Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Rugăciunile începătoare:
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împărăţia Ta, fie voia
Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă ne-o nouă astăzi, şi ne iartă
nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci
ne izbăveşte de cel rău.
Condacul 1
Veniţi toţi credincioşii să preaslăvim pogorârea Sfântului Duh. Cel Care din sânurile
Tătălui a purces asupra Apostolilor, acoperind ca şi cu nişte ape pământul de cunoştinţa lui
Dumnezeu şi învrednicind de harul cel de-viaţă-făcător al înfierii şi de slava cea de Sus pe cei
ce aleargă la El întru curăţie, sfinţind şi îndumnezeind pe cei ce strigă:
Icosul 1
Îngerii cu feţe luminoase în ceruri neîncetat slavoslovesc pe Duhul cel Sfânt, după
cuviinţa datorată Izvorului vieţii şi Luminii celei nematerialnice. Dimpreună cu ei Te
preaslăvim şi noi, Duhule necuprins cu mintea, pentru milele tale cele arătate şi cele ascunse,
şi cu smerenie ne rugăm să fim adăpostiţi sub adumbrirea Ta cea fericită:
Condacul al 2-lea
Potir de ploaie dătător, izvorâtor de foc, care ai pogorât asupra Apostolilor, Ţie cântare Îţi
aducem, pe Tine Te binecuvântăm şi Ţie Îţi mulţumim, Dumnezeule, Duhule Sfinte:
Condacul al 3-lea
Icosul al 3-lea
Condacul al 4-lea
Icosul al 4-lea
Prin Duhul Sfânt tot sufletul viază, şi cu puterea Lui se va scula spre învierea cea de obşte
toată zidirea, în ceasul de pe urmă al veacului acesta şi în cel dintâi al veacului ce va să fie.
Ridică-ne atunci din groapă, Preabunule Mângâietor, nu spre osândă, ci spre a ne împărtăşi de
fericire, întru dumnezeiasca lumină, cu toţi sfinţii, cu rudele şi apropiaţii noştri.
Condacul al 5-lea
Auzind, Fiule al lui Dumnezeu, glasul Tău: „Dacă cineva însetează să vină la Mine şi să
bea”, Te rugăm astâmpără-ne setea de viaţă duhovnicească şi dă-ne apa vieţii. Trimite asupra
noastră raza harului Duhului Sfânt, Celui ce împreună cu Tine are izvor în Tatăl, ca să nu mai
însetăm în veac, toţi cei ce cântăm cu umilinţă: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Condacul al 6-lea
Saltă, fiică a luminii, Sionule, Sfântă Maică! Împodobeşte-te, mărită mireasă, cu cerurile
deopotrivă, strălucitoare Biserică sobornicească a lui Hristos! Asupra ta odihneşte Duhul cel
Prea Sfânt, care tămăduieşte neputinţele, plineşte lipsurile, dăruieşte viaţă celor morţi şi îi
aduce la viaţa veşnică pe toţi cei ce cu cuviinţă şi cu dreptate strigă: Aliluia!
Icosul al 6-lea
„În lume necazuri veţi avea”, a zis Mântuitorul. Unde vom afla alinare şi cine ne va
mângâia? Tu, Duhule Mângâietor, Însuţi dezleagă întristarea noastră! Mijloceşte pentru noi cu
suspinuri negrăite şi uşurează inimile celor ce Te roagă:
Condacul al 7-lea
„Celui care huleşte împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta nici în veacul acesta, nici în
cel viitor”, a spus Domnul. Ascultând acest cuvânt străin ne cutremurăm, ca nu cumva să fim
judecaţi cu cei neascultători şi cu cei ce luptă împotriva lui Dumnezeu. Nu lăsa, Duhule
Sfinte, inima noastră să se plece spre cuvinte de vicleşug. Întoarce din schisme, eresuri şi
necredinţă pe toţi cei rătăciţi, iar pe întâi-născuţii Bisericii Tale învredniceşte-i să cânte în
vecii vecilor: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Când S-a îndepărtat Duhul Sfânt de la Saul, atunci spaima şi neliniştea l-au cuprins, iar
întunericul deznădăjduirii l-a coborât în cele mai de dedesubt; aşa mi s-a întâmplat şi mie în
ziua întristării şi împietririi cugetului meu, că m-am îndepărtat de la lumina Ta; ci dă-mi a Te
chema necontenit, Ocrotirea sufletului meu, până ce lumina Ta mă va lumina pe mine, cel
împuţinat la suflet:
Condacul al 8-lea
Icosul al 8-lea
Vino şi dăruieşte tuturor duh de pocainţă, ca să se risipească prin acesta scârbele ce stau
să vină asupra lumii spre pedepsire;
Condacul al 9-lea
Atât a iubit Dumnezeu lumea că şi pe Fiul Său cel Unul Născut, Care S-a întrupat de la
Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi Şi-a întins pe Cruce mâinile Sale de Ziditor al lumii, L-a
trimis de a răscumpărat din păcat şi moarte întreaga lume cu sângele Său! Pentru aceasta,
toată zidirea, asteptând libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu, cântă Tatălui care a iubit, Fiului
care a răscumpărat şi Duhului care sfinţeşte: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Duhul Cel Făcător de Viaţă, Care S-a pogorât asupra lui Hristos la Iordan, în chip de
porumbel S-a odihnit şi asupra mea, când mă aflam în scăldătoarea Sfântului Botez; s-a
întunecat însă lucrarea bunătăţii Sale din pricina negurii greşelilor mele. Pentru aceea, precum
aşteaptă zorii drumeţul rătăcit noaptea în pădure, aşa şi eu însetez de razele tale, Bunule, ca să
nu pier cu totul:
Vino şi înnoieşte întru mine chipul lui Dumnezeu ce s-a acoperit de neguri;
Duhul Sfânt îl naşte a doua oară pe om spre viaţa veşnică, Duhul Sfânt îi însufleţeşte pe
mucenici, sfinţeşte preoţii, încununează pe cei drepţi, face din pâine şi vin Însuşi
Dumnezeiescul Trup şi Sânge al Mântuitorului. O, adâncul bogaţiei şi înţelepciunii lui
Dumnezeu! Dă-ne cununa darurilor Tale - dragostea veşnică şi atotiertătoare, care se
întristează pentru vrăjmaşi şi vrea ca toţi să fie mântuiţi: ca, lămuriţi fiind prin ea, ca nişte fii
ai luminii să strigăm: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Cine ne va despărţi de dragostea lui Dumnezeu? Scârba, sau strâmtorarea, sau prigoana,
sau foamea, sau golătatea, sau nevoia, sau sabia? Dacă ne vom lipsi chiar de toate cele de pe
pământ, avem moştenire nepieritoare în ceruri: ci dă-ne, Doamne, să Te iubim nu cu cuvântul
sau cu limba, ci cu fapta nemincinoasă şi cu nevoinţa întregii vieţi:
Condacul al 11-lea
Acestea zice Domnul: „Varsă-voi Duhul Meu peste tot trupul, şi fiii şi fiicele voastre vor
prooroci, bătrânii voştri visuri vor visa, iar tinerii voştri vor vedea vedenii”. Duhule Preadorit,
dă-ne doar o firimitură de la masa fiilor celor aleşi ai mângâierii Tale, celor care cu umilinţă
Îţi strigăm: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Acolo unde ai răsărit, fie şi doar pentru o clipă, în locul cel de taină al sufletului,
strălucind ca un fulger, neuitată e frumuseţea descoperirii Tale, prin care se preschimbă, cu
preschimbare dumnezeiască şi înfricoşată cuviinţă, făptura cea de tină. Învredniceşte-ne,
Bunule Mângâietor, încă din viaţa pământească să Te vedem cu inima curată, noi, cei care
strigăm:
Condacul al 12-lea
Râu nesecat al harului, Cela ce ierţi păcatele, Duhule Sfinte! Primeşte rugăciunea noastră
pentru întreaga lume, pentru cei credincioşi şi pentru cei necredincioşi şi pentru fiii
neascultării: şi pe toţi adună-i în Împărăţia Sfintei Treimi, ca să se ruşineze de Tine şi cel din
urmă vrăjmaş-moartea, iar lumea, renăscută prin focul curăţitor, să cânte cântarea cea nouă a
nemuririi: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Condacul al 13-lea
Condacul acesta se repetă de trei ori, după care se zic iarăşi Icosul I („Îngerii cu feţe
luminoase în ceruri neîncetat slavoslovesc...”) şi Condacul 1 („Veniţi toţi credincioşii să
preaslăvim...”), apoi rugăciunea:
Vino, Viaţa cea veselă şi veşnică şi dreaptă, cea atotţiitoare, întru-tot-Sfinte şi De-Viaţă-
Făcătorule şi Ziditorule Duh, Cela ce eşti întru aceeaşi cinste cu Stăpânirea Tatălui şi a Fiului,
Care au această egalitate şi dumnezeire şi unitate de socotinţă în Trei Feţe.
Vino, Doamne al meu, Tu, pe Care Te-a dorit şi te doreşte ticălosul meu suflet! Vino, Cel
ce Te-ai făcut Însuţi dorinţa întru mine şi m-ai făcut a Te dori pe Tine, Cel cu totul neapropiat.
Vino, bucuria mea cea neîncetată şi desfătarea şi slava mea, viaţa mea, mângâierea sufletului
meu.
Fă-Te cu mine un duh, Preabunule Stăpâne, fără de amestecare, fără de mutare, fără de
schimbare. Dumnezeule cel peste Toate, fă-Te mie Însuţi toate întru toate, hrană negrăită şi cu
totul nemistuită, care de-a pururea se revarsă în buzele sufletului meu şi curge în izvorul
inimii mele; îmbrăcămintea care străluceşte şi cu totul arde pe draci. Curăţia care mă spală pe
mine prin nestricăcioase şi sfinte lacrimi, pe care venirea Ta le dăruieşte celor la care vine.
Fă-Te mie, Doamne, lumină neîncetată; şi soare neapus, în tot locul strălucindu-mă pe mine.
Cela ce nu Te întorci de la nimenea din toţi. Ca să nu ne acoperim de întunericul păcatelor
noastre, nevoind a veni către noi. Depărtează de la mine, Doamne, toată înălţarea cea
pierzătoare şi-mi dă mie, Doamne, întreaga înţelepţire a ochilor. Pune limbii mele frâu. Arată
auzirile mele bine supuse sfintelor Tale porunci. Dă-mi răbdare întru necazuri. Înţelepţeşte şi
întăreşte inima mea întru împreună pătimire, întru milostivire, întru dragoste, întru smerită
cugetare, în sinea mea şi către toţi, întru întoarcere dinspre lenevia şi trândăvia dracilor, în
care ca în nişte dulceţi m-am desfătat. Dă-mi mie desluşire în gânduri, ca să aflu pe care dintre
ele se cade mai mult a le alege. Dă-mi a cunoaşte uneltirile diavolului şi pe acestea împreună
cu el a le lepăda; şi cu totul a-mi tăia voia mea şi a atârna cele ale mele de purtarea Ta de grijă
şi de la aceasta a nădăjdui folosul. Căci la Tine este viaţa mea, mântuirea mea. Şi pe Tine Te
binecuvântez şi Te slăvesc şi Ţie mă închin, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte
şi Purcezător şi Celui de o veşnicie cu Tine şi de o fiinţă cu Tine al Lui Fiu, totdeauna, acum
şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.