Formele de colaborare a făptuitorului cu statul

Veleșco Margarita
studenta grupei academice DFB-182
Academia “Ștefan cel Mare” a MAI

Rezumat:

Colaborarea făptuitorului cu statul reprezintă o măsură actuală și oportună

de prevenire a săvârșirii intracțiunilor. Aceasta constă dintr-un schimb de beneficii
dintre subiectul infracțiunii și stat.
Fenomenul demascării infracţionalităţii de către cei care sunt implicaţi ori
au fost implicaţi în demararea activităţilor infracţionale este o adaptare a justiției la
evoluția criminalității. Sistemul justiţiei s-a gândit să-l provoace pozitiv pe infractor
stimulându-l prin „recompense” de natură penală în cazul în care consimte să
colaboreze cu organele de justiţie, într-o măsură în care să contribuie fie la
preîntâmpinarea unor infracţiuni sau a unor urmări grave rezultate din săvârşirea
infracţiunii la care a contribuit, fie la demascarea infractorilor ori prin aducerea
unui alt aport decisiv pentru rezolvarea anchetei judiciare.

Cuvinte-cheie: făptuitor, stat, justiție, infracțiune

Summary:

The perpetrator's collaboration with the state is a current and timely

measure to prevent committing crimes. It consists of an exchange of benefits between
the subject of the crime and the state.
The phenomenon of exposing crime by those who are or have been involved
in criminal activities is an adaptation of justice to the evolution of crime. The justice
system has thought of positively provoking the offender by stimulating him through
"rewards" of a criminal nature if he agrees to cooperate with the judiciary, to an
extent that contributes to the prevention of crimes or consequences, serious results
from the commission of the crime to which he contributed, either to the unmasking of
the criminals or by bringing another decisive contribution for solving the judicial
investigation.

