CURSANT :BITAN ELENA AMR III A

TEMA: ONCOLOGIE

-Rolul Sistemului Imunitar si a Factorilor Ereditari in Bolile Noplazice-

Neoplazia- indică procesul de formare a unui nou țesut tumoral, dat de

creștere anormală a celulelor, indiferent dacă este malignă sau benignă.
Boala neoplazică se referă atât la creșteri maligne, cât și la cele benigne.

Toate tipurile de cancer intră în categoria maladiilor neoplazice. Boli

neoplazice benigne sau creșteri benigne pot, de asemenea, să aibă un impact
negativ asupra sănătății.

O boală neoplazică malignă este o boală în care celulele se divid rapid,

determinându-le să formeze țesuturi anormale numite neoplasme. Aceste
creșteri anormale, cunoscute și ca tumori, se pot forma în orice parte a
corpului. În timp ce unele pot fi benigne, un număr mare dintre acestea sunt
maligne, care este cauza primară a cancerului. Astfel, toate tipurile de cancer
se numesc boli neoplazice maligne. Creșterile maligne cresc în mod
consecvent și, prin urmare, au tendința de a se răspândi în alte părți ale
corpului. Aceste neoplasme pot distruge țesutul sănătos care le înconjoară și
pot crește lent sau rapid. Pot metastaza sau pot forma noi tumori în alte părți
ale corpului prin creșterea vasculară.

SISTEMUL IMUNITAR SI CANCERUL:

Rolul fundamental al imunităţii este conservarea integrităţii individului.

Sistemul imunitar are rolul de a conferi organismului o stare de rezistenţă sau
de protecţie faţă de o agresiune externă sau internă.

Sistemul imunitar are două roluri majore:

producerea de anticorpi – proteine care atacă substanţele străine pentru a le

elimina din corp, acesta fiind numit sistem imun umoral;
producerea de celule sanguine speciale, printre care un rol major îl au
limfocitele T, care pot ataca direct substanţele străine organismului, acesta
fiind denumit sistem imun celular.

Componente ale sistemului imunitar:

Leucocite: Acestea sunt celule albe din sânge, care se împart în mai multe
tipuri, inclusiv eutrofiile, limfocite, monocite, basofile și eozinofile. Aceste
celule sunt responsabile de combaterea infecțiilor și de detectarea celulelor
anormale.

Limfocite: Limfocitele sunt un tip important de leucocite și includ două

subgrupe principale: limfocitele B și limfocitele T. Limfocitele B produc
anticorpi pentru a combate agenții patogeni, în timp ce limfocitele T sunt
implicate în recunoașterea și distrugerea celulelor infectate sau a celulelor
canceroase.

Organe limfatice: Aceste organe includ măduva osoasă, timusul, ganglionii

limfatici și splina. Aceste organe joacă un rol crucial în producerea,
maturarea și activarea celulelor imune.

Anticorpi: Sunt molecule proteice produse de limfocitele B și sunt esențiale în

neutralizarea agenților patogeni precum bacteriile și virușii.

Modalitati prin care imunitatea actioneaza asupra cancerului:

Imunosurveillance: Sistemul imunitar poate detecta și distruge celulele

canceroase într-un stadiu incipient. Celulele NK (natural killer) și limfocitele T
citotoxice sunt exemple de celule implicate în această activitate.

Prezentarea antigenelor: Celulele dendritice și macrofagele prezintă

antigenii de la celulele canceroase limfocitelor T, activându-le și stimulându-
le să distrugă celulele canceroase.

Imunoterapie: Noile terapii imune, precum inhibitorii checkpoint-urilor, au

revoluționat tratamentul cancerului prin stimularea răspunsului imunitar
împotriva celulelor canceroase.
Funcțiile sistemului imunitar:

- Recunoaștere și identificare: Sistemul imunitar poate recunoaște structurile

străine, cum ar fi proteinele de pe suprafața bacteriilor sau virușilor. Acest
lucru se face cu ajutorul moleculelor specifice de recunoaștere, cum ar fi
anticorpii și celulele T.

- Distrugerea celulelor patogene: După identificarea unei amenințări,

sistemul imunitar poate distruge celulele sau microorganismele respective
prin diferite mecanisme, cum ar fi fagocitoza, citotoxicitatea mediată de
celule sau prin producerea de substanțe toxice, cum ar fi radicalii liberi. -
Imunitate adaptativă: Sistemul imunitar are capacitatea de a memora agenții
patogeni cu care a intrat în contact anterior. Această memorie imunologică
permite un răspuns mai rapid și mai eficient în cazul reinfectării cu același
patogen.

- Imunitate înnăscută: Aceasta este o componentă a sistemului imunitar care

oferă o protecție nespecifică împotriva infecțiilor. Această imunitate este
prezentă încă de la naștere și reprezintă prima linie de apărare împotriva
agenților patogeni.

Reglarea sistemului imunitar: Sistemul imunitar trebuie să fie bine reglat

pentru a preveni reacții autoimune (atacul asupra propriilor celule și
țesuturi). Mecanisme de reglare includ limfocitele T reglatoare, citokinele și
alte molecule de semnalizare.

FACTORI EREDITARI SI RISCUL DE CANCER:

Factorii ereditari sunt componente genetice care contribuie la

susceptibilitatea unei persoane la dezvoltarea cancerului sau a altor boli.
Acești factori pot fi transmiși de la părinți la copii și pot crește probabilitatea
de apariție a bolii într-o familie. Iată mai multe informații despre factorii
ereditari în contextul bolilor neoplazice:

↔ Mutații genetice ereditare: Unele mutații genetice specifice pot fi

moștenite de la părinți și pot crește semnificativ riscul de cancer. De
exemplu, mutațiile BRCA1 și BRCA2 sunt cunoscute pentru a crește riscul de
cancer mamar și ovarian. Femeile care moștenesc una dintre aceste mutații
au un risc semnificativ mai mare de a dezvolta aceste tipuri de cancer. Există
și alte mutații genetice, cum ar fi mutațiile genelor TP53 și APC, care sunt
asociate cu diferite tipuri de cancer, cum ar fi cancerul colo rectal sau
sindromul Li-Fraumeni.

↔ Predispoziție genetică: În afară de mutațiile genetice ereditare clare,

unele persoane pot moșteni variante genetice care le fac mai vulnerabile la
anumite tipuri de cancer. Aceste variante genetice pot crește riscul, dar nu îl
determină în mod absolut. Un exemplu este varianta 8q24, care este asociată
cu un risc crescut de cancer colo rectal.

↔ Sindroame ereditare de cancer: Există anumite sindroame ereditare care

sunt caracterizate prin o predispoziție crescută la cancer. De exemplu,
sindromul Lynch este o boală ereditară care predispune la cancer colo rectal
și alte tipuri de cancer. Persoanele cu sindrom Lynch au mutații în genele de
reparare a erorilor de replicare a ADN-ului.

↔ Testare genetică: Testarea genetică poate ajuta la identificarea factorilor

de risc ereditari. Aceasta implică analizarea genomului unei persoane pentru
a detecta mutații sau variante genetice asociate cu cancerul. Testarea
genetică poate oferi informații valoroase pentru gestionarea riscului de
cancer și pentru a lua decizii informate cu privire la screening și prevenție.
↔ Consiliere genetică: Pentru persoanele cu un istoric familial de cancer sau
cu factori de risc genetici, consilierea genetică poate fi utilă. Consilierii
genetici sunt profesioniști specializați în evaluarea riscului genetic și în
furnizarea de informații și sfaturi pentru indivizi și familii. Aceștia pot ajuta la
interpretarea rezultatelor testelor genetice și pot recomanda strategii de
gestionare a riscului.

Este important să înțelegem că factorii ereditari nu sunt singura cauză a

cancerului. Majoritatea cazurilor de cancer sunt rezultatul interacțiunii
complexe dintre factorii genetici și mediul înconjurător, cum ar fi expunerea
la substanțe carcinogene sau stilul de viață. Cu toate acestea, identificarea și
conștientizarea factorilor ereditari pot ajuta la gestionarea și reducerea
riscului de cancer în familii cu istoric genetic de boală.
CONCLUZIE:

∙ Studiile epidemiologice au demonstrat că factorii de mediu concretizaţi în

aşa-numitul „stil de viaţă” sunt responsabili de etiologia a 80% din totalitatea
cancerelor umane. De aici, concluzia că aceeaşi proporţie de cancere ar putea
fi prevenite.

∙ Atât factorii exogeni cât şi endogeni pot fi responsabili de dezvoltarea

cancerelor umane. În cazul a numeroase cancere, aceste două categorii de
factori interacţionează, atât de strâns încât contribuţia fiecăruia este dificil de
individualizat. În unele cazuri, implicarea anumitor carcinogeni determină
determină mutaţii caracteristice. În alte cazuri, absenţa acestor „ markeri
genetici” şi dovezile epidemiologice conduc către preponderenţa proceselor
endogene.

∙ Fumatul rămâne cauza numărul unu a cancerlor determinând circa 30% din
toate neoplaziile umane; rolul alimentaţiei în riscul de cancer este
substanţial.

∙ Infecţiile sunt componenete importante ale riscului de cancer ( 10-15%) şi

agenţii etiologici majori pentru diferite organe precum virusurile ( hepatitice
B şi C ( carcinomul hepatocelular), virusul uman papilloma ( cancerul de col
uterin şi unele cancere orale), virusul Epstein Barr ( carcinomul
nasofaringeal), bacterii ( Helicobacter pylori (gastric) şi unii paraziţi
( Schistostoma hematobium-vezica urinară), Clonarchis sinensis
( choloangiocarcinomul).

∙ Având în vedere că poluarea atmosferică nu poate fi evitată în totalitate (de

altfel este responsabilă numai de 2% din totalul cancerelor) şi că alţi factori
necunoscuţi (inclusiv cei genetici) determină circa 4% din cancere, se
presupune că s-ar putea descreşte mortalitatea prin cancere cu circa 84% prin
simple acţiuni de profilaxie individuale.

Sistemul imunitar și factorii ereditari joacă un rol esențial în bolile

neoplazice. Înțelegerea acestor aspecte poate duce la strategii mai eficiente
de prevenire, detectare și tratament al cancerului. Este necesar să se
promoveze educația și conștientizarea în ceea ce privește aceste factori,
pentru a reduce impactul negativ al bolilor neoplazice asupra societății .