Motivarea elevilor/studenților pentru succes

„Învață-i pe oameni să știe și vor

ști, să vrea și vor putea.”
Ian Amos Comenius (1592-1670)

Pentru cele mai multe profesii, motivarea este simplă și directă. Fără a intra în
semnificația detaliată a termenului, vom spune doar că motivația este ansamblul
motivelor care determină pe cineva să acționeze într-un anume fel sau să facă ceva
anume. Vorbind despre învățare, este vorba despre tot ce determină elevul să studieze
sau să vrea să continue să învețe. Pentru profesori, motivarea este suma a tot ce facem
pentru a-i inspira pe elevii noștri să vrea să își facă treaba, să coopereze cu colegii de
clasă și cu profesorii, și să se străduiască cât de mult pot. Profesorii cu adevărat
eficienți știu că este important să utilizăm cât mai multe tehnici, strategii și activități
care să îi angajeze cât mai frecvent pe elevii noștri. Ca și profesori, cunoaștem faptul
că fără această componentă vitală a motivării zidite în fiecare lecție, nu putem fi
eficienți. Dacă elevii noștri nu își fac treaba pe care am planificat-o pentru ei,
planurile noastre sunt inutile.
Având totuși convingerea imuabilă că, în procesul de motivare, rolul major îl
avem noi, profesorii, că trebuie să iubim oamenii, în general, copiii, tinerii, elevii
noștri, în particular, să iubim cu ardoare ceea ce facem, am reorientat domeniul către
motivarea prin ceea ce putem face, în mod repetat, în fața clasei, în învățământul cu
prezență, dar și în învățământul la distanță, via platforme educaționale.
În calitate de profesori poate fi complicat să îi motivăm pe elevi, care, știm
bine, sunt toți diferiți. Totuși, aceasta este de fapt cheia pentru a reuși predarea, față în
față sau online și pentru a obține elevi noi. Mai mult decât reușita primului curs, în
ambele situații, trebuie să reușim să îi motivăm pe elevi pe tot parcursul predării-
învățarii, să nu abandoneze.
Atunci când, la întâlnirea dintre Profesor și Elevii săi apare și Motivarea, se
pot realiza minuni. Dar știm cu toții că nu este întotdeauna ușor să îi motivăm pe
elevii noștri. Și, într-adevăr, chiar și cele mai bune cursuri, cărți și materiale didactice
din lume nu sunt suficiente pentru a ne asigura o motivare potrivită și eficientă a
elevilor noștri. Altfel spus, elevii refuză să lucreze sârguincios dacă nu găsesc
motivarea.
Motivarea elevilor/studenților este o sarcină complexă deoarece sunt
numeroase motive pentru care ei pot să nu fie motivați să își îndeplinească bine
misiunea la școală. Unii elevi poate nu dispun de aptitudinile sau de cunoștințele de
bază necesare pentru a aborda munca cu încredere. Alții poate nu văd relevanța unei
sarcini școlare dacă acasă la ei domnește haosul și nimeni în afara școlii nu îi
încurajează să obțină performanțe academice. În timp ce alții au eșuat în mod repetat
în trecut deoarece trăiesc într-o cultură ale cărei valori sunt complet diferite de cele pe
care încercăm să le cultivăm noi în ei.
Oricare ar fi cauzele lipsei motivației la elevii noștri, a ne preocupa pentru a-i
inspira să caute succesul academic și comportamental este unul din cele mai demne
demersuri pe care le putem face. Profesorii care depun eforturi pentru a-i inspira pe
elevi sunt acei educatori memorabili care schimbă vieți.
Suntem de acord când afirmăm că motivarea este factorul cheie al reușitei
elevilor și că, educatorii/profesorii joacă un rol central în această etapă. Știm însă, în
egală măsură, că este mai ușor de spus decât de făcut, deoarece toți elevii sunt diferiți,

