158 ANEXE

Anexa 1

SERVICII DE RADIOCOMUNICAŢII

1. SERVICIU FIX: serviciu de radiocomunicaţii între două puncte fixe determinate.

2. SERVICIU FIX PRIN SATELIT: serviciu de radiocomunicaţii între staţii de sol
amplasate în puncte fixe determinate, folosind unul sau mai mulţi sateliţi; serviciul
poate include uneori legături intersatelit, precum şi legăturile de conexiune pentru
alte servicii de radiocomunicaţii spaţiale.
3. SERVICIU FIX AERONAUTIC: serviciu de radiocomunicaţii între două puncte
fixe specificate, destinat cu prioritate pentru securitatea navigaţiei aeriene cât şi
pentru regularitatea, exploatarea economică şi eficientă a transportului aerian.
4. SERVICIU INTERSATELIT: serviciu de radiocomunicaţii care asigură legături
între sateliţi artificiali ai Pământului.
5. SERVICIU DE EXPLOATARE SPATIALA: serviciu de radiocomunicaţii destinat
exclusiv exploatării vehiculelor spaţiale, în particular la urmărirea, telemetria şi
telecomanda spaţială.
6. SERVICIU MOBIL: serviciu de radiocomunicaţii între staţii mobile şi staţii terestre
sau între staţii mobile.
7. SERVICIU MOBIL PRIN SATELIT: serviciu de radiocomunicaţii între:
- staţii de sol mobile cu una sau mai multe staţii spaţiale sau între staţii
spaţiale;
- staţii de sol mobile prin intermediul uneia sau mai multor staţii spaţiale.
Acest serviciu include şi legăturile de conexiune necesare pentru asemenea operaţii.
8. SERVICIU MOBIL TERESTRU: serviciu mobil între staţii de bază şi staţii mobile
terestre sau între staţii mobile terestre.
9. SERVICIU MOBIL TERESTRU PRIN SATELIT: serviciu mobil prin satelit în
care staţiile de sol mobile sunt pe suprafaţa terestră.
10. SERVICIU MOBIL MARITIM: serviciu mobil între staţii de coastă şi staţii de
navă sau între staţii de navă, ori între staţiile aferente pentru comunicaţii la bord;
staţiile mijloacelor de salvare şi cele ale radiobalizelor de localizare a sinistrelor,
pot participa la acest serviciu.
11. SERVICIU MOBIL MARITIM PRIN SATELIT: serviciu mobil prin satelit în care
staţiile de sol mobile se află la bordul navelor; staţiile mijloacelor de salvare şi cele
ale radiobalizelor de localizare a sinistrelor pot participa la acest serviciu.
12. SERVICIU DE OPERAŢIUNI PORTUARE: serviciu mobil maritim în port sau în
vecinătatea acestuia, între staţiile de coastă şi de navă sau între staţii de navă, având
ca obiect transmiterea de mesaje referitoare exclusiv la manevrarea, mişcarea şi
securitatea navelor şi în caz de urgentă pentru salvarea de persoane. Se exclud din
acest serviciu, mesajele cu caracter de corespondenţă publică.
13. SERVICIU DE MIŞCAREA NAVELOR: serviciu de securitate în cadrul
serviciului mobil maritim, altul decât serviciul de operaţiuni portuare, între staţii de
coastă şi de navă sau între staţii de navă, pentru transmiterea de mesaje privind
 ANEXE 159
exclusiv mişcarea navelor. Sunt excluse mesajele cu caracter de corespondenţă
publică.
14. SERVICIU MOBIL AERONAUTIC: serviciu mobil între staţii aeronautice şi staţii
de pe aeronave sau între staţii de pe aeronave; pot participa la acest serviciu staţiile
radiobalizelor de localizarea sinistrelor şi cele ale mijloacelor de salvare, pe
frecvenţele de urgenţă şi primejdie desemnate în acest scop.
15. SERVICIU MOBIL AERONAUTIC PRIN SATELIT: serviciu mobil prin satelit în
care staţiile de sol mobile sunt situate la bordul aeronavelor; pot participa la acest
serviciu staţiile mijloacelor de salvare şi cele ale radiobalizelor de localizare a
sinistrelor.
16. SERVICIU DE RADIOFUZIUNE: serviciu de radiocomunicaţii în care
transmisiunile sunt destinate recepţiei directe de către marele public. Acest serviciu
include transmisiunile sonore (radiofonice), de televiziune sau alte genuri de
transmisiuni.
17. SERVICIU DE RADIODIFUZIUNE PRIN SATELIT: serviciu de radiocomunicaţii
în care semnalele transmise sau retransmise prin staţiile spaţiale sunt destinate
recepţiei directe de către marele public. Prin recepţie directă se înţelege recepţia
individuală şi cea colectivă.
18. SERVICIU DE RADIOREPERAJ: serviciu de radiocomunicaţii în scopuri de
radioreperaj.
19. SERVICIU DE RADIOREPERAJ PRIN SATELIT: serviciu de radiocomunicaţii
pentru radioreperaje implicând una mai multe staţii spaţiale.
20. SERVICIU DE RADIONAVIGAŢIE: serviciu de radioreperaj în scopuri de
radionavigaţie.
21. SERVICIU DE RADIONAVIGAŢIE PRIN SATELIT: serviciu de radioreperaj
prin satelit în scopuri de radionavigaţie.
22. SERVICIU DE RADIONAVIGAŢIE MARITIMĂ: serviciu de radionavigaţie
pentru nevoile navelor şi pentru securitatea exploatării lor.
23. SERVICIU DE RADIONAVIGAŢIE MARITIMĂ PRIN SATELIT: serviciu de
radionavigaţie prin satelit în care staţiile de sol se află la bordul navelor.
24. SERVICIU DE RADIONAVIGAŢIE AERONAUTICĂ: serviciu de radionavigaţie
pentru nevoile aeronavelor şi securitatea exploatării lor.
25. SERVICIU DE RADIONAVIGAŢIE AERONAUTICĂ PRIN SATELIT: serviciu
de radionavigaţie prin satelit în care staţiile de sol se află la bordul aeronavelor.
26. SERVICIU DE RADIOLOCAŢIE: serviciu de radioreperaj în scopuri de
radiolocaţie.
27. SERVICIUL AUXILIARELOR METEOROLOGIEI: serviciu de radiocomunicaţii
destinat observaţiilor şi sondajelor meteorologice, inclusiv hidrologice.
28. SERVICIU DE EXPLORAREA PĂMÂNTULUI PRIN SATELIT: serviciu de
radiocomunicaţii între staţii de sol şi una sau mai multe staţii spaţiale care poate
cuprinde şi legături între staţiile spaţiale.
29. SERVICIU METEOROLOGIC PRIN SATELIT: serviciu de exploatare a
Pământului prin satelit pentru necesităţi meteorologice.
30. SERVICIU DE FRECVENŢE TALON ŞI SEMNALE ORARE: serviciu de
radiocomunicaţii pentru scopuri ştiinţifice, tehnice şi diverse care asigură pentru
160 ANEXE

recepţia generală emisiuni de frecvenţe determinate şi/sau semnale orare cu o

precizie ridicată şi specificată.
31. SERVICIU DE FRECVENŢE ETALON ŞI SEMNALE ORARE PRIN SATELIT:
serviciu de radiocomunicaţii folosind staţii spaţiale pe sateliţi ai Pământului în
scopuri similare serviciului anterior. Serviciul poate cuprinde şi legaturile de
conexiune pentru exploatarea sa.
32. SERVICIU DE CERCETĂRI SPATIALE: serviciu de radiocomunicaţii în care
vehicule spaţiale sau alte obiecte în spaţiu sunt folosite pentru cercetări ştiinţifice
şi tehnologice.
33. SEHVICIU DE AMATOR: serviciu de radiocomunicaţii având ca obiect instruirea
individuală, intercomunicaţia şi studii tehnice efectuate de către radioamatori,
adică de persoane autorizate legal, interesate în radiotehnică pentru scopuri strict
personale şi fără alte interese pecuniare.
34. SEVIVICIU DF AMATOR PRIN SATELIT: serviciu de radiocomunicaţii
folosind staţiile spaţiale aflate pe sateliţi ai Pământului în aceleaşi scopuri ca cele
ale serviciului anterior.
35. SERVICIU DE RADIOASTRONOMIE: serviciu care foloseşte radioastronomia.
35. SERVICIU DE SECURITATE: orice serviciu de radiocomunicaţii cu funcţionare
permanentă sau temporară pentru a asigura salvarea vieţilor omeneşti şi a bunurilor
materiale.
36. SERVICIU SPECIAL: serviciu de radiocomunicaţii, exclusiv pentru satisfacerea
unor nevoi determinate de interesul general dar care nu este deschis
corespondenţei publice.
 ANEXE 161
Anexa 2
CODIFICĂRI ALE TRANSMISIILOR RADIO
Emisiunile radio sunt clasificate şi simbolizate în funcţie de caracteristicile lor
fundamentale respectiv: tipul modulaţiei purtătoarei principale (primul simbol), natura
semnalelor care modulează purtătoarea (al doilea simbol) şi tipul informaţiei ce se
transmite (al treilea simbol). Opţional şi pentru o descriere mai completă se folosesc
caracteristici suplimentare exprimate prin încă doua simboluri.
PRITMUL SIMBOL – tipul modulaţiei de purtătoare principală:
N – purtătoare nemodulată
I) emisiuni in care purtătoarea principala este modulată în amplitudine (include
cazurile în care avem subpurtătoare cu modulaţie unghiulară)
A – dublă banda laterala
H – bandă laterală unică, cu purtătoare completă
R – bandă laterală unică, cu purtătoare redusă sau cu nivel variabil
J – banda laterală unică cu purtătoare suprimată
B – benzi laterale independente
C – bandă laterală reziduală (rest de bandă laterală)
II) emisiuni în care purtătoarea principală este modulată în unghi
F – modulaţie de frecvenţă
G – modulaţie de fază
D – emisiune în care purtătoarea principală este modulata în amplitudine şi în unghi
simultan sau într-o succesiune prestabilită
III) emisiuni în impulsuri (emisiunile în care purtătoarea principală este modulată
direct de un semnal codat sub o forma cuantizată ca de exemplu cazul modulaţiei
impulsurilor în cod se vor clasifica potrivit paragrafelor I sau II)
P – succesiune de impulsuri nemodulate
K – succesiune de impulsuri modulate în amplitudine
L – succesiune de impulsuri modulate în lăţime/durată
M – succesiune de impulsuri modulate în poziţie/fază
Q – purtătoare modulată în unghi pe durata impulsurilor
V – o combinaţie din cele precedente sau produsă prin alte mijloace
W – cazuri diferite de cele de mai sus, în care emisiunea constă din emiterea unei
purtătoare principale, modulată simultan sau într-o ordine prestabilită printr-o
combinaţie de două sau mai multe dintre următoarele moduri: amplitudine, în unghi, în
impulsuri
X – alte cazuri
AL DOILEA SIMBOL – natura semnalelor care modulează purtătoarea
principală:
0 – fără semnal modulator
1 – un canal conţinând informaţie cuantizată sau digitală fără a folosi subpurtătoare
modulatoare (nu se are în vedere multiplexarea cu diviziune în timp)
2 – un canal conţinând informaţie cuantizată sau digitală cu folosirea subpurtătoarelor
modulatoare (nu se are în vedere multiplexarea cu diviziune în timp)
3 – un canal conţinând informaţie analogic
162 ANEXE

7 – două sau mai multe canale care conţin informaţie cuantizată sau digitală
8 – două sau mai multe canale care conţin informaţie analogică
9 – sistem compus din unul sau mai multe canale conţinând informaţie cuantizată sau
digitală cu unul sau mai multe canale cu informaţie analogică
X – alte cazuri.
AL TREILEA SIMBOL – tipul informaţiei transmise (în acest context, informaţia
nu se referă la cele de natura permanentă şi invariabilă ca de exemplu în cazul
emisiunilor de frecvenţe etalon, radarul cu unde întreţinute sau radarul în impulsuri,..):
N – nu se transmite informaţie
A – telegrafie pentru recepţie auditivă
B - telegrafie pentru recepţie automată
C – facsimile
D - transmisii de date, telemetrie, telecomandă
E - telefonie (cuprinde şi radiodifuziunea sonoră)
F – televiziune (video)
W – combinaţie între cele de mai sus
X - alte cazuri.
AL PATRULEA SIMBOL – detalii privind semnalele:
A – cod bivalent cu elemente identice ca număr şi/sau durată
B – cod bivalent cu elemente identice ca număr şi durată, fără corecţie de erori
C – cod bivalent cu elemente identice ca număr şi durată, cu corecţie de erori
D – cod tetravalent în care fiecare stare reprezintă un element de semnal (unul sau mai
mulţi biţi)
E – cod plurivalent în care fiecare stare reprezintă un element de semnal (unul sau mai
mulţi biţi)
F – cod plurivalent în care fiecare stare sau combinaţie de stări reprezintă un caracter.
G – sunet de calitate radiofonică (monofonic)
H – sunet de calitate radiofonică (stereofonic sau cuadrofonic)
J – sunet de calitate comercială (în afara cazurilor K şi L)
K - sunet de calitate comercială folosind tehnici speciale de transmisie cu inversiuni de
frecvenţe sau decupări de bandă
L - sunet de calitate comercială cu semnale distincte modulate în frecvenţă, folosite la
comanda nivelului semnalului demodulat
M – imagine alb – negru
N – imagine color
W – o combinaţie între ele
X – alte cazuri.
AL CINCILEA SIMBOL – natura multiplexării:
N – fără multiplexare
C – multiplexare cu diviziune în cod )include şi tehnicile cu expandarea lărgimii de
bandă)
F – multiplexarea cu diviziune în frecvenţă
T – multiplexarea cu diviziune în timp
W – o combinaţie între cele de mai sus
X – alte tipuri de multiplexare.
 ANEXE 163
Anexa 3

Caracteristica de directivitate în plan vertical pentru o antenă de

lungime λ/2 dispusă la înălţimi diferite faţă de sol

900 900
60 0
60 0
60 0
600

300 300 300 300

2 1 0 1 2 2 1 0 1 2
H = λ/4 H = λ/4

900 900
0
60 0
60 60 0
600

300 300 300 300

2 1 0 1 2 2 1 0 1 2
H = 2λ/4 H = 2λ/4

900 900
0
60 0
60 60 0
600

300 300 300 300

2 1 0 1 2 2 1 0 1 2
H = 3λ/4 H = 3λ/4

900 900
0
60 0
60 60 0
600

300 300 300 300

2 1 0 1 2 2 1 0 1 2
H = 4λ/4 H = 4λ/4

a) Antena este dispusă orizontal b) Antena este dispusă vertical

164 ANEXE

BIBLIOGRAFIE

1. Timotin A., Hortopan V., Lecţii de bazele electrotehnicii, vol.I, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1964
2. Nicolau Ed. (coord.), s.a., Manualul inginerului electronist. Radiotehnică, vol. I,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1987
3. * * * Hute, Manualul inginerului. Fundamente, Editura Tehnică, Bucureşti, 1995
4. Constantin I., Marghescu I., Transmisiuni analogice şi digitale, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1995
5. Niculescu T., Dănoiu D., Antene TV de bandă largă, Editura Militară, Bucureşti,
1988
6. Găzdaru C., Constantinescu C., Îndrumar pentru electronişti. Radio şi televiziune,
vol.I, Editura Tehnică, Bucureşti, 1986
7. Bădărău Th., Bărbat B., Iniţiere în radioreceptoare, Editura Tehnică, Bucureşti,
1964
8. Shakhgidzan V. V. s.a., Radio transmitters, Mir Publishers, 1981
9. Jmurin P., M., Stereodecoderi, Sveazi, Moskva, 1980
10. Cipere L., s.a., Lucrări practice de depanare a radioreceptoarelor, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1985
11. Constantin I., s.a., Aplicaţii şi probleme de radio şi televiziune, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1982
12. Mârza E., Munteanu R., Radiocomunicaţii, curs vol. I, Litografia Universităţii
Tehnice Timişoara, 1993
13. Gonorovsky I., S., Radio Circuits and Signals, Mir Publioshers, Moskow, 1981
14. Belkin M. K. s.a., Spravocinik po ucebnomu proiectirovaniu priemno-usiliteliah
ustroistv, Vîşa Şkola, 1988
15. Bogdan I., Miroiu C., Sofran E., Comunicaţii moderne, vol. 1. Antene, Sel soft
computer, Bucureşti, 1993
16. Vlădescu A., Nicolescu V., Radioreceptoare, Editura Tehnică, Bucureşti, 1970
17. Tisal Joachim, GSM reţeaua şi serviciile, Editura Teora, Bucureşti, 1999
18. Eduard Costiner, Receptoare pentru radiodifuziune. Proiectare generală, Editura
tehnică, Bucureşti, 1971
19. Nicolau E., Manualul inginerului electronist. Radiotehnica, vol.II, Editura Tehnică,
Bucureşti,1987
20. Mateescu A., Semnale şi circuite în telecomunicaţii, E.D.P., Bucureşti, 1987
21. Vlaicu A., Transmisia şi recepţia semnalului de televiziune, Editura Interferenţe,
Cluj-Napoca, 1994
22. Dascălu, D., Dispozitive şi circuite electronice, E.D.P., Bucureşti, 1982
23. Niculescu Tudor, Antene si fideri. Elemente de proiectare, vol.I, Editura Academia
Militară, Bucureşti, 1986
 ANEXE 165

24. Şpindler E., Antene. Traducere din limba germană, EdituraPP Tehnică, Bucureşti,
1983
25. Constantinescu Ştefan, Bazele radiotehnicii, E.D.P., Bucureşti, 1979
26. E. Damachi, Electronică, E.D.P., Bucureşti, 1979
27. Şolti A., Antene si propagarea undelor radio, Editura Academia Militară,
Bucureşti, 1985
28. Niculescu Tudor, Cristea Ionică, Popa Virginia, Antene si fideri. Elemente de
proiectare, vol.II., Bucureşti, 1986
29. Eberhard Spindler, Antene. Traducere din limba germana, Editura Tehnică, 1983
30. Nicolae Stanciu, Dicţionar Tehnic de radio şi televiziune, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1975