Oncologia 

este specialitatea medicala care se ocupa cu diagnosticarea, tratamentul

si prevenirea bolii canceroase umane.

Neoplazia indică procesul de formare a unui nou țesut tumoral, dat de creștere

anormală a celulelor, indiferent dacă este malignă sau benignă. Boala neoplazică se
referă atât la creșteri maligne, cât și la cele benigne.

O boală neoplazică malignă este o boală în care celulele se divid rapid,

determinându-le să formeze țesuturi anormale numite neoplasme. Aceste creșteri
anormale, cunoscute și ca tumori, se pot forma în orice parte a corpului. În timp ce
unele pot fi benigne, un număr mare dintre acestea sunt maligne, care este cauza
primară a cancerului. Astfel, toate tipurile de cancer se numesc boli neoplazice
maligne.

Neoplazia benignă
Reprezinta o masă celulara diferentiata cu o creștere lentă, fiind o tumoră
localizată într-o zonă a corpului. Unele tumori benigne pot deveni maligne, cum ar
fi tumorile gigant-celulare, teratoamele ovariene, meningioamele etc.

Neoplazia malignă
O tumora ce crește în mod constant, este alcătuită din țesut slab diferențiat și are
potențialul de a implica alte părți ale corpului, este considerată malignă.
Afecțiunile maligne, cunoscute sub numele de cancer, sunt deseori definite prin
creșterea rapidă a celulelor anormale care:

 sunt capabile să distrugă țesutul normal din jur;

 nu aderă la mecanismele normale de reglare a creșterii;
 pot stabili noi creșteri în alte regiuni ale corpului prin canalele vasculare.

Cancerul primar, cancerul secundar și metastaza

Cancerul primar se referă la prima tumoră malignă care se formează și la locul său
original.

Când cancerul primar se răspândește sau metastazează, cancerul rezultat este

numit cancer secundar.

Factori de risc generali

In multe situatii, medicii nu pot determina cauzele pentru care unele persoane
dezvolta cancer iar altele nu. Cercetatorii au evidentiat insa anumiti factori de risc
care cresc riscul de a dezvolta boala:

- inaintarea in varsta;
- fumatul;
- expunerea prelungita si fara protectie la soare;

- radiatiile ionizante;
- anumite chimicale si substante;

- anumite virusuri si bacterii;

- unii hormoni;

- istoric familial de cancer;

- abuzul de alcool;
- alimentatia insuficienta, lipsa activitatii fizice sau supraponderabilitatea.
De-a lungul timpului, anumiti factori pot conlucra, determinand modificarea
celulelor normale in celule canceroase.
Factori de risc si organe afectate
Cavitatea orala si faringele:
Factori de risc: tutunul, abuzul de alcool, igiena orala deficitara, traume provocate
de extractia dintilor/maselelor, utilizarea unei ape de gura cu continut bogat de
alcool, etc.

Sistemul digestiv:
- Colorectal: istoric medical personal sau familial de polipi colorectali sau boala
intestinala inflamatorie, dieta bogata in grasimi si saraca in fibre, fructe si vegetale.
Potentiali factori de risc: sedentarismul, abuzul de alcool, obezitatea si fumatul.
- Pancreas: fumatul.
Potentiali factori de risc: abuzul de alcool, tutun si cafea, diabetul, pancreatita
cronica, ciroza, alergiile, dieta bogata in carne si grasimi.
- Stomac: alimente bogate in nitriti (murate, sarate, afumate), anemia pernicioasa si
dieta saraca in fructe si legume.
Potentiali factori de risc: infectie cu H.pylori, fumatul si factorii genetici.
- Ficat: infectiile cronice cu virusul hepatitei B si C, ciroza hepatica (afectiuni
cronice ale ficatului, in generel provocate de abuzul de alcool), ingestia de
aflatoxine, expunerea ocupationala la bioxid de toriu sau clorura de vinil.
Posibili factori de risc: utilizarea de steroizi, fumatul si unele boli metabolice
ereditare (ex: hemocromatoza).
- Esofag: cel mai important factor de risc este fumatul (tigari, pipe) si excesul de
alcool in prezenta sindromului Esofagul Barrett.
Posibili factori de risc: obezitatea, dieta inadecvata, subnutritia, scaderea nivelului
anumitor nutrienti (caroten, acid ascorbic, riboflavina, niacina, tiamina, zinc,
magneziu si seleniu) si consumul insuficient de fructe si legume.
- Vezica biliara: principalii factor de risc sunt calculii biliari.
Factorii de risc corelati cu formarea calculilor biliari sunt inaintarea in varsta, sexul
feminin, sarcina, obezitatea, etnia, administrarea de medicamente bogate in
estrogen, regim bogat in grasimi si calorii.