1
și e nevoie de timp și mult, mult efort pentru a avea o clasă de elevi motivați. Chiar și
cel mai bine intenționați și cel mai bine instruiți educatori nu au întotdeauna
competențele necesare pentru a-și menține elevii pe calea bună. Așadar, fie că suntem
profesori debutanți sau cu experiență, avem nevoie de metode pentru motivarea
elevilor și pentru a-i încuraja să își reveleze întregul potențial.
Învățarea poate avea loc numai dacă elevii/studenții/cursanții vor să învețe. Ei
trebuie să fie receptivi și să aibă dorința de a învăța. Profesorii nu trebuie să comunice
numai cunoștințe elevilor dar de asemenea să stimuleze deplina cooperare din partea
acestora în stabilirea unui schimb de idei și experiență.
Și acum, lansăm întrebarea „Cum procedați, dumneavoastră, pentru a motiva,
încuraja un elev?” Și desigur, într-o scurtă sesiune de brainstorming listăm
următoarele răspunsuri:

Interesul este esențial pentru atenție, iar atenția pentru abilitățile de învățare și
cunoștințe și în a reține ceea ce este de învățat. Interesul care motivează un
elev/student este bazat în mod fundamental pe emoții și dorințe, câteva dintre acestea
sunt după cum urmează:

 Ambiția – dorința pentru o slujbă mai interesantă, mai responsabilă, mai

căutată sau mai autoritară.
 Securitate – dorința de a menține un mod de viață stabil sau o cale de a o
câștiga.
 Curiozitate – dorința pentru satisfacerea unor realizări intelectuale sau a unei
abilități.
 Mândria unei realizări – sentimentul de bine care vine din faptul că ești
capabil să faci bine un lucru.

2
  Părerea bună despre sine – dorința de a face din rang/clasă, o dovadă a
propriei capacități pentru noi înșine. Parțial, este acea emoție care uneori
conduce o persoană către depășirea propriei limite a îndurării fizice în sport.
 Părerea bună a altora – dorința să gândească de bine despre tine acei oameni
consecvenți în propriile realizări.
 Statut – dorința de a-și stabili propria poziție ca egală sau superioară altora în
cadrul unui grup
 Acceptabilitate pentru alții – dorința de a se exprima ei înșiși și de a lua parte
activă în activitățile de grup.
Și iată, câteva idei pentru a obține aceste lucruri:
- Profeția care se îndeplinește – începe cu așteptările noastre vis-a-vis de
elevi, așteptări ce se traduc în diferite maniere – limbajul non verbal,
aprecierile pe care le facem, limbajul pe care îl folosim, timpul pe care îl
acordăm, individual, fiecărui elev în timpul orei.
- Să fim pozitivi dacă vrem rezultate pozitive – din păcate, 3 dintre cele mai
răspândite strategii motivaționale la clasă sunt pedeapsa, amenințarea cu
pedeapsa și notele. Încurajarea și motivarea pozitivă îi determină pe elevi să
vadă legătura între eforturile lor și rezultate.
- Să clădim o fundație solidă – motivarea eficientă, pe termen lung, nu se
întâmplă, pur și simplu, accidental. Primul pas al acestei construcții solide
este stabilirea clară a obiectivelor. Ce abilități doresc să își formeze la
terminare formării? Cum își vor completa/extinde cunoștințele de bază? Care
vor fi comportamentele sau obiceiurile de învățare care vor fi îmbunătățite?
În momentul în care avem o imagine clară despre cum arată succesul pentru
elevii mei, voi fi în măsură să fac planuri cum să îi ajut să îl atingă. Al doilea
pas este să învățăm cât de mult se poate despre diferitele căi de a-i motiva pe
elevi prin observarea activităților și a strategiilor la care ei răspund pozitiv. Și
apoi, următorul pas, făcut de profesorii experimentați, este organizarea celor
observate într-un folder, un e-files, pentru a-și aminti informațiile pe care le-
au observat și a le putea folosi eficient pentru a trezi interesul elevilor la clasă.
- Să-i motivăm pe elevi cu o varietate de metode. Enumerăm câteva:
1. Să ne asigurăm că toți posedă deprinderile și cunoștințele necesare pentru
învățare.
2. Să le transmitem instrucțiuni clare care să încurajeze învățarea activă.
3. Să le oferim cât mai multe oportunități să facă alegeri în legătură cu munca pe
care le-o cerem.
4. Să includem strategii care îi vor ajuta pe elevi să înțeleagă valoarea muncii pe
care trebuie să o facă în cadrul fiecărei lecții și de ce munca lui sau a ei este
importantă și necesară.
5. Să fim entuziasmați/entuziaști în legătură cu subiectul/tema pe care o
predăm/studiem. Elevii nu vor fi întotdeauna interesați în toate subiectele pe
care le predăm, dar nu vor fi niciodată interesați pentru un subiect pe care eu
însămi nu îl predau cu entuziasm.
6. Să asigurăm feedback constructiv, efectiv, permanent, pentru ca elevii să știe
ce au făcut bine și care sunt pașii de parcurs pentru a-și îmbunătăți munca.
7. Să fim creativi și flexibili atunci când planificăm lecția pentru a implica cât
mai mulți elevi posibil. Memorarea este pe departe metoda cea mai puțin
motivantă și eficientă; orele dinamice, care implică gândirea analitică,
rezolvarea de probleme sunt mult mai apreciate de elevi.

3
8. Să recurgem la diferitele stiluri de învățare ale elevilor cât de des este posibil
acest lucru, pentru ca fiecare să poată extrage informația din lecție pentru ca,
ulterior, să o fixeze și să o însușească.
9. Implicați fiecare elev, la fiecare oră.
10. Cereți-le elevilor să se autoevalueze/interevalueze, în cadrul unui grup sau cu
un coleg, pentru a le forma o atitudine serioasă pentru munca lor.
11. Implicați elevii în activități colaborative, pentru a forma/întări
responsabilitatea, munca egală și încurajarea reciprocă.
12. Să nu uităm că, în fața elevilor noștri, avem rolul de modele, ei ne observă
cum gestionăm propria noastră sarcină de predare, felul în care îi ajutăm pe ei
să își ducă la bun sfârșit sarcinile primite și vor reacționa în consecință.
13. Să căutăm o audiență autentică pentru activitatea elevilor, prin publicarea,
diseminarea prin căile pe care le avem la dispoziție, prin citirea cu voce tare,
în fața clasei/a unui auditoriu, ei vor aborda cu mai multă seriozitate sarcinile
de învățare.
14. Să îi facem pe elevi să înțeleagă legătura dintre efort și succes., să
conștientizeze faptul că eforturile lor aduc rezultate ale învățării pozitive.
15. Să propunem sarcini de lucru provocatoare, dar nu extrem de solicitante, ceea
ce, în mod ideal, înseamnă că nivelul de dificultate al sarcinilor pe care le
propunem spre rezolvare elevilor trebuie să fie cu puțin peste nivelul lor de
confort, solicitându-le să depună totuși un efort pentru a le realiza.
16. Să formulăm întrebări deschise, pentru a provoca gândirea analitica,
creativitatea pentru rezolvarea problemelor și pentru a reduce riscul unui eșec.
Astfel, și cei care ezită să dea un răspuns obiectiv vor aprecia provocarea de a
răspunde la întrebări deschise.
17. Să gândim sarcini/activități în profunzime, deoarece este mai bine să acoperim
foarte bine puțină materie decât să parcurgem totul foarte repede. Trebuie să
parcurgem materia, dar în egală măsură trebuie să fixăm cunoștințele pentru a
asigura independența în gândire, în rezolvarea unor sarcini provocatoare.
18. Să căutăm activități noi și variate.
19. Respectați principiul gradualității, sarcini simple la început devin complexe pe
măsură ce parcurgem materia, astfel putem întări încrederea în forțele proprii
și încuraja elevii să nu renunțe și să încerce să se autodepășeașcă.
20. Încurajați spiritul de apartenență la grupul clasă, prin crearea unei atmosfere
pozitive, de incluziune, în care toți elevii rezolvă împreună sarcini de lucru și
împărtășesc experiențe de învățare.
21. Stabiliți o legătură între activitățile stabilite, îndeplinirea uneia depinde de
realizarea cu succes a unei sarcini anterioare, astfel că elevii trebuie să
înțeleagă faptul că pentru înțelegerea subiectului/temei următoare vor avea
nevoie de ceea ce se predă acum.
22. Evitați abordarea fragmentară de către elevi a propriei educații, folosind o
programă analitică sau o descriere generală, deoarece de multe ori elevii nu
cunosc imaginea de ansamblu și nu înțeleg cum, fiecare sarcină de lucru în
parte, îi va conduce la următoarea etapă.
23. Dați posibilitatea unor dezbateri/discuții în clasă și încurajați împărtășirea
felului de a înțelege prin dezbateri. Putem face acest lucru, de exemplu, prin
crearea unui grup de elevi, care, după ce au rezolvat problema, să le explice
colegilor cum au ajuns la această soluție, la acest rezultat.
24. Încurajați-I pe elevi să fie „deschiși la minte” și toleranți, să aibă curajul să își
assume riscuri intelectuale.

4
 25. Străduiți-vă să stabiliți un mediu de învățare productiv, care facilitează atât
activități collaborative cât și competitive, pentru a-I determina pe elevi să
rămână concentrați pe sarcină și scop.
26. Să ne asigurăm ca elevii să poată percepe ei înșiși relevanța muncii personale
depuse pentru nevoile lor prezente și viitoare, prin valorificarea interelor lor în
activități practice și utilizarea unor exemple din viața reală sau legate de
probleme societății actuale.
27. Cultivați curiozitatea elevilor. Dacă, de exemplu, adresăm întrebări
provocatoare și le arătăm o imagine „ciudată”, de exemplu, cu un accident
rutier, le vom capta atenția și vor dori să învețe mai mult, să cunoască mai
multe.
28. Planificați activitățile/sarcinile pentru tema de casă la fel de atent ca și
activitățile la clasă; creați o politică a temei de casă care să îi încurajeze pe
elevi la autodisciplină.
29. Propuneți-le elevilor să își scrie răspunsul/soluția la o problemă, înainte de a
le da oportunitatea să se angajeze într-o discuție, pentru a implica toți elevii în
a gândi răspunsul, și nu doar să îi asculte pe colegii lor.
30. Faceți tot posibilul pentru a deveni un profesor care răspândește o aură de
grijă și preocupare față de elevi și succesul lor.

Motivația extrinsecă
Cercetările clasifică numeroasele căi pe care le avem la dispoziție pentru a
motiva elevii ca fiind intrinseci și extrinseci.
Motivația extrinsecă este un fel de convingere pozitivă pe care ni le oferă
recompensele exterioare sau tangibile drept motivatori comportamentali. În această
categorie găsim activități pe care elevii le consider plăcute și le doresc și anumite
obiecte pe care elevii le primesc.
Din categoria recompenselor exterioare, cele mai cunoscute și uzitate sunt
notele, prin care acordăm o notă pentru succesul sau eșecul unei activități de învățare.
Deși sunt și aspecte negative ale sistemului de recompensare prin note, acestea ne
oferă o modalitate valoroasă de a-I motiva pe elevi pentru success, deoarece oferă o
legătură imediată între recompense oferită și munca/efortul depus de elev.
Recomandarea este de a utiliza o paleta variată de recompense exterioare. Să
ținem totodată de faptul că elevii sunt mai eficienți dacă știu dinainte că munca lor va
fi recompensată prin note. Notele pot fi cu adevărat eficiente dacă le oferim
ocazional, pentru ca elevii să le dorească, să fie râvnite de elevi.
Recompensele exterioare pe care elevii le consider plăcute
Nu trebuie să facem înconjurul lumii pentru a găsi recompense pentru elevi.
Cele mai eficiente recompense sunt activitățile pe care elevii le preferă. Propunem
câteva dintre acestea:
 timp suplimentar la calculator
 timp pentru un joc didactic la calculator
 numirea ca șeful/responsbailul/căpitanul echipei
 timp pentru a face un puzzle sau alte activități agreabile
 aprecieri făcute de ceilalți elevi
 activitate extrașcolară cu clasa- plimbare/vizită
 un avizier cu lucrările lor
 afișarea numelui lor la un panou al faimei/succesului/recunoașterii
 vizionarea unui film
 publicarea lucrării lor

5
  accesul la biblioteca școlară în timpul liber
 timp pentru rezolvarea temei pentru o altă oră
 lista de onoare a clasei
 decorarea băncii
 acordarea titlului „ elevul săptămânii”
 participarea la u concurs de avioane de hârtie
 timp suplimentar pentru rezolvarea unei sarcini de lucru
 așezarea la un loc/bancă al onoarei
 timp pentru lectură independent
 participarea gratuită la un eveniment sportive
 scrisoare/mesaj/telefon către părinți/apartănători legali
 fotografia lor la un panou al clasei sau pe pagina web a școlii la
capitolul „Noutăți”
Motivația intrinsecă – o constantă a orelor
Motivația intrinsecă este un stimulent pentru muncă care își găsește satisfacția
în ea însăși. Deși motivația extrinsecă poate fi eficientă în stimularea încrederii în sine
a elevilor și a dorinței lor de a-și face bine treaba, motivația intrinsecă este cea mai
eficientă cale de a promova o schimbare fundamentală în efortul și realizările elevilor.
Potențialul pentru motivația intrinsecă este întotdeauna prezent, chiar și atunci când
nu este vorba despre recompense tangibile; prin urmare, efectele acesteia sunt de
lungă durată, spre deosebire de motivația extrinsecă. Multor elevi le place foarte mult
să poată folosi cunoștințele dobândite recent în moduri noi sau să se angajeze într-un
eveniment comunitar legat de munca pe care o pot ei depune. Elevii sunt mult mai
implicați în activități care îi încurajează să descopere, să întrebe sau să se joace, mai
degrabă decât să asculte pasiv un profesor care tot continuă să filozofeze.

Idei de aprofundat
Propunem câteva idei, care pot fi aprofundate prin autoreflecție sau prin
dezbatere cu colegii:
1. Cât de înalte sunt așteptările dumneavoastră față de elevii cu care
lucrați? Cum le transmiteți încrederea că sunt capabili să învețe?
2. Ce puteți face pentru a include motivația intrinsecă la fiecare oră?
3. Întocmiți o listă cu recompensele tangibile care îi atrg pe elevi. Cum
puteți găsi alte recompense pentru a-I motiva pe elevi?
4. Cum puteți face fiecare oră relevantă pentru nevoile, preocupările și
interesele elevilor dumneavoastră? Cum puteți determina care sunt
aceste nevoi, preocupări și interese? Cum vă ajută colegii
dumneavoastră în această privință?
5. Elevii de toate vârstele primesc cel mai mult de la profesori care fac
astfel încât succesul să vină cu ușurință, continuând în același timp să
îi provoace. Cum puteți să îi motivați pe elevi din acest punct de
vedere? Care ar fi aspectele pe care ar trebui să le evitați?

Bibliografie
1. Julia G. Thompson, (2013), The first-year Teacher’s Survival Guide, Third
edition, San Francisco
2. Susan Fowler, (2016), Noua știință a motivării. Cum să conduci, să energizezi
și să implici prin Metoda Motivației Optime, Editura Publica, București