Keywords: perpetrator, state, justice, crime

Înfăptuirea justiției eficiente presupune colaborarea eficace atât a sistemului

judecătoresc, procuraturii, organelor de urmărire penală, sistemului de executare a
sancțiunilor, avocaturii, cât și colaborarea dintre subiecții acestor instituții cu
persoanele fără antecedente penale și făptuirorii.
Referindu-ne la subiecții neoficiali în cadrul realizării actului de justiției,
evidențiem contribuția acestora prin prisma: denunțării unor infracțiuni, depunerea
unor declarații, mărturii sau alte modalităţi prin care se aduce un ajutor organelor de
justiție în soluţionarea unor cauze. [1, p.136]
Axându-ne pe subiecții respectivi , facem trimitere la articolul 15
,,Colaboratorii confidenţiali’’ din LEGEA Nr. 59din 29-03-2012 privind activitatea
specială de investigaţii,:
(1) Colaboratorii confidenţiali sînt persoane care, printr-un acord scris sau
verbal, se obligă să ofere ofiţerului de investigaţii informaţii, să participe la
pregătirea şi efectuarea măsurilor speciale de investigaţii, precum şi să contribuie
într-un alt mod, neinterzis de lege, la activităţile speciale de investigaţii.
            (2) Antrenarea colaboratorilor confidenţiali la efectuarea măsurilor
speciale de investigaţii poate fi realizată cu titlu oneros sau gratuit.
            (3) Ofiţerii de investigaţii, după caz, pot încheia acorduri cu colaboratorii
confidenţiali în numele autorităţii ale cărei subdiviziuni efectuează activitatea
specială de investigaţii.
            (4) Colaboratorii confidenţiali sînt obligaţi să păstreze secretul
informaţiilor ce le-au devenit cunoscute în timpul efectuării măsurilor speciale de
investigaţii şi să prezinte informaţii veridice.[2]
           Informatorii sunt folosiți adesea în cazurile de criminalitate organizată.
Aceștea mai pot fi cunoscuți ca „colaboratori în justiție” sau ca „martori cooperanți”.
Printre aceștea se enumeră și persoana nemijlocit implicate în comiterea unor
infracțiuni.[3]
Costul redus al informatorilor și capacitatea acestora de a furniza informații
mai rapid și, în unele cazuri, cu un risc mai mic decât investigațiile sub acoperire sau
supravegherea electronică, sugerează că vor rămâne un instrument de investigație
important în cadrul descoperirii crimelor.
 În conformitate cu momentului în care colaboratorii justiţiei îşi aduc aportul în
realizarea actului de justiţie, ditingem: colaborarea precoce, tardivă și foarte tardivă.
Colaborarea precoce are loc atunci când o persoană cooperează cu organele de
justiție înainte de a săvârşi nemijlocit vreo infracţiune şi face astfel posibilă evitarea
săvârşirii infracţiunii planificate.
Colaborarea tardivă se înfăptuiește în momentul în care persoană care a
participat la o infracţiune a decis să colaboreze cu organele de justiție pentru a curma
infracţiunea şi a evita survenirea unor urmări grave suplimentare sau pentru a evita o
nouă infracţiune sau o infracţiune de acelaşi fel ori de a identifica făptuitorii sau
complicii.
Colaborarea foarte tardivă se realizează atunci când persoana deja condamnată
cooperează cu organele de justiție în planul descoperirii unor infracţiuni la care a
participat, identificării altor infractori, curmării unor urmări sau acumulării probelor.
[4]
Utilizarea persoanelor cu tangenţă infracţională în scopul realizării justiţiei
constituie, în realitate, o „adaptare” a justiţiei la evoluţia criminalităţii. Deoarece
colaboratorii confidențiali din rândul persoanelor care au săvârșit infracțiuni dețin
informații privilegiate, pot fi de ajutor în construirea cazurilor care de altfel ar
necesita luni de anchetă. Implicarea lor în activitatea infracțională îi face surse de
informații valoroase pentru aplicarea legii.
Făptuitorul poate coopera cu organele de justiție în planul preîntâmpinării
survenirii unor urmări grave rezultate din săvârşirea unei infracţiuni, precum şi în
vederea acumulării probelor, deconspirării unor infracţiuni aflate la faza de pregătire
şi demascării unor infractori cu care aceasta a colaborat sau şi-a propus să colaboreze.
Utilizarea acestor persoane în acţiunea justiţiei se face respectând principiile
dreptului şi în conformitate cu prevederile Legii Nr. 59din 29-03-2012 privind
activitatea specială de investigaţii.
Colaborarea făptuitorului cu statul constă într-un schimb de beneficii. Acesta
presupune direc proporționalitatea dintre tratamentul juridic mai favorabil a pesoanei
care a săvârșit infracțiunea de către stat și informația privilegiată care ar asigura justa
soluționare a cauzei.
Sistemul de justiție s-a gândit să-l provoace pozitiv pe infractor, stimulând-ul
prin recompense de natură penală în cazul în care consimte să colaboreze cu organele
de justiţie, într-o măsură în care să contribuie fie la preîntâmpinarea unor infracţiuni
sau a unor urmări grave rezultate din săvârşirea infracţiunii la care a contribuit, fie la
demascarea infractorilor ori prin aducerea unui alt aport decisiv pentru rezolvarea
anchetei judiciare. [4]
În general, motivele făptuitorului de a colabora cu statul sunt divizate în câteva
categorii, și anume:
1. Interes personal:

1. Eliberarea preventivă din arest;

2. Retragerea sau demiterea acuzațiilor penale;
3. Reducerea pedepsei;
4. Alegerea locației pentru executarea pedepsei;
5. Deturnarea suspiciunilor din propriile activități infracționale.

2. Autoconservare:

1. Amenințare de arestare sau acuzație;

2. Amenințarea încarcerării;
3. Dorința pentru programul de protecție a martorilor.

3. Conștiință:

1. Constiinta vinovata;
2. Dorință autentică de a sprijini oamenii legii și societatea. [5, p.217]

Făptuitorii ce colaborează cu statul sunt adesea considerați trădători de foștii

lor asociați criminali. Indiferent de natura unui anumit grup, este posibil să se resimtă
o puternică ostilitate față de orice făptuitor cunoscut, considerându-l ca fiind o
amenințare și aplicându-i violență fizică (uneori soldată cu moartea). Prin urmare,
informatorii sunt în general protejați, fie prin separarea lor în timp ce se află în
închisoare, fie, dacă nu sunt închiși, relocați sub o nouă identitate.[6, p. 65-66]
Securitatea colaboratorilor confidențiali e prevăzută la art.15 alin.(5) în
LEGEA Nr. 59din 29-03-2012 privind activitatea specială de investigaţii:
În scopul asigurării securităţii colaboratorilor confidenţiali, a membrilor
familiilor şi a rudelor acestora, se permite efectuarea de măsuri speciale de
investigaţii în vederea protecţiei lor în modul stabilit de lege. Informaţia despre
colaboratorul confidenţial poate fi făcută publică doar cu acordul scris al acestuia.

Fiind vorba despre reducerea pedepsei, statul dispune de măsuri generale care
permit considerarea colaborării drept o circumstanță atenuantă a responsabilității
penale, de care tribunalul va ține cont în momentul stabilirii pedepsei aplicată celui în
cauză. Dar nu poate fi dată nicio asigurare în prealabil. Actele de colaborare
susceptibile de a scădea pedeapsa cuprind în principiu inițiativele care permit
mărturisirea vinovăției, denunțarea celorlalți complici și susținerea în căutarea și
recuperarea produselor infracțiunii. Amploarea reducerii pedepsei depinde de obicei
de gradul de colaborare al acuzatului și al efectelor pe care această reducere le are
asupra reducerii daunelor cauzate de infracțiune; ea este lăsată la aprecierea
tribunalului. Posibilitatea de a ușura pedeapsa depinde nu doar de gradul de cooperare
ci și de gravitatea infracțiunii și a rolului jucat de inculpat. [7]

În concluzie, pot afirma că colaborarea făptuirotului cu statul își relevă

importanța în activitatea de zi cu zi a organelor de urmărire penală și a celor ce
exercită activitatea specială de investigații. Acesta adesea își poate împărtăși
inteligența critică și informații care nu ar putea fi obținute în alt mod de organele
competente, obținând beneficii de natură penală. Fiind vorba despre un principiu
general, nu există nici linii directoare, nici criterii uniforme în privința remunerării
făptuitorului. Dosarele sunt tratate de la caz la caz.

În temeiul celor menționate anterior, propun:

1. Elaborarea diferitor forme de înțelegeri penale, de acorduri de cooperare

prejudiciară și de urmărire simplificată, deja folosite sau în curs de elaborare în mai
multe state precum : Estonia, Elveția, Regatul Unit, etc.

2. Evitarea abuzurilor posibile prin prevederea unui control jurisdicțional care să

valideze termenii acordurilor de imunitate a făptuitorului.

3. Publicarea unor linii directoare care expun în detaliu principiile exercitării puterii
discreționare de care dispun autoritățile judiciare și protejarea drepturilor acuzatului.

Referințe bibliografice:

1. Dolea Igor, Roman Dumitru, Sedlețchi Iurie ș.a. Drept procesual penal. Chișinău:
Editura Cartier, 2005.

2. LEGEA Nr. 59din 29-03-2012 privind activitatea specială de investigaţii.

3. UNODC, 2008.

4. Problematica stimulării prin mijloace de drept penal în cazul actelor teroriste:

analiza legislației naționale și de drept penal comparat, Dorina Gurev, Mihaela
Botnarenco,Chișinău, 2020.

5. Allen, Bill Van (2011). Criminal investigation : in search of the truth (2nd ed.).

Toronto: Pearson Canada. ISBN 978-0-13-800011-0.

6. Palmiotto, J., Micheal. Criminal Investigation. 4th ed. Boca Raton, FL: CRC Press,
2013.
7. CARTEA ALBĂ a criminalității organizate transnaționale

Despre autor

Margarita VELEȘCO
studenta grupei academice DFB-182,
Academia „Ștefan cel Mare” a MAI
e-mail:
tel: