Rasa Țigaie

Producția de carne
Miei din rasa Țigaie cântăresc la fătare, în medie, între 2 și 5 kg.
La 30 de zile pot ajunge la 8-12 kg, iar la 90 zile la 18-30 kg.
Sporul mediu zilnic este de 150-200 g. În perioada de alaptare
mieii din ecotipurile masive, furajați suplimentar, pot realiza
sporuri mai ridicate, de 250-300 g.
Carnea are calități gustative deosebite, fiind apreciată atât de
consumatorii locali, dar mai ales de cei de origine arabă. Mieii
din rasa Țigaie, îngrășați, sunt de regulă preferați la export
înaintea mieilor celorlalte rase autohtone.
 Parametrii standard ai rasei Karakul

Exteriorul – tipic rasei Karakul, formatul corporal dolicomorf.

Capul este uscăţiv, expresiv, alungit, cu profilul nasului berbecat. Faţa
alungită, acoperită cu jar, cu fruntea îmbrăcată cu lână scurtă sau cu jar
uşor ondulat. Berbecii au coarne de dimensiuni diferite, formând o spirală
incompletă, iar 20 – 30 % sunt şuţi. Oile sunt de obicei şute, numai 5%
prezintă coarne rudimentare.
Urechile sunt mobile, blegi, de lungime variabilă şi cu fibre de păr scurte,
lucioase, adesea ondulate. Lungimea urechilor este de 13,3 – 15,5 cm. iar
lăţimea de 7,4 – 7,8 cm.
Gâtul – subţire, puţin alungit, orientat oblic în sus.
Trunchiul alungit (64,5 – 73,0 cm.), coastele sunt slab arcuite şi cu pieptul
relativ îngust (17,1 – 22,2 cm.). Cavitatea toracică se lărgeşte şi se
adânceşte spre abdomen, cu o adâncime toracică de 33,5 – 35,5 cm şi un
perimetrul toracic de 83,8 – 97,6 cm.
Crupa este teşită, imprimând trunchiului forma piriformă. Crupa şi şalele
sunt largi (19,6 – 20,7 cm) şi cu suprafaţa mare (zona cu buclajul cel mai
valoros  calitativ al pielicelelor la miei).
Linia superioară urmează la oile Karakul un traiect ascendent de la grebăn
(65,9 cm.) la crupă (67 cm.), după care urmează o teşitură spre baza cozii.
La masculi datorită dimorfismului sexual, înălţimea la grebăn este mai
mare decât la crupă.
Membrele potrivit de lungi, cu osatura puternică, aplomburi corecte, cu
ongloane pigmentate, adaptate marşurilor lungi. Membrele sunt acoperite
cu lâna până în la genunchi şi jaret; restul acoperit cu jar scurt şi lucios.
Coada, caracteristică rasei Karakul, cu un depozit de grăsime de forma unui
sac bilobat (10 – 12kg. la berbeci, 6 -8 kg la oi) sau triunghiular (la metişi).
Vârful cozii este uscăţiv şi subţire, mai scurt sau mai lung, se termină cu o
îndoitură în S, ce ajunge până la jaret.
Ugerul – formă globuloasă, dezvoltare mijlocie spre mică, mameloane de
mărime mijlocie.
Greutatea corporală a oilor la montă: 42-45kg. Iar a  berbecilor de 65 –
75kg.
Greutatea corporală a mieilor Karakul varieteatea neagră la naştere este
influenţată  de sexul mieilor (4,196 kg la masculi , 3,951 kg la femele, cu o
medie de 4,073 kg). La vârsta înţărcării (80 – 90 zile) greutatea medie este
de 19,262 kg la masculi şi 17,321 kg la femele, cu medie de 17,984 kg/cap.
 
La varietatea brumărie greutatea la naştere este de 4,340 kg la masculi,
4,080 la femele, cu o medie de 4,210 kg/cap, iar greutatea medie la
înţărcare este la masculi de 20,050 kg, la femelele de 18,030 kg cu o medie
de 19,210 kg/cap.
Membrele potrivit de lungi, cu osatura puternică, aplomburi corecte, cu
ongloane pigmentate, adaptate marşurilor lungi. Membrele sunt acoperite
cu lâna până în la genunchi şi jaret; restul acoperit cu jar scurt şi lucios.
Coada, caracteristică rasei Karakul, cu un depozit de grăsime de forma unui
sac bilobat (10 – 12kg. la berbeci, 6 -8 kg la oi) sau triunghiular (la metişi).
Vârful cozii este uscăţiv şi subţire, mai scurt sau mai lung, se termină cu o
îndoitură în S, ce ajunge până la jaret.
Ugerul – formă globuloasă, dezvoltare mijlocie spre mică, mameloane de
mărime mijlocie.
Greutatea corporală a oilor la montă: 42-45kg. Iar a  berbecilor de 65 –
75kg.

Caprele Saanen
Patria caprelor de rasă Saanen este considerată o localitate cu aceiași
denumire din Alpii Bernezi, Elveția. Deși elvețienii au creat numeroase
specii de capre care sunt bune de lapte, aceste animale sunt considerate
drept cele mai productive, pentru că dau cea mai mare cantitate de lapte.
Originea
Niște date concrete despre originea acestei rase de caprine nu există.
Dar, cert e faptul că Alpii sunt un mediu ideal pentru a crește aceste
animale, iar împreună cu fauna acestei regiuni creează acel habitat
necesar pentru ele și care le-au „creat”.
În mare parte, această rasă nu se deosebește cu mult de o capră
obișnuită. Dar sunt cu mult mai productive, atunci când vine vorba
despre cantitatea de lapte ce o oferă.
Valoarea acestei rase de capre este de neînlocuit. Caprinele Saanen sunt
fără îndoială cea mai productivă rasă de capre din lume, la capitolul
randamentului de lapte oferit. Aceste animale au și gene care se
moștenesc de următoarele generații. În plus, ele sunt perfect adaptate la
o climă mai aspră.

Rasa Alpină Franceză

Creşterea caprelor specializate pentru producţia de lapte se bucură de un interes tot
mai crescut în ţara noastră. Alături de rasa Sannen, de o bună popularitate
beneficiază şi rasa de capre Alpină Franceză, datorită producţiei foarte bune de
lapte şi mai ales a capacităţii de adaptare la condiţiile intensive de creştere şi cele
de mediu de la noi din ţară.
Caracteristicile rasei
Alpina Franceză este agilă şi are o bună dezvoltare corporală. Este o rasă de capre
robustă, rezistentă şi se adaptează uşor la condiţiile climatice. Urechile au o
dezvoltare medie, textură fină şi sunt purtate drept (erect). Femelele au o talie de
aproximativ 75 cm la greabăn şi o greutate corporală de 60-70 kg. Talia ţapilor este
mai mare, situându-se în intervalul 85-100 cm, iar greutatea este de 75-90 kg.
În ţara de origine culoarea este roşcată cu negru pe linia superioară, pe faţă, pe
coadă şi pe extremitatea membrelor. În SUA nu a fost stabilită o culoare care să
definească rasa, motiv pentru care este foarte variabilă. Poate fi albă complet sau
cu diferite nuanţe de gri, maro, cafeniu, negru şi roşcat.
De asemenea, foarte des se întâlneşte culoarea bălţată formată prin combinaţii de
culori pe diferite suprafeţe ale corpului.
Ambele sexe au în general părul scurt, însă la ţapi, părul de pe linia superioară a
corpului şi din barbă este ceva mai lung, iar coarnele foarte dezvoltate.