
C. Granulată
D. Acidofilă
E. Neutrofilă
127. Citoplasma bacteriilor conţine:

A. Organite specifice
B. ADN cromozomial
C. Ribozomi
D. ARN
E. Incluzii cu material de rezervă
128. În citoplasma celulei bacteriene are loc sinteza proteinelor care cuprinde următoarele etape:
A. ARNt aduce la nivel ribozomilor aminoacizii
B. ARNm participă la sinteza moleculei proteice în ribozomi
C. ADN-ul bacterian codifică sinteza proteică
D. ARNr participă la sinteza proteinelor structurale
E. ADNm copiază informaţia genetică de pe ADN-ul bacterian
129. La sinteza proteinelor structurale sau funcţionale ale bacteriei participă următoarele
formaţiuni:
A. ARN mitocondrial
B. Ribozomi
C. Incluzii cu metafosfaţi
D. ADNt
E. ARNr
130. În citoplasma bacteriană pot exista şi structuri pentru metabolismul celular, cum ar fi:
A. Incluzii cu material de rezervă
B. Incluzii cu glicogen
C. Plastide fotosintetizatoare
D. Lizozomi
E. Corpusculi metacromatici
131. Membrana citoplasmatică bacteriană are o structură:

A. Bilaminară
B. Trilaminară
C. Alcătuită din fosfolipide
D. Alcătuită din proteine
E. Alcătuită din peptidoglicani
132. Rolurile membranei citoplasmatice bacteriene sunt următoarele cu excepţia:

A. Barieră osmotică
B. Funcţie bioenergetică
C. Sinteza proteinelor structurale
D. Sinteza peretelui celular
E. Sediul receptorilor pentru bacteriofagi
133. Membrana citoplasmatică a celulelor bacteriene este structura ţintă pentru:

A. Cefalosporine
B. Polimixine
C. Colistine
D. β lactamice
E. Peniciline
134. Identificaţi răspunsurile corecte referitoare la membrana citoplasmatică a bacteriilor:

A. Este situată între capsulă si citoplasmă
B. Are rol de barieră osmotică
C. Prezintă la exterior peretele celular
D. Preia rolul citoscheletului din celulele eucariote
E. Sintetizează membranele sporale
135. Peretele celular al celulei bacteriene:

A. Este situat între capsulă si membrana plasmatică
B. Este sediul receptorilor pentru bacteriofagi
C. Participă la diviziunea celulară
D. Are funcţie bioenergetică
E. Imprimă bacteriei proprietăţi morfotinctoriale
136. Identificaţi răspunsurile greşite referitoare la membrana citoplasmatică a bacteriilor:

A. Constituenţii utili din mediu sunt direcţionaţi în citoplasma prin membrana citoplasmatică
cu consum de energie prin transport pasiv
B. Constituenţii utili din mediu sunt direcţionaţi în citoplasma prin membrana citoplasmatică
fără consum de energie prin difuziune simplă
C. Participă la formarea fusului de diviziune prin mezozom
D. Sintetizează peretele celular
E. Este sediul receptorilor pentru bacteriocine
137. Printre funcţiile membranei citoplasmatice ale bacteriilor se numără şi:

A. Stochează energia celulară
B. Sintetizează membranele sporului bacterian
C. Sintetizează capsula
D. Este structură ţintă pentru dezinfectante
E. Sintetizează peretele celular
138. Peretele celular al bacteriilor este structură ţintă pentru :

A. Peniciline
B. Colistine
C. Lizozim
D. Polimixine
E. β lactamice
139. În peretele celular al bacteriilor se află:

A. Sediul receptorilor pentru bacteriofagi
B. Sediul sistemelor de transport pentru substanţele nutritive
C. Structuri care stochează energia celulară
D. Antigenul O somatic pe baza căruia se poate face clasificarea diferitelor bacterii
E. Sediul receptorilor pentru bacteriocine
140. Peretele celular la bacteriilor Gram pozitive:

A. Are o grosime de 3-8 nm
B. Are o grosime de 15-50 μm
C. Este alcătuit din mai multe straturi suprapuse de peptidoglicani
D. Are o structură mai simplă decât cel al bacteriilor Gram negative
E. Are la periferia membranei citoplasmatice zona periplasmică
141. Bacteriile Gram negative au peretele celular:

A. Mai complex din punct de vedere structural decât bacteriile Gram pozitive
B. Cu o grosime de 15 – 50 nm
C. Alcătuit dintr-o zonă periplasmică la nivelul căreia se află peptidoglicanul
D. Prezintă la interior un strat polizaharidic
E. Prezintă la interior capsula
142. Peretele celular al bacteriilor Gram pozitive este alcătuit din:

A. Polizaharide
B. Acizi nucleici
C. Proteine
D. Acizi teichoici
E. Citoschelet
143. Coloraţia Ziehl- Neelsen identifică bacilii acido-alcoolorezistenţi coloraţi în roşu (fuxină)
datorită următoarei particularităţi a celulei bacteriene:
A. Conţinut crescut de proteine în peretele celular
B. Conţinut scăzut de lipide în peretele celular
C. Conţinut crescut de lipide în peretele celular
D. Conţinut crescut de acizi nucleici în citoplasmă
E. Conţinut crescut de acizi micolici în peretele celular
144. Cilii se întâlnesc la bacterii care aparţin:

A. Genului Leptospira
B. Genului Klebsiella
C. Genului Treponema
D. Genului Salmonella
E. Genului Pseudomonas
145. În urma coloraţiei Gram, coloraţia uzuală în bacteriologie, se pot obţine următoarele coloraţii
ale bacteriilor pe frotiu:
A. Bacteriile cu peretele celular foarte subţire – se colorează violet
B. Bacteriile Gram pozitive – se colorează roşu
C. Bacteriile cu peretele celular foarte subţire – se colorează roşu
D. Bacteriile cu peretele celular alcătuit din mai multe straturi suprapuse de peptidoglicani –
se colorează în violet
E. Bacteriile cu peretele celular cu o grosime mai mare – se colorează în roşu
146. Structurile facultative ale bacteriilor sunt:

A. Peretele celular
B. Capsula
C. Forma de rezistenţă
D. Flagelii
E. Pilii
147. Flagelii celulelor bacteriene sunt:

A. Formaţiuni obligatorii
B. Formaţiuni apendiculare
C. De natură lipidică
D. De natură proteică
E. Organe de locomoţie
148. Organele de locomoţie ale bacteriilor, cilii:

A. Conferă bacteriilor un important factor de patogenitate
B. Sunt alcătuiţi din lipide capabile sa determine sinteza anticorpilor specifici
C. Au rol în chemotactism
D. Au rol în fenomenul de conjugare sexuală
E. Sunt alcătuiţi din flageline antigenice (antigenul H – flagelar)
149. Bacteriile mobile pot fi clasificate în funcţie de numărul si dispoziţia cililor în:
A. Bacterii monotriche – au un singur cil la unul dintre poli
B. Bacterii amfitriche – au câte doi cili la ambii poli
C. Bacterii atriche – au câte un cil la ambii poli
D. Bacterii peritriche – au multipli cili în jurul celulei bacteriene
E. Bacterii lofotriche – au câte un manunchi de cili la unul dintre poli
150. Pilii celulelor bacteriene sunt structuri:

A. Multiple, scurte
B. Filamentoase, drepte
C. Rigide
D. Cu rol în locomoţie
E. Cu rol în conjugare
151. Fimbriile se întâlnesc mai ales la bacteriile din:

A. Genul Neisseria
B. Genul Enterobacteriaceae
C. Genul Staphylococcus
D. Genul Vibrio
E. Genul Pseudomonas
152. Fimbriile prezintă:

A. Factori de patogenitate
B. Flageline cu funcţie antigenică
C. Piline cu funcţie antigenică
D. Abilitatea de a induce sinteza de anticorpi specifici
E. Antigen- H
153. Pilii celulelor bacteriene pot fi:

A. Pili somatici codificaţi cromozomial
B. Pili comuni codificaţi de plasmide
C. Pili sexuali codificaţi extracromozomial
D. Pili de conjugare codificaţi de plasmide
E. Pili vegetativi codificaţi extracromozomial
154. Pili sexuali prezenţi la unele bacterii sunt:

A. Codificaţi de ADN-ul cromozomial
B. Cu rol în aderarea la structurile celulare ţintă
C. Cu rol în locomoţie
D. Codificaţi de plasmide
E. Cu rol în transferul de material genetic
155. Fenomenul de conjugare bacteriană reprezintă:

A. Transferul de material genetic cromozomial de la o bacterie donoare la o bacterie
acceptoare
B. Transferul printr-un canal de conjugare a materialului genetic între perechi de celule
C. Aderararea celulei bacteriene la celula gazdă
D. Procesul în urma căruia bacteriile capătă proprietăţi noi, în special de rezistenţă la
antibiotice
E. Procesul în urma căruia bacteriile devin sensibile la unele antibiotice
156. Germinarea bacteriană reprezintă:

A. Procesul de trecere din forma vegetativă în forma de rezistenţă
B. Procesul de trecere din forma sporulată în forma activă metabolic
C. Procesul care are loc în condiţii nefavorabile metabolismului bacterian
D. Procesul prin care celula bacteriană devine capabilă să sintetizeze proteine
E. Procesul prin care celula bacteriană trece în forma capabilă să se multiplice şi să producă
boala
157. Fenomenul invers germinării bacteriene este:

A. Procesul prin care celula bacteriană nu mai este capabilă de diviziune
B. Procesul prin care bacteria, în condiţii nefavorabile, sintetizează membranele sporale
C. Procesul prin care bacteria devine incapabilă să mai producă boala
D. Fenomenul prin care forma de rezistenţă a bacteriei pierde învelişurile
E. Sporularea
158. Capsula este o structură bacteriană:

A. Obligatorie
B. Facultativă
C. Cu rol în aderare la structurile ţintă
D. Pe care bacteriile o secretă in vitro
E. Cu rol de material de rezervă celular
159. Învelişul extern facultativ al bacteriilor, capsula:

A. Reprezintă polimeri anorganici sintetizaţi în mediul natural de viaţă al bacteriilor
B. Este o reţea de fibre polizaharidice, care difuzează în mediu (capsula flexibilă)
C. Poate fi evidenţiată prin reacţia de umflare a capsulei cu ajutorul anticorpilor antiK
D. Are funcţie fagocitară
E. Este antigenică (antigenul K)
160. Glicocalixul este:

A. Capsulă flexibilă
B. Slime
C. O reţea de fibre polipeptidice
D. Asigură formarea biofilmelor bacteriene
E. Are rol în aderare la structurile ţintă
161. Capsula poate fi:

A. Capsulă flexibilă
B. Capsulă falsă
C. Glicocalix
D. Capsulă adevarată
E. Macrocapsulă
162. Bacterii care prezintă capsulă sunt:

A. Streptoccocus pneumoniae
B. Bordetella pertussis
C. Neisseria meningitidis
D. Clostridium perfringens
E. Neisseria gonorrhoeae
163. Forma de rezistenţă a bacteriilor:

A. Este o proprietate de specie, utilă în identificarea bacteriilor
B. Este o stare a celulei bacteriene în care se sintetizează proteine
C. Este o formă activă metabolic
D. Asigură rezistenţa bacteriilor la temperaturi ridicate
E. Asigură multiplicarea celulor bacteriene
A. Genul Corynebacterium
B. Genul Bacillus
C. Genul Clostridium
D. Genul Klebsiella
E. Genul Neisseria
165. În funcţie de forma celulei în urma fenomenului de sporulare se pot identifica bacterii care
prezintă:
A. Aşezare subterminală (formă de suveică) – Baccilus cereus
B. Aşezare terminală (formă de băţ de toboşar) – Clostridium tetani
C. Aşezare centrală (formă de rachetă) – Baccilus anthracis
D. Aşezare terminală (formă de suveică) – Baccilus cereus
E. Aşezare centrală (formă de suveică) - Baccilus anthracis
Tematica 2. Fiziologie bacteriană. Creşterea şi multiplicarea

bacteriilor.
Curba creşterii bacteriene. Nutriţia bacteriană.
Metabolismul bacterian.
Genetica bacteriană. Replicarea semiconservativă a ADN. Sinteza
proteinelor bacteriene.Variaţia genetică la bacterii
COMPLEMENT SIMPLU
1. În care fază a multiplicării bacteriene celulele au toate caracteristicile morfologice, biochimice

şi antigenice specifice şi sunt sensibile la acţiunea agenţilor antimicrobieni:
A. faza de lag
B. faza de log
C. faza staţionară
D. faza de declin
E. toate fazele
2. Bacteriofagul este un virus care are următoarele proprietăţi:

A. este adaptat parazitării celulelor eucariote
B. capul bacteriofagului conţine ADN sau ARN viral
C. participă la transferul genetic prin conjugare
D. participă la variabilitatea genetică prin procesul de transformare
E. nu are o strictă specificitate pentru un anumit tip de bacterie
3. Mutaţiile genetice se caracterizează prin:

A. înlocuirea unei baze purinice sau pirimidinice
B. preluarea moleculei de ADN transformant
C. câştigarea materialului genetic prin intermediul bacteriofagului
D. modificarea ADN bacterian prin conversia lizogenică
E. transferul de material genetic printr-un canal de conjugare format de pilii sexuali
4. Alegeţi răspunsul corect referitor la Plasmidele (factorul) Col:

A. conţin gene de rezistenţă la antibiotice
B. conţin gene ce codifică producerea de toxine la bacteriile Gram pozitive
C. nu codifica producerea de toxine extracelulare
D. toxinele produse inhibă alte bacterii de aceeaşi specie sau din specii diferite
E. au efect letal asupra bacteriilor producătoare
5. Care din următoarele afirmaţii nu este corectă:

A. Bacteriile posedă două tipuri de ADN, cromozomial şi extracromozomial
B. ADN-ul bacterian e format dintr-o singură moleculă de ADN dublu catenar
C. ADN-ul cromozomial formează un singur cromozom
D. Bacteriile posedă mai mulţi cromozomi
E. Informaţia genetică e codificată în secvenţa bazelor purinice şi pirimidinice
6. Alegeţi enunţul corect referitor la procesul de transducţie în cursul transferului genetic la

bacterii :
A. Transferul genetic are ca mecanism mutaţia genetică
B. Transferul de material genetic intercelular un implică recombinarea genetică
C. Transferul genetic reprezintă modificări în secvenţa bazelor în AND
D. Transferul genetic determină substituţia unui aminoacid în proteina sintetizată.
E. Transferul genetic se referă la schimbul de gene între două molecule de ADN
7. Alegeţi răspunsul incorect referitor la metabolismul bacterian:

A. Reacţiile chimice prin care compuşii organici complecşi sunt transformaţi în compuşi
simpli reprezintă catabolismul
B. Cuplarea reacţiilor care necesită energie şi a celor care eliberează energie se realizează
prin ATP
C. ATP înmagazinează energia produsă din reacţiile anabolice
D. O moleculă de ATP este formată dintr-o moleculă de adenină, o moleculă de riboză şi
trei grupuri fosfat
E. Doar o parte din energia eliberată în catabolism este disponibilă pentru funcţiile
celulare

A. Pentru a extrage energie din compuşi organici organismele transferă electroni de la un
compus la altul printr-o serie de reacţii de oxidare şi reducere
B. Pentru a stoca energia în celule, organismele transferă electroni de la un compus la altul
printr-o serie de reacţii de oxidare şi reducere
C. Oxidarea reprezintă înlăturarea de electroni dintr-o moleculă
D. Oxidarea reprezintă câştigarea a 2 atomi de hidrogen
E. Reacţiile de oxidare se numesc reacţii de dehidrogenare
A. Când acidul lactic este oxidat pentru a forma acid piruvic, acidul lactic pierde 2 atomi
de hidrogen
B. Procesul de reducere este un câştig de electroni
C. Procesul de reducere este o pierdere de electroni
D. Oxidarea şi reducerea sunt procese cuplate
E. Molecula de ATP leagă reacţiile anabolice şi catabolice

A. Energia rezultată din reacţiile catabolice este folosită pentru combinarea ADP cu un
grup fosfat pentru a resintetiza ATP-ul
B. O parte din energia eliberată în catabolism este pierdută în mediu sub formă de căldură
C. Acidul piruvic câştigă 2 atomi de hidrogen şi rezultă acidul lactic
D. Când o substanţă este oxidată atomii de hidrogen eliberaţi rămân liberi în celulă
E. Substanţele care pot creşte viteza reacţiilor chimice, fără a fi alterate, se numesc
catalizatori

A. Enzimele sunt catalizatori specifici, fiecare enzimă va afecta numai substratul specific
B. Fiecare enzimă va afecta mai multe substraturi
C. Substraturile sunt molecule care reacţionează într-o anumită reacţie chimică
D. Unele enzime sunt formate în întregime din proteine
E. Multe enzime sunt formate dintr-o fracţiune proteică şi un component neproteic

A. Coenzimele ajută enzima acceptând atomii înlăturaţi de pe substrat
B. Coenzimele ajută enzima donând atomi ce sunt necesari substratului
C. Fracţiune proteică a unei enzime se numeşte apoenzima
D. Fracţiunea neproteică a unei enzime se numeşte cofactor
E. NAD+ (nicotinamid adenin dinucleotid) este o apoenzimă

A. NAD+ (nicotinamid adenin dinucleotid) şi NADP+ (nicotinamid adenin dinucleotid
fosfat) conţin derivaţi ai vitaminei B acid nicotinic
B. Enzimele care îndepărtează atomii de hidrogen dintr-o moleculă se numesc
dehidrogenaze
C. Coenzimele flavinice, FMN (flavin mononucleotid) şi FAD (flavinadenindinucleotid)
conţin derivaţi ai vitaminei B riboflavina
D. Coenzimele flavinice, FMN (flavin mononucleotid) şi FAD (flavinadenindinucleotid)
sunt importante în reacţiile fotosintetice
E. Cofactorul poate fi un ion metalic sau o moleculă organică complexă numită apoenzimă

A. Coenzima A (coA) conţine derivaţi de acid pantotenic, ce este o altă vitamina B
B. Coenzima A (coA) joacă un rol important în sinteza şi desfacerea grăsimilor şi într-o
serie de reacţii de oxidare numită ciclul Krebs
C. CoA este utilizată în reacţiile de carboxilare
D. NAD+ şi NADP+ sunt două coenzime frecvent utilizate de celule pentru transportul
atomilor de hidrogen
E. Când NAD este redus la NADH sunt câştigaţi 2 ioni de hidrogen şi 2 electroni

A. Oxidarea este de obicei o reacţie producătoare de energie
B. ATP-ul este o sursă de energie pentru reacţiile ce necesită energie
C. Compuşii precum glucoza, care au mulţi atomi de hidrogen, sunt compuşi înalt oxidaţi
D. Celulele preiau substanţele nutritive şi le degradează din compuşi înalt reduşi cu mulţi
atomi de hidrogen în compuşi înalt oxidaţi (cu mulţi atomi de oxigen sau legături
multiple)
E. Glucoza este o substanţă nutritivă, valoroasă pentru organisme
16. Alegeţi răspunsul incorect referitor la metabolismul bacterian

A. Pentru majoritatea microorganismelor cea mai mare parte a energiei celulare este
obţinută prin oxidarea carbohidraţilor
B. Pentru producerea energiei din glucoză microorganismele folosesc respiraţia
C. Pentru producerea energiei din glucoză microorganismele folosesc fermentaţia
D. Electronii produşi prin oxidarea glucozei sunt preluaţi de NAD+
E. Electronii produşi prin oxidarea glucozei sunt preluaţi de NADH
17. Alegeţi răspunsul incorect referitor la catabolismul carbohidraţilor (în metabolismul bacterian):
A. Glicoliza este de obicei primul stadiu în catabolismul carbohidraţilor
B. Glicoliza este numită şi calea Embden-Mayerhof
C. Prin glicoliză glucoza (6 atomi de carbon) este desfăcută în zaharuri cu 3 atomi de
carbon
D. În timpul glicolizei NADH este redus la NAD+
E. În timpul glicolizei produc 2 molecule de ATP prin fosforilarea substratului
18. Alegeţi răspunsul incorect referitor la catabolismul carbohidraţilor (în metabolismul bacterian):
A. Glicoliza nu necesită oxigen, poate apare în condiţii aerobe şi anaerobe
B. Glicoliza constă într-o succesiune de zece reacţii chimice fiecare catalizată de o enzimă
diferită
C. Şuntul pentozo fosfaţilor sau şuntul hexozo monofosfaţilor funcţionează simultan cu
glicoliza
D. Bacillus subtilis, E.coli, Leuconostoc mesenterides, Streptococcus faecalis nu pot care
utiliza calea pentozo fosfaţilor
E. Calea Entner-Doudoroff este altă cale pentru oxidarea glucozei la acid piruvic
19. Alegeţi răspunsul incorect referitor la respiraţia celulară la bacterii:

A. După descompunerea glucozei în acid piruvic acesta poate lua calea fermentaţiei
B. După descompunerea glucozei în acid piruvic acesta nu poate lua calea respiraţiei
C. Respiraţia este un proces generator de ATP
D. Respiraţia este un proces în care compuşii chimici sunt oxidaţi
E. Acidul piruvic produs prin glicoliză este divizat şi un fragment este ataşat de o
coenzimă numită coenzima A (coA)

A. Ciclul Krebs se numeşte ciclul acizilor tricarboxilici
B. Ciclul Krebs e reprezentat de o serie de reacţii biochimice în care o cantitate mare de
energie potenţială este stocată în substanţe intermediare derivate din acid piruvic
C. În respiraţia aerobă acceptorul final de electroni al lanţului este hidrogenul
D. Lanţul de transport de electroni este format dintr-o secvenţă de molecule carrier
capabile de oxidare şi reducere
E. Pe măsură ce electronii trec prin lanţ, se eliberează energie care este folosită în
generarea ATP

A. La celulele eucariote lanţul de transport de electroni este conţinut de membrana internă
mitocondrială
B. La celulele procariote lanţul de transport de electroni se găseşte în membrana
plasmatică
C. În respiraţia aerobă acceptorul final de electroni al lanţului este oxigenul
D. În respiraţia anaerobă acceptorul final de electroni este o moleculă anorganică, alta
decât oxigenul.
E. Oxidarea finală este reversibilă în ambele tipuri de respiraţie

A. În timpul respiraţiei aerobe dintr-o moleculă de glucoză se produc 38 de molecule de
ATP
B. În timpul respiraţiei aerobe dintr-o moleculă de glucoză se produc 18 de molecule de
ATP
C. În respiraţia anaerobă acceptorul final de electroni este o substanţă anorganică alta
decât oxigenul
D. Respiraţia aerobă constă în glicoliză, ciclul Krebs, lanţul de transport de electroni
E. După ce glucoza este descompusă în acid piruvic, acesta poate lua calea respiraţiei sau
fermentaţiei
23. Alegeţi răspunsul incorect referitor la procesul de fermentaţie la bacterii:

A. Fermentaţia eliberează energie din: zaharuri, aminoacizi, acizi organici, purine şi
pirimidine
B. În procesul de fermentaţie donorul de electroni sunt substanţe anorganice
C. Fermentaţia nu necesită oxigen, ciclu Krebs sau lanţ de transport de electroni
D. Produce cantităţi mici de ATP, numai una sau 2 molecule pentru fiecare moleculă de
material iniţial
E. Cea mai mare parte din energia produsă în procesul de fermentaţie rămâne în legăturile
chimice ale produşilor finali
24. Despre diviziunea bacteriană se pot spune următoarele, cu excepţia:
A. Este o diviziune simplă;
B. Este o diviziune binară;
C. Diviziunea celulară se opreşte când creşterea constituenţilor celulari atinge o masă
critică;
D. Are ca etapă replicarea semiconservativă a cromozomului;
E. Separarea celulelor-fiice are loc dupa una sau mai multe diviziuni consecutive.
25. Pentru a supravieţui şi a se multiplica, bacteriile au nevoie de:

A. Substanţe necesare pentru degradarea de componente structurale şi pentru metabolismul
celular;
B. Energie;
C. Se divid oricum, fără participarea unor factori externi;
D. Doar substanţe necesare pentru metabolismul celular;
E. Doar substanţe necesare pentru sinteza de componente structurale
26. În ceea ce priveşte necesarul de substanţe nutritive pentru supravieţuirea şi multiplicarea

bacteriilor, care afirmaţie este adevărată ?
A. Nu există nicio diferenţă în ceea ce priveşte necesarul de substanţe nutritive pentru
bacterii ;
B. Nu este posibilă sintetizarea tuturor substanţelor necesare pornind de la elementele cele
mai simple ;
C. Unele necesită substanţe organice gata sintetizate sau cel mult le pot obţine prin
sintetizarea din substanţe simple (proteine, acizi nucleici) preluate din mediu;
D. Unele bacterii le pot obţine prin degradarea enzimatică a unor molecule complexe;
E. Altele necesită substanţe anorganice gata sintetizate.
27. Cele mai importante elemente anorganice necesare bacteriilor sunt:

A. Hidrogenul, oxigenul, heliu şi argon;
B. Carbon, azot, oxigen, deuteriu;
C. Azot, carbon, oxigen, hidrogen;
D. Hidrogen, sulf, fosfor, hidrogen;
E. Clor, azot, oxigen, fosfor.
28. Tipurile nutriţionale de bacterii se stabilesc pe baza criteriului:

