Sunteți pe pagina 1din 23

SCENA 2

Sla tronului în castel. Intr


regele, regina, Ham let;
Fownius, Laertes, Voltimand, Cornelius, gentilomi
1 suit .

REGELE
De_i ni-i vie-n amintire moartea
Jubitului Hamlet, al nostru frate,
^i-ar fi mai potrivit s ne-nchin m
Tristetii sufletul, gi-n tara-ntreaga
S fie numai jale _i mîhnire,
In cuget totu_i ne-am luptat cu firea

15
Atit de mult, c azi cu o cuminte
Durere- pomemim _i totdeodat
Putem a ne-ngriji _i de-ale noastre.
Cu o cernit bueurie deci,
C-um ochi riz.înd, cu cel lalt în lacrimi,
Voiogi în jale, prohodind la nunt
Si cump nind r sfätul eu mihnirea,
Pe-a noastr , sor ieri, regin ast zi,
P rta_ -august -ntru ocîrmuirea
Rzbcinieului nostru stat, cu noi,
Am luat-o de sotie tin înd seama
De sfatul ce ne-ati dat cu-acest prile
De bun voie. ^i v multumim.
Aflati acum c Fortinbras cel tîn r -=
Punînd nu mare
pret pe vlaga noastr;
Sau socotind c statul nostru-1 gata,
Prin moartea fratelui famlet
scump noua,
S se d rîme, dezbinat; sau poate
ntemeiat pe visu-i de puteree
Ne-a tot trimis solii peste solii
Sã-i dm'napoi acele tri
Pe drept, de-al s u pierdute
Viteazu lui meu frate.printe,
în folosul
Asta-i totui.
Cit despre noi
gi rostu-acestui stat,
Aflati-1: seris-am rege lui norveg
Ce tinrului
Fortinbras i-e unchi,
Dar slbnog
pe patu-i de zcere
Abia deo fi
De
stiut din auzite
scopul urmrit de-al su
Sá eurme nepot
toate-aceste
Cu-atit mai mult eînd pregtir1,
Sint cei înseri_i ehar supu_il si
_i strin_i apoi la oaste.
Deei v tvim it. pe v os
cu-acest rvas,
16
Tu, Voltimand _i bunule Cornelius,
a regele b trin, dar fär alt
Indrituire în solia voastr
Decit este cuprins _-amnunit
Aci-n acest tratat. Drum bun. lar zelul
S v -ndrumeze-n datoria voastrâ.

CORNELIUS _i vOLTIMAND

In tot _i-n toate slugi prea credincicase.

REGELE

Nu m -ndotese. Din inim , drum bun.


(Voltimand _i Cornelius ies.)
Si-acum, Laertes, spune-mi ce-i tine? eu
Vorbeai de-o rug minte. Spune-mi, care?
C nu poti rege lui s -i ceri ceva
Pe drept, _i glasul în de_ert s-ti fie.
Ce poti s -mi ceri _l eu s nu pre'ntîmpin
Cu darul meu? Cci nu-i mai credincioas ,
Laertes, mintea inimi1, nici mîna
Mai slujitoare gurii nu-i,. decît
Mi-e tronul de legat de tat l t u.
Laertes, spune-mi!
LAERTES

Doamne prea temut:


Bun vointa _i-nvoirea ta
c
S plec în Franta ar, eu toate
De bun voie m-am întors în tar ,
La-ncoronare vrîncd s fiu de fa.
Dar azi, cînd datoria mi-e-mplinit ,
M rturisesc c gîndul meu _si dorul

17
2
Se-ndrcapt iar spre Franta _i m rog
Marici tale s -ncuviintezi.
REGELE

Ce spune tat l tu? Ce spui, Polonius?


POLONIUS

Mi-a smuls cu greu îng duin a, sire,


Prin rug min i prea mult struitoare,
Dar, în sfîr_it, pe-a lui dorin pus-am
Cu greu pecetea învoirii mele.
Ing duie-i, te rog în genunchi, s plece.

REGELE

Alege-ti eeasul petrivit, Laertes.


A ta e. vremea, harul _i rsfäul.
1-acum, Hamlet, nepotul meu _i fiu-mi...
HAMLET
Mai mult de-un neam,
Dar mai puin de-un soi..
REGELE
De atîrn înc
ce
norii-asupr-ti?
HAMLET

Pärere, s1re:
Prea stau lîng soare.

REGINA
Dezbar-te de portul tu cernit,
Ilamlet, iubite, _i prietene_te
18
Te uit l-al tu rege. Nu cta
Gu genele necontenit plecate
Pe nobilul t u tat în trîn.
A_a e dat. Tot ce tr ie_te moarc,
Tu _tii, trecînd prin viaä-n ve_nicie,

HAMLEET

Da, doamn, a_a e dat.


REGINA

Si dac-i astfel,
De ce îti pare atît de nefiresc?

HAMLET
S mi se par , doamn ' Nicidecum.
Nu se pare: este. Buná mam,
mt
Nici mantia-mi întunecat, nici
Ve_mîntu-ndtinat, de mare doliu,
Nici furtunosul rsuflrii hohot
Nestpînit, _i nici izvorul plin
Al lacrimilor, nici mîhnirea
fetei
Cu fel _i chip de semne-ale durerii
Nu-s în masur s m-arate lumii
A_a cum sînt. Acestea pot s par
Ftrnicii ce sînt la îndemîna
Oric rui om. Dar ce e-n mine-ntrece
Tot ce se vede. Celelalte-s doar
Gteli a le durerii _i-amgiri.

REGELE

Spre laud _i cinste firii tale


acest prinos de lacrimi, închinat

19
2
Parinteui täu. Dar tu _tii, Hanlet.
Cã tatl täu gi-a fost pierdut un tatä,
Tatl acesta mort pierdu pe-al säu,
^i urnda_ul e tinut de datoria-i
De fiu, pe-un tinp, la jale-ad înc . Dar
S strui într-un doliu îndrtnic
Semn este de orbine nepioas ,
De chin neîntelept; el mai arat
Un cuget rzvrtit fa de cer,
O minte simplä _i neînvtat,
C noi, ceea ce _tim c-i. scris _i-ob_tesc,
Intocmai celui mai de rînd din lucruri,
De ce s-ô pui la inim -n aceastå
Ursuz -mpotrivire? E un p cat
In faa cerului _i-n fa ta mori1,
In fata faru, si ungînd smintit
In fata judectii omene_ti,
Al crei înteles ob_tesc e moartea
Printilor si care de la mortul
Cel mai dintîi si pîn la cel care
Muri chiar azi, necontenit ne
strigaà:
A_a e dat s fie" Te dezbar,
ugamu-te, de-un dolu de prisos
^i ne prive_te ca pe un pårinte,
S afle lumea toat c tu esti
De tronu-mi cel mai, apropiat supuS,
lar eu
dragoste nu mai prejos
cu o
Decit o poart-un tat mult duros
Odraslei sale, voi veni spre tine.
i t despre gîndul t u de-a te
întoarce
a _eoal-n Wittemberg e mult potrivinic
Dorintei mele. ^i struitor
Te rog,
înclin-te; rmîi aci,
20
Rasfat si-alean ochilor mei _i cel mai
Dintii printre curteni, nepot _i fiu,

REGINA

0, u lsa, Hamlet, pe mama ta


S-_1 iroseasc rugile-n zadar;
R mii cu noi aci, gi nu pleca
La Wittemberg: aceasta-i rug mintea-tuis
HAMLET
In tot _i-n toate celea, doamna mea,
Sili-m-voi s-ti fiu cît mai supus,
REGELE

0, iat un rspuns frumos _i blind.


Ca mine însumi fii în Danemarca.
S mergem, doamn . Aceast -ndup lecare
Nesilnic _i blînd a lui Hamlet
E un zimbet sufletului meu. ^í-n cinstea-i
Nu va-nchina o cup regele
Pe care tunull s n-o dea de _tire
Si norilor. Iar vorbele rege_ti
De ceruri/ fie iar_i îngînate
R sunet tunetului p mîntesc.
Sa mergem.
Hegele, regina _i curtenii ies.)
HAMLET

0, carnea aceasta mult prea închegat


De s-ar topi _i 8-ar prelace-n rou ,
Sau dac Cel-de-sus n-ar sta-mpotriv ,
Cu legea Jui, uciderii de sine!
0, Doa mne, cît de obosit _i searbd,
Si de prisos, _i muced mi se pare

21
Tot rostu-acestei lumi. E o
grdin
Ce creste neplivit. Terburi rele
in voie-o cotropesc. Unde-am
Doar dou cînd luni de
muri... ajuns!
Un rege atît de bun! Ca un nici douá
Pe ling un luceafär
satir, fa de acesta,
Si-atitade duios cu mama
C fi mea,
n-ar
Nici v întului ceresc
îngduit
ating s se

cu: asprime mai


De chipul ei. 0,
S mai m1-aduc ceruri _i pmînt!
aminte? Cît de strins
De el se
alipea, de parc doru-i
Cre_tea din chiar îndestu larea sa...
Si-apoi, dup o lun... De-a_
S nu m mai
gîndesc! putea
Ti-e numele femeie 0, släbiciune,
Cind nici Doar o lun,
Cu care a înclmintea-i
dus pe tat l nu s-a rupt
In meu la
lacrimi toat-ntocmai groap
Cum, îîns_i ea, chiar Niòbe
ca Niöbe
Cind _i o fiar mama mea, 0, Doamne,
Ar fi
fr judeçat
Cu jelit mai mult
s-a mritat
unchiul meu, al
Dar
semnînd tatälui meu frate,
cu tata
Decit cu Hercul mai mult
nu mai
mult
Cind eu! O
sarea
Din ochii ei mincinoaselor ei la
lun-abia,
lacrimi
S-a luat cu ro_iti nici nu s-a crimi
el! 0, _ters,
Ce-atita de dibaci desfrînat grab
Culeugul
Nu-i
patimei repezit-0-n
nelegiuite! a

bine a_a, si
Dar niei poate fi.
fringe-te,
De-acum o, inim. C
fi.
încolo lact trebui
s-mi pun
pun guril.
guril.
22
(Intr lHoraio, Marcellus _i Bernardo.)

HORA I0

M -nchin m riei tale.

HAMIET

Bucuros
esti aci si teaf r. Nu m-n_el,
C
E_ti chiar Hora io,
HORA10
Insu_i el, stpîne,
^i slujitor smerit întotdeauna.

HAMLET

Prieten, domnul meu, a_a


s -mi zic1
Din Wittemberg ce te-a adus, Hora io?
Marcelius?
MARCELLUS

Da, stpîne!
HAMLET

Ma bucur c te, v d. (Ctre Bernardo.) Bine-ai veuit.


te-aduce?
Dar zu, ce v înt din Wittemberg

IIORATIO

Un dor hoinar, prea bunul meu stpîn.


HAMLET

N-a_ vrea nici chiar pe-al t u


s-aud du_man
Rostind cuvîntul sta împotriv -ti

23
Si n-ai putea urechea mea 8-0-ndupleci
Sã cread -n ce chiar tu ml-ai spus, Horatio
Te _tiu prea bine: nu e_ti un hoinar.
Ce. treburi te-au adus la Elsenor?
Te învm s bei vîrtos aicea.

HORAIO
Stpîne, am venit la-ngrop ciune.

HAMLET

0, laolalt-am fost prin _coli; nu-ti rîde


De mine, rogu-te. C mai degrab
Socot c vil la nunta mamei mele.

HORAIOo
Au fost, ce-i drept, cam una dup a lta.

HAMLET

Economii, Horaio, economii!


Fripturilermase de la praznic
Au fost aduse reci la
masa nunti1.
Decit vd aceast zi,
s
Horatio,
Era mai bine s m fi-ntilnit
In cer cu cel mai crunt
0, tatl meu! du_man al meu.
Parc-l-zresc pe tata,

HORAIOp
Stpîne, unde?
HAMLET
In ochii mintii mele.
24
HORATTO
Eu l-am v zut o dat. Mindru rege!
HAMLET
Dar mai presus de toate-a fost un om
Cum nu mi-e dat s vd ca el un altul.

HORAIO
St pine, cred c l-amn vzut ieri noapte.

HAMLET

Vãzut? Pe cine?

HORATIO
Pe regescu-ti tat .

HAMLET
Pe rege, chiar pe ta t l meur

HORATIO

Uimirea
Stpîne,
ta ti-o stpîne_te-o clip
Si fii cu luare-aminte, s-ti vorbesc
De fat cu-ace_ti domni ce-mi stau ca martori,
De-acea minune...

HAMLET

Te conjur, vorbe_te!

HORAIo
De douá nopti de-a rîndul- ace_ti prieteni,

25
Marcellus i Bernardo, stînd de
Desertul mort al miezului de noapte, straj-n
Au fost întîmpinati astfet: un chip
Asemeni tat lui m riei tale
^i-mplto_at la fel, din tlpi în
cre_tet,
Ie_i-naintea lor cu pas
solemn,
Mret _i-ncet trecînd pe lîng ei.
De trei ori, el s-a
perindat
Sub ochii lor uimii _i
în _ir
plini de groaz,
Si-atît de-aproape c-1 putea atinge
Cu sceptrul. Dar ei, mui _i
De fric, înghetai
n-au vorbit nimic cu
el.
n mare tain-apo1 mi-au spus acestea.
A treia
noapte-am stat cu ei de straj.
^i-acolo-ntocmai cum mi-au povestit
De ceas _i loc gi de
S-a adeverit în
regescul chip
fapt _i-n cuvînt.
Stafia s-a ivit. Recunoscut-am
Pe tatl tu. 0 mîn cu ceala lt
Nu seamn mai mult.

HAMLET

Dar unde asta?

HORAIO
Stapîne-acolo unde stam de straj.
HAMLEET

Vorbitu-i-ai?
HORAIO
St pîne, i-am vorbit,
Dar n-a r spuns. O dat-mi pare, totu_i,

26
C fruntea _i-a-nlat într-o mi_care
De parc ar fi vrut s ne vorbeasc ,
Dar chiar atunci coco_ul a cîntat

Si cîntul lui, zoritu-1-a deodat


^i ne-a pierit din ochi.
HAMLET

Ciudat e foarte!

HORAIO

E-adevrat, stpîine, tot atît


Cum este c tr iesc, _i ne-am gîndit
C-i scris adînc în datoria noastr
S -ti spunem tot.

HAMLET

A_a-1, a_a-i, prieteni,


Intr-adev r, m tulbur ce-mi' spuneti,
La noapte sînteti iar de straj ?

MARCELLUS _i BERNARDO

Da!

HAMLET

in zale, zicei?
MARCELLUS _i BERNARDO

Da, st pîne-n zale.

HAMLET

Din coif în tälpi?


27.
MARCELLUS si BERNARDO
Din cre_tet în
clcîie.
HAMLET
Deci chipul nu i l-ai vzut?
HORATI10
O. da,
Stpîne, avea viziera ridicatà,.

HAMLET

Era-ncruntat?

HORATIO
Prea mai mult mihnit,
Decit in prada unei mari mini.

HAMLET

^i pal sau rumen?

HORATIO
Palid, foarie palid.

HAMLET

Iar ochii lui stteau tintii asupr-i?

HORATI0

Struitor.
28
HAMLET

0, de-a_ fi fost de fat!

HORATITO
Ai fi rmas uimit din cale-afar.

HAMLET

Nu-ncape îndoia lä. ^i-a stat mult?

HORATIO
Cit numeri pîn' la sut fär grab.
MARCELLUS _i BERNA RDO

Mai mult, mai mult..


HORATIO

Nu cînd am fost _i eu.

HAMLET

Si barba lui era crunt oare?

HORATIO
Cum ai v zut-o-n viata lui, de-un negru
Cu fire de argint.

HAMLET

La noapte fi-voi

poate vine ar.


Cu voi de straj,

29
HORATTO
M tin cheza_ ca se arat iar.
HAMLET
De-ntr-adevr stafia mi se-arat
Sub chipul nobilului
meu
Am s-i printe,
vorbesc, chiar de se casc
Silindu-m s tac. ^1-acum, v iadul
De vreme rog,
ce-ai ascuns cele
Pstrati-le-n tcerea voastr
vzute,
^i ori_ice s-ar mai ivi a
înc,
S tineti doar în
noapte
cuget, nu pe buze.
Drum-bun. Voi rsplti
La noapte, credina voastr.
deci, pe locul cel de straja,
Voi fi cu voi1.
HORATIO, BERNA RD0 si MA
RCELLUS
Supu_i mriei tale.
HAMLET
Din inim, prieteni, bun rmas.
(Ies toti, afar de Hamlet.)
Al tat lui duh, în
meu za. Nu-i bine!
Presimt o mîr_vie. Vino, noapte!
Tar pîn-atunci, fil suflete pe pace,
C färdelegea iese la iveal
Chiar dac-ntreg pmîntul' se prvale
Ca s-o ascund de-ochii omene_ti,
(Tese.)
30
SCENA
camer în casa lui Poivnius. Intr Laertes _i
0felia

LAERTES

Rämîi cu bine, sor . "Totu-i gata.


Iar dac vînt prielnic se ive_te
^i pleac vreo corabie, nu dorni,

D-mi ve_ti de-acas.

orELIA
Oare te-ndoie_ti?

LAERTES

Cit despre ging_iile cu care


Hamlet azi te r sfata, ia-le doar
Ca pe o toan u n joc al sîngelui,
O floare-a tineretii-n primvarä,
Zorit dar nu ve_nic , du10as
Dar mireasm numai
trec toare, 0
unei clipe, Doar atît.
Si-avîntul
OFELIA

Atita umai?

LAERTES
Nu-i da pret mai mare.
C firea-n cre_tere nu se-mpline_ie
Doar în puteri _i-n stat, dar cînd läca_ul
Cel sfint spore_te, atunci _1 slujba mintil
^ira sufletu lui cre_te, Se prea poate
Sa te iubeasc azi
Curat
cu o iubire
_i
Tu trebui sneprihnit. Dar
te temi de-a
El însu_i nu-i lui mrire:
C e stpîn pe vola lui,
supusul obîr_iei sa le
^i nu e slobod s-_i croiasc
Ca orice om de S0arta
De
rînd; _i _tii prea bine
cununia lui c-i strîns
legatà
Statornic1a-ntregii noastre tr1,
Si-alegerea-1 e-anume mrginit
De glasul
Al crui cap _i-nvoirea-acelui
el.
trup
e
^i dac-i spune
C drag-i e_ti, tu fii cuminte totu_i
^i crede-I numai în msura-n care
Din naltul loc _i din a sa
l i poate fi ingduit s-_i pornire
schimbe
Cuvîntu-n fapt. Dar nu mai departe
Decit d voie glasul Danemarcei.
Msoar deci cît poate cinstea ta
Si inima s p iard _1 comoara
Fpturii tale, dac s-ar supune
Nestpînitei sale struini.
Deci teme-te de el, o, dulce sor
Ofelia, _i dorul tu ascunde-l
Departe de primejdia ispitei.
Si cea mai înd r tnic fecioar
Prea darnic-i cu frumusetea ei

Dezv luind-o chiar si-n faa lunii.


Virtutea însä_i prad-i defäim rii,
L starul prim veril-e ros de viermi

Cînd muguru-1 niei n-a prins


încå viat
S1-nroua _i în zorii tineretii
înven1nat.
Ades se-abate-un vînt

32
Ia seama deoi; scëparea c-m veghere;
Du_manul tinereti e-n ea îns_i,
Chiar _i cînd naneni na o *amenint,

OFELIA

Povata ta-nteleapt -o vdi p stra


Ca straj inimii. Dar, bune frate,
Nu-mi ar ta doar asprul drum spre ceruri
Asemeni preotilor fär har
Pe cînd tu însu i ca un desfrînat
Sätul _i fr grij iei poteca
De flori împodobit-a desfätärii,
Uitînd de-nvtura ta.
LAERTES
N-ai team!
Am zabovit. Dar iat , vine tata.
(Intr Polonius.)
Prilejul îmi suride la plecare
Si-o tndoit binecuvîntare
Pogoar -asupr -mi har de douä oni.

POLONIUS

Laert, ru_ine! Tot aici? La nav !


Prielnie vînt se umfl-n pînza ei.
E_ti a_teptat. Te binecuvîntez,
^i s-ti întipre_ti aceste sfaturi
In mintea ta: s nu dai grai gîndirii
Nici împliniri smintitelor dorini.
Nu fi trufa_, dar nici nu te-njosi.
Prieteni încercati de - a i akes,
De suflet prinde-i., ou verigi de-otel,

3 - Hamlet 33
Dar palma nu-ti toci în cîrd_ie
Cu-orice fîrtat gola_ de-abia
Feregte-te de vrajb, dar o datouat.
Intrat în ea, te
Incît du_manului poartä-n aga chip
s-i par ru.
Urechea ta ti-o pleac
Dar s-ti aud ori_icui,
Pe fiecare afl-1 glasul
doar ale_ii.
Dar nu-i destinui cegînde_te,
ce

cugeti
Te-mbrac-n scump ve_mînt
tu.
Nu ins fistichiu: dac-ti d mina,
bogat, dar nu
prea,
C-adesea judeci omul dup port.
In Franta cei mai mari în rang _1-avere
Se-arat-n asta iscusiti _i darnici.
Nu da _i nu lua bani cu împrumut,
C pierzi _i banii _i prietenia,
Cci imprumutul seac buna stare.
lar mal presus de-orice: n u te mint1
Pe tine însuti.i de-aci urmeaz ,
Ca noaptea dup zi, c nim nui
Nu ve putea s-i fii de
rea-credin.
Drum bun. ^i binecuyîntarea mnea
Rodeasc -n tine sfaturile-acestea,

LAERTES

Smerit îmi iau, st pîne, bun rimas.

POLONIUS

Lgti agieptat. Te du. E tocmai vremea.

LAERTES

RAmi eu bine, sor : }ine minte


Puvaja mea.

34
OFELIA

Mi-e-n cugét zvorît,


Tar cheia ei o vei p stra chiar tu.

LAERTES
Adio.*

(Iese.)

POLONIUS
Ce ti-a spus Laert, Ofelia?
OFELIA

Cu voia ta, ceva despre Hamlet.

POLONIUS
E bine, , z u, c mi-ai adus aminte.
Am prins de veste c de la o vreme
Domnia-sa ti-nchin -ntreg r gazu-i,
lar tu te-ari fat de el cu mult
Prea darnic _i primitoare. Dac-i
A_a, _i-i chiar ce mi s-a spus, m simt
Dator s -ti spun c nu- i dai bine seama
De ceea ce se cade _i ce nu
Fiicei mele gi onoarei sale.
S nu-mi ascunzi nimic: ce e-ntre voi?

OFELIA
Mi-a dat, st pîne, nu demult, dovezi
De dragostea ice-mi poart.

3 35
POL ONTUS

De dragoste? Vorbe_ti cao feti


Ce n-a trecut prin siteke primejdie.
Te-ncrezi în ceea ce nume_ti dovezi?

OFELIA
Nici eu, st pîne, nu gtiu ce s cred.

POLONIUS

Te-nv t eu, z u! e_ti chiar ca un copil!


Dovezile-astea tu le iei drept bune
^i-s numai fleacuri. ine-te mai mîndr ,
Altminteri, ca s na-m pierd _irul vorbei
C-am luat-o raznao s-mi pari o proasta,

OFELIAA
Zoritu-m-a cu dragostea-ntr-un fel,
Stapine, plin de cuviin. .
POLONFUS
Un fel sau altul, las, zi-i nainte
OFELIA
^i spuse le-i _i le-a-ntrit, stp înne,
Jurîndu-se pe toate eele sfinte.

POLONLUS
Hei, laturi -de prins prepelite. ^tiu,
Cind siîngele e-n aloeet, cit de darnic
E sufletul cu
gura-n jurminte.
Väpäile acestea, fata mea,
Ce strlucese i u prea datu cälkkur,
Stingîndu-se cînd crezi c-s mai în toi,
Tu nu le lua drept foc. Fii mai zgîrcit
Cu feciorelnica-ti prezen; pune
Mai mult pret pe tovàra_ia ta,
Incît s nu i-0 d rui la porunc.
Cit despre prin ul Hamlet, s nu uii
C tîn r e si-i este-ngduit
S joace-n ham mai slobod decit tine.
Pe scurt, Ofelia, nu te-ncrede-n el;
Cci jurmintele-i nu sînt misitii
Vopselii ce pe straie i se vede,
Ci soli ai umai gînd nelegiuit
Soptind ca un codo_ mironost
S poat p c li mai bine. Atît.
De-acum încolo nu mai vreau s-audd
C-ti înjose_ti pîn-ntr-atît rgazul
La vorb _i la glum cu Hamlet.
la seama,-ti poruncesc. Te du cu bine...

OFELIA
St pîne, am s te ascult.
(Les.)

SCENA
Terasa. Intr Hamlet, Horaio _i Marcellus.

HAMLETT
E-un frig cumplit gi aeru-i t ios.

HORA IO

E-un aer aprig gi p trunz tor.

37