Tema si viziunea despe lume-Plumb, George Bacovia

Simbolismul apare la sfarsitul sec XIX in Franta ca produsul acelui mal de siècle, apare ca reactie
impotriva retorismului romantic si impersonalitatii parnasiene. Curentul este teoretizat in
articolul “le symbolism” publicat in revista “Figaro literaire” de catre Jean Moreas. Simbolismul
romanesc a aparut concomitant cu cel European, datorita lui Alexandru Macedonski.

În evoluţia simbolismului românesc, poezia lui George Bacovia marchează etapa simbolismului
autentic. Ea conţine ultimele reverberaţii ale eminescianismului şi deschide perspectiva
modernismului. La Bacovia, poezia încetează să reprezinte obiectele; ea este expresia unei
percepţii inverse, de la psihic spre obiect, a unei percepţii torturate, deformate. Poezia se
transformă astfel într-o stenogramă a imaginarului.

Poezia Plumb apare in 1916 si dă titlul unui ciclu din creaţia lui George Bacovia şi ar putea foarte
bine să dea titlu întregii creaţii bacoviene

Curent: Volumul întreg poate fi socotit ca un act de aderenţă la simbolism prin tematică, motive,
limbaj,retorica bazata pe simboluri, sugestie, muzicalitate dar şi ca o depăşire a acestuia prin
absolutul trăirii tragice, semn al expresionismului. Despre apartenenta la un anumit current G.
bacovia afirma “nu-mi place traditionalismul,dar nici pentru modernisti nu am laude, cat
priveste despre mine, am fost si raman un poet al decadentei, citesc de toate dar nu admir pe
nimeni”

Specie: plumb este o elegie, adica exprima sentimentul de tristete si spaima de moarte,
realizata ca un monolog liric.

Titlu: metaforă – simbol care poate fi interpretată în mai multe sensuri. Astfel, plumbul, prin
greutatea lui specifică mare, poate sugera apăsarea sufletească; prin culoarea lui cenuşiu închis
poate sugera monotonia şi plictisul, mediul meschin, Plumbul metalic obținut din cuptoare,
proapăt tăiat, are o culoare albăstruie, dar se pătează imediat cum este expus la aer, căpătând o
culoare griulie, mată. Când este topit capătă un luciu strălucitor, cromargintiu cu false străluciri
de-o clipă, acoperite repede de proza grea, diurnă, aşa cum strălucirea unei zgârieturi în inertul
metal se oxidează, recăpătându-şi culoarea banală, dezolantă, urâtă; chiar sonoritatea înăbuşită,
contrasă într-o silabă – a cărei singură vocală este “u”- lasă impresia de cădere grea, fără ecou.
Titlul poeziei este unul interior, simbolic. Repetarea de şapte ori a cuvântului plumb (de şase ori
ca determinant) dă sugestia înlocuirii substanţei universului, trecerea lumii din organic în
mineral, încremenirea în captivitatea morţii. Insasi autorul a afirmat ca plumbul imprima o
apasare existentiala, culoarea plumbului ars este galben-coresunde cu starea sufleteasca a
acelui moment, galbenul fiind culoarea depresiei din punctual lui de vedere.,
Tema:conditia poetului izolat intr-o societate lipsita de aspiratii si artificiala intr-un mediu
neprielnic si ostil. Tema poeziei este si thanatosul (moartea). Eul poetic, minat de ideea morţii,
se coboară în infern şi rămâne prizonierul propriei sale proiecţii. Elementul care generează şi
susţine starea eului poetic este plumbul

Timpul si spatial nu este precizat-insa domina atmosfera de nocturn., cadrul natural este trist si
dezolant, in lirica bacoviana ploaia si ninsoarea au rezonante in sufletul omului, aducand
nevroza si frig launtric.

compozitia:poezia este alcatuita pe principiul simetriei, din doua catrene succinte construite in
baza cuvantului “plumb”, repetat de 6 ori in pozitii simetrice, paralelismul sintactic fiind in
stransa legatura cu tehnica simbolista a repetitiilor, doua strofe ce se constituie fiecare in cate o
secventa poetica. Prima secvenţă schiţează spaţiile thanatosului, iar cea de a doua definitivează
viziunea accentuând asupra unui eu liric captiv în cenuşiu, pentru care sentimentele au
încremenit în moarte