A. Sursa de energie;
B. Sursa de amoniu;
C. Sursa de hidrogen;
D. Sursa de carbonaţi;
E. Sursa de oxigen.
29. În ceea ce priveşte sursa de energie după care se stabilesc tipurile nutriţionale de bacterii,
bacteriile pot fi:
A. Numai fototrofe;
B. Autotrofe şi heterotrofe;
C. Chemotrofe şi fototrofe;
D. Heterotrofe şi chemotrofe;
E. Numai chemotrofe.
30. Bacteriile fototrofe:

A. Folosesc lumina ca sursă de energie;
B. Se mai numesc şi bacterii chemosintetice ;
C. Pot fi chimioorganotrofe;
D. Pot fi chimiolitotrofe;
E. Folosesc reacţii de oxido-reducere ca sursă de energie.
31. Tipurile nutriţionale de bacterii se stabilesc pe baza criteriilor: sursa de energie şi sursa de
carbon. În ceea ce priveşte sursa de carbon, bacteriile pot fi :
A. Fototrofe si chemotrofe ;
B. Fototrofe şi autotrofe ;
C. Homotrofe şi heterotrofe ;
D. Autotrofe şi heterotrofe ;
E. Chemotrofe şi heterotrofe.
32. Bacteriile heterotrofe:

A. Se dezvoltă pe medii alcătuite doar din substanşe anorganice ;
B. Au întregul materiale celular sintetizat pornind numai de la CO2;
C. Utilizează carbonul din substanţe anorganice;
D. Fac parte din bacteriile ce folosesc lumina ca sursă de energie;
E. Necesită substanţe organice drept sursă de carbon.
33. Bacteriile care au nevoie atât de energie cât şi de sursă de carbon pentru a se dezvolta, pot fi :
A. Fototrofe ;
B. Autotrofe ;
C. Heterotrofe ;
D. eterotrofe ;
E. Chemoh
Chimioorganotrofe.
34. Bacteriile care au nevoie atât de energie cât şi de sursă de carbon pentru a se dezvolta, sunt
cele :
A. Fototrofe, autotrofe şi heterotrofe ;
B. Autotrofe, fotoautotrofe şi chemotrofe ;
C. Fotoautotrofe, fotoheterotrofe, chemoautotrofe şi chemoheterotrofe ;
D. Chemoautotrofe şi heterotrofe;
E. Heterotrofe, autotrofe, chemotrofe şi fototrofe.
35. Bacteriile chemoheterotrofe:

A. Au energie furnizată de la sursa de carbon;
B. Au energia furnizată prin reacţii de oxido-reducere doar a compuşilor anorganici ;
C. Au ca sursă de carbon CO2 ;
D. Au energia furnizată de lumină ;
E. Necesită substanţe organice drept sursă de carbon.
36. Bacteriile cu importanţă clinică medicală :
A. Sunt bacterii parazite, care necesită compuşi organici ca sursă de C şi energie (de ex.
glucide);
B. Au ca şi bacterii patogene şi cele asociate omului bacteriile autotrofe
C. În mediul de viaţă reprezentat de organismul uman, ele găsesc substanţe nutritive
omplexe, disponibile, având nevoie să utilizeze mecanisme de biosinteză proprii.
D. În mediul de viaţă reprezentat de organismul uman, ele găsesc substanţe nutritive
simple, disponibile cu greu ;
E. Au ca principală sursă de carbon carbohidraţii care sunt degradaţi prin reducere.
37. Principala sursă se carbon pentru bacteriile cu importanţă clinică medicală :

A. Este reprezentată de carbohidraţi care sunt degradaţi prin oxidare şi fermentare (în
prezenţă de oxigen) ;
B. Este reprezentată de carbohidraţi care sunt degradaţi prin reacţii de oxido-reducere ;
C. Este reprezentată de carbohidraţi care sunt degradaţi prin oxidare şi fermentare, acest
proces furnizând şi energia sub formă de GTP ;
D. Este reprezentată de carbohidraţi care sunt degradaţi prin oxidare şi fermentare (în
absenţa oxigenului), acest proces furnizând şi energia sub formă de ATP, forma
universală de rezervă a energiei ;
E. Este reprezentată de carbohidraţi care sunt degradaţi prin reducere.
38. În ceea ce priveşte factorii organici, următoarele afirmaţii sunt adevărate, cu excepţia :
A. În general nu pot fi sintetizaţi de bacterii, fiind nevoie de o sursă exterioară;
B. Vitaminele necesare pentru formarea coenzimelor nu pot fi considerate o sursă
exterioară;
C. O sursă exterioară pot fi aminoacizii care sunt obţinuţi de bacterii din proteinele pe care
le găsesc în mediu, le preiau şi le degradează enzimatic până la aminoacizi, care vor fi
utilizaţi în sinteza proteinelor bacteriene;
D. O sursă exterioară pot fi purinele şi pirimidinele;
E. Purinele şi pirimidinele sunt precursori ai acizilor nucleici şi ai coenzimelor.
39. Următoarele afirmații cu privire la nutriţia bacteriană sunt adevărate, cu excepţia:

A. Unele substanţe necesare bacteriilor sunt molecule mari, care difuzează liber prin
membrana celulară;
B. Unele difuzează împotriva unui gradient de concentraţie, cu ajutorul unor sisteme de
transport, cu consum energetic;
C. Alte substanţe sunt molecule mari, care difuzează lent;
D. Unele substanţe necesare bacteriilor sunt molecule mici, care difuzează liber prin
membrana celulară;
E. Enzimele care facilitează trecerea transmembranară a acestor molecule mari sunt
ataşate membranei şi pot fi: constitutive şi inductibile.
40. Factorii de mediu cu influenţă asupra bacteriilor sunt:

A. Apa şi hidrogenul;
B. Oxigenul şi hidrogenul molecular;
C. Apa, oxigenul, temperatura, pH-ul, osmolaritatea;
D. Factorii de mediu nu au influenţă asupra bacteriilor;
E. Doar apa.
41. În ceea ce priveşte influenţa oxigenului, bacteriile pot fi:

A. Saprofite;
B. Patogene;
C. Gram pozitive şi gram negative;
D. Saprofite condiţionat patogene;
E. Anaerobe şi aerobe.
42. Următoarele afirmaţii cu privire la bacteriile strict aerobe sunt adevărate, cu excepţia:
A. Folosesc respiraţia oxibiotică;
B. Se dezvoltă numai în medii cu oxigen;
C. Exemple sunt bacteriile din genul Bacillus;
D. Folosesc procesele fermentative pentru eliberarea energiei;
E. Exemple sunt bacteriile din genul Mycobacterium.
43. Următoarea afirmaţie cu privire la bacteriile strict anaerobe este neadevărată:

A. Oxigenul le este toxic;
B. Nu au enzime de degradare a peroxidului de oxigen;
C. Exemple sunt bacteriile din genurile Mycobacterium şi Bacillus;
D. În prezenţa oxigenului lor s-ar produce peroxid de oxigen, toxic;
E. Folosesc procesele fermentative pentru eliberarea energiei.
44. Bacteriile anaerobe-aerotolerante:

A. Sunt reprezentate de majoritatea bacteriilor patogene pentru om;
B. Se dezvoltă în prezenţa unei cantităţi mici de CO2 (5-20%);
C. Exemple sunt Brucella spp, Neisseria spp;
D. Au energia necesară obţinută prin fermentație sau respirație oxibiotică;
E. Se pot dezvolta şi în medii cu oxigen.
45. În ceea ce priveşte superoxidul, următoarea afirmaţie este falsă:

A. Este toxic pentru celule;
B. “Fură” electroni;
C. Trebuie neutralizat;
D. Nu toate organismele produc superoxid;
E. Se scrie O2-.
46. Bacteriile strict anaerobe nu posedă:

A. Doar SOD;
B. Catalază şi superoxid dismutază;
C. Numai catalază;
D. Numai superoxid dismutază;
E. Catalază şi SOD, dar posedă superoxid dismutază.
47. Temperatura reprezintă un factor foarte important de mediu care influenţează multiplicarea
bacteriilor, putând fi:
A. Minimă – peste care bacteriile nu se mai divid;
B. Maximă – la care multiplicarea se face cu viteza specifică speciei;
C. Optimă – sub care bacteriile se divid lent;
D. Maximă – sub care bacteriile nu se mai divid;
E. Optimă – la care multiplicarea se face cu viteza specifică speciei.
48. În funcție de temperatura optimă, bacteriile se clasifică în:

A. Bacterii psihrofile cu o temperatură optimă de sub 20oC;
B. Bacterii mezofile cu o temperatură optimă între 55-80oC;
C. Bacterii termofile cu o temperatură optimă între 25-40oC;
D. Bacterii psihrofile cu o temperatură optimă între 25-40oC;
E. Bacterii mezofile cu o temperatură optimă sub 20oC.
49. Bacteriile cu importanţă medicală în funcţie de temperatura optimă sunt:

A. Criofile;
B. Mezofile;
C. Termofile;
D. Psihrofile;
E. Xantofile.
50. PH-ul mediu pentru bacterii este de:

A. 6,7-7,2;
B. 5,5-6;
C. 8,1-8,6;
D. 7,2-7,4;
E. 6,2-6,4.
51. Câteva specii de bacterii pot tolera pH în zona:

A. Alcalină, Vibrio cholerae care are un pH optim foarte alcalin (de 8,5);
B. Acidă, Lactobacillus (flora vaginala) care preferă pH acid (pH de 2);
C. Acidă, Lactobacillus (flora vaginala) care preferă pH acid (pH de 1);
D. Alcalină, Lactobacillus (flora vaginala) care preferă pH alcalin (pH de 9,2);
E. Acidă, Vibrio cholerae care are un pH optim foarte acid (de 2 ).
52. Bacteriile care se dezvoltă mai bine în condiţii de osmolaritate crescută sunt:
A. Streptococii;
B. Meningogocii;
C. Gonococii;
D. Stafilococii;
E. Pneumococii.
53. Informaţia incorectă cu privire la metabolismul bacterian este:

A. Este necompartimentat;
B. Este unicelular;
C. Are o mare rigiditate;
D. Este restricţionat genetic;
E. Este teleonomic.
54. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată?

A. Cele două laturi ale metabolismului, anabolismul şi catabolismul, nu trebuie neapărat să
fie în perfect echilibru pentru a asigura creşterea şi multiplicarea optimă a bacteriilor;
B. Procesele biochimice de sinteză a componentelor celulare, ce au loc cu consum de
energie, poartă numele de catabolism.
C. Reacţiile biochimice de degradare a diferitelor substanţe organice (glucide, lipide,
proteine) cu eliberare de energie, stocată în ATP, poartă numele de catabolism.
D. Metabolismul bacterian are o intensitate scăzută şi o viteză mare de reacţie
E. Metabolismul bacterian este pluricelular – activitatea sa se desfăşoară în mai multe
celule.
55. Afirmaţia incorectă cu privire la anabolismul bacterian este:

A. Are ca şi etapă pătrunderea substanțelor nutritive în celulă;
B. Are ca şi etapă lizarea proteinelor structurale şi funcţionale pe baza informaţiei
genetice;
C. Este reprezentat de totalitatea proceselor metabolice care asigură biosinteza
materialului celular necesar pentru creşterea şi multiplicarea microorganismelor.
D. Are ca şi etapă controlul activităţii enzimatice;
E. Procesele biochimice de sinteză a componentelor celulare, ce au loc cu consum de
energie, poartă numele de anabolism.
56. Majoritatea căilor metabolice folosite de bacterii sunt sunt cele întâlnite la toate celulele vii
(eucariote şi procariote):
A. Glicoliza, calea de sinteză aerobă a glucozei;
B. Alfa-oxidarea acizilor graşi;
C. Ciclul acizilor dicarboxilici;
D. Glicoliza, calea de degradare aerobă a glucozei;
E. şuntul pentozo-fosfaţilor.
57. În catabolizarea glucozei, bacteriile folosesc trei căi principale, şi anume:

A. Glicoliza, şuntul pentozo-fosfaţilor şi beta-oxidarea acizilor graşi;
B. Ciclul acizilor dicarboxilici, glicoliza şi beta-oxidarea acizilor graşi;
C. Ciclul Embden-Meyerhof, şuntul pentozo-fosfaţilor şi ciclul acizilor tricarboxilici;
D. Glicoliza, ciclul acizilor tricarboxilici şi ciclul Embden-Meyerhof;
E. Șuntul pentozo-fosfaţilor, beta-oxidarea acizilor graşi şi ciclul acizilor tricarboxilici.
58. În ceea ce priveşte metabolismul bio-energetic al bacteriilor, următoarea afirmaţie este falsă:
A. Transportatorii de electroni pot fi legaţi de membrană (lanțul respirator celular), sau pot
fi transportatori liberi (NAD, NADP);
B. Deoarece electronii nu pot exista decât ca părţi ale unor molecule, intervin
transportatorii de electroni;
C. Principalele tipuri de energie la bacterii sunt: respiraţia (oxibiotică), fermentaţia şi
respiraţia anaerobă;
D. Energia din substanţele organice folosite de bacteriile heterotrofe se eliberează prin
procese de oxido-reducere, care în acest caz echivalează cu donare de hidrogen (H+) şi
acceptare de hidroxil(OH-);
E. În ceea ce priveşte respiraţia anaerobă, donorul este o substanţă organică iar acceptorul
este o substanță anorganică diferită de O2
59. În ceea ce priveşte ciclul celular, următoarea afirmaţie este neadevărată:

A. Suma evenimentelor celulare de la iniţierea sintezei proteice până la diviziunea celulară
constituie ciclul celular;
B. Ciclul celular este controlat de ADN-ul cromozomial;
C. ADN-ul cromozomial codifică proteinele;
D. ADN-ul cromozomial se replică înainte de diviziunea celulară;
E. ADN-ul cromozomial se replică după diviziunea celulară.
60. Următoarea afirmaţie cu privire la creşterea bacteriană este adevărată:

A. Creşterea bacteriană se referă la creşterea numărului de celule;
B. La bacteriile cu diviziune rapidă (Mycobacterii), timpul de generaţie este de 20 de ore;
C. Timpul necesar unei populaţii bacteriene să se dividă, deci să-şi înjumătăţească
numărul, se numeşte timp de generaţie;
D. La bacteriile cu diviziune lentă (majoritatea), timpul de generaţie este de 20 min – 3 h;
E. La bacteriile de diviziune rapidă (majoritatea), timpul de generaţie este de 20 de ore.
61. Creşterea în vivo diferă de cea în vitro, nefiind influenţată de factori ca:
A. Enzimele gazdei;
B. pH-ul mediului;
C. Statusul nutriţional al pacientului;
D. Nu există diferenţe între creşterea în vivo şi cea în vitro;
E. Factorii de apărare celulară şi umorală.
62. Fazele unei culturi bacteriene sunt:

A. Faza de latenţă (log);
B. Faza staţionară (lag);
C. Faza de declin;
D. Faza exponenţială (lag);
E. Faza de declin (log).
63. Care asociație cu privire la fazele unei culturi bacteriene este adevărată?
A. Faza exponenţială – când numărul bacteriilor care mor este mai mare decât al celor care
se divid; faza de pregătire celulară pentru creştere şi multiplicare
B. Faza staţionară – faza în care celulele se divid în mod constant, iar numărul lor creşte
logaritmic;
C. Faza de latenţă – când, din cauza scăderii concentraţiei oxigenului, modificării pH,
acumulării de metaboliţi toxici, rata diviziunilor începe să crească;
D. Faza de declin - faza în care celulele se divid în mod constant, iar numărul lor creşte
logaritmic;
E. Faza de latenţă - faza de pregătire celulară pentru creştere şi multiplicare.
64. Următoarele caracteristici sunt caracteristici moştenite ale microorganismelor, cu excepţia:

A. Mobilitatea;
B. Lipsa de interacţiune cu alte microorganisme;
C. Reacţiile biochimice;
D. Forma şi caracteristicile structurale;
E. Metabolismul.
65. Gena la bacterii este reprezentată de o secvenţă unică de perechi de baze azotate care codifică o
proteină unică şi care poate avea lungimi variabile. Gena poate fi:
A. Structurală – controlează funcţia ADN-ului
B. Pentru sinteza de ADN mesager, ADN ribozomal şi ADN de transfer;
C. Reglatoare – codifică sinteza proteinelor de structură;
D. Pentru sinteza ARN de transfer;
E. Structurală – pentru sinteza ARN mesager şi ribozomal.
66. Nucleotidele au în compoziţia lor:

A. O hexoză;
B. O bază azotată;
C. Gruparea tio;
D. Gruparea fosfit;
E. O pentoză (proteină).
67. Bazele purinice sunt:

A. A, G;
B. C, T;
C. A, T;
D. A, C;
E. C, G.
68. În ceea ce priveşte ADN-ul celular bacterian, următoarea afirmaţie este adevărată:
A. Există sub forma de 4 lanţuri de nucleotide răsucite împreună;
B. Fiecare lanţ are o legătură între un zahar alternativ şi o grupare hidroxil;
C. Fiecare zahar este ataşat de o bază azotată;
D. Cele patru lanţuri sunt ataşate prin legături de hidrogen;
E. Cele două lanţuri sunt ataşate prin legături de azot, între cele două baze azotate.
69. Bazele azotate se împerechează specific:

A. Adenina cu guanina;
B. Citozina cu timina;
C. Citozina cu adenina;
D. Adenina cu timina;
E. Timina cu citozina.
70. În ceea ce priveşte codul genetic/codonul, următoarea afirmaţie este falsă:

A. Trei baze azotate formează un codon
B. Fiecare codon codifică sinteza unui aminoacid sau a unei secvenţe reglatoare, ex
codonul start,codonul stop
C. Este conţinut în secvenţa bazelor purinice şi pirimidinice ce formează lanţul de ADN
D. Secvenţa bazelor de la nivelul genelor determină aminoacizii să formeze o proteină,
care este produsul unei gene
E. ARN-ul de transfer este un codon complementar codului triplu al ADN-ului
71. Următoarea afirmaţie este adevărată:

A. Un codon este reprezentat de un dublet de nucleotide
B. Codul genetic codifică un aminoacid care va intra în structura lanţului protidic într-o
poziţie corespunzătoare poziției codonului în structura genei
C. Caracterul ereditar este relativ instabil pentru că pot apărea modificări în secventa de
nucleotide, ceea ce determină apariţia unor caracteristici noi
D. Codul genetic este reprezentat de o succesiune de lipide
E. Caracterul ereditar este relativ stabil pentru ca pot apărea modificări în gruparea fosfat
72. În ceea ce priveşte tipurile de plasmide, acestea nu pot fi:

A. factorii Col
B. plasmidele M
C. factorul F
D. plasmidele utilizate de vectori în ingineria genetică
E. plasmidele R
73. Cu privire la replicarea ADN, următoarea afirmaţie este falsă:

A. Replicarea ADN -ului este semiconservativă, cele două catene se separă şi se conservă
intacte în cele două molecule de ADN fiice
B. Replicarea ADN se face cu intervenţia enzimei ADN-polimeraza ADN dependentă
C. ADN polimeraza extinde primerii ARN apoi digeră Primerii ARN şi îi înlocuieşte cu
ADN
D. ADN ligaza formează sonde (primeri) scurte de ARN
E. Replicarea ADN apare la nivelul furculiţei de replicare
74. Următoarea afirmaţie cu privire la biosinteza proteinelor este adevărată:

A. Este procesul prin care informaţia din ADN este transformată în proteine ce controlează
activitatea celulară;
B. Sinteza proteinelor are ca etapă transcrierea, adică transformarea informaţiei conținute
în secvența de ARNm în secvenţă de aminoacizi, formând o proteină la nivelul
ribozomilor.
C. Sinteza proteinelor are ca etapă translaţia care este denumită şi transcripţie;
D. Sinteza proteinelor are ca etapă translaţia informaţiei genetice din ADN într-o moleculă
de ARNm.
E. Sinteza proteinelor are ca etapă transcrierea, denumită şi “traducere”.
75. Care asociere este corectă?

A. ARNt – codifică pentru proteine;
B. ARNr – formează parte integrantă din ribozomi, maşinăria celulară a sintezei proteice;
C. ARNm – implicat în sinteza proteinelor;
D. ARNt – formează parte integrantă din ribozomi, maşinăria celulară a sintezei proteice;
E. ARNr – implicat în sinteza proteinelor.
76. Cu privire la diferenţele dintre ADN şi ARN, următoarea afirmaţie este adevărată:
A. ARN este bicatenar, iar ADN monocatenar;
B. La ARN, zaharul este riboza, iar la ADN dezoxiriboza;
C. Complementaritatea bazelor la ARN este A-T;
D. La ARN, zaharul este dezoxiriboza, iar la ADN riboza;
E. Complementaritatea bazelor la ARN este C-U.
77. Afirmația falsă cu privire la procesul de transcripţie este:

A. Necesită o sursă de nucleotide ARN;
B. Regiunea unde ARN polimeraza se leagă iniţial de ADN se numeşte PROMOTER
SITE;
C. Necesită ADN polimerază;
D. Transcripţia este limitată la o porţiune a unei catene ADN, care cuprinde informaţia
pentru o proteină;
E. Un lanţ de ARN m este sintetizat folosind o porţiune de ADN celular- o genă specifică-
drept tipar
78. Alegeţi varianta corectă cu privire la procesul de translaţie:

A. Pentru fiecare tip de aminoacid există un tip de ARNr;
B. În citoplasmă sunt 200 de aminoacizi diferiți ce pot participa la sinteza proteic;
C. Ribozomii conțin un ARN special numit ARNm şi proteine;
D. Fiecare ribozom este format din 3 subunități;
E. Înainte ca aminoacizii potriviţi să se unească pentru a forma o proteină, ei trebuie
activaţi prin ataşarea de ARNt.
79. Cu privire la codonii start şi stop, urmatoarea afirmație este adevărată:

A. Codonul start este UAA;
B. Codonii stop sunt UAA, UAG şi AUG;
C. UAA, UAG, UGA servesc ca semnale la terminarea sintezei proteice;
D. Codonul start e codonul non-sens pentru metionină;
E. Codonii stop sunt UGA, AGU şi UAA.
80. Mutaţia se poate datora unei:

A. Substituţii de baze (pierderea uneia sau a mai multor baze, cu modificarea codonilor);
B. Inserţii de baze, de asemenea cu modificarea codonilor;
C. Deleţii (o bază azotată este înlocuită cu alta);
D. Inserţii de ADN mitocondrial;
E. Modificări de temperatură.
81. Alegeţi asocierea corectă cu privire la tipurile de mutaţii:

A. Mutaţia non-sens: deleţie (pierderea unei baze) şi inserție a unei baze adiţionale;
B. Mutaţia cadrului de citire: se creeaza un codon non-sens (STOP) în mijlocul lanţului de
ARNm, oprind sinteza de proteine funcţionale;
C. Substituţie de baze: o singură bază e înlocuită cu alta;
D. Mutaţia non-sens: o singură bază e înlocuită cu alta;
E. Substituţie de baze: deleţie (pierderea unei baze) şi inserţie a unei baze adiţionale.
82. Afirmaţia corectă cu privire la ciclul litic este:

A. Se începe cu asamblarea bacteriofagilor maturi într-un număr crescut;
B. Acidul nucleic rămâne autonom în citoplasmă şi dirijează întreg metabolismul celular
spre sinteza materialului bacteriofagic;
C. Bacteriofagii vor fi puşi în libertate prin sinteza celulei bacteriene gazdă;
D. Bacteriofagii vor putea începe ciclul litic prin părăsirea altor celule bacteriene;
E. Acidul nucleic rămâne autonom în citoplasmă şi dirijează întreg metabolismul celular
spre liza materialului bacteriofagic.
83. Afirmaţia falsă cu privire la transducţie este:

A. Transducţia este o formă de transfer care are loc prin intermediul bacteriofagilor
(virusuri care parazitează şi se multiplică în bacterii);
B. În timpul replicării fagilor în bacterie, fragmente din ADN-ul cromozomial sau
plasmidic al bacteriei poate fi accidental inclus în ADN-ul fagic;
C. După liza bacteriei şi eliberarea fagilor, când aceştia infectează alte bacterii,
fragmentul de ADN agăţat va fi introdus şi recombinat in cromozomul noii bacterii
gazdă, sau, respectiv să devină plasmidă a acesteia;
D. Genele incluse in fragmentul respectiv se pot apoi exprima;
E. Gena ce codifică producerea toxinei difterice poate fi slab transferată prin intermediul
unui fag temperat, care se dezintegrează în genomul celulei gazdă şi determină la
aceasta producerea de toxină.
84. Conjugarea:
A. Este mecanismul cel mai important prin care bacteriile, în special pneumococii,
achiziţionează noi gene;
B. ADN-ul plasmidic este transferat de la o celulă donor la o celulă receptor prin
intermediul unui pil sexual;
C. Formarea pilului sexual este codificată de gena plasmidică dura;
D. Se efectuează prin intermediul plasmidelor conjugante. Acestea transmit în general
caracterul de rezistență faţă de un anumit tip de antibiotic (plasmide F) sau transmit un
factor de sex (pilii) (plasmidele R);
E. Două celule bacteriene: una F+ (nepiliata) si alta F- (piliata) se apropie,şi,prin
intermediul pililor, se realizează contactul dintre cele două.
COMPLEMENT MULTIPLU
1. Transpozonii:
A. sunt fragmente de ARN
B. sunt segmente de ADN care se pot muta rapid de la o plasmidă la alta
C. sunt segmente de ADN care se pot muta de la o plasmidă la cromozom
D. sunt segmente de ADN care se pot muta rapid dintr-o regiune a unui cromozom în altă
regiune
E. codifica colicine
2. Alegeţi răspunsurile false referitoare la procesul de conjugare bacteriană :

A. Este un proces în care se produce transferul de material genetic prin bacteriofag
B. Transferul de material genetic printr-un canal de conjugare
C. Este cea mai frecventa cale de câştigare a rezistenţei la antibiotice
D. Se produce prin intermediul pililor comuni
E. Are loc între o celula donor şi una acceptor
3. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la procesul de transformare în cursul transferului genetic

la bacterii:
A. Se produce cand fragmentele de ADN exogen sunt absorbite în celula receptoare
B. Frecvenţa transformării este scăzută
C. Frecvenţa transformării este crescută
D. Implică pilii sexuali
E. Implică un bacteriofag
4. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la procesul de transducţie în cursul transferului genetic

la bacterii :
A. Se efectuează prin intermediul plasmidelor conjugante
B. Se efectuează prin intermediul unui bacteriofag
C. Determină conversia fagică a tulpinilor de Corynebacterium diphteriae nontoxigene în
tulpini toxigene
D. Implică plasmidele R de rezistenţă la antibiotice
E. Este o mutaţie indusă
5. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la procesul de replicare a ADN-ului bacterian:

A. Este semiconservativă
B. Se realizează cu ajutorul ADN polimerazei
C. Cele doua celule fiice sunt identice cu parentala
D. Sinteza ADN se poate produce numai în direcţia 3’ către 5’.
E. Replicarea se face cu ajutorul ARN mesager
6. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la mutaţiile genetice bacteriene :

A. Pot fi punctiforme
B. Pot fi induse
C. Pot avea loc prin transfer de fragmente de ADN
D. Au loc prin recombinare genetică
E. Se pot realiza prin deleţia unei baze azotate
7. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la procesul de biosinteză a proteinelor la bacterii:

A. Are loc în doua etape
B. Implica transcrierea informaţiei din ADN în ARN de transfer
C. Translaţia reprezinta transformarea informaţiei din ARN mesager într-o secvenţă de
aminoacizi
D. Translaţia are loc la nivelul ribozomilor
E. Translaţia are loc în nucleu
8. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la procesul de biosinteza proteinelor la bacterii:

A. Informaţia genetică din ADN este transcrisă într-o secvenţă de baze complementare a
ARN
B. Un lanţ al ADN-ului este utilizat ca tipar pentru a sintetiza un lanţ complementar de
ARN mesager
C. ARN de transfer transferă informaţiei genetică din ADN într-o moleculă de ARN-
mesager
D. Celula foloseşte informaţia codificată în ARN mesager pentru a sintetiza proteina
specifică
E. ARN mesager face parte integrantă din ribozomi
9. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la procesul de rescriere a informaţiei genetice din ADN
în secvenţa de baze a ARN:
A. Guanina din ADN dictează Citozina în ARNm
B. Citozina din ADN dictează Guanina din ARNm
C. Timina din ADN dictează Uracilul din ARNm
D. Adenina din ADN dictează Uracilul din ARNm
E. Adenina din ADN dictează Timina din ARNm
10. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la procesul de transcripţie:

A. Procesul de transcripţie are nevoie de o enzimă numită ADN polimerază
B. Procesul de transcripţie are nevoie o sursă de nucleotide ARN.
C. Procesul de transcripţie are nevoie de o enzimă numită ARN polimerază
D. Regiunea unde ARN polimeraza se leagă iniţial de ADN se numeşte site promotor
E. Regiunea unde ARN polimeraza se leagă iniţial de ADN se numeşte furculiţa de
replicare
11. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la procesul de biosinteză a proteinelor la bacterii:

A. ARN-ul mesager codifică informaţia pentru proteine
B. ARN -ul mesager conţine anticodonii
C. ARN-ul de transfer conţine codonii
D. Transcripţia este limitată la o porţiune a unei catene ADN
E. ARN ul este sintetizat în direcţia 5’ către 3’
12. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la procesul de translaţie a bacteriilor:

A. Capătul 5’ al moleculei de ARN mesager se asociază cu un ribozom
B. La începutul translaţiei cele 2 subunităţi ale ribozomului se unesc cu ARNul de transfer
C. În citoplasma sunt 20 aminoacizi diferiţi ce pot participa la sinteza proteică.
D. Pentru fiecare tip de aminoacid există un tip de ARN mesager
E. Activarea aminoacizilor se produce prin ataşarea aminoacidul de ARN de transfer
specific
13. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la codoni:

A. Există 64 de codoni cu sens
B. Codonii cu sens codifică aminoacizii
C. Codonii non-sens sunt UAA, UAG, UGA
D. Codonii non-sens sunt UUA, UGA, AUG
E. Codonii non-sens servesc ca semnale la începerea sintezei proteice.
14. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la codoni

A. Codonul start este AUG
B. Codonul start este UUA
C. Codonul UUA codonul sens pentru metionina
D. Un codon este un set de trei nucleotide
E. Pe fiecare moleculă de ARN transfer există 3 nucleotide numite anticodon
15. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la metabolismul bacterian:

A. Catabolismul este reprezentat de reacţii de degradare care eliberează energie
B. Anabolismul este reprezentat de reacţii de sinteză ce necesită energie
C. În celula vie reacţiile chimice în care se combină substanţe simple în molecule
complexe poartă numele de catabolism
D. În reacţiile catabolice este folosită apa pentru a desface legăturile chimice
E. Energia rezultată din reacţiile catabolice este folosită pentru combinarea ATP cu un
grup fosfat pentru a resintetiza ADP-ul.

A. Oxidarea reprezintă înlăturarea de electroni dintr-o moleculă
B. Majoritatea reacţiilor biologice de oxidare implică pierderea atomilor de hidrogen
C. Reacţiile biologice de oxidare sunt numite reacţii de dehidrogenare
D. Acidul piruvic este oxidat pentru a forma acid lactic
E. Procesul de oxidare este un câştig de electroni

A. De fiecare dată când o substanţă este oxidată o altă substanţă este simultan redusă
B. Atomii de hidrogen eliberaţi în procesul de oxidare nu rămân liberi în celulă ci sunt
transferaţi imediat de către coenzime către un alt compus
C. Catalizatorii sunt substanţe care pot creşte viteza reacţiilor chimice,
D. Catalizatorii sunt degradaţi în cursul reacţiei chimice în care intervin
E. Substraturile nu determină specificitatea enzimelor
18. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la enzimele ce intervin în metabolismul bacterian:

A. Multe enzime sunt formate din 2 componente: o fracţiune proteică numită apoenzima şi
un component neproteic numit cofactor
B. Apoenzima nu funcţionează după îndepărtarea cofactorului
C. Coenzimele ajută enzima acceptând atomii înlăturaţi de pe substrat sau donând atomi ce
sunt necesari substratului
D. Enzimele care îndepărtează atomii de hidrogen dintr-o moleculă se numesc hidrogenaze
E. Când NADH este oxidat la NAD se câştigă 2 ioni de hidrogen şi 2 electroni.

A. Oxidarea este de obicei o reacţie producătoare de energie
B. ADP-ul este o sursă de energie pentru reacţiile ce necesită energie
C. În procesul de respiraţie şi fermentaţie electronii produşi prin oxidarea glucozei sunt
preluaţi de NAD+
D. În timpul glicolizei NAD+ este redus la NADH şi se produc 2 molecule de ATP prin
fosforilarea substratului
E. Şuntul hexozo monofosfaţilor furnizează mijloace pentru descompunerea pentozelor şi
a glucozei
20. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la metabolismul bacterian

A. Calea Entner-Doudoroff este altă cale pentru oxidarea glucozei la acid piruvic
B. Calea Entner-Doudoroff poate fi întâlnită la genul Pseudomonas
C. Calea Entner-Doudoroff poate fi întâlnită la bacteriile Gram pozitive
D. Unele bacterii pot degrada orice moleculă organică în timpul respiraţiei
E. La bacteriile anaerobe acceptorul final de hidrogen este o moleculă anorganică de
exemplu nitrat, sulfat, carbonat.
21. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la respiraţia celulară la bacterii:

A. Lanţul de transport de electroni este format dintr-o secvenţă de molecule carrier
capabile de oxidare şi reducere
B. În respiraţia anaerobă acceptorul final de electroni al lanţului este oxigenul
C. Oxidarea finală este ireversibilă în ambele tipuri de respiraţie
D. La bacterii lanţul de transport de electroni este conţinut de membrana internă
mitocondrială
E. Flavinmononucleotide FMN sunt molecule carrieri în lanţul de transport de electroni
22. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la respiraţia celulară la bacterii

A. În respiraţia anaerobă acceptorul final de electroni este o substanţă anorganică alta
decât oxigenul
B. În timpul respiraţiei aerobe dintr-o moleculă de glucoză se produc 38 de molecule de
ATP
C. Fermentaţia necesită cilcul Krebs pentru producerea de energie
D. Fermentaţia foloseşte substanţe organice ca acceptor final de electroni
E. Fermentaţia are ca produşi finali acidul lactic sau etanolul
23. Diviziunea bacteriană:

A. Este o diviziunea binară
B. Are ca etapă separarea celulelor fiice
C. Se termină când creşterea constituenţilor celulari atinge o masă critică
D. Este o diviziune simplă
E. Nu are ca etapă formarea septului de diviziune.
24. Pentru a supravieţui şi a se multiplica, bacteriile au nevoie de:

A. apă;
B. lipide;
C. energie;
D. substanţe necesare pentru sinteza de componente structurale
E. substanţe necesare pentru metabolismul celular.
25. Există diferențe mari între bacterii în ceea ce priveşte necesarul de substanţe nutritive, astfel
încât:
A. Unele pot sintetiza toate substanţele necesare pornind de la elementele cele mai simple;
B. Unele pot obţine substanţele nutritive prin degradarea enzimatică a unor molecule
complexe preluate din mediu;
C. Unele necesită substanţe organice gata sintetizate;
D. Nu pot sintetiza substanţe pornind de la elementele cele mai simple;
E. Au nevoie doar de substanţe organice gata sintetizate.
26. Cele mai importante elemente anorganice necesare bacteriilor sunt:

A. Sulful;
B. Azotul;
C. Carbonul;
D. Oxigenul;
E. Hidrogenul.
27. Tipurile nutriţionale la bacterii se stabilesc pe baza criteriilor:

A. Sursa de apă;
B. Sursa de substanţe anorganice;
C. Sursa de energie;
D. Sursa de carbon;
E. Sursa de azot.
28. În ceea ce priveşte sursa de energie, bacteriile pot fi:

A. Chimioorganotrofe;
B. Autotrofe;
C. Fototrofe;
D. Heterotrofe;
E. Chemotrofe.
29. Bacteriile chemotrofe:

A. Se mai numesc şi bacterii fotosintetice;
B. Pot fi chimiolitotrofe;
C. Utilizează carbonul din substanţe organice;
D. Furnizează energia prin reacţii de oxido-reducere a compuşilor organici sau anorganici;
E. Pot fi heterotrofe
30. Bacteriile autotrofe:

A. Fac parte din tipul nutriţional de bacterii bazat pe criteriul sursei de carbon;
B. Se dezvoltă pe medii alcătuite doar din substanţe anorganice;
C. Se dezvoltă pe medii alcătuite doar din substanţe organice;
D. Au întregul material celular sintetizat pornind doar de la CO2;
E. Utilizează carbonul din substanţe organice.
31. Combinând criteriile de clasificare a tipurilor nutriţionale de bacterii rezultă:

A. Bacterii chemotrofe;
B. Bacterii autotrofe;
C. Bacterii fotoautotrofe;
D. Bacterii heterotrofe;
E. Bacterii chemoheterotrofe.
32. Alegeţi asocierile corecte:

A. Bacterii fotoheterotrofe – energia este furnizată prin reacţii de oxido-reducere a
compuşilor organici sau anorganici, necesitând substanţe organice drept sursă de
carbon;
B. Bacterii fotoheterotrofe – lumină, compuşi organici;
C. Bacterii chemoautotrofe – lumină, CO2;
D. Bacterii fotoautotrofe – compuşi anorganici sau organici, CO2;
E. Bacterii chemoheterotrofe - energia este furnizată prin reacţii de oxido-reducere a
compuşilor organici sau anorganici, necesitând substanţe organice drept sursă de
carbon.
33. Bacteriile cu importanţă clinică:

A. Sunt bacterii parazite care necesită compuşi organici ca sursă de carbon şi energie;
B. În mediul de viaţă reprezentat de organismul uman, ele găsesc substanţe nutritive
complexe, disponibile, neavând nevoie să utilizeze mecanisme de biosinteză proprii;
C. Sunt autotrofe dacă sunt bacterii patogene sau saprofite;
D. În mediul de viaţă reprezentat de organismul uman, ele găsesc substanţe nutritive
complexe, disponibile, având în acelaşi timp nevoie să utilizeze şi mecanisme de
biosinteză proprii;
E. Sunt bacterii parazite care necesită lumina ca sursă de energie.
34. Principala sursă de carbon pentru bacteriile cu importanţă clinică este reprezentată de
carbohidraţi, care sunt degradaţi prin:
A. Reducere;
B. Fermentare (în absenţa O2);
C. Oxidare;
D. Fermentare (în prezenţa O2);
E. Oxidare, acest proces furnizând şi energia sub formă de ATP.
35. Elemente anorganice necesare pentru funcțiile celulare ale bacteriilor sunt:
A. P
B. Mg;
C. Urme de Cu, Co, Mn, Zn;
D. Fe;
E. Ar.
36. În ceea ce priveşte bacteriile, următoarele afirmaţii cu privire la factorii organici sunt
adevărate, cu excepţia:
A. Vitaminele nu sunt necesare pentru formarea coenzimelor;
B. Aminoacizii sunt obţinuţi de bacterii din proteinele pe care le găsesc în mediu, le preiau
şi le degradează enzimatic până la aminoacizi, care vor fi utilizaţi în sinteza proteinelor
bacteriene;
C. Purinele şi pirimidinele sunt precursori ai tuturor acizilor organici şi coenzimelor;
D. Proteinele sunt obţinute de bacterii din aminoacizii pe care îi găsesc în mediu, îi preiau
şi îi cuplează enzimatic până la peptide, care vor fi utilizate în sinteza proteinelor
bacteriene;
E. Vitaminele sunt necesare pentru formarea coenzimelor.
37. În ceea ce priveşte nutriţia bacteriană:

A. Unele substanţe sunt molecule mari, care difuzează rapid;
B. Unele substanţe neceare bacteriilor sunt molecule mici, care difuzează liber prin
membrana celulară;
C. Unele sunt molecule mici, care difuzează lent;
D. Unele difuzează împotriva unui gradient de concentraţie, cu ajutorul unor sisteme de
transport, fără consum energetic;
E. Unele substanţe sunt molecule mari, care difuzează lent.
38. În ceea ce priveşte influenţa oxigenului asupra bacteriilor, acestea pot fi:
A. Bacterii strict aerobe;
B. Bacterii anaerobe-aerotolerante;
C. Bacterii microaerofile;
D. Bacterii strict anaerobe;
E. Bacterii aerobe – facultativ anaerobe.

A. Bacterii microaerofile – care nu au enzime de degradare a peroxidului de hidrogen;
B. Bacterii aerobe – facultativ anaerobe : sunt reprezentate de majoritatea bacteriilor
patogene pentru om;
C. Bacterii strict anaerobe – folosesc respiraţia oxibiotică;
D. Bacterii strict aerobe – se dezvoltă în prezența unei cantităţi mici de CO2;
E. Bacterii anaerobe – aerotolerante : obţin energia prin fermentaţie, dar oxigenul nu le
este toxic.
40. Temperatura reprezintă un factor foarte important de mediu care influenţează mult
multiplicarea bacteriilor, putând fi:
A. Psihrofilă;
B. Minimă;
C. Optimă;
D. Maximă;
E. Termofilă.
41. În funcţie de temperatura optimă, bacteriile se clasifică în:

A. Criofile;
B. Higrofile;
C. Mezofile;
D. Xantofile;
E. Psihrofile

A. Bacterii mezofile – au o temperatură optimă la 30-40oC;
B. Bacterii termofile – au o temperatură optimă la 60-70oC;
C. Bacterii psihrofile – au o temperatură optimă peste 20oC;
D. Bacterii mezofile – au o temperatură optimă sub 10oC;
E. Bacterii criofile – au o temperatură optimă la 55-80oC.
43. Despre bacteriile cu importanţă medicală din punct de vedere al temperaturii optime, se poate
spune că:
A. Au o temperatură optimă de creştere la 40oC;
B. Sunt cele mezofile;
C. Au o temperatură optimă de creştere la 22oC;
D. Sunt cele criofile;
E. Au o temperatură optimă de creştere la 37oC.
44. Următoarele afirmații cu privire la influența pH-ului asupra bacteriilor sunt false:
A. pH-ul optim pentru bacterii este de 8,2-8,4;
B. Câteva specii pot tolera pH în zona alcalină (Lactobacillus);
C. Câteva specii pot tolera pH în zona acidă (Lactobacillus) care preferă pH de 2;
D. pH-ul optim pentru bacterii este de 6,5-6,7;
E. Câteva specii pot tolera pH în zona alcalină (Vibrio cholerae).
45. Cu privire la osmolaritate ca şi factor de influenţă asupra bacteriilor putem spune că:
A. Este condiţionată de concentraţia sărurilor din mediul de dezvoltare;
B. Majoritatea bacteriilor nu sunt osmotolerante;
C. Majoritatea bacteriilor se dezvoltă mai bine la o concentraţie fiziologică a sărurilor;
D. Bacteriile halotolerante sunt streptococii;
E. Unele bacterii se dezvoltă mai bine în condiţii de osmolaritate crescută.
46. Variantele corecte cu privire la metabolismul bacterian sunt:

A. Este restricţionat genetic;
B. Are o mare rigiditate;
C. Este teleonomic;
D. Este pluricelular;
E. Are o intensitate crescută şi o viteză mare de reacţie.
47. Alegeţi asocierile corecte cu privire la caracteristicile metabolismului bacterian:

A. Teleonomic - cromozomul bacterian codifica sinteza a aproximativ 3000 proteine;
B. Flexibilitate mare – permite adaptarea rapidă a bacteriei la condiţii variabile de mediu;
C. Necompartimentat – întreaga activitate se desfăşoară strict în interiorul unei singure
celule;
D. Intensitate crescută şi viteză mare de reacţie – E. Coli are un timp de diviziune de
aprox. 20 de minute;
E. Unicelular – a dezvoltat reacţii metabolice şi sisteme de control care să asigure o mare
eficienţă.
48. Care din următoarele afirmaţii cu privire la metabolismul bacterian sunt adevărate?
A. Reacţiile biochimice de degradare a diferitelor substanţe organice (glucide, lipide,
proteine) cu eliberare de energie, stocată în ATP, poartă numele de anabolism;
B. Reacţiile biochimice de degradare a diferitelor substanţe organice (glucide, lipide,
proteine) cu eliberare de energie, stocată în ATP, poartă numele de catabolism;
C. Procesele biochimice de sinteză a componentelor celulare ce au loc cu consum de
energie poartă numele de anabolism;
D. Procesele biochimice de sinteză a componentelor celulare ce au loc cu consum de
energie poartă numele de catabolism;
E. Cele două laturi ale metabolismului, anabolismul şi catabolismul, trebuie să fie în
perfect echilibru pentru a asigura creşterea şi multiplicarea optimă a bacteriilor.
49. Anabolismul bacterian:

A. Are ca etapă pătrunderea substanţelor nutritive în celulă;
B. Este reprezentat de totalitatea proceselor metabolice care asigură biosinteza
materialului celular necesar pentru creşterea şi multiplicarea microorganismelor;
C. Are ca etapă controlul activităţii enzimatice;
D. Are ca etapă glicoliza;
E. Are ca etapă biosinteza proteinelor structurale şi funcţionale pe baza informaţiei
genetice.
50. Majoritatea căilor metabolice folosite de bacterii sunt cele întâlnite la toate celulele (eucariote
şi procariote):
A. Amono-oxidarea acizilor graşi;
B. Şuntul pentozo-fosfaţilor;
C. Ciclul acizilor dicarboxilici;
D. Glicoliza;
E. Glicogeneza.
51. Atomii de carbon rezultaţi în urma proceselor metabolice, pot fi îndreptaţi spre producerea de :
A. Glucide;
B. Energie;
C. Aminoacizi;
D. Lipide;
E. Substanţe anorganice.
52. În catabolizarea glucozei, bacteriile folosesc următoarele căi:

A. Glicoliza;
B. Şuntul pentozo-fosfaţilor;
C. Ciclul acizilor monocarboxilici;
D. Ciclul Embden-Meyerhof;
E. Beta-oxidarea acizilor graşi.
53. Şuntul pentozo-fosfaţilor:

A. Este una dintre cele trei căi principale prin care bacteriile catabolizează glucoza;
B. Este calea cea mai importantă, atât la procariote, cât şi la eucariote;
C. Reprezintă etapa prin care acidul piruvic este complet oxidat la CO2;
D. Are ca şi produs final piruvatul;
E. Este calea finală a metabolismului glucidic.
54. Principalele tipuri de eliberare de energie la bacterii sunt:

A. Cu ajutorul luminii;
B. Respiraţia anaerobă;
C. Fermentaţia;
D. Respiraţia (oxibiotică);
E. Procese de oxido-reducere.
55. În ceea ce priveşte creşterea şi multiplicarea bacteriilor, următoarele afirmaţii sunt adevărate:
A. Diviziunea bacteriană este o diviziune complexă, prin sciziparitate;
B. Diviziunea celulară începe când creşterea constituenților celulari atinge o masă critică;
C. Replicarea semiconservativă este precedată de formarea septului de diviziune;
D. Are loc separarea creşterea celulelor fiice (după una sau mai multe diviziuni
consecutive) identice atât între ele cât şi cu celula parentală;
E. Diviziunea bacteriană este o diviziune binară.
56. Afirmaţiile false cu privire la bacteriană sunt următoarele:

A. Se referă la creşterea numărului de celule;
B. La bacteriile de diviziune rapidă (Mycobacterii), timpul de generaţie este de 20 min – 3
h;
C. La bacteriile cu diviziune lentă, timpul de generaţie este de 20 h;
D. Timpul necesar unei populaţii bacteriene să se dividă se numeşte timp de generaţie;
E. Se referă la înjumătăţirea numărului de celule
57. Creşterea în vivo diferă de cea în vitro, fiind influenţată de factori ca:
A. pH-ul mediului;
B. Enzimele gazdei (Ig, complement);
C. Factorii de apărare celulară (protează, hialuronidază);
D. Statusul nutriţional al pacientului;
E. Umiditatea
58. În ceea ce priveşte creşterea în vitro, fazele multiplicării unei culturi bacteriene sunt:
A. Faza exponenţială (lag);
B. Faza staţionară;
C. Faza de declin;
D. Faza de latenţă (lag);
E. Faza staţionară (log).
59. Alegeţi asocierile corecte cu privire la fazele multiplicării unei culturi bacteriene:
A. Faza staţionară – când numărul bacteriilor care mor este mai mare decât al celor care se
divid;
B. Faza exponenţială – faza în care celulele se divid în ritm constant, iar numărul creşte
logaritmic;
C. Faza de latenţă – când din cauza scăderii concentraţiei oxigenului, modificării pH,
acumulării de metaboliţi toxici, rata diviziunilor începe să scadă;
D. Faza de declin – când substanţele nutritive din mediu se epuizează treptat, scade pH-ul
şi concentraţia O2, cu acumularea de produşi toxici;
E. Faza de latenţă – celulele, în această fază, sunt tinere, au toate caracterele morfologice,
biochimice şi antigenice specifice.
60. Afirmatiile adevărate cu privire la genetica bacteriană sunt:

A. Studiul geneticii bacteriene a stat la baza studiului genetic în general, doarece codul
genetic este unic în lumea vie;
B. Cu excepţia virusurilor ARN, niciun micoorganism nu are informaţia genetică înscrisă
în ADN;
C. Faptul că există bacterii care au un timp de generație de 20 de minute permite studiul
unui număr mare de generaţii, în timp foarte scurt;
D. Caracteristicile sunt transmise succesorilor prin materialul ereditar, care este unitatea
stucturală a genei;
E. Nu toate caracteristicile microorganismelor sunt moştenite.
61. Toate caracteristicile microorganismelor sunt moştenite, acestea incluzând:

A. Mobilitatea;
B. Metabolismul;
C. Reacţiile biochimice;
D. Morfologia;
E. Lipsa de interacţiune cu alte organisme.
62. Cromozomul bacterian:

A. Este reprezentat de o moleculă de ARN;
B. Are molecula de ADN circulară, dublu helicoidală;
C. Molecula de ADN are un dinamism propriu ce-i asigură în timpul ciclului celular
autoreplicarea şi transcrierea informației de pe ADN pe ARN;
D. Conţine în jur de 3000-4000 de gene;
E. Are gena reprezentată de o secvenţă dublă de perechi de baze azotate.
63. Alegeţi asociaţiile corecte:

A. Gene structurale – gene care controlează funcţia ADN-ului;
B. Gene pentru sinteza ARNm – codifică sinteza proteinelor de structură;
C. Gene reglatoare – gene pentru sinteza ARNt;
D. Gene structurale – care codifică sinteza proteinelor de structură;
E. Gene reglatoare – care controlează funcţia ADN-ului.
64. ADN bacterian:

A. Are bazele azotate purinice sau pirimidinice;
B. Are fiecare nucleotid alcătuit dintr-o bază azotată şi o grupare fosfat;
C. Este o macromoleculă compusă din unităţi repetitive numite nucleotide;
D. Are ca baze purinice: A,T;
E. Are ca baze pirimidinice: C, G.
65. ADN-ul celular bacterian:

A. Are fiecare zahar ataşat de o grupare fosfat;
B. Există sub forma a 2 lanţuri de nucleotide răsucite împreună;
C. Cele două lanţuri sunt ataşate prin legături ionice între cele două baze azotate;
D. Fiecare lanţ are o legătură între un zahar alternativ şi un grup fosfat;
E. Nucleotidele formează prin răsucirea lor un dublu helix.
66. Afirmaţiile false cu privire la complementaritatea bazelor azotate sunt următoarele:

A. Datorită complementarităţii bazelor, dacă se cunoaşte structura unui lanţ, se poate şti
structura lanţului complementar;
B. Lanţurile de ADN sunt complementare;
C. Bazele se împerechează specific;
D. Adenina se împerechează cu citozina;
E. Guanina se împerechează cu timina.
67. Răspunsurile corecte cu privire la structura ADN sunt următoarele:

A. Legăturile de hidrogen fac ca dublul helix să fie o structură instabilă;
B. În ciuda instabilităţii, cele două lanţuri de ADN se pot separa sub influenţa proteinelor
de “desfacere”;
C. Separarea lanţurilor permite ca cele două lanţuri separate de ADN să servească drept
tipar pentru replicare;
D. Separarea lanţurilor permite apariţia a două molecule de ADN fiice;
E. Cele două lanţuri sunt ataşate prin legături de hidrogen între grupările fosfat.
68. Afirmaţiile corecte cu privire la codoni sunt:

A. Succesiune de codoni reprezintă codul genetic;
B. Fiecare codon codifică sinteza unui aminoacid sau a unei secvenţe reglatoare;
C. Un codon este reprezentat de un cvartet de nucleotide;
D. Codonul codifică un aminoacid care va intra în structura lanţului protidic într-o poziţie
corespunzătoare poziţiei codonului în structura genei;
E. Codonii stop sunt UAA; UAG; UGA.
69. Alegeţi afirmaţiile false:

A. Fenotipul unui organism este reprezentat de informaţia ce codifică pentru
caracteristicile particulare ale unui organism;
B. Fenotipul se referă la proprietăţile existente, ce exprimă caracteristicile bacteriilor la un
moment dat;
C. În termeni moleculari, fenotipul este o colecţie de gene;
D. Fenotipul este o colecţie de proteine;
E. Fenotipul reprezintă proprietăţile potenţiale, dar nu proprietăţile respective.
70. Structura ADN:

A. Este triplu catenară;
B. Are lanţuri antiparalele de nucleotide;
C. Are bazele cu structură identică;
D. Conţine o grupare fosfit;
E. Are bazele azotate ce înaintează după direcţia 5’- 3’.
71. ADN-ul bacterian conţine:

A. ADN mitocondrial;
B. ADN cromozomal;
C. ADN plasmidic;
D. ADN extracromozomal;
E. ADN de transfer.
72. ADN cromozomial bacterian:

A. Este format dintr-o singură moleculă radiară de ADN;
B. Are informaţia genetică codificată în secvenţa bazelor purinice şi pirimidinice;
C. Este dublu catenar;
D. Se consideră că formează mai mulţi cromozomi;
E. Are ca baze azotate: adenina, guanina, citozina şi uracilul.
73. Plasmidele:
A. Sunt molecule de ARN asemănătoare cu cea cromozomială;
B. Sunt molecule de ADN cu cerc închis, superhelicoidal;
C. Nu pot exista în stadiu autonom în citoplasmă;
D. Pot exista integrate în cromozomul bacterian;
E. Pot exista în epizomi.
74. Alegeţi asocierile corecte cu privire la tipurile de plasmide:

A. Factorii Col – conţin gene ce codifică producerea de toxine extracelulare;
B. Plasmidele R – gene ce codifică anumite proteine utile sunt ataşate de plasmide
bacteriene cu multiplicare rapidă, astfel încât expresia lor este foarte eficientă;
C. Factorul F – de fertilitate;
D. Plasmide utilizate ca vectori în ingineria genetică – plasmide ce conţin gene ale
rezistenţei la antibiotice;
E. Factorul F – se inseră în cromozomul bacterian şi promovează frecvenţa crescută a
recombinărilor.
75. Ce putem afirma despre replicarea ADN?

A. Replicarea ADN se face cu intervenţia enzimei ADN-polimeraza ADN independentă;
B. Replicarea ADN-ului este semiconservativă, cele două catene se separă şi se conservă
intacte în cele două molecule de ADN fiice;
C. Replicarea ADN apare la nivelul furculiţei de replicare;
D. ADN polimeraza se ataşază de lanţul ADN care creşte după alinierea nucleotidelor în
mod identic;
E. ADN polimeraza formează sonde (primeri) scurte de ARN.
76. Afirmațiile corecte privitoare la biosinteza proteinelor sunt următoarele:

A. Sinteza proteinelor se realizează în patru etape;
B. Este procesul prin care informaţia din ARN este transformată în proteine ce controlează
activitatea celulară;
C. Transcrierea/ Traducerea informaţiei genetice din ADN într-o moleculă de ARN-
mesager este una dintre etape;
transcripţie translaţie
D. ADN ARNm proteine (schema reprezintă legea
generală a geneticii moleculare);
E. Translaţia adică transformarea informației conţinute în secvenţa de ARN-m în secvenţă
de aminoacizi formând o proteină, la nivelul ribozomilor reprezintă a doua etapă.
77. Alegeţi răspunsurile corecte:

A. Celula foloseşte informaţia codificată in ARNm pentru a sintetiza proteina specifică
prin procesul de translație;
B. ARN este monocatenar;
C. Un lanţ de ARNm este sintetizat folosind o porţiune de ADN celular- o genă specifică-
drept tipar;
D. T- ADN dictează A-ARNm;
E. Tanscripţia necesită o enzimă numită ADN polimerază.
78. Alegeţi asocierile corecte cu privire la tipurile de ARN:

A. ARNm – transferă aminoacizii către ribozomi pentru sinteza proteinelor;
B. ARNt – conţine anticodonul;
C. ARNr – conţine un codon;
D. ARNr – conţine ribozomul 50 S;
E. ARNm – conţine 3 baze.
79. Răspunsurile corecte cu privire la procesele din timpul translaţiei sunt:

A. Iniţial, capătul 5’ al moleculei de ARNt se asociază cu un ribozom (sediul sintezei
proteice);
B. Pentru fiecare tip de aminoacid există un tip de ARNm;
C. Pe fiecare moleculă de ARNt există o porţiune specială formată dintr-un set de 3
nucleotide, numită anticodon, care este complementar cu codonul pentru aminoacidul
transportat de ARNt;
D. Cuplarea codon-anticodon apare numai când ARNm se ataşază de un ribozom;
E. Un codon special, STOP codon din ARNm, numit sense codon, semnalează terminarea
lanţului polipeptididc şi acesta este eliberat de pe ribozom.
80. Codonii NON sens sunt:

A. AUG;
B. UAA;
C. UGA;
D. AUU;
E. UAG.
81. Mecanismele care duc la variaţii genetice sunt:

A. Transferul de material genetic extracelular;
B. Mutaţia spontană;
C. Mutaţia indusă de factori chimici;
D. Transferul de material intracelular;
E. Mutaţia indusă de factori fizici.
82. Mutaţia se poate datora unei:

A. Inserţii de baze, fără modificarea codonilor;
B. Deleţii (sintetizarea de mai multe baze);
C. Deleţii (pierderea uneia sau a mai multor baze, fără modificarea codonilor);
D. Substituţia de baze;
E. Înlocuirii unei baze azotate cu altă bază azotată.
83. Alegeţi asocierile corecte cu privire la tipurile de mutaţii:

A. Substituţia de baze - tranziţie sau transversie;
B. Mutaţie nonsens – deleţie sau inserţie a unei baze adiţionale;
C. Mutaţia cadrului de citire – o singură bază e înlocuită cu alta;
D. Mutaţie nonsens – se creează un codon STOP în mijlocul lanţului de ARNm, oprind
sinteza de proteine funcţionale;
E. Mutaţia cadrului de citire : GC se schimbă în AT.
84. Transferul genetic la bacterii se face prin:

A. Conjugare;
B. Rotaţie;
C. Translaţie;
D. Transformare;
E. Transducţie.
85. Alegeţi asocierile corecte cu privire la transferul genetic:

A. Conjugarea – ADN-ul este transferat de la o bacterie la alta către un virus;
B. Transformarea – genele sunt transferate de la o bacterie la alta sub formă de ADN
„gol”;
– ADN-ul este transferat de la o bacterie la alta către un virus;
– plasmidele sunt transferate de la o bacterie la alta prin intermediul unui
E. Transformarea – plasmidele sunt transferate de la o bacterie la alta prin intermediul
unui pil sexual.
86. Bacteriofagii:
A. Sunt bacterii ale virusurilor;
B. Prezintă o capsidă ce conţine o moleculă de acid nucleic;
C. Prezintă o coadă;
D. Prin intermediul cozii detaşază la receptori specifici prezeni la suprafaţa structurilor
ţintă;
E. Sunt formaţi din cap, gât, guler, teacă, ARN şi coadă.
87. Alegeţi asocierile corecte cu privire la procesele din ciclul litic şi ciclul lizogen:
A. Ciclul litic - rar acidul nucleic fagic se poate desprinde de cromozom şi rămâne
autonom în citoplasmă, unde va iniţia un ciclu litic;
B. Ciclul lizogen - acidul nucleic fagic se integrează în ADN-ul bacterian şi se replică în
paralel cu acesta;
C. Ciclul litic - în final se vor asambla bacteriofagi maturi într-un număr crescut;
D. Ciclul lizogen - acidul nucleic rămâne autonom în citoplasmă şi dirijează întreg
metabolismul celular spre sinteza materialului bacteriofagic;
E. Ciclul litic - bacteriofagii vor fi puşi în libertate prin liza celulei bacteriene gazdă şi vor
putea începe un nou ciclu litic prin invadarea altor celule bacteriene.
88. Transformarea este una dintre metodele de transfer de material genetic. Alegeţi variantele
corecte cu privire la ea:
A. Este mecanismul cel mai important prin care bacteriile, în special enterobacteriile
B. Este o formă de transfer care are loc prin intermediul bacteriofagilor (virusuri care
parazitează şi se multiplică în bacterii);
C. Se produce atunci când fragmente de ADN bacterian exogen sunt absorbite într-o celulă
receptoare, fiind urmată de recombinarea cu cromozomul bacterian;
D. Frecvenţa transformărilor este scăzută;
E. Este detectată prin modificarea unor caractere ale bacteriei receptoare.
89. Transducţia este una dintre metodele de transfer de material genetic. Alegeţi variantele corecte
C. Transducţia
cu privire la ea:
D. Conjugarea
A. Este mecanismul cel mai important prin care bacteriile, în special enterobacteriile
pil sexual;
C. Se produce atunci când fragmente de ADN bacterian exogen sunt absorbite într-o celulă
D. În timpul replicării fagilor în bacterie, fragmente din ADN-ul cromozomial sau
plasmidic al bacteriei poate fi accidental inclus în ADN-ul fagic;
E. Se efectuează prin intermediul plasmidelor conjugante.
90. Conjugarea este una dintre metodele de transfer de material genetic. Alegeţi variantele corecte
cu privire la ea:
A. Se efectuează prin intermediul plasmidelor conjugante;
C. Este mecanismul cel mai important prin care bacteriile, în special enterobacteriile
D. Se produce atunci când fragmente de ADN bacterian exogen sunt absorbite într-o celulă
E. ADN-ul plasmidic este transferat de la o celulă donor la o celulă receptor prin
intermediul unui pil sexual.
Tematica 3.
Patologie, infecţia bacteriană. Flora saprofită şi rolul benefic. Relaţia
dintre microorganisme şi gazdă. Patogenitate bacteriană.
Virulenţa (colonizare, multiplicare şi invazivitate, exo- şi endotoxine)
Complement simplu
1. Endotoxinele bacteriene au următoarele caracteristici:
A. Pot produce şoc endotoxic
B. Sunt de natură proteică
C. Produc leucocitoză
D. Sunt termolabile
E. Se folosesc la prepararea anatoxinelor
2. Exotoxinele bacteriene au următoarele proprietăţi:

A. Sunt difuzibile pe cale sanguină şi nervoasă
B. Sunt de natură polizaharidică
C. Au capacitate nocivă redusă
D. Acţionează numai pe vase
E. Stimulează foarte slab răspunsul imun
3. Flora saprofită:
A. Este reprezentată de flora normală care populează tegumentele şi mucoasele
B. Este patogenă
C. Este formată din bacterii care nu populează în mod normal tegumentele şi mucoasele
D. Se găseşte în articulaţii
E. Se găseşte în sânge
4. La nivelul tractului respirator superior putem găsi următorii germeni saprofiţi cu o excepţie:
A. Staphylococcus aureus
B. Difteromorfi
C. Streptococcus viridans
D. Streptococcus pyogenes
E. Streptococcus pneumoniae
5. Din intestinul gros putem izola specii ale unui gen bacterian saprofit:
A. Streptococcus pyogenes
B. Salmonella tiphy
C. Shigella
D. Proteus
E. Escherichia coli enteropatogen
6. Bifaţi răspunsul corect:

A. Flora vaginală este formată dintro singură specie bacteriană
B. Bacilii din genul Proteus sunt patogeni pentru intestinul gros
C. Flora microbiană saprofită este compusă în special din bacterii şi fungi
D. Pielea nu este colonizată de Staphylococcus epidermidis
E. La nivelul orofaringelui putem întâlni ca saprofit Neisseria gonorrhoeae.
7. În ceea ce priveşte flora comensală, care din următoarele afirmaţii este falsă:
A. Pe tegumente se pot găsi: stafilococi, streptococi, bacili Gram pozitivi şi rari bacili Gram
negativi
B. în tractul digestiv se pot găsi: bacili Gram negativi, lactobacili, enterococi
C. în tractul respirator se pot gasi : Mycobacterium tuberculosis, pneumococi, streptococi beta
hemolitici
D. în 1/3 inferioara a uretrei pătrunde flora intestinală pe cale ascendentă
E. în vagin se găsesc bacilii Doderlein
8. Apariţia procesului infecţios este dependentă:

A. Numai de factorii de apărare ai macroorganismului
B. Atât defactorii de apărare ai macroorganismului cât şi de factorii de patogenitate ai
bacteriei
C. Numai de factorii de patogenitate ai microorganismului
D. Numai de integritatea barierelor anatomice la nivelul macroorganismului
E. Numai de efectorii imunităţii umorale
9. Menţionaţi care din următoarele specii bacteriene este o specie saprofită condiţionat patogenă:
A. Salmonella tiphy
B. Salmonella paratiphy
C. Shigella flexneri
D. Klebsiella pneumoniae
E. Vibrio cholerae
10. Care enunţ referitor la patologie este fals?

A. Termenii de infecţie sau de boală pot avea semnificaţii diferite;
B. Infecţia este reprezentată de invazia organismului de microorganisme;
C. Boala apare atunci când o infecţie produce modificări ale stării de sănătate;
D. O infecţie nu poate exista în absenţa unei boli detectabile;
E. Infecţia cu virusul HIV la debut nu prezintă semne sau simptome.
11. Care răspuns cu referire la flora normală este incorect?

A. Microorganismele încep sa colonizeze omul după aproximativ o saptămână de la
naştere;
B. După naştere E.coli şi alte bacterii din alimente vor coloniza intestinul gros;
C. Multe organisme saprofite se stabilesc şi în alte localizări ale corpului uman şi pe
suprafaţa acestuia;
D. Numărul bacteriilor care colonizează organismul uman este mai mare decât numărul
celulelor ce alcătuiesc organismul;
E. Microorganismele care colonizează suprafaţa şi cavităţile naturale ale organismului
alcătuiesc flora saprofită (flora normală).
12. Pe lângă zonele populate cu bacterii saprofite există zone ale corpului uman, normal sterile
nereprezentate de:
A. Stomac;
B. Urină;
C. Bilă;
D. Intestin gros;
E. Lichid articular.
13. În orofaringe întâlnim următoarele mai puţin:

A. Streptococi viridans;
B. Neisserii saprofite;
C. Corynebacterii;
D. Bacteroides;
E. Staphylococcus epidermidis.
14. În orofaringe întâlnim următoarele mai puţin:

A. Lactobacili;
B. Staphylococcus aureus;
C. Neisseria meningitidis;
D. Haemophilus influenzae;
E. Streptococcus pneumoniae.
15. Bacteriile din intestinul gros sunt reprezentate de următoarele bacterii anaerobe cu excepţia:
A. Bacteroides;
B. Bifidobacterium;
C. E.coli;
D. Fusobacterium;
E. Coci anaerobi.
16. Bacteriile din intestinul gros sunt reprezentate de următoarele bacterii aerobe cu excepţia:
A. E.coli;
B. Enterobacter;
C. Proteus;
D. Klebsiella;
E. Bifidobacterium.
17. Care afirmaţie referitoare la tractul genital este adevărată?

A. Uretra distală a ambelor sexe este colonizată de flora saprofită;
B. Uretra inferioară este colonizată de Staphylococcus epidermidis, corynebacterii;
C. Flora vaginală este mai specifică şi nu este influenţată de statusul hormonal;
D. Până la instalarea ciclului menstrual şi după menopauză în vagin sunt prezente diferite
specii de bacterii aerobe şi anaerobe;
E. În perioada de activitate hormonală ovariană sub influenţa hormonilor endrogeni se
modifică flora vaginală.
18. Principalele bacterii de pe tegument sunt reprezentate de următoarele cu excepţia:

A. Propionibacterium acnes;
B. Coci anaerobi;
C. Staphylococcus epidermidis;
D. Corynebacterii;
E. Coliformi.
19. Care răspuns cu referire la relaţia dintre flora normală şi gazda umană este incorect?
A. În relaţia simbiotică numită comensalism unul dintre organisme beneficiază pe seama
celuilalt dar cel din urmă nu este afectat;
B. Multe dintre microorganismele florei normale sunt comensale;
C. Mycobacteriile de la nivelul canalului auditiv dăunează, aduc beneficii;
D. Mutualism este o formă de simbioză în care beneficiază ambele organisme;
E. Alt tip de simbioză este reprezentat de relaţia numită parazitism în care un organism
beneficiază în defavoarea celuilalt.
20. Următoarele boli pot fi comunicabile sau transmisibile cu excepţia:

A. Febră tifoidă;
B. Tetanos;
C. Tuberculoză;
D. Varicelă;
E. Herpes.
21. Frecvenţa apariţiei unei boli infecţioase determină următoarele tipuri de boli mai puţin:
A. Sporadică, apare ocazional;
B. Pandemică o boală epidemică cu răspândire globală;
C. Endemică, boală constant prezentă în populaţie;
D. Epidemică un număr mare de pacienţi se îmbolnăvesc într-o perioadă scurtă de timp;
E. Pandemică o boală endemică cu răspândire globală.
22. Virulenţa este determinată de următoarele, mai puţin:

A. Factorii de colonizare;
B. Invazivitatea;
C. Capacitatea de a elabora toxine;
D. Capacitatea de a forma lipide;
E. Enzime.
23. Adezinele sunt reprezentate de următoarele cu excepţia:

A. Pili;
B. Cili;
C. Fimbrii la enterobacterii;
D. Glicocalixul la streptococi;
E. Macromolecule proteice de adeziune codificate cromozomial sau plasmidic.
24. Care răspuns cu referire la puterea de invazie este incorect?

A. Peretele celular al unor bacterii conţin substanţe chimice ce contribuie la virulenţa
bacteriană;
B. Streptococcus pyogenes conţine proteina M ce mediază ataşarea bacteriilor de celulele
epiteliale ale gazdei şi împiedicând fagocitoza;
C. Capsula este o structură facultativă ce creşte rezistenţa bacteriei, împiedicând
fagocitoza;
D. În prezenţa anticorpilor anticapsulari pe suprafaţa capsulei bacteriene, nu se produce
distrugerea prin fagocitoză;
E. Invazia centrală sau directă speciile de salmonela invadează ţesuturile prin joncţiunile
celulelor epiteliale.
25. Despre exotoxine sunt false următoarele enunţuri:

A. Sunt produse în interiorul unor bacterii în cursul creşterii şi metabolismului lor;
B. Sunt eliberate în spaţiul înconjurător;
C. Sunt caracteristice bacteriilor Gram pozitive;
D. Au structura glucidică;
E. Sunt termolabile.
26. Despre exotoxine sunt false următoarele enunţuri:

A. Sunt difuzibile pe cale limfatică, uneori nervoasă, producând efecte la distanţă de locul
producerii lor;
B. Au o acţiune specifică datorită legării specifice anumitor receptori de membrană;
C. Bolile produse de bacterii care produc exotoxine prezintă manifestări cauzate de toxine
şi nu de bacterii;
D. Organismul produce anticorpi numiţi antitoxine ce furnizează imunitate împotriva
toxinelor;
E. Exotoxinele pot fi transformate în anatoxine (vaccinuri ce mai poartă denumirea de
toxoizi).
27. Care răspuns cu referire la exotoxine este incorect?

A. Există trei grupe de exotoxine;
B. Citotoxinele distrug celulele gazdă sau funcţia lor;
C. Neurotoxinele împiedică transmisia normală a impulsului nervos;
D. Enterotoxinele afectează celulele tractului respirator;
E. Exotoxinele produc semne şi simptome specifice.
28. Afirmaţia falsă despre endotoxine este următoarea:

A. Reprezintă componente structurale ale membranei externe a peretelui celular bacterian
ale bacteriilor gram negative şi sunt eliberate numai după moartea (liza) acestora;
B. Sunt termostabile;
C. Nu pot fi transformate în anatoxine (toxoid);
D. Toate produc aceleaşi semne şi simptome;
E. Determină formarea unor antitoxine (anticorpi) eficiente.
29. Referitor la enzime este neadevărat enunţul următor:

A. Leucocidinele, produse de stafilococi, streptococi pot distruge neutrofilele
(polimorfonuclearele PMN);
B. Hemolizinele produc liza eritrocitelor, pot fi produse de stafilococi, streptococi,
Clostridium perfringens;
C. Coagulazele sunt enzime bacteriene ce coagulează fibrinogenul din sânge;
D. Kinazele bacteriene degradează fibrina, ce favorizează răspândirea infecţiei;
E. Hialuronidaza, produsă de streptococi, dizolvă acidul hialuronic, un tip de polizaharide
din ţesutul lipidic.
Complement multiplu
1. Alegeţi enunţurile corecte referotoare la endotoxinele bacteriene:
A. Sunt toxinele bacteriilor Gram negative
B. Sunt componentele structurale ale peretelui celular
C. Sunt eliberate dupa liza bacteriilor Gram pozitive
D. Au structura lipopolizaharidică
E. Se pot transforma în vaccinuri
2. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la exotoxinele bacteriene :

A. Sunt de natură proteică
B. Sintetizate de bacterii Gram pozitive
C. Pot fi transformate în anatoxine
D. Sunt termostabile
E. Prezintă antigenicitate scăzută
3. Acţiunea patogenă a exotoxinelor bacterine se manifestă:

A. Nespecific
B. Ireversibil, odată legate de substrat
C. Exotoxinele sunt elaborate de bacterii Gram pozitive
D. Producefecte la distanţă de locul producerii lor
E. Au efecte locale
4. Exotoxinele bacteriene:
A. Pot servi la prepararea unor vaccinuri antibacteriene
B. Exotoxină tetanică are afinitate pentru sistemul nervos central
C. Exotoxină botulinică are afinitate pentru sistemul nervos periferic
D. Sunt de natură lipo – polizaharidica
E. Exotoxina difterică acţionează la nivelul laringelui producând crupul difteric
5. Alegeţi răspunurile corecte caracteristice patogenităţii bacteriene:

A. Să existe un anumit număr de bacterii la poarta de intrare pentru a putea produce boala
B. Aderenţa bacteriană nu influenţează puterea de invazie
C. Proteina M a Streptococcus pyogenes mediază ataşarea bacteriilor de celulele epiteliale
ale gazdei
D. Capsula bacteriană favorizează fagocitoza
E. Speciile de Salmonella produc invazia centrală sau directă a ţesuturilor
6. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la factorii de patogenitate bacteriană :

A. Hialuronidaza creşte virulenţa bacteriană
B. Kinazele au rol rol în invazivitatea bacteriană
C. Leucocidinele stimulează activitatea polimorfonuclearelor
D. Coagulazele au rol în aderare la locul infecţiei
E. Coagulazele sunt produse de stafilococi
7. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la exotoxinele bacteriene:

A. Sunt de natură proteică
B. Sunt termostabile
C. Sunt de natură glucido-lipido-polipeptidica
D. Sunt sintetizate de bacterii Gram pozitive
E. Stimulează slab răspunsul imun umoral şi răspunsul imun celular
8. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la endotoxinele bacteriene:

A. Au structură lipopolizahari dică
B. Sunt termolabile, fiind distruse la 60 grade Celsius
C. Prezintă antigenicitate crescută
D. Produc leucopenie, mai ales prin neutropenie
E. Se pot transforma in vaccinuri
9. Patologia se ocupă cu:
A.Cauza sau etiologia unei boli;
B.Patogeneza, modul în care se dezvoltă o boală;
C. Schimbările structurale şi funcţionale produse de boală;
D. Efectele bolii asupra organismului;
E. Studiul simptomelor şi semnelor diferitelor boli, precum şi al metodelor de a le pune în
evidenţă.
10. Care din următoarele răspunsuri sunt adevărate?

A.Termenii de infecţie sau de boală pot avea semnificaţii diferite;
B.Infecţia este reprezentată de invazia organismului de microorganisme;
C. Boala apare atunci când o infecţie produce modificări ale stării de sănătate;
D. O infecţie nu poate exista în absenţa unei boli detectabile;
E. Infecţia cu virusul HIV la debut prezintă semne sau simptome.
11. Care din următoarele eunţuri sunt adevărate?

A. Microorganismele încep sa colonizeze omul de la naştere;
B. Primul contact cu microorganisme al nou născutului este cel cu lactobacilii din uterul
matern;
C.Lactobacilii vor deveni microorganismele predominante ale nou născutului după
începerea respiraţiei şi a hrănirii;
D. După naştere E.coli şi alte bacterii din alimente vor coloniza intestinul subţire;
E. După naştere E.coli şi alte bacterii din alimente vor coloniza intestinul gros.

A. După naştere microorganismele vor coloniza intestinul subţire;
B. După naştere microorganismele vor rămâne în intestinul gros pe tot parcursul vieţii;
C. După naştere microorganismele vor rămâne în intestinul gros pentru o scurtă durată de
timp;
D. Numărul microorganimelor poate să crească sau să scadă în funcţie de modificarea
condiţiilor de mediu;
E. Microorganismele pot contribui la îmbolnăvire.
13. Care din următoarele eunţuri sunt false?

A. Multe organisme saprofite se stabilesc în diferite localizări ale corpului uman şi pe
suprafaţa acestuia;
B. Numărul bacteriilor care colonizează organismul uman este mai mare decât numărul
C.Numărul bacteriilor care colonizează organismul uman este mai mic decât numărul
D. Microorganismele care colonizează suprafaţa şi cavităţile naturale ale organismului
alcătuiesc flora patogenă (flora normală);
E. Flora saprofită acţionează antagonist faţă de flora patogenă, reprezentând un mijloc de
apărare a organismului.
A. Competiţia dintre bacteriile saprofite şi patogene este o competiţie pentru spaţiu,
substrat nutritiv şi pentru receptorii celulari ai ţesuturilor umane;
B. În anumite situaţii flora patogenă poate produce îmbolnăviri (din acest motiv se
numeşte saprofită condiţionat patogenă);
C. În anumite situaţii flora saprofită poate produce îmbolnăviri (din acest motiv se
numeştesaprofită co ndiţionat patogenă);
D. Flora saprofită poate produce îmbolnăviri prin pătrunderea în cavităţi sau lichide
normal sterile (sânge, lichid cefalo-rahidian LCR, urină etc.);
E. Flora saprofită poate produce îmbolnăviri prin dezechilibre cauzate de terapia cu
antibiotice sau prin alte mecanisme.
15. Care din următoarele eunţuri sunt false?

A. Există bacterii ce alcătuiesc flora tranzitorie ce poate fi prezentă pentru 2-3 ani şi care
poate dispărea;
B. Există bacterii patogene ce nu produc întotdeauna îmbolnăvirea (Mycobacterium
tuberculosis, Vibrio cholerae etc);
C. Pe lângă zonele populate cu bacterii saprofite există zone ale corpului uman, normal
sterile reprezentate de: organele interne, articulaţii, sânge, LCR, lichid peritoneal,
pleural, articular, urină, bilă;
D. Datorită conformaţiei anatomice ale acestei zone şi a mecanismelor de apărare locală
zonele normal sterile se menţin nepopulate de bacterii;
E. Flora saprofită este localizată specific în anumite regiuni.
16. Următoarele afirmaţii sunt adevărate cu excepţia:

A. Tractul respirator inferior este steril dar cel superior este colonizat în special la nivelul
nazo-faringelui şi cavităţii bucale;
B. Tractul respirator superior este steril dar cel inferior este colonizat în special la nivelul
nazo-faringelui şi cavităţii bucale;
C. Saliva conţine aproximativ 108 bacterii per mililitru;
D.Saliva co nţine aproximativ98 bacterii per mililitru;
E.Saliva co nţine aproximativ 118 bacterii per mililitru.
17. În fosele nazale se găseşte:

A. Streptococcus pneumoniae;
B. Staphylococcus epidermidis;
C. Staphylococcus aureus;
D. Streptococcus pyogenes;
E. Corynebacterii.
18. În orofaringe există:

A. Streptococi vi ridans;
B. Neisserii sa profite;
C. Staphylococcus aureus;
D.Haemophilus influenzae;
E.Streptococcus pneumoniae.
19. În orofaringe există:
A. Corynebacterii;
B. Bacteroides;
C. Lactobacili;
D. Staphylococcus epidermidis;
E. Staphylococcus aureus.

A. Esofagul are o floră similară cu cea a faringelui;
B. Stomacul (fără alimente) este steril datorită pH-ului bazic;
C. Stomacul poate conţine bacterii bazo-rezistente ca Helicobacter pylori;
D. Duodenul, jejunul, ileonul superior au o floră redusă;
E. Intestinul gros conţine o floră bacteriană extrem de bogată datorită prezenţei umezelii şi
substanţelor nutritive.
21. Bacteriile din intestinul gros sunt reprezentate de:

A. Bacterii anaerobe: Bacteroides, Bifidobacterium;
B. Bacterii anaerobe: E.coli, Enterobacter;
C. Bacterii anaerobe: Proteus, Klebsiella;
D. Bacterii anaerobe: Citrobacter, Streptococcus faecalis;
E. Bacterii anaerobe: Fusobacterium, coci anaerobi.
22. Bacteriile din intestinul gros sunt reprezentate de:

A. Bacterii aerobe: Bifidobacterium, Fusobacterium;
B. Bacterii aerobe: Bacteroides, coci anaerobi;
C. Bacterii aerobe: Enterobacter, Citrobacter;
D. Bacterii aerobe: E.coli, Proteus;
E. Bacterii aerobe: Klebsiella, Streptococcus faecalis.
23. Care din următoarele variante sunt adevărate?

A. Materiile fecale conţin un număr enorm de bacterii care reprezintă până la o pătrime din
greutatea acestora;
B. Uretra distală a ambelor sexe este colonizată de flora saprofită;
C. Uretra inferioară este colonizată de Staphylococcus epidermidis, corynebacterii;
D.Flora vulvară prezintă o floră asemănătoare cu a regiunii perineale;
E. Flora vulvară cantitativ şi calitativ este în strânsă legătură cu igiena fiecărei persoane.
24. Cu referire la flora vaginală care din următoarele variante sunt adevărate?
A. Flora vaginală este mai specifică şi este influenţată de statusul hormonal şi de
activitatea sexuală;
B. Până la instalarea ciclului menstrual şi după menopauză în vagin sunt prezente diferite
specii de bacterii aerobe şi anaerobe;
C. În perioada de activitate hormonală ovariană sub influenţa hormonilor estrogeni se
modifică flora vaginală;
D. Depozitele de glicogen din celulele epiteliale ale mucoasei vaginale favorizează
dezvoltarea genului Staphylococcus;
E. Lactobacilii prin utilizarea glicogenului produc acid uric, deci un pH vaginal acid (3,8 -
4,5) nefavorabil dezvoltării altor specii bacteriene.

A. Colul uterin în zona internă prezintă o floră asemănătoare florei vaginale;
B. În zona de tranziţie a colului uterin spre exocol flora se reduce numeric;
C. În zona de tranziţie a colului uterin spre endocol flora se reduce numeric;
D. La nivelul cervixului există mucusul cervical ce conţine substanţe antimicrobiene:
lizozim, lactoferină;
E. Substanţele antimicrobiene: lizozim, lactoferină au rol de barieră împotriva pătrunderii
microorganismelor.
26. Cu referire la tegument putem spune următoarele:

A. Are o floră bacteriană rezidentă;
B. În glandele sebacee şi în jurul lor predomină bacteriile aerobe;
C. În glandele sebacee şi în jurul lor predomină bacteriile anaerobe;
D. Microorganismele coliforme sunt frecvent prezente în zonele uscate;
E. Microorganismele coliforme sunt frecvent prezente în zonele umede.
27. Principalele bacterii de pe tegument sunt reprezentate de:

B. Coci anaerobi;
D. Corynebacterii;
E. Streptococcus faecalis.
28. Bacteriile de pe tegument mai puţin frecvente sunt:

A. Staphylococcus epidermidis;
B. Corynebacterii;
C. Propionibacterium acnes;
D. Staphylococcus aureus;
E. Coliformi.
29. Conductul auditiv extern este o prelungire a tegumentului iar speciile ce pot coloniza această
regiune sunt reprezentate de:
B. Coliformi;
D. Corynebacterii;
E. Uneori cerumenul poate conţine mycobacterii.
30. Privind relaţia dintre flora normală şi gazda umană sunt adevărate următoarele:
A. Flora saprofită aduce beneficii gazdei umane prin prevenirea creşterii
microorganismelor patogene;
B. Dezechilibrul florei saprofite poate duce la apariţia bolii;
C. Flora bacteriană vaginală menţine un pH neutru, inhibând creşterea levurilor;
D. Dacă populaţia bacteriană este distrusă prin: antibiotice, spălarea intravaginală
excesivă, produse de igienă şi deodorante nepotrivite, pH-ul vaginal devine acid şi
Candida albicans se poate înmulţi devenind microorganismul dominant;
E. Relaţia dintre flora normală şi gazda umană se numeşte simbioză.
31. Referindu-ne la relaţia dintre flora normală şi gazda umană sunt false următoarele:
A. În relaţia simbiotică numită comensalism unul dintre organisme beneficiază pe seama
celuilalt iar cel din urmă este afectat;
B. În relaţia simbiotică numită comensalism unul dintre organisme beneficiază pe seama
celuilalt dar cel din urmă nu este afectat;
C. Multe dintre microorganismele florei normale sunt comensale;
D. Mycobacteriile de la nivelul canalului auditiv nu dăunează, nu aduc beneficii;
E. Mycobacteriile de la nivelul canalului auditiv nu sunt comensale.
32. Privind relaţia dintre flora normală şi gazda umană sunt adevărate următoarele:
A. Mutualism este o formă de simbioză în care beneficiază ambele organisme;
B. Intestinul gros conţine bacterii ca: E. coli ce sintetizează vitamina A şi unele vitamine
B;
C. În cazul mutualismului vitaminele sunt absorbite în sânge şi distribuite pentru uzul
celulelor bacteriene;
D. În cazul mutualismului intestinul gros furnizează substanţele nutritive pentru
supravieţuirea bacteriilor;
E. Alt tip de simbioză este reprezentat de relaţia numită parazitism în care un organism
beneficiază în defavoarea celuilalt.
33. Referindu-ne la relaţia dintre flora normală şi gazda umană sunt false următoarele:
A. În anumite condiţii un microorganism ca E .coli poate deveni patogen;
B. E. coli nu produce infecţii atât timp cât rămâne în intestinul subţire;
C. Dacă E. coli ajunge în alte locuri cum ar fi: vezica urinară, plămâni, leziuni poate
produce infecţii urinare, pulmonare sau abcese;
D. Oportunistele produc infecţii în habitatul lor normal unei persoane sănătoase;
E. Stadiul SIDA al infecţiei HIV este frecvent acompaniat de infecţii oportuniste ca:
pneumonia cu Pneumocystis carinii, acestă infecţie secundară dezvoltându-se din cauza
statusului imun scăzut.
34. În cursul infecţiilor pot fi alterate funcţii şi structuri ale organismului şi se pot manifesta ca:
A. Simptome acestea fiind aspecte obiective pe care le resimte pacientul (durere, greaţă);
B. Simptome acestea fiind aspect e subiective pe care le resimte pacientul (durere, greaţă);
C. Semne care sunt aspecte obiective pe care medicul le poate observa şi măsura
(paralizie, febră,induraţie);
D. Semne care sunt aspecte subiective pe care medicul le poate observa şi măsura
(paralizie, febră,induraţie);
E. Uneori un grup de simptome şi semne specifice acompaniază o anumită boală. Acesta
poartă numele de sindrom.
35. Bolile infecţioase pot fi:
A. Boli comunicabile sau necontagioase (febră tifoidă, tuberculoză, varicelă);
B. Boli comunicabile sau transmisibile(herpes, rujeolă, rubeolă);
C. Boli netransmisibile ce nu se transmit de la o gazdă la alta;
D. Boli necontagioase ce nu se transmit de la o gazdă la alta;
E. Boli comunicabile sau netransmisibile ce nu se transmit de la o gazdă la alta.
36. Frecvenţa apariţiei unei boli infecţioase determină bolile:

A. Sporadică, apare ocazional (febra tifoidă în Europa, USA);
B. Sporadică, apare frecvent (febra tifoidă în Europa, USA);
C. boală
Endemică,
constant prezentă în populaţie (malaria în Africa subsahariană);
D. Epidemică, un număr mare de pacienţi se îmbolnăvesc într-o perioadă scurtă de timp
(de exemplu gripa);
E. Pandemică o boală epidemică cu răspândire globală.
37. Privind mecanismele de patogenitate ale microorganismelor sunt adevărate următoarele:

A. Infecţia reprezintă pătrunderea şi multiplicarea unui agent infecţios în organismul
gazdă;
B. În funcţie de rezultatul conflictului dintre gazdă şi microorganisme infecţia poate fi
urmată (sau nu) de boala infecţioasă (procesul infecţios);
C.Procesul infecţios es te condiţionat de mecanismele de apărare ale organismului uman;
D. Procesul infecţios este condiţionat de factorii de patogenitate şi de virulenţă ale
microorganismelor;
E. Patogenitatea (puterea patogenă) este un atribut de specie şi este capacitatea potenţială
a unei specii microbiene de a nu determina un proces infecţios la o gazdă aflată în stare
normală de rezistenţă.
38. Virulenţa indică gradul de patogenitate a unei tulpini bacteriene în cadrul unei specii. Aceasta
este determinată de:
A. factorii de colonizare;
B. invazivitatea;
C. capacitatea de a elabora toxine;
D. capacitatea de a prelua vitamine;
E. enzime.
39. Care afirmaţii cu privire la invazivitate şi puterea de invazie sunt corecte?

A. Invazivitatea este capacitatea unui microorganism de a se răspândi în organismul
gazdei;
B. Unele bacterii nu au putere de invazie şi se multiplică doar la poarta de ieşire (de
exemplu bacilul difteric);
C. Alte bacterii depăşesc bariera epitelială, trec în sistemul limfatic şi în sânge ducând la
septicemie;
D.Aderenţa bacteriană previne eliminarea bacteriilor de către fluidele din ţesuturi şi este
asigurată de hidrofobicitatea suprafeţei celulelor bacteriene şi de prezenţa unor adezine
bacteriene;
E. Adezinele sunt macromolecule lipidice de adeziune codificate cromozomial sau
plasmidic, cu proprietăţi imunogenice şi care stabilesc legături specifice cu receptorii
tisulari.
40. Care afirmaţii cu privire puterea de invazie sunt incorecte?

A. Peretele celular al unor bacterii conţin substanţe chimice ce contribuie la virulenţa
bacteriană;
B. Streptococcus pyogenes conţine proteina G ce mediază ataşarea bacteriilor de celulele
epiteliale ale gazdei şi împiedicând fagocitoza;
C. Capsula este o structură facultativă ce creşte rezistenţa bacteriei, împiedicând
fagocitoza;
D. În prezenţa anticorpilor capsulari pe suprafaţa capsulei bacteriene, se produce
distrugerea prin fagocitoză;
E. Invazia centrală sau directă: speciile de salmonela invadează ţesuturile prin joncţiunile
celulelor epiteliale.
41. Care afirmaţii cu privire la capacitatea de a elabora toxine sunt corecte?

A. Toxinogeneza este capacitatea microorganismelor de a produce toxine;
B. Termenul d e toxemie se referă la simptomele produse de toxinele eliberate în sânge;
C.Toxinele ba cteriene sunt de 2 tipuri: exotoxine şi endotoxine.
D. Exotoxinele sunt produse în interiorul unor bacterii în cursul creşterii şi metabolismului
lor şi sunt eliberate în spaţiul înconjurător;
E. Sunt caracteristice bacteriilor Gram negative.
42. Care afirmaţii cu privire la exotoxine sunt false?

A. Exotoxinele au structura lipidică şi sunt termolabile;
B. Sunt difuzibile pe cale sanguină, uneori nervoasă, producând efecte la distanţă de locul
producerii lor;
C. Au o acţiune specifică datorită legării specifice anumitor receptori de membrană;
D. Bolile produse de bacterii care produc exotoxine prezintă manifestări cauzate de toxine
şi nu de bacterii;
E. Exotoxinele nu produc semne şi simptome specifice.
43. Care afirmaţii cu privire la exotoxine sunt corecte?

A. Organismul produce anticorpi numiţi antitoxine ce furnizează imunitate împotriva
toxinelor;
B. Când exotoxinele sunt activate prin căldură, formaldehidă, nu mai produc boala dar
sunt capabile să stimuleze producerea de anticorpi antitoxină (îşi pierd patogenitatea
dar îşi păstrează imunogenitatea);
C. Exotoxinele pot fi transformate în anatoxine (vaccinuri ce mai poartă denumirea de
toxoizi);
D. Există patru grupe de exotoxine;
E. Exemple de bacterii care produc exotoxine: Clostridium botulinum, Clostridium tetani,
Corynebacterium diphteriae, stafilococul auriu.
44. Cu referire la endotoxine putem spune următoarele:

A. Endotoxinele reprezintă componente structurale ale membranei interne a peretelui
celular bacterian ale bacteriilor gram pozitive şi sunt eliberate numai după moartea
(liza) acestora;
B. Porţiunea lipidică a lipopolizaharidelor, numită lipidul A este endotoxină;
C. Endotoxinele sunt termostabile şi pot fi transformate în anatoxine (toxoid);
D. Toate endotoxinele produc aceleaşi semne şi simptome (nu sunt specifice unei boli) :
febră, hipotensiune, şoc toxicoseptic, slăbiciune generală, hemoragie viscerală;
E. Endotoxinele determină formarea unor antitoxine (anticorpi) eficiente.
45. Cu referire la enzime putem spune următoarele:

A. Virulenţa unor bacterii este favorizată de producerea de enzime intracelulare;
B. Virulenţa unor bacterii este favorizată de producerea de enzime extracelulare;
C. Virulenţa unor bacterii este favorizată de producerea de endoenzime;
D. Virulenţa unor bacterii este favorizată de producerea de exoenzime;
E. Virulenţa unor bacterii este favorizată de producerea de enzime intracelulare şi
extracelulare.
46. Cu referire la enzime nu putem spune următoarele:

A. Leucocidinele, produse de stafilococi, streptococi pot distruge neutrofilele
B.Leucocidinele, produse de stafilococi, streptococi nu pot distruge neutrofilele
C. Hemolizinele nu produc liza eritrocitelor, pot fi produse de stafilococi, streptococi;
D. Hemolizinele produc liza eritrocitelor, pot fi produse de stafilococi, streptococi;
E. Hemolizinele produc liza eritrocitelor, pot fi produse de stafilococi,dar nu şi de
streptococi.
47. Care afirmaţii cu privire la enzime sunt corecte?

A. Coagulazele sunt enzime bacteriene ce coagulează fibrinogenul din sânge;
B. Cheagul de fibrină nu poate proteja bacteriile de fagocitoză;
C.Cheagul de fibrină poate izola bacteriile de alte mecansime de apărare ale gazdei;
D.Coagulazele sunt produse de stafilococi;
E. Coagulazele sunt produse de streptococi.
48. Care afirmaţii cu privire la enzime sunt corecte?

A. Kinazele bacteriene degradează fibrina, ce favorizează răspândirea infecţiei;
B. Fibrinolizina este produsă de Streptococcus pyogenes şi stafilokinaza este produsă de
Staphylococcus aureus;
C. Hialuronidaza, produsă de stafilococi, dizolvă acidul hialuronic, un tip de polizaharide
din ţesutul conjunctiv;
D. Colagenaza produsă de câteva specii de Clostridium, distruge fibronogenul ce formează
ţesutul conjunctiv din muşchi şi alte organe şi ţesuturi;
E. Colagenaza produsă de câteva specii de Clostridium, favorizeaza extinderea gangrenei
gazoase.
Tematica 4
Mecanismele de apărare antiinfecţioasă ale gazdei. Mecanisme
nespecifice (bariere mecanice, celulele fagocitare şi procesul de
fagocitoza).
Mecanismele de apărare specifice: noţiuni de baza asupra imunităţii.
Definiţie şi clasificare a vaccinurilor
Complement simplu
1. Mecanismele de apărare nespecifice cuprind:
A. Organele limfoide centrale
B. Sistemul imun
C. Organele limfoide periferice
D. Tegumentul
E. Răspunsul imun umoral
2. Fagocitoza:
A. Este un mecansim specific de apărare
B. Implică limfocitele
C. Distruge microorganismele complet sau cu păstrarea antigenului
D. Este efecuată de hematii
E. Se desfăşoară în două etape:ataşarea şi digestia
3. Mecanismele specifice cuprind:

A. Pielea
B. Mucoasele
C. Lizozimul
D. Sistemul complement
E. Sistemul imun
4. Vaccinurile pot fi:

A. Vii atenuate
B. Anatoxine
C. Vaccinuri complete sau corpusculare
D. Vaccinuri care conţin fragmente antigenice
E. Toate răspunsurile sunt corecte
5. Referitor la vaccinuri sunt adevărate afirmaţiile cu excepţia:

A. Vaccinurile produc răspuns imun
B. Imunitatea obţinută cu ajutorul vaccinurilor vii este de scurtă durată
C. Anatoxinele sunt eficiente în boli ca tetanosul
D. Vaccinuri facultative sunt: vaccinul antigripal, anti-Haemophylus
E. Vaccinuri indispensabile sunt: BCG,DiTePer
6. Vaccinurile vii atenuate:

A. Se administrează în doză unică
B. După administrare se obţine un răspuns imun durabil
C. Sunt contraindicate la gravide
D. Sunt contraindicate la imunodeprimaţi
E. Toate răspunsurile sunt corecte
7. Răspunsul fals referitor la factorii legaţi de apărarea gazdei este:

A. Starea de nutriţie: malnutriţia proteică, predispune la infecţii;
B. Starea de nutriţie: malnutriţia vitaminică predispune la infecţii;
C. Vârsta: nou-născuţii în special prematurii sunt predipuşi la îmbolnăviri;
D. Vârsta: pacienţii în vârstă sunt predipuşi la îmbolnăviri;
E. Sexul:neimportant.
8. Răspunsul fals referitor la factorii legaţi de apărarea gazdei este:

A.Rasa: unoeri poate fi un factor, de exemplu rasa caucaziană mai predispusă la
tuberculoză decât rasa neagră;
B. Ocupaţia: poate constitui un factor de risc, de exemplu antraxul la zootehnişti;
C. Scăderea capacităţii normale de apărare prin tratamente cu imunosupresoare;
D. Scăderea capacităţii normale de apărare prin tratamente cu corticosteroizi;
E. Scăderea capacităţii normale de apărare prin tratamente cu radioterapie.
9. Care din următoarele răspunsuri cu referire la mecanismele de apărare nespecifice este

incorect?
A. Tegumentul intact reprezintă prima linie de apărare împotriva multor microorganisme;
B. Tegumentul este o barieră mecanică iar pH -ul crescut, între 8-10 şi acizii graşi produşi
de glandele sebacee ale pielii au activitate antibacteriană şi antifungică;
C. Mucoasa tractului respirator cu epiteliul ciliat şi secreţia mucoasă, îndepărtează
mecanic impurităţile şi bacteriile;
D. Mişcările coordonate ale cililor conduc mucusul înspre cavitatea nazală şi cavitatea
bucală, de unde bacteriile pot fi eliminate;
E. Aparatul mucociliar numit şi „liftul ciliar” poate fi afectat de alcool, fum de ţigară,
virusuri şi predispun gazda la infecţii bacteriene.
10. Despre substanţele cu rol antimicrobian din sânge şi secreţii este fals următorul enunţ:
A. Lizozimul se găseşte în plasmă, lacrimi, salivă, secreţii nazale;
B. Properdina se găseşte în plasmă;
C. Beta-lizina este un aminoacid produs de trombocite în procesul coagulării;
D. Lactoferina este o glicoproteină în salivă, lacrimi, secreţii nazale, ser, granulaţiile
leucocitelor;
E. Transferina se găseşte în ser şi la nivelul mucoaselor.
11. Despre substanţele cu rol antimicrobian din sânge şi secreţii este incorect următorul enunţ:
A. Lizozimul se găseşte in lichidul cefalorahidian LCR, transpiraţie şi urină;
B. Lizozimul are rol antibacterian prin hidroliza peretelui bacterian (lizează mucopeptidele
bacteriilor Gram pozitive);
C. Fibronectina glicoproteină din plasmă, are rol în opsonizare, în interacţiunea dintre
celule şi reacţionează cu complementul ;
D. Interferonii sunt glicoproteine numiţi şi citokine;
E. Interferonii sunt proteine produse şi eliberate de limfocite ca răspuns la prezenţa
patogenilor: virusuri, bacterii, paraziţi şi tumori.
12. Care din următoarele enunţuri cu referire la răspunsul inflamator şi fagocitoza este incorect?
A. Prezenţa microorganismelor în organismul gazda produce apariţia răspunsului
inflamator;
B. Răspunsul inflamator este un complex de reacţii locale cu rolul de a delimita şi opri
evoluţia procesului infecţios;
C. Răspunsul inflamator e caracterizat clinic prin apariţia la locul infecţiei a următoarelor
semne: înroşire(eritem), tumefiere, căldura, durere, impotenţă funcţională;
D. Dintre celulele care apar la locul infecţiei si care au funcţii de fagocitoză, primele sosite
sunt eozinofilele şi monocitele;
E. Fagocitoza face parte din raspunsul inflamator, proces în care bacteriile sunt înglobate
„fagocitate”de celulele polimorfonucleare PMN şi macrofage.
13. Principalele etape ale răspunsului inflamator sunt următoarele cu excepţia:

A. Vasodilataţie capilară;
B. Creşterea fluxului sanguin;
C. Scăderea permeabilităţii capilare prin acţiunea mediatorilor chimici: histamina,
prostaglandine, leukotriene;
D. Extravazarea leucocitelor şi proteinelor plasmatice;
E. Fagocitoza.
14. Celulele fagocitare nu pot fi:

A. Circulante: neutrofile;
B. Fixe: macrofage;
C. Circulante: eozinofile;
D. Circulante: macrofage;
E. Circulante: monocite.
15. Care din următoarele răspunsuri referitoare la chemotaxia este fals?

A. Chemotaxia reprezintă procesul de atragere la locul infecţiei;
B. Chemotaxia este determinată de factorii chemotactici: fracţiunea c5a a complementului;
C. Chemotaxia este determinată de factorii chemotactici: kalikreina;
D. Chemotaxia nu este un factor chemotactic;
E. Chemotaxia este enzima care catalizează formarea de bradikinină, mediatorul durerii.
16. Care din următoarele răspunsuri este fals?

A. Chemotaxia constă în ataşarea PMN la endoteliul vascular de la locul infecţiei de pe
suprafaţa celulelor endoteliale;
B. Chemotaxia constă în migrarea PMN prin peretele vaselor capilare spre locul infecţiei
numită şi diapedeză;
C. Fagocitele emit pseudopode în jurul bacteriilor şi formează un fagolizozom;
D. Lizozomii din neutrofile (conţin enzime hidrolitice şi alte substanţe bactericide)
migrează spre fagozom şi fuzionează formând un fagolizozom;
E. În fagolizozom bacteriile sunt distruse prin diferite sisteme enzimatice.
17. Granulaţiile eliberează enzimele înglobate în lizozomi.Granulele lizozomale mici, reprezintă

85% şi sunt reprezentate de următoarele cu excepţia:
A. Lactoferine;
B. Mieloperoxidază;
C. Proteaze;
D. Nucleaze;
E. Lipaze.
18. Privind limfocitele natural ucigaşe NK (Natural Killer) care enunţ este greşit?
A. Au rol în imunitatea naturală;
B. Sunt limfocite mici cu granulaţii;
C. Distrug celulele infectate viral şi celulele neoplazice prin secreţia de citokine;
D. Nu au specificitate pentru un anumit virus;
E. Acţiunea lor nu este influenţată de o expunere anterioară.
19. Sistemul imun este format din următoarele organe imune cu excepţia:
A. Ficat;
B. Măduvă osoasă;
C. Timus;
D. Inelul Waldeyer;
E. Plăci Peyer.
20. Anticorpii au următoarele funcţii de apărare mai puţin:

A. Rol în liza bacteriană;
B. Funcţie antibacteriană în prezenţa complementului;
C. Neutralizează toxine bacteriene;
D. Favorizează fagocitoza prin opsonizare bacteriilor;
E. Funcţie virală directă.
21. Limfocitele T helper nu au următorul rol:

A. Activează limfocitele B în plasmocite pentru a produce anticorpi;
B. Stimulează acţiunea limfocitelor T citotoxice;
C. Stimulează acţiunea limfocitelor T supresoare;
D. Inhibă producţia de anticorpi a limfocitelor B;
E. Sunt efectorii răspunsului de hipersensibilitate întârziată.
22. Imunitatea antiinfecţioasă nu poate fi:

A. Imunitate naturală activă prin trecerea prin boală;
B. Imunitate naturală pasivă, transmisă transplacentar, prin anticorpi materni;
C. Imunitate naturală activă care asigură protecţie aproximativ 6 luni după naştere;
D. Imunitate artificială activă prin vaccinare;
E. Imunitate artificială pasivă prin administrare de anticorpi preformaţi (seruri hiperimune
sau imunoglobuline specifice).
23. Obiectivele imunizării active (vaccinării)sunt următoarele cu excepţia:

A. Producerea unui titru adecvat de anticorpi protectori;
B. Obţinerea unei populaţii de celule cu memorie imunologică;
C. Imunitate durabilă;
D. Persistenţa imunităţii induse o perioadă cât mai lungă (ani, toată viaţa);
E. Persistenţa imunităţii induse o perioadă relativ scurtă (săptămâni, luni).
24. Vaccinuri vii atenuate cu microorganisme (virusuri sau bacterii) vii sunt următoarele cu
excepţia:
A. Vaccinul antitifoidic;
B. Vaccinul inactivat injectabil antipoliomielitic Salk;
C. Vaccinul antivaricelos;
D. Vaccinul antiamaril;
E. Vaccinul antirubeolic.
25. Vaccinuri complete sau corpusculare, care conţin bacteria sau virusul în întregime sunt
următoarele cu excepţia:
A. Vaccinul antihaemophilus (Hib);
B. Vaccinul antipertussis;
C. Vaccinul antiholeric;
D. Vaccinul antileptospirotic;
E. Vaccinul anti-hepatita A.
26. În funcţie de utilitatea lor în practica imunizării, vaccinurile pot fi clasificate în următoarele cu
excepţia:
A. Vaccinuri facultative, necesare unor grupe de vârstă extreme (copii, bătrâni), sau cu risc
infecţios: vaccinul antigripal, vaccinul antipneumococic, vaccinul anti-Haemophylus,
vaccinul antirabic;
B. Vaccinuri folosite ocazional, în focare epidemice delimitate: antimeningococic,
antitifoidic;
C. Vaccinuri indispensabile, care nu sunt obligatorii: BCG, Di-Te-Per, antipoliomielitic
oral şi injectabil;
D. Vaccinuri de interes regional (boli tropicale): antiamaril, etc.;
E. Vaccinuri pentru persoane cu risc profesional (zoonoze): anti-cărbunos, antifebra Q.
Complement multiplu
1. Mecanismele de aparare nespecifice cuprind:

A. Complementul
B. Flora saprofită
C. Celulele natural ucigaşe NK
D. Limfocitele
E. Lizozimul
2. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la sistemul imun :

A. Face parte din mecanismele specifice ale apărării
B. Face parte din mecanismele nespecifice ale apărării
C. Este format din organe limfoide centrale
D. Are ca principale celule limfocitele
E. Principalele celule efectoare sunt neutrofilele
3. Printre mecanismele de apărare nespecifice se numără:

A. Transferina
B. Properdina
C. Răspunsul imun umoral
D. Răspunsul imun celular
E. Interferonii
4. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la fagocitoză:

A. Macrofagele predomină în infecţii cronice sau granulomatoase
B. Se realizează cu ajutorul neutrofilelor, eozinofilelor, monocitelor
C. Presupune ataşarea şi digestia bacteriilor
D. Este un proces prin care bacteriile sunt distruse complet sau incomplet
E. Bacteriile sunt distruse prin diferite sisteme enzimatice în fagolizozom
5. Mecanisme de apărare specifică includ:

A. Plasmocitele
B. Proteinele de fază acută
C. Activarea limfocitului B
D. Activarea limfocitelor T ucigaşe NK
E. Lactoferina
6. Alegeţi răspunsurile corecte referitoare la imunizarea antiinfecţioasă:

A. Naturală activă prin trecerea prin boală
B. Artificială pasivă prin vaccinare
C. Naturala pasivă transmisă transplacentar
D. Artificiala pasivă prin administrarea de anticorpi preformaţi
E. Pasivă prin trecerea prin boală
7. Vaccinurile complete sau corpusculare sunt :

A. Anti-Haemophylus
B. Antipertussis
C. Antiholeric
D. Antimeningococic
E. Anti-hepatită B
8. Care afirmaţii referitoare la toxoizi sunt adevărate:

A. Se mai numesc anatoxine
B. Eficienţi în prevenirea bolilor produse de exotoxine
C. Se obtin din exotoxine prin tratare cu formaldehidă
D. Toxoizii nu au actiune specifica
E. Anatoxinele se obtin din exotoxine care îşi păstrează capacitatea toxică
9. Despre vaccinuri vii atenuate se pot afirma următoarele:

A. Conţin microorganisme vii care prin tehnici de atenuare şi-au pierdut capacitatea patogenă
B. Se administrează în doze multiple
C. Simptomatologia clinică postvaccinal este asemănătoare bolii dar foarte redusă
D. Imunitatea obţinută nu este durabilă
E. Nu sunt contraindicate la gravide
10. Referitor la răspunsul umoral următoarele afirmaţii sunt adevărate:
A. Răspunsul imun umoral constă în activarea limfocitului B
B. Este un mecanism nespecific de apărare
C. Răspunsul imun umoral constă în elaborarea de anticorpi de către plasmocite
D. O parte din limfocitele B se transformă în limfocite B cu memorie
E. Răspunsul imun primar se datorează limfocitelor B cu memorie
11. Sistemul complement:

A. Este un complex de 20 substanţe proteice
B. Componentele acestuia se activează în cascadă
C. Activarea e declansata de complexe imune
D. Activarea e declansata de bacterii
E. Nivelul complementului în ser depinde de gradul de imunizare a persoanei
12. Care afirmaţii sunt adevărate?

A.Infecţia se poate produce cu bacterii ce alcătuiesc flora normală prin ruperea
echilibrului dintre gazdă şi microorganisme;
B. Infecţia se poate produce cu bacterii patogene;
C. Factorii legaţi de apărarea gazdei sunt reprezentaţi de statusul socio-economic;
D. Malnutriţia nu favorizează transmiterea bolilor infecţioase într-o colectivitate.
E. Aglomerările, săracia favorizează transmiterea bolilor infecţioase într-o colectivitate.
13. Răspunsurile false referitore la factorii legaţi de apărarea gazdei sunt:

A. Vârsta: nou-născuţii în special prematurii dar şi pacienţii în vârstă sunt predipuşi la
îmbolnăviri;
B. Sexul: deseori important, în special legat de riscul profesional;
C. Rasa: unoeri poate fi un factor, de exemplu rasa caucaziană mai predispusă la
tuberculoză decât rasa neagră;
D. Ocupaţia: poate constitui un factor de risc, de exemplu antraxul la zootehnişti;
E. Scăderea capacităţii normale de apărare prin tratamente cu imunosupresoare,
corticosteroizi, radioterapie.
14. Mecanismele de apărare nespecifice (care protejează împotriva microorganismelor în general)

se pot clasifica în următoarele mari categorii:
A. Barierele fizice reprezentate de tegumentele şi mucoasele intacte;
B. Proteine de tipul complementului, lizozimului, interferonului;
C. Glucide de tipul solatrioza, rafinoza, stachinoza;
D. Celulele fagocitare reprezentate de neutrofile, macrofage şi celulele NK („Natural
Killer”);
E. Celulele fagocitare reprezentate de monocite, eozonofile, bazofile.
15. Care afirmaţii sunt adevărate cu privire la mecanismele de apărare nespecifice (tegumentul şi
mucoasele)?
A. Tegumentul intact reprezintă prima linie de apărare împotriva multor microorganisme;
B. Tegumentul este o barieră mecanică iar pH -ul crescut, între 8-10 şi acizii graşi produşi
de glandele sebacee ale pielii au activitate antibacteriană şi antifungică;
C. Mucoasa tractului respirator cu epiteliul ciliat şi secreţia mucoasă, îndepărtează
mecanic impurităţile şi bacteriile;
D. ale
Mişcările
cililor coordonate
conduc mucusul înspre cavitatea nazală şi cavitatea
bucală, de unde bacteriile pot fi
eliminate; „liftul ciliar” poate fi afectat de alcool, fum de ţigară,
E. Aparatul mucociliar numit şi
virusuri şi predispun gazda la infecţii bacteriene.
16. Alte mecanisme protectoare ale aparatului respirator sunt reprezentate de:
A. Macrofagele alveolare;
B. Limfocite alveolare;
C. Lizozimul din mucus (se găseşte şi în lacrimi);
D. Perii nazali;
E. Reflexul de tuse (ce previne aspirarea în plămâni).
17. Mecanismele nespecifice de la nivelul tractului digestiv includ:

A. Enzimele salivare;
B. PH-ul neutru de la nivelul stomacului;
C. Enzimele degradative;
D. Macrofagele de la nivelul intestinului gros;
E. Macrofagele de la nivelul intestinului subţire.
18. Se elimină mari cantităţi de microorganisme prin reflexele:

A. Stranut;
B. Tuse;
C. Vomă;
D. Diaree;
E. Micţiune.
19. Care afirmaţii sunt adevărate cu privire la mecanismele de apărare nespecifice (tegumentul şi
mucoasele)?
A. Mucoasa vaginală este protejată de un pH neutru produs de lactobacili ce fac parte din
flora saprofită locală;
B. Un mecanism de apărare specific reprezintă şi acţiunea de spălare a aparatului urinar în
timpul micţiunii;
C. Flora saprofită de la nivelul tegumentului, nazofaringelui, vaginului, colonului,
împiedică dezvoltarea şi proliferarea bacteriilor patogene la aceste niveluri prin
competiţia pentru receptorii celulari;
D. Importanţa florei saprofite este observată în terapia antibiotică cand se suprimă aceste
microorgansime benefice, permiţând unei bacterii Clostridium difficile să producă
infecţii de tipul colitei pseudomembranoase;
E. Importanţa florei saprofite este observată în terapia antibiotică cand se suprimă aceste
microorgansime benefice, permiţând unei bacterii Candida albicans sa produca infecţii
vaginale (candidoze vaginale)
20. Lizozimul se găseşte în:
A. Lacrimi;
B. Salivă;
C. Secreţii nazale;
D. Transpiraţie;
E. Urină.
21. Care afirmaţii sunt corecte cu privire la properdină?

A. Se găseşte în plasmă;
B. Se găseşte în lichidul cefalorahidian LCR;
C. Acţionează asupra bacteriilor Gram negative;
D. Acţionează asupra bacteriilor Gram pozitive;
E.Activează complementul în absenţa complexelor imune (calea alternă de activare a
complementului).
22. Care afirmaţii sunt false referitor la substanţe cu rol antimicrobian din sânge şi secreţii?
A. Lizozimul are rol antibacterian prin hidroliza peretelui bacterian (lizează mucopeptidele
bacteriilor Gram pozitive);
B. Beta-lizina este un aminoacid produs de hematii în procesul coagulării;
C. Beta-lizina produce liza bacteriilor Gram-negative;
D. Transferina leagă fierul;
E. Transferina intră în competiţie cu bacteriile pentru fier ca şi lactoferina.
23. Lactoferina este o glicoproteină în:

A. Lacrimi;
B. Secreţii nazale;
C. Urină;
D. Ser;
E. Granulaţiile leucocitelor.
24. Rolurile lactoferinei sunt următoarele:

A. Leagă fierul dar nu intră în competiţie cu bacteriile pentru acesta;
B. Se leagă de receptorii de pe suprafaţa celulelor bacteriene;
C. Se leagă de lipopolizaharidele peretelui bacterian, afectând permeabilitatea membranară
şi liza celulei;
D. Prezintă activitate antivirală;
E. Nu prezintă activitate antifungică.
25. Rolurile fibronectinei sunt următoarele:

A. Activează celulele natural ucigaşe NK („natural killer);
B.Rol î n opsonizare;
C.Rol î n interacţiunea dintre celule ;
D.Reacţionează cu complementul ;
E. Nu reacţionează cu complementul.
26. Care afirmaţii sunt false referitor la interferoni?
A. Sunt glicolipide numiţi şi citokine;
B. Sunt proteine produse şi eliberate de macrofage ca răspuns la prezenţa patogenilor:
virusuri, bacterii, paraziţi şi tumori;
C. Denumirea provine de la capacitatea de a „interfera”replicarea virală în celule gazdei;
D. Interferonii au şi alte funcţii: activează celulele natural ucigaşe NK („natural killer),
macrofagele;
E. Interferonii au şi alte funcţii: cresc capacitatea celulelor neinfectate viral să reziste
infecţiei (inducând în celulele infectate viral producerea de proteine antivirale).
27. Referitor la complementul (alexina) care enunţuri sunt corecte?

A. Este o familie de glicolipide sintetizate în ficat, splină, macrofage;
B. Se activează în cascadă;
C. Activarea complementului se poate produce pe cale alternă prin complexe antigen-
anticorpi;
D. Activarea complementului se poate produce pe cale clasică: activare prin molecule
neimune: polizaharide, properdina, bacterii, endotoxine bacteriene, paraziţi, levuri;
E. Ambele căi duc la formarea moleculei C3b cu 2 funcţii.
28. Granulaţiile eliberează enzimele înglobate în lizozomi:

A. Granule lizozomale mari, reprezintă 85%;
B. Granule lizozomale mici, reprezintă 15%;
C. Granule lizozomale mari conţin mieloperoxidază, lizozim;
D. Granule lizozomale mari conţin enzime degradative;
E. Granule lizozomale mici reprezentate de lactoferine, proteaze, nucleaze şi lipaze.
29. Granulele lizozomale mici sunt reprezentate de:

A. Lactoferine;
B. Proteaze;
C. Mieloperoxidază;
D. Nucleaze;
E. Lipaze.
30. Despre macrofage sunt incorecte următoarele:

A. Nu poseda mieloperoxidază;
B. Nu pot produce ion hipoclorit;
C. Nu produc H2O2;
D. Produc superoxid;
E. Nu produc superoxid.
31. Despre limfocitele natural ucigaşe NK (Natural Killer) nu se poate spune că:
A. Au rol în imunitatea naturală;
B. Sunt limfocite mici cu granulaţii;
C. Distrug celulele infectate viral şi celulele neoplazice prin secreţia de citokine;
D. Au specificitate pentru un anumit virus;
E. Acţiunea lor nu este influenţată de o expunere anterioară.
32. Sistemul imun este format din:
A. Organe imune: organe limfoide primare: ganglioni limfatici şi splina;
B. Organe imune: organe limfoide primare: măduva osoasă şi timusul;
C. Organe imune: organe limfoide secundare: inelul Waldeyer, plăci Peyer;
D. Celule imune: limfocite B;
E. Celule imune: limfocite T.
33. Referitor la răspunul imun umoral sunt false următoarele enunţuri:

A. Sunt implicate limfocitele B activate ce se transformă în plasmocite şi elaborează
anticorpi (răspuns imun primar);
B. Sunt implicate limfocitele T activate ce se transformă în plasmocite şi elaborează
anticorpi (răspuns imun primar);
C. Anticorpii sau imunoglobulinele sunt glucide şi au activitate specifică;
D. Anticorpii sau imunoglobulinele sunt proteine şi au activitate specifică;
E. Sunt 5 clase de anticorpi: G, A, M, D, E.
34. Anticorpii au următoarele funcţii de apărare:

A. Funcţie antivirală indirectă;
B. Funcţie antibacteriană în prezenţa complementului;
C. Neutralizează viruşi;
D. Favorizează fagocitoza prin opsonizare bacteriilor;
E. Au rol în liza bacteriană.
35. Referitor la răspunul imun umoral sunt corecte următoarele enunţuri:

A. O parte din limfocitele B activate se vor transforma în limfocite B de memorie;
B. O parte din limfocitele B de memorie se vor transforma în limfocite B activate;
C. La o pătrundere ulterioară a aceluiaşi antigen în organism, răspunsul imun se va instala
mai rapid;
D. La o pătrundere ulterioară a aceluiaşi antigen în organism, răspunsul imun va fi mai
intens;
E. La o pătrundere ulterioară a aceluiaşi antigen în organism, va fi prezent un răspuns
anamnestic.
36. Referitor la răspunul imun celular sunt corecte următoarele enunţuri:

A.Este important în infecţiile produse de microorganisme ce persistă;
B.Este important în infecţiile produse de microorganisme care se multiplică intracelular;
C.Este important în prezenţa bacteriile ce produc tuberculoza, bruceloza, virusuri;
D. Limfocitele B sunt o populaţie de limfocite responsabile de răspunsul imun celular;
E. Limfocitele B sunt de mai multe tipuri:limfocite B helper, B citotoxice, B supresoare.
37. Limfocitele T helper:

A. Activează limfocitele T în plasmocite pentru a produce anticorpi;
B. Distrug celelele infectate viral şi alogrefele;
C. Sunt efectorii răspunsului de hiposensibilitate întârziată;
D. Stimulează acţiunea limfocitelor T citotoxice;
E. Stimulează acţiunea limfocitelor T supresoare.
38. Referitor la răspunul imun celular sunt corecte următoarele enunţuri:

A. Limfocitele T helper activează limfocitele B în plasmocite pentru a produce anticorpi;
B. Limfocitele T helper sunt efectorii răspunsului de hipersensibilitate întârziată;
C. Limfocitele T citotoxice: distrug celelele infectate viral;
D. Limfocitele T citotoxice: distrug alogrefele;
E. Limfocitele T supresoare: inhibă producţia de anticorpi a limfocitelor T
citotoxice.
39. Imunitatea antiinfecţioasă nu poate fi :

A. Imunitate naturală activă prin trecerea prin boală;
B. Imunitate naturală pasivă, transmisă transplacentar, prin anticorpi materni, care asigură
protecţie aproximativ 1 an după naştere;
C. Imunitate artificială pasivă prin vaccinare;
D. Imunitate artificială activă prinadministrare de anticorpi preformaţi;
E. Imunitate artificială pasivă prin administrare de seruri hiperimune sau imunoglobuline
specifice.
40. Obiectivele imunizării active (vaccinării) sunt:

A. Producerea unui titru adecvat de anticorpi protectori;
B. Obţinerea unei populaţii de celule cu fără memorie imunologică;
C. Obţinerea unei populaţii de celule cu memorie imunologică;
D. Imunitate durabilă;
E. Persistenţa imunităţii induse o perioadă cât mai lungă (ani, toată viaţa).
41. Despre vaccinuri vii atenuate cu microorganisme (virusuri sau bacterii) vii putem spune că:
A. Prin tehnici de atenuare şi-au pierdut în cea mai mare parte puterea patogenă;
B. Prin tehnici de atenuare şi-au păstrat capacitatea imunogenă;
C. Acestea nu se multiplică în organismul uman;
D. Acestea nu mimează infecţia naturală;
E. Este necesară administrarea unei singure doze.
42. Despre vaccinuri vii atenuate cu microorganisme (virusuri sau bacterii) vii putem spune că:
A. Simptomatologia clinică nu este asemănătoare bolii;
B. Simptomatologia clinicăeste foarte redusă;
C. Imunitatea obţinută est e durabilă;
D. Sunt contraindicate la gravide (efect teratogen);
E. Nu sunt contraindicate la imunodeprimaţi.
43. Vaccinurile de mai jos sunt vaccinuri vii atenuate cu microorganisme (virusuri sau bacterii)
vii:
A. Vaccinul BCG (împotriva tuberculozei);
B. Vaccinul antitifoidic;
C. Vaccinul antipoliomielitic oral Sabin;
D. Vaccinul anti-hepatita A;
E. Vaccinul anti-hepatită B.
44. Vaccinurile de mai jos sunt vaccinuri vii atenuate cu microorganisme (virusuri sau bacterii)
vii:
A. Vaccinul antirujeolic;
B. Vaccinul antipertussis;
C. Vaccinul antirubeolic;
D. Vaccinul antiholeric;
E. Vaccinul anti-febra galbenă.
45. Despre vaccinuri inactivate (inerte), cu microorganisme omorâte se pot spune următoarele:
A. Sunt lipsite complet de putere patogenică;
B. Acestea nu se multiplică în organismul uman;
C. Este necesară administrarea a 4 doze;
D. Pot fi administrate la gravide
E. Pot fi administrate la imunodeprimaţi.
46. Vaccinuri complete sau corpusculare, care conţin bacteria sau virusul în întregime sunt
următoarele:
A. Vaccinul antileptospirotic;
B. Vaccinul anti-hepatita A;
C. Vaccinul antivaricelos;
D. Vaccinul antiamaril;
E. Vaccinul inactivat injectabil antipoliomielitic Salk.
47. Vaccinuri care conţin fragmente antigenice sau sub unităţi bacteriene sau virale : proteine,
polizaharide conjugate cu proteine, obţinute prin purificare sunt următoarele:
A. Vaccinul anti-hepatită B;
B. Vaccinul antiamaril;
C. Vaccinul antipneumococic;
D. Vaccinul antimeningococic ;
E. Vaccinul antihaemophilus (Hib).
48. Despre anatoxine sunt adevărate următoarele:

A. Sunt vaccinuri eficiente în boli în care toxina reprezintă principalul factor patogen;
B. Se mai numesc toxoizi;
C. Anatoxinele se obţin din endotoxinele bacteriene, prin tratarea cu formaldehidă, la cald;
D. Acestea îşi pierd puterea toxică;
E. Acestea îşi păstrează puterea antigenică.
49. Exemple de anatoxine:

A. Vaccinul Di-Te;
B. Vaccinul inactivat injectabil antipoliomielitic Salk;
C. Vaccinul antipoliomielitic oral Sabin;
D. Vaccinul diftero-tetanic;
E. Vaccinul împotriva difteriei şi tetanosului.
50. Imunizarea pasivă realizează obţinerea unei imunizări rapide, imediat după injectare, dar care
durează puţin (săptămâni, luni). Exemple:
A. Antitoxina difterică;
B. Antitoxina tetanică;
C. Antitoxina antimeningococică;
D. Antitoxina antitifoidică;
E. Antitoxina botulinică.
51. În funcţie de utilitatea lor în practica imunizării, vaccinurile pot fi clasificate în :

A. Vaccinuri indispensabile, de regulă obligatorii în majoritatea ţărilor: antipoliomielitic
oral şi injectabil, anti-hepatită B şi anti-rujeolic;
B. Vaccinuri facultative, necesare unor grupe de vârstă extreme (copii, bătrâni), sau cu risc
infecţios: vaccinul antigripal, vaccinul antipneumococic, vaccinul anti-Haemophylus,
vaccinul antirabic;
C. Vaccinurifolosite ocazional, în focare epidemice delimitate: antimeningococic,
antitifoidic;
D. Vaccinuri de interes regional (boli tropicale): antiamaril, etc.;
E. Vaccinuri pentru persoane cu risc profesional (zoonoze): BCG, Di-Te-Per.
Tematica 5. Antibiotice. Definiţie, clasificare, mecanisme de acţiune,

principalele clase de antibiotice cu indicaţii clinice, spectru
antibacterian, reacţii adverse.
Mecanisme de rezistenţă ale bacteriilor la acţiunea antibioticelor.
Actiunea factorilor fizici şi chimici asupra bacteriilor
Complement simplu
1. Antibioticele:
A. Cele bactericide sunt necesare în infecţii severe precum meningita
B. Gentamicina este antibiotic de elecţie pentru tratarea meningitelor
C. Bactericidele se asociază cu bacteriostaticele pentru a avea un efect sinergic
D. Tetraciclina este un antibiotic cu spectru îngust
E. Sunt necesare în viroze respiratorii
2. Antibioticele pot avea următorul mecanism de acţiune:

A. Citostatic
B. Bacteriocin
C. Bacteriofag
D. Bactericide
E. Homeopatic
3. Identificaţi caracteristica comună a antibioticelor şi chimioterapicelor:

A. Sunt extrase din fungii din genul Penicillium
B. Sunt un grup de medicamente capabile să distrugă sau să inhibe multiplicarea
microbiană
C. Sunt substanţe antibacteriene obţinute prin sinteză chimică
D. Sunt substanţe antibacteriene naturale
E. Sunt extrase din fungii din genul Streptomyces
4. În funcţie de modul de acţiune al antibioticelor există următoarele asocieri recomandate:

A. Bacteriocin cu bactericid
B. Bacteriostatic cu bactericid
C. Bactericid cu bactericid
D. Bacteriofag cu bactericid
E. Bactericid cu bacteriocin
5. Penicilina a fost descoperită de:

A. A. Leewenhoek
B. Louis Pasteur
C. Sir Alexander Fleming
D. Robert Koch
E. Gregor Mendel
6. Fleming a observat acţiunea unei culturi de Penicillinium asupra unei tulpini de:
A. Streptoccocus pyogenes
B. Staphyloccocus aureus
C. Bacillus anthracis
D. Salmonella typhi
E. Clostridium tetani
7. Cei care au izolat penicilina pentru a o folosi ca metoda de tratament în infecţiile bacteriene din
al doilea război mondial au fost:
A. Ernst Chain şi Howard Florey
B. Ion Cantacuzino şi Victor Babeş
C. Sir Alexander Fleming şi Robert Koch
D. Gerhard Domagk şi Howard Florey
E. Ernst Chain şi Gerhard Domagk
8. Gerhard Domagk a fost cel care a descoperit:
A. O moleculă cu proprietăţi antibacteriofage
B. Penicilina
C. Prontosilul
D. Meticilina
E. Cloramfenicolul
9. Sulfamidele sunt:
A. Antibiotice naturale
B. Derivate de penicilina
C. Agenţi antimicrobieni sintetici
D. Agenţi antivirali
E. La fel de eficiente ca şi antibioticele naturale
10. Penicilina a devenit dispobilă pe piaţă pentru tratamentul infecţiilor bacteriene, în special a
celor stafilococice si streptococice la:
A. Mijlocul secolului XIX
B. Începutul secolului XX
C. Mijlocul secolului XX
D. Mijlocul secolului XVIII
E. Sfărşitul secolului XIX
11. Genul Staphyloccocus şi Streptoccocus produc un procent important de infecţii cu excepţia:

A. Angină streptococică
B. Tuberculoză
C. Pneumonie
D. Scarlatina
E. Faringite
12. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la antibacterienele naturale:

A. Polimixinele şi bacitracina sunt produse de bacterii din genul Bacillus
B. Penicilinele sunt obţinute din Penicillium notatum
C. Aminoglicozidele sunt extrase din actinomicete
D. Cefalosporinele sunt extrase din Penicillium cephalosporum
E. Macrolidele sunt extrase din ascomicete
13. Antibioticele extrase din actinomicete sunt următoarele, cu excepţia:

A. Macrolide
B. Tetracicline
C. Cefalosporine
D. Aminoglicozide
E. Lincomicina
14. Polimixinele sunt antibiotice obţinute din:

A. Fungii din genul Penicillium
B. Bacterii din genul Bacillus
C. Fungii din genul Streptomyces
D. Bacterii din genul Vibrio
E. Din actinomicete
15. Cefalosporinele sunt obţinute din:

A. Bacillus anthracis
B. Penicillium notatum
C. Streptomyces caespitosus
D. Penicillinum cephalosporum
E. Streptomyces lactamdurans
16. Cloramfenicolul este extras din:

A. Bacterii din genul Bacillus
B. Actinomicete
C. Ascomicete
D. Fungi din genul Penicillium
E. Bacterii din genul Corynebacterium
17. Bacitracina este un antibiotic obţinut din:

A. Ascomicete
B. Actinomicete
C. Fungi din genul Penicillium
D. Bacterii din genul Bacillus
E. Bacterii din genul Clostridium
18. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la folosirea terapiei antibiotice:

A. Ca terapie empirică
B. În profilaxie
C. Pentru prevenirea unei infecţii pentru un pacient cu risc
D. Ca terapie ţintită bazată pe cultivarea produsului patologic şi testarea sensibilităţii
tulpinii prin antibiogramă
E. Ca terapie ţintită pentru prevenirea unei infecţii înaintea unei intervenţii chirurgicale
19. Următoarele afirmaţii referitoare la spectrul antimicrobian sunt adevărate, cu excepţia:

A. Cuprinde totalitatea bacteriilor asupra cărora antibioticul este activ
B. În funcţie de spectru antimicrobian iniţial, antibioticele au fost clasificate în: antibiotice
cu spectru îngust şi antibiotice cu spectru larg
C. Spectrul antibacterian iniţial este stabilit pentru fiecare antibiotic în parte
D. Pentru stabilirea spectrului antibacterian iniţial sunt precizate categoriile de bacterii
sensibile, intermediar sensibile şi rezistente în mod natural la antibioticul respectiv
E. Este necesară cunoaşterea spectrului antibacterian iniţial şi nu modificările ulterioare,
apărute prin emergenţa unor tulpini rezistente
20. Dintre antibioticele cu spectru de tip penicilinic face parte:

A. Tetraciclinele
B. Eritromicina
C. Polimixina
D. Colimicina
E. Cloramfenicolul
21. Dintre antibioticele cu spectru larg face parte:

A. Colimicina
B. Penicilina
C. Lincomicina
D. Cloramfenicolul
E. Neomicina
22. Antibioticele cu spectru de tip penicilinic nu sunt active pe:

A. Cocii Gram pozitivi
B. Neisseria meningitidis
C. Coci Gram negativi
D. Bordetella pertusis
E. Bacillus anthracis
23. Antibioticele cu spectru de tip streptomicinic sunt active pe:

A. Bacilii Gram pozitivi
B. Bacilii Gram negativi
C. Bacilii difterici
E. Corynebacterium diphteriae
24. Dintre antibioticele cu spectru de tip streptomicinic face parte:

A. Penicilina
B. Gentamicina
C. Eritromicina
D. Lincomicina
E. Tetraciclinele
25. Antibioticele cu spectru de tip streptomicinic nu sunt active pe:

A. Streptococcus pyogenes
B. Bordetella pertusis
C. Bacillus anthracis
E. Neisseria gonorrhoeae
26. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la modul de acţiune al antibioticelor:

A. Antibioticele pot avea efect bactericid, adică de distrugere a bacteriilor
B. Un antibiotic bactericid poate avea şi un efect bacteriostatic, în concentraţii mai mici
C. Antibioticele pot avea efect bacteriostatic, adică de inhibare a multiplicării bacteriene
D. Obţinerea unui efect bactericid sau bacteriostatic depinde de natura antibioticului şi de
mecanismul său de acţiune
E. Un antibiotic bacteriostatic poate avea un efect bactericid, în concentraţii mai mici
27. Antibioticele bactericide nu sunt strict necesare în:

A. Infecţii severe
B. Infecţii generalizate
C. Meningite
D. Infecţii uşoare
E. Infecţii bacteriene cronice
28. Identificaţi afirmaţia greşită referitoare la regulile de asociere a antibioticelor:

A. Antibioticele bactericide nu se asociază cu cele bacteriostatice
B. O penicilină se poate asocia cu un aminoglicozid, cu efect bactericid sinergic
C. Se pot asocia 2 sau trei bactericide cu mecanisme diferite de acţiune
D. Se pot asocia un antibiotic bacteriostatic cu un antibiotic bactericid
E. Se pot asocia un antibiotic bactericid cu un antibiotic bactericid, cu efect sinergic
29. Antibioticele au următoarele mecanisme de acţiune, cu excepţia:

A. Inhibiţia sintezei proteinelor
B. Inhibiţia sintezei peretelui celular
C. Inhibiţia metabolismului bacterian
D. Alterarea funcţiei mitocondriilor
E. Alterarea structurii membranei celulei bacteriene
30. Antibioticele betalactamice au ca mecanism de acţiune:

A. Inhibiţia metabolismului bacterian
B. Inhibiţia sintezei sau a funcţiei acizilor nucleici
C. Inhibiţia sintezei peretelui celular
D. Alterarea structurii membranei celulei bacteriene
E. Inhibiţia sintezei proteinelor
31. Următoarele afirmaţii referitoare la mecanismele de acţiune ale antibioticelor sunt false, cu
excepţia:
A. Prin ataşarea la subunitatea 50S a ribozomilor bacterieni, tetraciclina inhibă translaţia
B. Prin stimularea polimerizării peptidoglicanului din structura peretelui celular al
bacteriilor, se produce liza bacteriei
C. Antibioticele care au ca mecanism de acţiune inhibiţia peretelui celular sunt toxice
pentru celulele umane
D. Inhibiţia sintezei proteinelor se poate realiza prin ataşarea la subunitatea 50S a
ribozomilor bacterieni a lincosamidelor
E. Inhibiţia sintezei proteinelor se poate realiza prin ataşarea la subunitatea 30S a
ribozomilor bacterieni a macrolidelor
32. Antibioticele care inhibă sinteza proteinelor sunt:

A. Vancomicina
B. Eritromicina
C. Colimicina
D. Cefalosporinele
E. Polimixina B
33. Antibiotice ce alterează structura membranei celulare sunt:

A. Polimixinele
B. Macrolidele
C. Tetraciclina
D. Linezolidul
E. Aminoglicozidele
34. Chinolone şi fluorochinolone au ca mecanism de acţiune:

B. Inhibiţia metabolismului bacterian
C. Alterarea structurii membranei celulei bacteriene
D. Inhibiţia sintezei sau a funcţiei acizilor nucleici
E. Inhibiţia sintezei peretelui celular
35. Următoarele afirmaţii referitoare la mecanismele de acţiune ale antibioticelor sunt adevărate,
cu excepţia:
A. Sulfamidele inhibă competitiv acidul para-aminobenzoic (PABA), precursor al acidului
tetrahidrofolic (THFA)
B. Trimetoprimul inhibă transformarea acidului folic în acid folinic
C. Antibioticele ce alterează structura membranei celulare induc modificări ale
permeabilităţii membranei celulare prin legarea de fosfolipide
D. Prin inhibarea polimerizării peptidoglicanului din structura peretelui celular al
bacteriilor, rezultă liza bacteriei
E. Chinolonele stimulează replicarea ADN ului bacterian prin inhibiţia unei enzime, ADN
giraza de care se leagă
36. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la metabolismul bacterian şi antibioticele care au ca

mecanism de acţiune inhibiţia metabolismului bacterian:
A. Trimetoprimul inhibă transformarea acidului folic în acid folinic
B. THFA este un cofactor esenţial utilizat în sinteza bazelor din ADN, ARN si anumiţi
aminoacizi
C. Sulfamidele inhibă competitiv acidul tetrahidrofolic (THFA), precursor al acidului
para-aminobenzoic (PABA)
D. În prezenţa sulfamidei (antimetabolit), enzima care se leagă în mod normal de PABA,
se leagă de antimetabolit, rezultând un produs inactiv metabolic
E. Sulfonamidele sunt analogi structurali ai PABA care este utilizat ca primă enzimă în
calea THFA
37. Următoarele afirmaţii referitoare la metabolismul bacterian si modul de acţiune al

antimetaboliţilor sunt false, cu excepţia:
A. Sulfamidele inhibă competitiv acidul tetrahidrofolic (THFA), precursor al acidului
para-aminobenzoic (PABA)
B. Trimetoprimul inhibă transformarea acidului folinic în acid folic
C. PABA este un cofactor esenţial utilizat în sinteza bazelor din ADN, ARN si anumiţi
aminoacizi
D. Celulele umane îşi sintetizează propriul THFA în consecinţă nu sunt afectate de
antibioticele care blocheaza calea THFA
E. În prezenţa sulfamidei (antimetabolit), enzima care se leagă în mod normal de PABA,
se leagă deantimetabolit, rezultând un produs inactiv metabolic
38. Următoarele antibiotice alterează structura membranei celulare a bacteriilor, cu excepţia:

A. Polimixina B
B. Nistatin
C. Streptomicina
D. Amfotericina B
E. Colimicina
39. Următoarele antibiotice inhibă sinteza sau funcţia acizilor nucleici, cu excepţia:
A. Norfloxacin
B. Ciprofloxacin
C. Rifampicina
D. Cloramfenicol
E. Trovafloxacin
40. Următoarele antibiotice alterează structura membranei celulare a bacteriilor:

A. Colimicina
B. Trimetroprim
C. Rifampicina
D. Levofloxacin
E. Claritromicina
41. Macrolidele au următorul mecanism de acţiune:

A. Inhibiţia metabolismului bacterian
B. Inhibiţia sintezei sau a funcţiei acizilor nucleici
C. Inhibiţia sintezei peretelui celular
D. Alterarea structurii membranei celulei bacteriene
E. Inhibiţia sintezei proteinelor
42. Următoarele antibiotice sunt aminoglicozide, cu excepţia:

A. Streptomicina
B. Azitromicina
C. Meomicina
D. Kanamicina
E. Gentamicina
43. Următoarele antibiotice inhibă sinteza proteinelor:

A. Colimicina
B. Lincomicina
C. Amfotericina B
D. Rifampicina
E. Ciprofloxacin
44. Următorul antibiotic inhibă fenomenul de translaţie din procesul de sinteză a proteinelor:
A. Cloramfenicolul
B. Vancomicina
C. Bacitracina
D. Tetraciclina
E. Teicoplaina
45. Următoarele antibiotice inhibă sinteza peretelui celular:

A. Penicilinele
B. Claritromicina
C. Linezolid
D. Gentamicina
E. Levofloxacin
46. Următoarele antibiotice sunt macrolide:

A. Lincomicina
B. Kanamicina
C. Azitromicina
D. Trovafloxacin
E. Colimicina
47. Teicoplanina aparţine clasei:

A. Polimixine
B. Antibiotice betalactamice
C. Aminoglicozide
D. Macrolide
E. Glicopeptide
48. Linezolidul aparţine clasei:

A. Lincosamide
B. Macrolide
C. Polimixine
D. Oxazolidinone
E. Aminoglicozide
49. Următoarele afirmaţii referitoare la asocierile cauzale între uzul de antibiotice şi rezistenţa la
antibiotice sunt adevărate, cu excepţia:
A. Secţiile din spital cu cea mai mare rată a rezistenţei au şi cea mai mare rată de consum
de antibiotice
B. Nu există probabil nici un antibiotic la care bacteriile, în circumstanţe potrivite, să nu
dobandească rezistenţă
C. Modificările în folosirea antibioticelor merg in paralel cu modificările în prevalenţa
rezistenţei
D. Pacienţii cu infecţii intraspitaliceşti prezintă probabilitatea mai mare sa fi primit
anterior antibiotice decât pacienţii din populaţia generală.
E. Creşterea duratei de tratament cu antibiotice duce la scăderea posibilităţii colonizării cu
bacterii rezistente.
50. Identificaţi afirmaţiile false referitoare la rezistenţa la antibiotice:

A. Rezistenţa dobândită se datorează apariţiei şi selectării unor mutante rezistente
B. Rezistenţa naturală se datorează transferului extracromozomial sau cromozomial (rar)
de la o bacterie rezistentă la alta
C. Rezistenţa disociată apare atunci când rezistenţa la un antibiotic nu este acompaniată de
rezistenţa la antibiotice înrudite
D. Rezistenţa dobândită poate fi faţă de un singur antibiotic (monorezistenţa) sau poate fi
multirezistenţă.
E. Rezistenţa naturală este un caracter de specie şi este totală, fiind genetic determinată
51. Mecanismele biochimice ale rezistenţei sunt:

A. Inactivarea antibioticului prin producerea de enzime activatoare de către bacterii
B. Sinteza de către betalactamaze a inelului betalactam responsabil pentru activitatea
antibacteriană a penicilinelor şi cefalosporinelor
C. Modificarea proteinelor din membrana externă astfel încât antibioticele să poată intra în
celula bacteriană.
D.Modificarea locului de acţiune a antibioticului, enzima sau substratul cu care
antibioticul interacţionează devenind rezistent
E. Creşterea permeabilităţii bacteriei pentru antibiotic
52. Mecanismele biochimice ale rezistenţei sunt următoarele, cu excepţia:

A. Antibioticul este inactivat prin producerea de enzime inactivatoare de către bacterii
B. Scăderea permeabilităţii bacteriei pentru antibiotic (forme L, protoplaşti, sferoplaşti)
C. Modificarea locului de acţiune a antibioticului în care enzima sau substratul cu care
antibioticul interacţionează devine rezistent sau este capabil să funcţioneze normal în
prezenţa drogului
D. Creşterea permeabilităţii bacteriei pentru antibiotic (forme L, protoplaşti, sferoplaşti)
E. Modificarea proteinelor din membrana externă astfel încât antibioticele nu mai pot intra
în celula bacteriană.
53. Identificaţii afirmaţiile false referitoare la principiile terapiei antimicrobiene:

A. Antibioticul ales trebuie să fie activ pe tulpina bacteriană (izolată şi identificată),
conform antibiogramei
B. Să nu existe contraindicaţii ale pacientului la substanţa respectivă (alergie, sarcină,
insuficienţă renală, hepatică, etc.)
C. Calea de administrare (orală, parentereală) să corespundă localizării infecţiei, dozei
care urmează să se administreze şi urgenţei obţinerii unei concentraţii active
D. În infecţiile severe (septicemii, meninigite) tratamentul antibiotic se administrează
numai oral.
E. Antibioticul ales trebuie să difuzeze bine şi să realizeze o concentraţie activă în focarele
în care este localizată infecţia.
54. Identificaţii afirmaţiile false referitoare la principiile terapiei antimicrobiene:

A. În infecţiile urinare alegem antibiotice ce se excretă prin urină în concentraţie mică
B. Toxicitatea severă poate fi sub forma unei toxicităţi directe, spre exemplu
ototoxicitatea la aminoglicozide
C. Toxicitatea severă poate fi sub forma unei hipersensibilităţi
D. Doza de antibiotic trebuie să asigure o concentraţie corespunzătoare la locul infecţiei
E. Antibioterapia se administrează numai în cazurile documentate de infecţie bacteriană
55. Antibioticele betalactamice au următorul mecanism de acţiune:

A. Inhibiţia competitivă a PABA precursor al acidului tetrahidrofolic (THFA)
B. Împiedicarea replicării ADNului bacterian prin inhibarea ADN girazei sau a
topoizomerazei IV
C. Inhibiţia sintezei peptidoglicanului, în etapa de polimerizare, prin legarea de
transpeptidazele de pe proteinele de legare a penicilinei PBP (penicillin binding
proteins).
D. Inhibarea sintezei proteice prin legarea de subunitatea 50S a ribozomilor
E. Inhibarea sintezei proteice prin legarea de subunitatea 30S a ribozomilor
56. Următoarele antibiotice fac parte din clasa penicilinelor naturale, cu excepţia:
A. Procain PG
B. Benzatin penicilina
C. Fenoximetil penicilina
D. Ampicilina
E. Benzatin PG
57. Amoxicilina face parte din categoria:

A. Peniciline naturale
B. Aminopeniciline
C. Carbapenemi
D. Peniciline rezistente la penicilinază
E. Ureidopeniciline
58. Următoarele antibiotice sunt peniciline cu spectru larg:

A. Oxacilina
B. Moldamin
C. Mezlocilina
D. Bacitracina
E. Moxifloxacin
59. Următoarele antibiotice sunt peniciline cu spectru larg, cu excepţia:

A. Carbapenemi
B. Ureidopeniciline
C. Oxazolidinonele
D. Monobactami
E. Carboxipeniciline
60. Oxacilina şi meticilina sunt:

A. Aminopeniciline
B. Peniciline naturale
C. Aminopeniciline cu inhibitori de betalactamaze
D. Carboxipeniciline
E. Peniciline rezistente la penicilinază
61. Piperacilina şi mezlocilina sunt:

A. Peniciline rezistente la penicilinază
B. Aminopeniciline
C. Carbapenemi
D. Ureidopeniciline
E. Monobactami
62. Tienamicina şi imipenemul sunt:

A. Monobactami
B. Cefalosporine
C. Carbapenemi
D. Polimixine
E. Rifamicine
63. Spectrul de acţiune al penicilinelor naturale nu acoperă:

A. Cocii Gram pozitivi
B. Bacilii Gram pozitivi
C. Majoritatea bacteriilor anaerobe
D. Bacilii Gram negativi
E. Cocii Gram negativi
64. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la Penicilina G cristalină:

A. Nu este modificată de sucul gastric
B. Este numai pentru uz parenteral
C. Se găseşte sub formă de sare de sodiu sau de potasiu
D. Este prototipul penicilinelor naturale
E. Este antibiotic de elecţie pentru infecţiile cu Streptococcus pyogenes
65. Benzatin-penicilina G (Moldamin) realizează un nivel stabil, scăzut de antibiotic pe o perioadă

de 2-4 săptămâni, fiind utilă în:
A. Tratamentul tuturor infecţiilor cu bacterii anaerobe
B. Profilaxia reinfecţiilor cu streptococ
C. Profilaxia reinfecţiilor cu Bordetella pertusis
D. Tratamentul infecţiilor cu Haemophilus influenzae
E. Profilaxia infecţiilor cu bacili Gram negativi
66. Penicilina G cristalină nu are indicaţii pentru:
A. Clostridii
B. Fusobacterii
C. Neiserii
D. Coci Gram pozitivi
E. Bacili Gram negativi
67. Modul de acţiune al Penicilinei G este:

A. Bacteriostatic
B. Bactericid
C. Bacteriocin
D. Bacteriostatic cu bacteriostatic
E. Bactericid cu bacteriostatic
68. Medicamentul de elecţie pentru tulpinile de stafilococi rezistente la meticilină este:

A. Meticilina
B. Nafcilina
C. Vancomicina
D. Oxacilina
E. Dicloxacilina
69. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la ampicilină:

A. Este bine tolerată de gravide, sugari şi copii mici
B. Se administrează oral şi parenteral
C. Realizează o bună concentraţie biliară şi în lichidul cefalo-rahidian LCR
D. Are spectru lărgit faţă de Penicilina G
E. Nu este activă pe enterococi, Haemophillus, genul Shigella, salmonele, Proteus,
Klebsiella
70. Următoarele antibiotice conţin inhibitori de betalactamaze, cu excepţia:

A. Augmentin
B. Zosyn
C. Vancocin
D. Unasyn
E. Timentin
71. Identificaşi afirmaţia falsă referitoare la carboxipeniciline:

A. Sunt sensibile la acţiunea betalactamazelor
B. Se administrează intravenos în infecţiile cu bacili Gram negativi, îndeosebi
Pseudomonas aeruginosa, Proteus
C. Se pot asocia cu inhibitori de betalactamaze
D. Au eficienţă crescută în infecţiile cu Gram pozitivi
E. Se utilizează în secţiile de terapie intensivă în septicemii, peritonite, abcese
abdominale, osteoarticulare
72. Carbenicilina şi ticarcilina sunt:

A. Ureidopeniciline
B. Carboxipeniciline
C. Aminopeniciline
D. Carbapenemi
E. Monobactami
73. Piperacilina, mezlocilina, azlocilina sunt:

A. Monobactami
B. Aminopeniciline
C. Carboxipeniciline
D. Ureidopeniciline
E. Cefalosporine
74. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la carbapenemi:

A. Au o structură ce le asigură rezistenţa la acţiunea betalactamazelor
B. Au fost obţinuţi iniţial din tienamicină, derivat natural al Streptomyces cattleya
C. Sunt o clasă de antibiotoce betalactamice cu spectru larg
D. A ca mecanism de acţiune: inhibiţia sintezei proteinelor
E. Sunt antibiotice de rezervă pentru multe infecţii cu bacili Gram negativi aerobi (E.coli,
Klebisella) sau anaerobi (Bacteroides)
75. Următoarele antibiotice sunt din categoria carbapenemilor, cu excepţia:

A. Meropenem
B. Ertapenem
C. Imipenem
D. Doripenem
E. Azactam
76. Antibioticele cu acţiune pe Pseudomonas sunt următoarele, cu excepţia:

A. Imipenem
B. Penicilină
C. Meropenem
D. Azlocilină
E. Piperacilină
77. Monobactamii au acţiune pe:

A. Pseudomonas aeruginosa
B. Streptococcus pyogenes
C. Staphylococcus aureus
E. Corynebacterium diphteriae
78. Generaţia I de cefalosporine nu sunt active pe:

A. Streptococcus agalactiae
B. Enterococcus fecalis
C. Streptococcus pneumoniae
D. Streptococcus pyogenes
E. Escherichia coli
79. Cefalosporinele care nu difuzează în LCR sunt:

A. Cefotaxim, ceftriaxon
B. Cefalexin, cefazolin
C. Cefepim, cefpirom
D. Cefixim, cefpodoxim
E. Ceftazidim, cefoperazon
80. Antibioticul din clasa cefalosporinelor care are acţiune pe stafilococul meticilino-rezistent este:
A. Cefalozin
B. Cefalotin
C. Cefaclor
D. Cefalexin
E. Ceftobiprol
81. Cefalosporinele eficiente pe Enterobacter sunt:

A. Cefuroxim
B. Cefalexin
C. Cefazolin
D. Cefalotin
E. Clindamicina
82. Cefalosporine de generaţia a-IIa sunt:

A. Cefazolin, cefalotin
B. Cefixim, cefpodoxim
C. Cefaclor, cefuroxim
D. Cefpirom, cefepim
E. Cefotaxim, ceftriaxon
83. Cefalosporine de generaţia I sunt:

A. Cefamandol, cefoxitin
B. Cefotaxim, ceftazidim
C. Ceftadizim, cefoperazon
D. Cefixim, cefpodoxim
E. Cefalexin, cefalotin
84. Cefalosporine de generaţia a-Va sunt:

A. Ceftobiprol
B. Cefalotin
C. Ceftadizim
D. Cetotaxim
E. Cefixim
85. Cefalosporine de generaţia a-IIIa sunt:

A. Cefoxitin
B. Cefixim
C. Cefazolin
D. Cefalexin
E. Cefalotin
86. Identificaţi afirmaţiile false referitoare la cefalosporinele de generaţia a-IIIa:

A. Difuzează în lichidul cefalorahidian
B. Din 2007, în USA, ceftriaxonul sau cefiximul sunt singura terapia recomandată în
tratamentul gonoreei
C. Sunt mai putin active pe bacilii Gram negativi decât cele din generaţia I şi II dar mult
mai eficiente pe Gram pozitiv
D. Sunt mult mai rezistente la betalactamaze
E. Sunt antibiotoce de rezervă pentru tratamentul infecţiilor severe produse de Gram
negativi şi a infecţiilor nosocomiale
87. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la cefalosporine:

A. Pot fi distruse de către betalactamaze (cefalosporinaze)
B. Ceftriaxonul în doza mare poate produce stază biliară
C. Bacteriile pot dezvolta ca mecanism de rezistenţă efluxul cefalosporinelor din bacterie
D. Pot avea ca reacţie adversă o suprainfecţie cu Clostridium difficile
E. Nu pot avea ca reacţii adverse producerea de candidoze sau anemii hemolitice
88. Glicopeptidele sunt antibiotice de elecţie pentru:

A. Neisseria meningitidis
B. Neisseria gonorrhoeae
C. Clostridium difficile
D. Bordetella pertusis
E. Haemophylus influenzae
89. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la vancomicina şi teicoplanina:

A. Sunt antibiotoce de elecţie pentru tulpinile de Staphylococcus aureus care sunt
rezistente la aproape toate celelalte antibiotice
B. Penetrează membrana exterioara a bacteriilor Gram negative
C. Administrarea lor se face intravenos în perfuzie
D. Acţionează pe bacterii Gram pozitive: streptococi, enterococi, stafilococi meticilino-
rezistenţi MRSA, Bacillus, Clostridium
E. Au spectru de acţiune îngust
90. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la eritromicină şi claritromicină:

A. Sunt antibiotice bacteriostatice
B. Au un spectru de acţiune de tip penicilinic
C. Nu au acţiune asupra Haemophilus, Bordetella, Chlamydia
D. Reprezintă o alternativă la pacienţii alergici la penicilina
E. Pot avea ca efecte adverse: greaţă, vărsătrui, diaree, hepatotoxicitate
91. Identificaţi afirmaţia falsă referitoare la oxazolidinone:
A. Se poate administra parenteral (intravenos) sau oral
B. Au ca mecanism de acţiune blocarea sintezei peretelui celular
C. Acţionează asupra bacteriilor Gram pozitive, inclusiv asupra stafilococilor meticilino-
rezistenţi MRSA
D. Eficienţa lor este asemănătoare cu a glicopeptidelor (vancomicina)
E. Primul reprezentant aprobat este linezolidul (Zyvox)
92. Cloramfenicolul este un antibiotic care:

A. Are efect bactericid
B. Se administrează strict parenteral
C. Inhibă sinteza proteică prin legarea de subunitatea 30S a ribozomilor.
D. Nu difuzează în LCR
E. Poate produce sindromul cenuşiu („grey baby syndrome) la sugarii imaturi sau la copiii
mai mari şi chiar la adulţi prin supradozare
93. Identificaţi afirmaţia adevărată referitoare la streptomicină, gentamicină, tobramicină şi

amikacină:
A. Sunt antibiotice bacteriostatice
B. Mecanismul lor de acţiune este alterarea structurii membranei celulare
C. Difuzează în lichidul cefalorahidian LCR
D. Au spectru de acţiune îngust
E. Nu au efect pe anaerobi, spirochete, chlamidii, rickettsii,
94. Următoarele afirmaţii referitoare la tetracicline sunt adevărate, cu excepţia:

A. Inhibă sinteza proteică prin legarea de subunitatea 30S
B. Se poate administra sub 12 ani
C. Reprezentanţi: tetraciclina, doxiciclina, minociclina
D. Administrarea este orală şi absorbţia lor interferă cu alimentele, antiacidele
E. Sunt antibiotice bacteriostatice cu spectru larg de acţiune
95. Următoarele afirmaţii referitoare la polimixine (colimicina, polimixina B şi E, bacitracina) sunt

adevărate, cu excepţia:
A. Sunt antibiotice active pe bacili Gram negativi
B. Se administrează oral pentru efectul la nivelul tubului digestive, iar pentru infecţii
urinare, genitale, sistemice se administrează parenteral
C. Pot prezenta ca reacţii adverse neurotoxicitate, nefrotoxicitate;
D. Bacitracina este toxică şi se utilizează doar local
E. Nu sunt active pe Pseudomonas aeruginosa
96. Rifampicina este un antibiotic care:

A. Nu poate pătrunde intrafagocitar pentru a distruge microorganisme cu multiplicare
intracelulară
B. Are acţiune bacteriostatică
C. Inhibă sinteza proteinelor
D. Dezvoltă rapid rezistenţă secundară, motiv pentru care în terapia tuberculozei se
asociază cu alte antituberculoase
E. Este activă pe Mycobacterium tuberculosis, Mycobaterium leprae, MRSA,
enterobacterii (Acinetobacter şi Pseudomonas)
97. Despre chinolone nu se poate afirma faptul că:

A. Sunt bacteriostatice cu spectru îngust
B. Mecanismul lor de acţiune este împiedicarea replicării ADN ului bacterian prin
inhibarea ADN girazei sau a topoizomerazei IV.
C. Sunt antibiotice de sinteză ce cuprind acidul nalidixic şi derivaţii săi.
D. Mecanismele de rezistenţă se produc prin schimbarea enzimei ţintă sau scăderea
permeabilităţii bacteriene
E. Levofloxacin este un antibiotic de rezervă în infecţii respiratorii cu bacterii rezistente la
macrolide
98. Următoarele afirmaţii despre sulfamide sunt adevărate, cu excepţia:

A. Au ca mecanism de acţiune inhibiţia competitivă a PABA, precursor al acidului
tetrahidrofolic (THFA)
B. Este un antimetabolit
C. În prezenţa sulfamidei (antimetabolit), enzima care se leagă în mod normal de PABA,
se leagă de antimetabolit, rezultând un produs inactiv metabolic
D. Sunt bactericide
E. Sunt bacteriostatice
99. Sulfizoxazolul (Neoxazol) face parte din categoria:

A. Sulfamide cu acţiune intestinală
B. Sulfamide cu acţiune pe Mycobacterium leprae
C. Sulfamide cu acţiune urinară
D. Aminopeniciline asociate cu inhibitori de betalactamaze
E. Antibiotice betalactamice
100. Următoarele afirmaţii referitoare la nitrofurantoin sunt adevărate cu excepţia:

A. Nu se utilizează pentru tratametnul infecţiilor urinare înalte (pielonefrite, abces renal)
B. In vitro nitrofurantoinul şi quinolonele au efect sinergic
C. Are efect bactericid
D. Se recomandă numai pentru tulpinile sensibile de Escherichia coli şi Staphylococcus
epidermidis.
E. Mecanismul de acţiune este lezarea ADN ului bacterian
Complement multiplu
1. În legătură cu antibioticele sunt adevărate afirmaţiile:

A. Tetraciclinele sunt bacteriostatice
B.Rezistenţa do bândită a bacteriilor rezultă în urma prin recombinării genetice
C. Sulfamidele au acţiune competitivă asupra PABA
D. Bacteriile aerobe sunt rezistente la aminoglicozide
E. Penicilina este inactivă asupra bacilului Anthracis
2. Care afirmaţii despre penicilinele naturale sunt false:

A. Inhibă sinteza peptidoglicanului
B. Spectru: coci Gram pozitivi, bacili Gram pozitivi, spirochete
C. Au acţiune pe bacilul Piocianic
D. Se pot administra injectabil, precum penicilina G
E. Mod de acţiune bacteriostatic
3. Care din următoarele variante sunt false:

A. Penicilina are o toxicitate ridicată
B. Ciprofloxacinul este o chinolona
C. Neisseria gonorrhoeae este o bacterie Gram pozitivă
D. Vancomicina este un antibiotic de rezervă
E. Linezolidul este un antibiotic activ asupra bacteriei Staphylococcus aureus meticilino-
rezistente
4. Care din următoarele variante sunt adevărate:

A. Tetraciclina este un medicament administrat frecvent femeilor gravide deoarece nu are
niciun efect asupra fătului
B. Mecanismul de acţiune a sulfonamidelor este inhibiţia competitivă a acidului para-amino-
benzoic
C. Rifampicina este un antibiotic ce alterează structura membranei celulare bacteriene
D. Vibramicina pătrunde bine în ţesuturi
E. Sindromul cenuşiu survine la sugarii imaturi ca efect secundar la administrarea
fluorochinolonelor
5. Fluorochinolonele pot produce ca efecte secundare:

A. Greaţă,vărsături
B. Cefalee
C. Leucopenie
D. Artralgii
E. Sindromul “sugarului cenuşiu”
6. Nitrofurantoinul este:
A. Bactericid
B. Activ p e enterobacterii
C. Utilizat în infecţii ORL
D. Contraindicat în infecţiile urinare
E. Activ pe Staphylococcus aureus
7. Găsiţi afirmaţiile false despre penicilina G

A. Este antibioticul de electie pentru Streptococul pyogenes
B. Este bacteriostatică
C. Se administrează oral
D. Are toxicitate redusă
E. Principala reacţie adversă este hipersensibilitatea
8. Alegeţi enunţurile false referitoare la cefalosporine:

A. Prezintă cinci generaţii
B. Se administrează numai parenteral
C. Prima generaţie este mai eficienta pe bacteriile Gram negative
D. Au modul de acţiune asemănător penicilinelor
E. Cefalosporinele de generaţia a 3-a au spectru restrâns
9. Care din cefalosporinele următoare nu sunt de generaţia III-a? :

A. Cefotaxim
B. Ceftriaxon
C. Ceftazidim
D.Cefac lor
E.Cefox itin
10. Mecanismele de acţiune ale antibioticelor sunt următoarele cu excepţia:

A. Inhibiţia sintezei peretelui celular
B. Alterarea structurii membranei celulare
C. Inhibiţia sintezei lipidelor
D. Inhibiţia sintezei proteinelor
E. Inhibiţia sintezei polizaharidelor
11. Sinteza de proteine bacteriene poate fi inhibată:

A. De peniciline
B. De cloramfenicol
C. De quinolone
D. De streptomicină
E. De tetraciclină
12. Care afirmaţie despre aminoglicozide este adevărată?

A. Antibiotice cu efect bactericid
B. Se absorb bine la nivel gastro- intestinal
C. Au efect pe anaerobi
D. Nu pătrund în LCR
E. Au efect pe bacterii cu dezvoltare intracelulară
13. Cu privire la tetraciclina se pot afirma urmatoarele:

A. Sunt bacteriostatice cu spectru larg
B. Inhibă sinteza proteică prin legarea de subunitatea 50S
C. Pot fi administrate la gravide
D. Pătrund bine în ţesuturi
E. Acţionează pe Mycoplasme,Ricketsii, Chlamydii
14. Cu privire la Macrolide se pot afirma urmatoarele:

A. Sunt bacteriostatice
B. Au toxicitate crescuta
C. Din aceasta grupa face parte gentamicina
D. Macrolidele se pot administra la pacientii alergici la penicilina
E. Se administrează numai parenteral
15. Rezistenţa naturală la antibiotice a microrganismelor:

A. Este un caracter de specie
B. Este determinată genetic
C. Se datorează apariţiei şi selectării unor mutante rezistente
D.Mycobacterium tuberculosis este rezistentă natural la peniciline
E. Toate raspunsurile sunt corecte
16. Ca si peniciline cu efect asupra bacilului piocianic recunoaştem:

A.Carben icilina
B.Ticarc ilina
C. Penicilina
D. Eritromicina
E. Piperacilina
17. Chinolonele :
A. Sunt antibiotice naturale
B. Sunt antibiotice de sinteză
C. Au spectru ingust
D. Sunt reprezentate de norfloxacin
E. Sunt reprezentate etambutol
18. Alegeţi enunţurile corecte referitoare la aminoglicozide :

A. Au efect bactericid
B. Sunt ototoxice si nefrotoxice
C. Folosite in tratamentul abceselor abdominale produse de anaerobi
D. Utilizate în tratamentul meningitelor bacteriene
E. Au efect bacteriostatic
19. În infecţiile stafilococice se testează la antibiogramă următaoree antibiotice:

A. Penicilina
B.Rifamp icina
C.Vancom icina
D. Etambutol
E. Linezoli d
20. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la cloramfenicol:

A. Are efect bactericid
B. Eficient pe bacterii Gram pozitive si Gram negative
C. Administrare orala
D. Penetreaza in LCR
E. Poate produce ruptura tendonului achilean
21. Alegeţi afirmaţiile corecte referitoare la fluorochinolone:

A. Sunt bactericide
B. Inhiba sinteza peretelui bacterian
C. Pot produce vertij
D. Pot produce ruperea tendonului achilean
E. Nu se administreaza la gravide
22. Medicamentele capabile să distrugă sau să inhibe multiplicarea bacteriană sunt:

A. Antiparazitare
B. Antibiotice
C. Antivirale
D. Chimioterapice
E. Antifungice
23. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la antibiotice:

A. Aminoglicozidele, macrolidele, tetraciclinele, cloramfenicolul, lincomicina sunt extrase din
ascomicete
B. Cefalosporinele a u fost obţinute din Penicillinum cephalosporum
C. Polimixinele ş i bacitracina sunt produse de bacterii din genul Bacillus.
D. Penicilinele şi cefalosporinele sunt extrase din fungii din genul Penicillium (şi alte
ascomicete)
E. Penicilinele obţinute din Penicillinum cephalosporum
24. Gerhard Domagk, un medic german, a descoperit o moleculă sintetică cu proprietăţi

antibacteriene, Prontosilul, care a devenit primul dintr-o lungă serie de antibiotice sintetice
numite:
A. Sulfonamide
B. Peniciline
C. Cefalosporine
D. Sulfamide
E. Macrolide
25. Medicamentele antimicrobiene pot fi:

A. Antibacteriene
B. Antivirale
C. Antibacteriofage
D. Antifungice
E. Antiparazitare
26. Antibioticele cu spectru îngust au fost împărţite după acţiunea în mod predilect asupra
bacteriilor Gram pozitive şi Gram negative în:
A. Antibiotice cu spectru de tip streptomicinic- eritromicina, lincomicina
B. Antibiotice cu spectru de tip penicilinic - colimicina, polimixina,
C. Antibiotice cu spectru de tip streptomicinic- neomicina, kanamicina
D. Antibiotice cu spectru de tip streptomicinic- streptomicina, gentamicina
E. Antibiotice cu spectru de tip penicilinic- penicilinele, eritromicina
27. Antibioticele cu spectru îngust active pe bacili Gram pozitivi, coci Gram negativi şi Gram
pozitivi sunt:
A. Eritromicina
B. Kanamicina
C. Penicilina
D. Lincomicina
E. Gentamicina
28. Antibioticele cu spectru îngust active pe bacili Gram negativi, coci Gram negativi şi Gram
pozitivi sunt:
A. Neomicina
B. Gentamicina
C. Eritromicina
D. Kanamicina
E. Lincomicina
29. Antibioticele cu spectru de tip streptomicinic sunt active pe:

A.Coci Gram negativi
B.Bacili Gram negativi
C. Coci Gram pozitivi
E. Bacili Gram pozitivi
30. Antibioticele cu spectru de tip penicilinic sunt:

A. Lincomicina
B. Streptomicina
C. Polimixina
D. Kanamicina
E. Eritromicina
31. Penicilinele şi eritromicina sunt active pe:

A. Coci Gram pozitivi
B. Nacili Gram negativi
C.Coci Gr am negativi
D. Bacili Gram pozitivi
E. Bacillus anthracis
32. Antibiotice cu spectru larg sunt:

A. Cloramfenicolul
B. Eritromicina
C. Gentamicina
D. Tetraciclina
E. Kanamicina
33. Antibioticele cu spectru larg şi ultralarg folosite ca antibiotice de rezervă, în infecţiile severe
cu tulpini rezistente, sunt:
A. Peniciline
B. Monobactami
C. Carbapenemi
D. Cefalosporine de generaţia a3a
E. Cefalosporine de generaţia a5a
34. Antibiotice cu spectru de tip streptomicinic din categoria aminoglicozidelor sunt:

A. Polimixina
B. Eritromicina
C. Gentamicina
D. Lincomicina
E. Neomicina
35. Antibioticele pot avea:

A. Efect bacteriostatic, adică de distrugere a bacteriilor
B. Efect bactericid adică de inhibare a multiplicării bacteriene
C. Efect bacteriostatic adică de inhibare a multiplicării bacteriene
D. Efect bactericid adică de distrugere a bacteriilor
E. Efect bactericin adică de distrugere a bacteriilor
36. Următoarele afirmaţii sunt adevărate, cu excepţia:

A. Obţinerea unui efect bactericid sau bacteriostatic nu depinde de concentraţia efectivă de
antibiotic realizată la locul conflictului microorganism-
gazdă
B. Obţinerea unui efect bactericid sau bacteriostatic depinde de natura antibioticului şi nu de
mecanismul său de acţiune
C. Un antibiotic bactericid poate avea şi o acţiune bacteriostatică în concentraţii mai mari
D. Obţinerea unui efect bactericid sau bacteriostatic depinde de stadiul de dezvoltare al
bacteriei
E. Un antibiotic bacteriostatic nu poate avea niciodată un efect bactericid
37. Antibioticele bactericide sunt necesare în:

A. Infecţiile bacteriene cronice sau cu tendinţă la cronicizare
B. Infecţiile severe
C. Meningite, peritonite
D. Infecţiile uşoare sau ce severitate medie
E. Osteomielite, tromboflebite, tuberculoza
38. Antibioticele bactericide sunt strict necesare în infecţiile bacteriene în focare greu
sterilizabile, spre exemplu:
A. Osteomielite
B. Dermatite
C. Endocardite
D. Tuberculoze
E. Tromboflebite
39. Antibioticele pot avea următoarele mecanisme de acţiune:

B. Inhibiţia sintezei mitocondrilor
C. Alterarea structurii membranei celulare
D. Alterarea structurii membranei nucleare
E. Inhibiţie metabolismului bacterian
40. Antibioticele pot avea următoarele mecanisme de acţiune:

A. Inhibarea polimerizării peptidoglicanului din structura peretelui celular al bacteriilor
B. Modifică permeabilităţii membranei celulare prin legarea de fosfolipide , cu pierderea unor
metaboliţi importanţi din celula bacteriană
C. Inhibarea polimerizării fosfolipidelor din membrana nucleară
D. Inhibarea sintezei reticulului endoplasmatic şi a Aparatului Golgi
E. Inhibarea sintezei sau a funcţiei acilzilor nucleici
41. Identificaţi afirmaţiile adevărate referitoare la antibioticele care inhibă sinteza peretelui
celular:
A. Produc liza bacteriei (sunt bacteriostatice)
B. Bacteriile Gram-pozitive sunt mai sensibile decât cele Gram-negative
C. Produc liza bacteriei (sunt bactericide)
D. Antibioticele din această categorie nu sunt toxice pentru celulele umane
E. Bacteriile Gram-negative sunt mai sensibile decât cele Gram-pozitive
42. Antibioticele care au ca mecanism de acţiune inhibarea sintezei peretelui celular sunt:
A. Cloramfenicolul
B. Polimixina B
C. Teicoplanina
D. Vancomicina
E. Cefalosporinele
43. Antibioticele care au ca acţiune inhibarea sintezei proteinelor sunt:

A. Tetraciclina
B. Colimicina
C. Bacitracina
D. Gentamicina
E. Azitromicina
44. Antibioticele care nu au ca mecanism de acţiune inhibarea sintezei peretelui celular sunt:
A. Vancomicina
B. Kanamicina
C. Penicilina
D. Eritromicina
E. Azitromicina

Limbă

PDF Micro

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PDF Micro

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI

Departamentul de Ştiinte Farmaceutice pentru evaluarea acţiunii medicamentelor

TESTE GRILĂ PENTRU EXAMENUL LA DISCIPLINA

Şef Disciplină MICROBIOLOGIE, VIRUSOLOGIE,

Anul universitar 2011-2012

2. Virusurile au dimensiuni de:

3. Agenţii patogeni cu cele mai mici dimensiuni sunt:

4. Nucleul de tip procariot apare la:

5. Levurile se înmulţesc prin:

6. Înmulţirea prin replicare binară este caracteristică:

7. Înmulţirea prin încorporare de proteina prionică nouă este caracteristică:

8. Înmulţirea prin înmugurire este caracteristică:

9. Structura suprafeţei externe a virusurilor este:

10. La exterior au membrana flexibilă:

11. Perete rigid ce conţine chitină au:

12. Perete rigid ce conţine peptidoglican au:

13. Capsida proteică, anvelopa lipoproteică au:

14. Nu au înveliş exterior:

15. Microorganismele lipsite de metabolism propriu sunt:

16. Microorganisme unicelulare de tip procariot sunt:

17. Se vizulizează numai la microscopul electronic:

18. Sunt paraziţi intracelulari obligatorii:

19. Urmatoarele afirmaţii sunt adevărate cu o excepţie:

20. Următoarele afirmaţii sunt adevărate cu o excepţie:

21. Urmatoarele afirmaţii sunt adevarate cu o excepţie:

22. Unitatea taxonomică fundamentală este:

27. Formatiuni structurale bacteriene obligatorii sunt urmatoarele cu o excepţie:

28. Formaţiuni structurale facultative sunt următoarele cu excepţie:

29. Următoarele afirmaţii sunt adevărate cu o excepţie:

30. Alegeţi răspunsul incorect:

31. Alegeţi răspunsul corect referitor la celula eucariotă:

32. Alegeţi răspunsul corect referitor la celula procariotă:

33. Structura internă a bacteriilor cuprinde:

34. Structura externă cuprinde:

35. În natură bacteriile se găsesc:

36. Peretele celular bacterian:

37. Din structura externă fac parte următoarele structuri cu o excepţie:

39. Alegeţi răspunsul fals:

40. Următoarele bacterii sunt Gram pozitive cu excepţia:

41. Nucleoidul bacterian are următoarele caracteristici:

42. Ce studiază microbiologia?

43. Regnurile lumii vii sunt:

45. Protozoarele şi Helminţii implicaţi în patologia umană sunt studiaţi în cadrul:

46. Unul dintre fondatorii microbiologiei este:

47. Identificaţi corespondenţa corectă:

48. Virusurile sunt microorganisme:

49. Bacteriologia studiază microorganisme:

50. Helminţii sunt organisme:

51. Bacteriile sunt:

53. Bacteriile sub formă de bacili sunt

54. În funcţie de dispoziţia lor cocii pot fi grupaţi:

55. Bacilii sporulaţi din genul Clostridium au formă de:

56. Bacteriile care produc holera au o formă aparte de :

57. Bacteriile din sp. Actinomyces sunt:

58. Cocii au diametrul de aproximativ:

59. Bacillus anthracis este o bacterie:

60. Bacteriile cu mai multe ture de spire pot fi

61. Cocii care în urma diviziunii celulare se grupează în lanţuri sunt:

62. Cocii care în urma diviziunii celulare se grupează în ciorchine sunt:

63. Mycoplasmele sunt bacterii care:

64. Ribozomii au rol în:

65. Formele „L” sunt celule bacteriene deformate sub acţiunea: