Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Zdocs - Ro - Analiza Complexa Multicriteriala in Determinarea Stilurilor in Arhitectura
Zdocs - Ro - Analiza Complexa Multicriteriala in Determinarea Stilurilor in Arhitectura
APLICATĂ ÎN
STUDIUL ȘI DETERMINAREA STILURILOR
ÎN ARHITECTURĂ
FRAGMENTE
1
”Atunci când operăm cu astfel de instrumente de apreciere subiective, cum ar fi analiza
estetică și judecata de gust, suntem supuși mai mult decât oricând, legii intropatiei. Iată ce
scrie esteticianul german Wilhelm Worringer: „A savura estetic înseamnă a mă savura pe
mine într-un obiect senzorial diferit de mine, a mă transpune în el.” (Worringer W., 1970,
p.22) Cu alte cuvinte, ne place să ne regăsim în obiectul artistic, iubim ceea ce ne este
familiar, chiar dacă o facem în mod inconștient. Prin urmare, dacă spiritul nostru nu este unul
care preferă siguranța rigorii simțindu-se bine între culori și forme ”moi”, dacă apreciază un
colț dezordonat ca o amprentă umană, atunci va respinge din capul locului un stil rectangular,
considerându-l poate, impersonal. În schimb, dacă spiritul nostru este unul pur rațional, el va
aprecia unghiul drept și formele fără echivoc ale minimalismului ce se prezintă simplu în
lumina clară, și se va simți bine privind în interiorul său, fără să aibă neapărat nevoie de un
interlocutor, găsindu-și într-un spațiu minimalist un cămin familiar, un loc confortabil,
relaxant. Unui astfel de observator îi va lipsi discernământul de a sesiza eventualele
deficiențe, lăsându-se în voia plăcerii de a savura. Scopul unei cercetări în domeniu nu este
critica sau negarea, ci dimpotrivă, descoperirea și înțelegerea valorilor arhitecturii.
„Dacă mă pot lăsa fără opoziție interioară în voia acestei activități la care sunt solicitat, 1
atunci am sentimentul libertății și acela este un sentiment de plăcere. Sentimentul de plăcere
este întotdeauna un sentiment al activității personale libere... în al doilea caz se naște însă un
conflict între nevoia mea naturală de activitate proprie și aceea la care sunt solicitat de
obiecte. Sentimentul conflictului este un sentiment de neplăcere față de obiect.„ (Worringer
W., 1970, p.25)
În afară de felul nostru de a fi, mai sunt și alți factori care perturbă percepția asupra unui
obiect. Educația, antrenamentul vizual cu imaginea cotidiană...”vedem, în sfârșit, pentru că
prevedem, auzim, pentru că auzim mai întâi în noi înșine și, într-un cuvânt, corijăm ceea ce
apare ca imperfect sub ochii noștri… Emoția noastră este creatoare. Cu prilejul experienței
estetice pe care o avem de la operă, noi o recreăm potrivit spiritului și nu după litera ei,
pentru că, prin intermediul rândurilor, citim ideea și nu ne limităm câtuși de puțin doar la
senzațiile pe care le suscită literele imobile”. (Michelis P.A., 1982, p.317) ”
”Atunci când modernismul și-a înălțat primele opere, societatea obișnuită cu stilurile
începutului de secol 20 și, mult mai devreme, cu bogăția decorativă ce oferea valoare estetică
unui obiect, a considerat că acest stil este muncitoresc și nefericit de simplist. Valorilor
simetriei, decorațiilor, culorilor, pudoareai cu care se ascundeau structurile sau măiestria
riguroasă cu care ferestrele se desenau pe fațadă, li s-a prezentat, curajos și frust,
modernismul ce propunea o altă imagine, determinată de asimetrie, întrepătrunderi
neobișnuite de planuri, forme ciudat(pentru acea vreme) de libertine și o expresie atât de
sinceră a detaliului încât totul părea ”jignitor” de industrial. Societatea avea dreptate. Avea
dreptatea beneficiarului care nu se așteptase la una ca asta din partea unor oameni de cultură
și educație cum ar fi trebuit să fie arhitecții din vremea aceea, acea societate care fusese
obișnuită cu altfel de expresii artistice. Încet-încet însă, modernismul s-a impus pentru că
însăși societatea, în completa schimbare de paradigmă o cerea.
1
Activitatea de contemplare pozitivă (n.a.)
Unui astfel de risc, de respingere a unei lumi a formelor cu care suntem obișnuiți dintr-un
instinct de intropatie sau dintr-o obișnuință vizuală, doresc să mă sustrag, preferând o metodă
de analiză ale cărei rezultate sunt mai precise, și anume analiza morfologică complexă, cu
ajutorul căreia voi decanta, din informația furnizată de arhitecții proiectanți de spații
minimaliste, invarianții acestui stil.”
.....
Cuvântul cheie pe care se bazează analiza ACM este ”multifactorial”. ACM are multe
ramificații în concluziile la care ajunge. Sunt corelări între elemente sau între părțile
specimenelor alese, sunt analize complexe care determină stillurile și particularitățile lor sau
pot fi pur și simplu cartografieri în vederea întocmirii unei baze de date perfecte din toate
punctele de vedere. Această operare și analiză multifactorială este și capitolul care deosebește
ACM de clasica analiză morfologică complexă, utilizată de Duprat și Theodorescu.
Termenul ”multifactorial” pleacă de la ipoteza că un întreg este un sistem complet, format din
părți componente care se află într-o relație stabilă care depinde dar și generează un complex
de factori. De aici termenul de ”multifactorial”. Spre deosebire de analiza morfologică ce
operează doar la nivel, așa cum îi spune și numele, morfologic, adică al formei, compoziției,
golurilor, proporțiilor și tot ce mai ține de acest domeniu, analiza multifactorială își propune
să introducă în sistemele de ecuații de studiu cât mai muți dintre factorii ce compun obiectul,
de la elemente de lumină, relații cu mediul până la impact psihologic, elemente de ergonomie
și confort etc, tot ce considerăm necesar pentru un studdiu complet.
...
Această etapă este la fel de importantă ca și descompunerea multifactorială și, dacă este
executată corespunzător, generează cele mai interesante, mai complexe și mai surprinzătoare
concluzii. Păstrând rigurozitatea specifică ACM, interpretarea rezultatelor tabelelor de
validare a ipotezelor va fi făcută în același mod, matematic. Odată stabilite ipotezele valabile,
ele se vor nota cu o prescurtare și vor deveni o mulțime ale cărei elemente sunt chiar
proiectele care au validat-o.
Primul lucru pe care îl va face cercetătorul este să formeze mulțimi matematice în următorul
mod. S-a observat că fiecare ipoteză poartă un simbol, notându-se de la P1, P2, P3... la P16.
Se vor păstra totuși doar ipotezele validate de întreaga colecție.
Specimenele colecției vor fi notate cu simbolul: L1, L2, L3...L65. Fiecare mulțime se va
constitui din specimenele-construcțiile minimaliste - ce îi corespund.
Pentru această carte nu am utilizat datele prelucrate în teza de doctorat, pentru motivul că
acea colecție a fost extrem de omogenă, astfel încât doar cele două ipoteze-paradigme
aminitite au fost slabe, restul fiind validate de aproape întreaga colecție. Acest fenomen
susține puterea ipotezelor validate de a deveni paradigme ale arhitecturii minimaliste
contemporane. Dar relațiile dintre mulțimile de specimene ce corespund acelorași
caracteristici sunt puțin spectaculoase și nu vor ilustra ceea ce doresc eu să explic.
Să luăm exemplul matricii de mai jos, unde P1 sunt ipotezele ca mulțimi ce se compun din
specimenele care le validează, toate din mulțimea de 10 alese din colecția Alberto Campo
Baeza.
Relațiile dintre mulțimile P1...P13 s-au verificat în matricea booleană de mai jos. Se observă
intersectarea fiecărei mulțimi de specimene în parte. Această cercetare se face matematic și
nu empiric, folosind un program de analiză a matricilor, datorită numărului mare de elemente
puse în discuție. Pe ultima coloană se observă gradul de apartenență dintre mulțimi.
Din relația formată dintre grupele de clădiri ce împart aceleași caracteristici, am putut deduce
reguli precise de proiectare în arhitectura minimalistă, extrem de edificatoare pentru acest
subiect, descrisă în teza de doctorat.
Pentru a înțelege exact tipul de relații dintre mulțimile de specimene ce respectă aceleași
caracteristici, se va întocmi, pe baza matricii boolene, o schemă relațională, după modelul
celei de mai jos. Concluziile acestei scheme sunt cele mai spectaculoase, având în vedere că
aparțin unui câmp de cunoaștere al teoriei de arhitectură, informațiile fiind obținute pe care
matematică. Acest aspect este acela care face inedită utilizarea ACM în analiza de stil.
Să explicăm acest grafic. Se observă că între mulțimi sunt desenați vectori, fie cu un anumit
sens, fie cu sens dublu. Sensul vectorului semnifică faptul că mulțimea de la care pleacă
acesta este inclusă în cea către care este îndreptată săgeata.
Pentru teoria de arhitectură, relația dintre mulțimi: P12⊆P11⊆P2, semnifică faptul că toate
specimenele care dețin caracteristică P12, o vor deține și pe P11 și, automat, P2, adică: toate
construcțiile minimaliste care includ elemente naturale decontextualizate, vor avea un spațiu
de tip heterotopic4 și vor avea o compoziție planimetrică simplă. Un exemplu este clădirea
BIT din Inca, Malorca ce are plan triunghiular, curte interioară-spațiu heterotopic decorată de
pomi - elemente naturale decontextualizate.
În același mod se discută și despre toate ipotezele validate care devin invarianți de stil.
Pentru o analiză de stil sau a unui arhitect, nu poate exista o concluzie mai clară, mai fără
echivoc, stabilită prin cele mai exacte metode de cercetare.
4
Vezi ”Codruța Iana, Paradigmele arhitecturii minimaliste cotemporane, Ed. PIM, Iași, 2014
Fig. 3, exterior Casa Gaspar
Graficul de relații, realizat după matricea anterioară, ne relevă faptul că ipotezele care se
verifică, fiind cele mai puternice, sunt P2, P3, P4, P5, elementele lor validând toate celelalte
ipoteze. Abia după acest proces se poate concluziona care dintre ipoteze nu este
puternica și care se poate denumi invariant de stil.
Cu alte cuvinte, caracteristicile enumerate mai sus sub forma P2, P3, P4, P5, sunt cele care
pot descrie cel mai general colecția aleasă.
Cele mai slabe ipoteze sunt cele care conțin cele mai puține elemente, și anume: P8, P12, P1,
P9, P10. Cu alte cuvinte: ceea ce nu se poate afirma cu certitudine despre colecția aleasă
este că:
Alte interpretări posibile: mulțimea P12 aparține mulțimii P11 care este inclusa în P2, ca și
P8. Se observă că P12 ⊆P8. Acest lucru înseamnă că orice clădire care va avea atributul
P12(elemente naturale decontextualizate) va avea automat și P11(spațiu heterotopic) și P8
(materiale reflectante). Elementele care conţin caracteristicile P8, P11, P12 nu este
obligatoriu să aibă caracteristicile P7, P6 și tot așa.
Fig. 5, Casa Guerero,, cunoscută pentru curțile sale interioare decorate cu copaci precum
niște coloane care sprijină cerul
Dacă relația P1⊆P9⊆P10⊆P5, se poate deduce că toate specimenele care folosesc materiale
fruste (beton aparent) vor prezenta un dialog compozițional tectonic-stereotomic afirmat de
arhitect în scrierile sale, și vor prezenta un podium dar vor și avea un control al luminii
naturale în interior. De notat că relația este univocă și nu în ambele sensuri.
Se mai observă și congruențe între mulțimi, cum ar fi de exemplu P6 și P13, adică ele au
aceleași elemente, ceea ce însemnă că ne așteptăm ca ele să apară concomitent, în cadrul
stilului studiat. Cu alte cuvinte, toate clădirile unde se controlează poziționarea ferestrelor
pentru o perspectivă bună din interior asupra sitului, sunt clădiri ce contrastează cu mediul n
care s-a construit. De fapt această relație este ușor de stabilit pentru că puterea ipotezei P 13
este destul de mare, fapt care se deduce prin numărul mare de specimene care o validează.
Fig. 7, interior din casa De Blas, a cărei volumetrie a fost prezentată de fig. 15
După cercetarea întregii colecții și validarea ipotezelor s-a putut trage concluzia despre
paradigmele caractersitice arhitecturii minimaliste contemporane. Ele au fost ordonate după
patru capitole și s-au validat într-o proporție destul de mare. Ipotezele validate vor deveni
invarianții de stil - paradigmele stilulului minimalist. Datorita faptului că ipotezele ce au fost
eliminate pentru că nu au obținut majoritate de confirmări, dar sunt validate de peste 30% din
specimene, acestea vor deveni variații de stil care vor particulariza unele construcții
minimaliste. Adică, din faptul ca oricare dintre ipotezele excluse aparțin celor rămase
înseamnă că, în plus, construcția minimalstă mai poate avea și alte caracteristici, cum ar fi
efecte decorative de lumină sau elemente din natură decontextualizate ce decorează spațiile,
îmbogațind sensul lor vizual.
.......
5
http://dexonline.ro/definitie/stil/548139
În afară de rolul demonstrat de inegalabilă exactitate în analizele de stil, ACM mai are și alte
aplicații și anume unul pedagogic, în lucrul cu studenții în toate domeniile Universității de
Arhitectură și design. Unul dintre ele este analiza și înțelegerea stilurilor istorice și
întocmirea unei documentații perfect aplicate pentru proiectele de atelier, cu utilizare
efectivă în procesul de creație.