In 1a strofa este descrisa lumea exterioara prin termini lexico-semantici (paradigm a mortii) ai
mortii; se contureaza un cadru apasator, sufocant si izolat. Spaţiile închiderii sunt sicriele şi
cavoul. Ele semnifică moartea şi captivitatea, sunt forme ultime ale acesteia din urmă şi de
aceea dorinţa evadării este superfluă

In a 2a strofa plumbul cuprinde si lumea interioara, tragicul existential este generat de moartea
iubirii. Amorul de plumb este semnul conceptualizării, de unde dispariţia sentimentului.
Întoarcerea spre apus a amorului de plumb subliniază că este vorba de somnul morţii. Aripile de
plumb ale amorului semnifică zborul întors, căderea în infern Există doar o palidă şi gratuită
tentativă de a scăpa (“am început să-l strig”), care rămâne însă fără răspuns pentru că tăcerea
este fatalitatea mineralului. Elementele naturii primordial sunt frigul si vantul, care produc
disolutia materiei. Starea de solitudine a eului liric e sugerata de repetarea sintagmei “stam
singur”, care alaturi de celelalte simboluri, accentueaza senzatia de pustietate sufleteasca.

Tip de lirism:Poezia poate fi clasificata ca un lirism-subiectiv,dpdv al tipologiei substantei lirice.

Apare exprimarea directa a sentimentelor, prezenta marcilor subiectivitatii:pers 1 singular a
verbelor “stam”, am inceput sa strig”,persoana 1 sing dedusa din adjectival posesiv “meu”.

Structura: analiză de tip structuralist ar putea pune în evidenţă că la toate nivelurile limbajului
poetic există elemente cu funcţie de sugestie

La nivel fonetic, frecvenţa lui “â” şi a lui “u” imprimă versurilor sonorităţi lugubre, monotone,
întrerupte doar de stridenţa exasperată a lui “ţ” şi “i” (scârţâiau, strig, frig).

La nivel lexico-semantic, paradigma morţii este evidentă: sicriele, funerar vestmânt, cavou,
coroanele, mort.

La nivel morfologic şi sintactic, preponderenţa substantivelor sugerează stagnarea, moartea,

captivitatea, impresie accentuată şi de trăsătura semantică a verbelor (de stare): dormeau,
stam, era – utilizate la un timp durativ: imperfectul indicativului. Coordonarea copulativă prin
“şi” exprimă acumularea elementelor unui univers mineralizat, eternizat în plumb. Acest tip de
coordonare dă versurilor sacadare, simetrie, ceea ce întăreşte impresia de monotonie
obsedantă.

Prozodie: Tonul elegiac al poeziei este dat şi de metrica ei. Predominant este iambul alternand
cu amfibrahul, care imprimă versurilor o melodie stranie, interiorizată, obsedantă.are o
constructive riguroasa, care sugereaza prezenta mortii, prin inchiderea versurilor cu rima
imbratisata, masura fixa de 10 silabe.

Imaginar poetic: uzeaza de numeroase figure de stil, de sunet, de constructive, semantice:

aliteratia, repetitii, parallelism sintactic,personificari, epitete. Insistenta asupra epitetului “de
plumb” are multiple sugestii, insistand asupra existentei anoste, lipsita de transcendenta sau de
posibilitatea inaltarii.

Nivel stylistic:se remarca prezenta simbolului central “plumb”, asociat metaforelor-“flori de

plumb”, “coronae de plumb” –si expresivitatea epitetului foarme intors amorul mu de plumb”

Mircea scarlet considera termenul “bacovianism”cel mai potrivit pentru circumscrierea

universului profund original, creat de autor.

Concluzie: Poezia care dă titlul primului volum al lui Bacovia defineşte un spirit modern, releva
caracterul inadaptabil prin excelenţă, prizonier al crizei de identitate, perceputa ca un vid
interior. Lirica lui poate fi catalogata ca fiind monocroma redusa la o singura tema-moartea

In opinia mea, autorul a reusit sa redea conditia omului modern prin utilizarea tehnicilor
simboliste, a reusit proiectare singuratatii fiintei umane pe un fundal cosmic. Nelinistea pe care
o astfel de poezie o poate concepe se afla dincolo de cuvinte.