Psihologie generală și medicală – curs nr 3 - 02.10.

2020

MOTIVAȚIE ȘI PERFORMANȚĂ
Nivelul de aspirație : definiție : este standardul pe care o persoană se așteaptă să îl atingă
într-o sarcină dată.
Optimul motivațional:
Atât motivarea prea intensă(supramotivarea) cât și motivarea prea
scăzută(submotivarea) într-o activitate, pot conduce la rezultate slabe sau chiar la eșec.
Atunci, care este nivelul optim al motivației? Răspunsul la aceasta întrebare îl găsim in
legea OPTIMULUI MOTIVATIONAL, conform căreia creșterea performanței este direct
proporționala cu intensificarea motivației numai până la un punct, dincolo de care începe
stagnarea și chiar regresul. (crește intensitatea – crește și motivația)
Eficiența activității este maximă la o anumită mărime a intensității motivației,numită
optim motivațional. Acesta diferă de la o activitate la alta și de la o persoană la alta.

AFECTIVITATEA
Procesele afective: definiția și caracterizarea
Relațiile noastre cu mediul înconjurător sunt reflectate sub formă de trăiri afective.
Natura acestor trăiri este în strânsă legătură cu trebuințele, interesele, aspirațiile,etc persoanei.
Dacă trebuințele sunt satisfăcute , efectul emoțional este pozitiv implicând plăcere,
satisfacție, bucurie, entuziasm.
Nesatisfacerea trebuințelor are efecte contrare și determină nemulțumire, indignare, tristețe,
deprimare.
Fiecare individ își reflectă propriile situații și experiențe de viață. De aici rezultă
marea diversitate a trăirilor afective și totodata acest lucru explică și faptul că aceeași situație
poate provoca trăiri afective diferite la persoane diferite.
PROCESELE AFECTIVE sunt stări sau trăiri subiective care reflectă relațiile omului
cu lumea înconjuratoare, măsura în care necesitățile lui interne sunt sau nu satisfăcute.
Ansamblul proceselor afective (emoții, dispoziții, sentimente, pasiuni) constituie
AFECTIVITATEA.

Particularitățile proceselor afective(Vasile Pavelcu): (!notă: test!)

1. Nota distinctivă a proceselor afective este subiectivitatea
2. Procesele afective implică o apreciere/evaluare
3. Procesele afective au o valoare motivațională
Orice stare afectivă posedă o încărcătură energetică care o poate transforma în forță
declanșatoare a acțiunii. Trebuința și starea afectivă, în relațiile lor dinamice, îndeplinesc
fiecare rolurile de cauză și efect. De aceea se spune că procesele afective pot fi considerate

1
 Psihologie generală și medicală – curs nr 3 - 02.10.2020

motive active în plină desfașurare, pe când motivele ar reprezenta cristalizări ale proceselor
afective.
4. Polaritatea proceselor afective indică tendința acestora de a gravita în jurul polului
pozitiv sau negativ, de a forma cupluri contrare ( bucurie-tristețe, iubire-ură,
admirație-dispreț)
5. Mobilitatea proceselor afective exprimă trecerea de la o trăire afectivă la alta dar și
trecerea de la o fază la alta în interiorul aceleiasi trăiri afective, treceri realizate în
funcție de situații si de solicitări.
6. Procesele afective sunt caracterizate și prin intensitate și durată.

FORMELE VIETII AFECTIVE:

1. Emoțiile: sunt trăiri afective de scurtă durată, de intensitate variabilă, care exprimă
reactiile noastre la situațiile, evenimentele cu care ne confruntăm. Emotiile au un
caracter situațional și o orientare bine determinată și pot fi declanșate de o împrejurare
reală sau de una imaginară.
Emoții de bază: teama, surpriza, tristețea, dezgustul,furia, anticiparea, acceptul și bucuria
(psihologul american R. Plutchik considera acestea ca fiind cele 8 emoții de bază, celelalte
emoții rezultând din combinarea acestora). Emoțiile integrate principalelor forme de activitate
(emoții superioare) presupun evaluări, acordări de semnificații valorice activităților
desfășurate.
2. Dispozițiile: sunt trăiri afective difuze, generalizate, de intensitate redusă, relativ
stabile, care pot avea o durata îndelungată dând astfel o anumită tonalitate întregii
noastre vieți psihice.
Dispozițiile alcătuiesc un fel de fond emoțional care controlează comportamenul o
perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp.
3. Sentimentele: sunt trăiri afective complexe de lungă durată,stabile și de intensitate
moderată. Prin gradul lor de stabilitate și generalitate, sentimentele devin adevărate
atitudini afective față de obiecte, evenimente, persoane semnificative pentru individ.
Sentimentele se nasc din emoții, însă nu trebuie sa se confunde cu acestea.
Sentimentele pot fi puse în relație cu anumite valori și atunci facem distincție între
sentimente morale(prietenie, patriotism, sentimentul datoriei), sentimente
estetice(admirația, extazul – apar pe baza perceperii frumosului fie că este vorba de artă, de
natură sau de acțiunile omului) și sentimente intelectuale(curiozitate, mirare și uimire,
sentimentul îndoielii, etc – apar in procesul cunoașterii realității și sunt un factor energizator
al acesteia) .
4. Pasiunile: sunt trăiri afective foarte intense, stabile, de lungă durată care antrenează
întreaga personalitate. Din punct de vedere valoric, pasiunile pot fi pozitive,nobile,
constructive(sportul, lectura, creația artistică) și negative, oarbe, patimi/vicii care
conduc la comportamente bizare.

2
 Psihologie generală și medicală – curs nr 3 - 02.10.2020

MANIFESTĂRILE PROCESULUI EMOȚIONAL:

Orice proces emoțional are o configurație complexa care implică:
A. Modificări organice/vegetative
B. Modificări comportamentale
C. Trăirea afectivă
Aceste laturi alcătuiesc o unitate caci trăirea subiectivă are la bază mecanisme neuro-
somatice față de care nu poate să apară.

Rolul proceselor afective în activitatea umană:

Există nelămuriri legate de scopul emoțiilor. Se pare că ele pot fi deopotrivă un ajutor
și un obstacol în calea comportamentului. Emoțiile pot interveni în organizarea și
direcționarea comportamentului astfel încât suntem capabili să alegem dintr-un număr de
alternative. Atât motivația cât și emoția ne ajută să ne menținem în viață, ceea ce nu înseamnă
că suntem veșnici (?).
Partea cognitivă a procesului ne ajută să ne optimizăm supraviețuirea, dezvoltând
strategii de învațare care ne ajută să facem față stimulilor care stimulează afectivitatea într-o
lume aflată într-o permanentă schimbare.
Învățarea autocontrolului poate fi adaptativă. Rămân și întrebări cărora nu li s-a dat
răspuns:
- De ce oamenii par să aibă o viață mai bogată decât animelele și de ce există diferențe
individuale și chiar culturale de afectivitate?
- Poate fi alimentată afectivitatea umană la fel cum putem alimenta animalele cu o
sensibilitate excesivă?
Indivizii par să difere și în ceea ce privește capacitatea de a „citi”emoțiile celorlalți și
acest fapt duce la întrebarea dacă sensibilitatea oamenilor poate fi educată. In sfârșit, unul
dintre obstacolele majore pe care le întâmpină simularea pe calculator a comportamentului
uman a fost incapacitatea de a programa mașinilor emoții.
Este afectivitatea cea care le conferă oamenilor calitățile lor unice?