Sistemul Respirator:
- Plamani: fumatul activ este responsabil de 90% din cancerele pulmonare.
Alti factori care pot creste riscul: fumatul pasiv, radiatiile ionizate, expunerea
repetata sau ocupationala la iperita (gaz mustar), eter de clorometil, arsenic
anorganic, crom, nichel, clorura de vinil, azbest.
- Laringe: majoritatea cazurilor au la baza fumatul.
Alti factori de risc: consumul abuziv de alcool si expunerea ocupationala la azbest
sau iperita (gaz mustar).

Pielea:
- Melanom: expunerea excesiva la radiatii ultraviolete (soare), istoric de arsuri
solare severe, pigment foarte deschis la culoare, istoric personal sau familial de
melanom, alunite multiple sau atipice (puncte colorate pe piele), alunite
congenitale gigantice, xeroderma pigmentoasa (boala ereditara rara).
Melanomul se manifesta aproape exclusiv in cazul persoanelor cu piele alba.
- Non-melanom: expunerea excesiva la radiatii ultraviolete (soare), piele deschisa
la culoare, expunerea ocupationala la arsenic, hidrocarburi policiclice, boli
ereditare rare, cum ar fi carcinomul bazal celular, xeroderma pigmentosa
si albinismul.
Posibili factori de risc: arsurile solare, infectiile cronice, cosmeticele si
medicamentele.

Sanii
- Cancer mamar: pentru femei, principalii factori de risc sunt istoricul familial (in
special rude de gradul I) de cancer mamar, istoric personal de cancer de
san, ovarian, sau endometrial, gene susceptibile (BRCA1 si BRCA2), anumite
forme benigne de cancer mamar (hiperplazia atipica), instalarea menstruatiei la
varste foarte mici, menopauza intarziata, prima sarcina dupa varsta de 30 de ani,
radiatiile ionizate, hormonoterapie post-menopauza estrogenica si progestogenica
de termen lung, obezitatea dupa menopauza, consum excesiv de alcool.
In cazul barbatilor, principalii factori de risc includ: inaintarea in varsta, istoric
familial de boala, expunerea la radiatii.
Alti factori posibili: ginecomastia si obezitatea.

Organele reproductive:
- Prostata: diferite tipuri de hiperplazie prostatica si istoric familial de boala, in
special in randul rudelor de gradul I (tata/frate).
Posibili factori de risc: dieta bogata in grasimi animale, obezitate, factori
hormonali, agenti transmisibili sexual, fumatul, alcoolul, sedentarismul.
- Endometru: expunerea cumulativa de estrogeni, incluzand menstruatia la varste
fragede, menopauza tarzie, terapia de substitutie cu estrogeni.
Alti factori de risc: administrarea de tamoxifen, infertilitatea,
obezitatea, diabetul, hipertensiunea, dieta bogata in grasimi, etc.
- Ovar: istoric familial de cancer mamar sau ovarian, mutatii genetice (genele
BRCA1 si BRCA2).
Factori de risc potentiali: dieta bogata in grasimi.
- Cervix: infectia cu virusul HPV, prim contact sexual la varste foarte fragede,
parteneri sexuali multipli, sarcini multiple, administrarea pe termen lung
a contraceptivelor, fumatul.
Posibili factori de risc: deficienta anumitor vitamine si factorii hormonali.

Sistemul urinar:

- Vezica: fumatul.
Alti factori de risc: expunerea ocupationala la benzidina, consumul abuziv de
cafea, infectia cu parazitul schistosoma haematobium, tratamentul cu clornafazina
si ciclofosfamide (medicatie anti-cancer), administrarea de lunga durata a
analgezicelor ce contin fenacetina, infectiile de tract urinar, factori ce tin de
alimentatie, fumatul si factori genetici;
- Rinichi: fumatul este cel mai important factor de risc.
Alti factori: obezitatea, abuzul de analgezice, expunerea ocupationala la arsenic.
Factori de risc potentiali: utilizarea regulara a diureticelor cu prescriptie, consumul
crescut de carne.

Limfom/Leucemie/Mielom multiplu:
- Limfom Non-Hodgkin: reducerea functiilor sistemului imunitar prin transplant de
organe sau infectarea cu HIV, virusul Epstein-Barr sau leucemiile cu celule T.
Posibili factori de risc: expunerea ocupationala la pesticide, erbicide sau solventi
organici.
- Limfom Hodgkin: infectia cu virusul Epstein-Barr (mononucleoza infectioasa).
Potentiali factori: istoric familial de Limfom Hodgkin.
- Leucemia: istoric familial de boala, radiatiile ionizate, medicamente alchilante
(utilizate pentru trataarea cancerului sau a altor boli), leucemia cu celule
T, sindromul Down, anomalii genetice, expunerea ocupationala la benzen. Factori
potentiali: expunerea la camp electromagnetic, pesticide, fumatul, etc.
- Mielom multiplu: principalul factor de risc este radiatia ionizata. Factori posibili:
infectiile repetate, bolile alergice, bolile autoimune, factorii genetici, fumatul,
expunerea ocupationala la benzen.
Alimentatia si riscul de cancer
Acrilamida
Acrilamida este o chimicala utilizata in special in scop industrial, insa se regaseste
si in anumite alimente (in general in cele preparate la temperaturi mai mari de 120
grade Celsius), in unele dintre ele in concentratii ridicate: chipsuri, cartofi prajiti.
Alimentele si tutunul sunt principalele surse de expunere la acrilamida.

Nivelul de acrilamida din alimente depinde foarte mult de modul de preparare,

timpul de gatire, metoda si temperatura de procesare.
Conform studiilor efectuate pe animale, acrilamida creste riscul de dezvoltare a
mai multor tipuri de cancer; cu toate acestea, studiile umane sunt inca incomplete,
motiv pentru care chimicala este considerata un "potential carcinogen uman".

Indulcitorii artificiali
Desi nu exista dovezi clare ale legaturii directe dintre cancer si indulcitorii
artificiali, multi experti considera acesti produsi factori de risc in dezvoltarea
acestei boli.
Indulcitorii artificiali denumiti si substituenti ai zaharului - Zaharina (E
954), Aspartam (E951), Acesulfat de potasiu (E 950), Sucraloza (E 955), Neotam
(E 961), Ciclamat (E952) - sunt substante utilizate in locul sucrozei pentru
indulcirea alimentelor si bauturilor. Deoarece substituentii sunt mult mai dulci
decat zaharul, in general se folosesc in cantitati reduse.
Presupunerile legate de legatura dintre indulcitori si cancer au inceput dupa ce
studiile de laborator efectuate pe animale au aratat ca o combinatie intre ciclamat si
zaharina cauzeaza cancer de vezica.
La fel ca si in cazul acrilamidei insa, nu exista dovezi clare care sa ateste cresterea
riscului de cancer la oameni.

In ceea ce priveste studiile pe animale, cercetarile au evidentiat urmatoarele

conexiuni:

- Zaharina poate cauza cancer de vezica;

- Aspartamul poate avea efecte adverse asupra creierului (tumori cerebrale) si

sistemului nervos central si poate determina limfoame si leucemii (teste efectuate
pe soareci).

Chimicalele din carnea gatita la temperaturi ridicate

Aminele heterociclice (HCAs) si hidrocarburile aromatice policiclice (PAHs) sunt

chimicale ce se formeaza atunci cand muschiul de vita, porc sau carnea de peste si
pui sunt preparate la temperaturi foarte ridicate, cum ar fi prajirea in tigaie incinsa
sau prepararea gratarului direct pe flacara.
Formarea HCAs si PAHs depinde de tipul de carne, metoda, timpul si temperatura
de gatire.

La fel ca si in cazul substantelor de mai sus, legatura dintre expunerea la nivele

ridicate de HCAs si HAP si anumite tipuri de cancer a fost demonstrata doar in
cadrul testelor de laborator pe animale.

In multe dintre experimente administrarea de HCAs a condus la formarea

de tumori la nivelul pieptului, colonului, ficatului, pielii, plamanilor, prostatei, dar
si a altor organe.
Administarea de PAHs rozatoarelor a condus la dezvoltarea mai multor tipuri de
cancer, incluzand leucemie si tumori ale tractului gastrointestinal si plamanilor.

Nitratul de sodiu (E 251)

Nitratul de sodiu este un compus intalnit in special in carnea procesata (bacon, hot

dog, etc). Desi acest compus este neutru, in organismul uman se poate transforma
in carcinogen, crescand riscul de leucemie.
Nitratul de sodiu este introdus in carnea procesata cu scopul de a pastra o culoare
rosiatica a preparatului.
Compusul nu este prezent insa doar in carnea procesata, ci si in alimentele
conservate, precum legumele, supa de pui, etc.
Agentii infectiosi si riscul de cancer
1. Human Papilloma Virus
HPV inglobeaza un grup de peste 100 de virusuri.
Denumirea de Papilloma Virus este motivata prin faptul ca anumite virusuri
provoaca negi sau papiloame, care sunt tumori benigne (necanceroase).
Virusurile HPV care provoaca negi la nivelul mainilor si picioarelor sunt diferite
fata de cele care afecteaza gatul sau zona genitala. Anumite tipuri de HPV sunt
asociate cu forma diverse de cancer; acestea poarta denumirea de HPV cu risc
oncogenic crescut.

Infectiile genitale cu HPV sunt foarte comune si sunt transmise pe cale sexuala.
Din peste 100 de tupuri de HPV, mai mult de 30 pot fi raspandite prin contact
sexual. Majoritatea formelor apar fara o simptomatologie anume si pot disparea
fara tratament pe parcursul anilor.
Cu toate acestea, infectia HPV poate persista pe parcursul mai multor ani, cauzand
sau nu anomalii celulare, crescand, in cazul femeilor, riscul de a dezvolta cancer
cervical.
Negii genitali pot aparea in zona genitala sau in jurul anusului, in cateva saptamani
de la contactul sexual cu o persoana infectata cu HPV si pot cauza inflamatii,
cresteri anormale in zona genitala sau cervix. In general, infectarea cu HPV a
cervixului nu prezinta simptomatologie.

Infectia persistenta cu HPV este recunoscuta ca fiind principala cauza a cancerului

cervical. Cancerul cervical afecteaza aproape jumatate de milion de femei in ficare
an (la nivel mondial), cauzand 250.000 de decese.
Studiile sugereaza de asemenea faptul ca infectia HPV detine un rol important si in
dezvoltarea cancerului anal, al vulvei, vaginului sau al penisului.

Infectia orala cu HPV este un factor de risc important pentru cancerul orofaringian
cu celulele scuamoase.

Prevenirea infectiei cu HPV (contractata prin contact sexual) poate fi dificila,

deoarece in multe cazuri este imposibil de determinat daca partenerul este sau nu
infectat.
Infectia poate aparea in cazul ambelor sexe, indiferent daca se utilizeaza sau
nu prezervativul (prin contactul zonelor neprotejate); cu toate acestea, utilizarea
prezervativului este asociata cu un risc mai scazut de contactare a virusurilor.

2. Helicobacter pylori
Helicobacter pylori defineste o bacterie in forma de spirala, capabila sa se dezvolte
in stomacul uman.
In mod normal, mediul acid al stomacului previne supravietuirea virusurilor,
bacteriilor si a altor microorganisme.
Cu toate acestea, Helicobacter pylori s-a dovedit a fi singura bacteria capabila sa se
adapteze mediului din stomac, secretand o enzima speciala care converteste ureea
in amoniac - reducand astfel aciditatea stomacului.

Infectia cu Helicobacter pylori este foarte comuna, estimandu-se ca aproximativ

50% din populatie o prezinta, cu precadere in Europa si America de Nord.
Helicobacter pylori se transmite fie prin contact cu apa/alimente contaminate, fie
prin contact direct de saliva.

Conform specialistilor, aproximativ 20% dintre persoanele care prezinta infectia

dezvolta ulcer. Unele evidente asociaza Helicobacter pylori cu cancerul gastric,
cancerul pancreatic si afectiunile cardiovasculare.
In orice caz, majoritatea persoanelor care prezinta infectia nu dezvolta boli sau
complicatii in urma infectarii. Studiile medicale au demonstrat faptul ca toxinele
eliberate de H elicobacter pylori si inflamatiile rezultate in urma contactarii
infectiei deterioreaza mucoasa ce captuseste stomacul si cauzeaza ulcer peptic.
Infectia cu Helicobacter pylori este de asemeni principalul factor de risc in
dezvoltarea cancerului gastric.

3. HIV
Persoanele infectata cu HIV prezinta un risc crescut de a dezvolta anumite tipuri de
cancer. Cele mai comune forme de cancer care afecteaza bolnavii
de SIDA sunt: Sarcomul Kaposi, limfomul non-Hodgkin si cancerul cervical.
Persoanele infectate cu HIV sunt de 800 de ori mai predispuse la Sarcom Kaposi,
de 7 ori mai predispuse a fi diagnosticate cu limfom non-Hodgkin si au un risc de 3
ori mai mare de a dezvolta cancer cervical fata de persoanele neinfectate.

In plus, persoanele infectate cu HV prezinta risc crescut pentru alte forme de

cancer, incluzand cancerul anal, limfomul Hodgkin, cancerul de ficat si
de plamani.
Radiatiile si riscul de cancer
Telefonul mobil si energia RF
Exista 3 motive principale pentru care oamenii sunt ingrijorati cu privire la
potentialele legaturi dintre telefonul mobil si cancer sau alte probleme de sanatate:
- telefoanele mobile emit energie de radiofrecventa (RF), o forma de radiatie
supusa multor studii privind determinarea efectelor pe care le produce asupra
organismului uman.

- in Europa, telefoanele mobile au fost utilizate incepand cu anii '80, in vreme ce in

Statele Unite utilizarea la scara larga a inceput abia in anii '90. Tehnologia utilizata
este in permanenta evolutie. Interphone (coordonat de Agentia Internationala
pentru Cercetari in domeniul Cancerului), este cel mai amplu si mai recent studiu
care cerceteaza efectele energie RF emise de telefoanele mobile asupra
organismului uman.

- Numarul utilizatorilor de telefonie mobila a crescut simtitor fata de anii

precedenti.

Nivelul de expunere al unui utilizator de telefonie la energia RF este determinat de:

- numarul si durata convorbirilor;

- calitatea transmisiei;

- dimeniunea receptorului;

- in cazul telefoanelor mai vechi, distanta la care este extinsa antena;

- utilizarea unui dispozitiv handsfree.

Studiile efectuate pana in prezent s-au axat pe eventualul efect pe care il poate
produce energia RF asupra creierului si altor tesuturi de le nivelul capului
(utilizarea telefoanlor mobile implicand mentinerea acestora in imediata apropiere
a capului), mai exact pe legatura dintre energia RF si tumorile cerebrale
maligne (canceroase) - Glioamele (cancer al creierului care debuteaza in celulele
gliale) sau beningne (necanceroase) - neurinomul de acustic (tumora localizata in
celulele nervilor auditivi) si meningiomul (tumora localizata la nivelul
meningelor).
Glanda salivara ar putea fi de asemeni expusa energiei RF emanata de telefonul
mobil.

Pentru a reduce expunerea la energia RF, se recomanda:

- utilizarea telefoanelor mobile pentru conversatii scurte;

- utilizarea unui dispozitiv hands-free, care sa permita mentinerea la distanta a

telefonului mobil.

Radiatiile ultravioleta (razele UV) si riscul de cancer

Razele ultraviolete sunt raze invizibile provenite in special de la soare. In termeni
energetici, razele UV se situeaza la granita dintre radiatiile ionizate si neionizate.
Razele UV sunt adesea incarcate cu suficienta energie pentru lezarea ADN-ului,
putand provoca cancer, insa, deoarece energia nu este suficient de puternica pentru
a penetra in adancime organismul, principalul efect se manifesta la nivelul pielii.
Majoritatea cancerelor de piele sunt rezultatul direct al expunerii la raze UV
(provenite de la soare).
Riscul pentru melanom, forma de cancer de piele mai putin comuna, dar foarte
grava, este de asemenea corelata cu expunerea la soare.
Mutatiile genetice si cancerul
BRCA1 si BRCA2 sunt gene umane care apartin clasei de supresori tumorali. In
conditii normale, cele doua gene ajuta la asigurarea stabilitatii materialului genetic
al celulelor (DNA) si previn cresterea necontrolata a acestora.

Mutatia acestor gene este corelata cu ereditatea cancerului de san si ovarian.

Nu toate modificarile celulare sau mutatiile sunt daunatoare; unele mutatii pot avea
efecte benefice, in timp ce altele pot fi neutre (fara nici un efect evident). Cu toate
acestea, mutatiile nocive pot creste riscul de boala.

Riscul unei femei de a dezvolta cancer de san sau ovarian creste considerabil in

cazul unor mutatii daunatoare ale celor doua gene. In cazul acestor femei, riscul de
a dezvolta cancer (de san/ovarian) creste la o varsta frageda (inaintea perioadei
de menopauza) si in general in familia de care apartin exista si alte cazuri de
diagnosticare cu aceeasi forma de boala.
Mutatiile nocive ale BRCA1 sunt de asemenea corelate cu cresterea riscului
pentru cancer cervical, uterin, pancreatic si de colon.
Mutatiile nocive ale BRCA2 pot creste riscul de cancer pancreatic, de stomac,
vezica biliara si melanom.

Barbatii care prezinta aceste mutatii ale acestor gene se confrunta cu risc crescut de
cancer al glandei mamare, precum si de cancer pancreatic, cancer
testicular si cancer de prostata.

Pentru depistarea mutatiilor BRCA1 si BRCA2 exista o serie de teste genetice,

majoritatea identificand mutatiile ADN ale celor 2 gene.
Testarea este indicata, in general:

- femeilor care au rude de gradul I (mama, fiica, sora) diagnosticate cu cancer

mamar la varste mai fragede de 50 de ani;

- femeilor diagnosticate cu cancer mamar/ovarian la varste mai mici de 40 de ani;

- femeilior depistate sau nu cu cancer mamar/ovarian, dar care mai au in familie

cazuri de cancer de acest tip;

- femeilor care au antecedente de cancer mamar sau ovarian;

Stresul psihologic si riscul de cancer
Stresul psihologic poate afecta organismul sub diverse forme, incepand cu sistemul
imunitar, principala arma defensiva a organismului in fata infectiilor si bolilor; cu
toate acestea, nu se cunoaste inca cu exactitate daca stresul creste susceptibilitatea
unei persoane catre o anumita boala.
Stresul psihologic defineste reactia emotionala si psihologica experimentata de un
individ confruntat cu o situatie in care cerintele depasesc resursele sale: problemele
maritale, decesul unei persoane apropiate, abuzul, problemele de sanatate, crizele
financiare.

In fata unei situatii tensionate, organismul elibereaza hormoni de stres

(adrenalina si cortizol), pentru a ajuta individul sa reactioneze mai rapid si mai
intensiv. Hormonii de stres cresc tensiunea arteriala, ritmul cardiac si nivelul de
zahar din sange. Desi un nivel mic de stres este considerat a fi constructiv, stresul
puternic poate avea nenumarate efecte negative asupra organismului.
Ultimii 30 de ani de studii privind factorii psihologii (inclusiv stresul) si riscul de
cancer au produs rezultate conflictuale. Desi rezultatele multor studii au indicat o
legatura intre factorii psihologici si cresterea riscului de a dezvolta cancer, o relatie
directa cauza-efect nu a putut fi dovedita.

Cu toate acestea, a fost indicata o relatie indirecta intre stres si anumite tipuri de
virusuri corelate cu dezvoltarea de tumori: stresul cronic slabeste sistemul
imunitar, care poate afecta incidenta virusurilor asociate cu cancerul,
precum Sarcomul Kaposa si limfomul.
Studii mai recente (efectuate pe animale) sugereaza ca raspunsul neuroendocrin
(eliberarea de hormoni in sange ca raspuns la stimularea sistemului nervos) poate
altera direct procese importante ale celulelor care protejeaza impotriva formarii
cancerului, precum repararea ADN-ului.