21.

 dimensiunile evoluţiei temporale diferenţiate cu schimbări ce survin în

decursul întregii vieţi (de la naştere pînă la moarte dinamismul este puterea,
mișcare

0-1 an – perioada de copil mic; - 1-3 ani – perioada antepreşcolară; - 3-6 ani –
perioada preşcolară; - de la 6-7 până la 9-10 ani – perioada primei şcolarităţi; -
peste 10 ani – perioada adolescenţei – trecerea la adult

22Copilul este dependent total de persoana ce îl îngrijeşte. Se dezvoltă sentimentul

de ataşament faţă de părinte/îngrijitor. Nu poate face distincţie între sine şi mediul
înconjurător (în primele luni de viaţă). Imită expresiile emoţionale pe care le
observă la părinţi sau la alte persoane apropiate. Manifestă teamă sau nelinişte în
absenţa persoanelor apropiate (anxietate de separare). Comunică prin plâns la
nevoile fiziologice şi emoţionale. Are tendinţa continuă de explorare (merge în
patru labe prin cameră, ia diferite obiecte în mână şi le pune în gură etc

23Aspectele de maturizare fizică, fiziologică şi neurofiziologice amintite,

influenţele mediului tot mai bogate şi mai intense sunt factori ce condiţionează,
permit şi chiar forţează noi achiziţii, perfecţionarea formelor de activitate ale
copilului, diferenţierea şi nuanţarea atitudinilor faţă de mediu. Deşi mai puternic,
mişcările copilului la începutul acestei perioade sunt mai brutale, mai lipsite de
îndemânare dar au o evoluţie ascendentă aşa încât, în cadrul jocului mijlocesc
formarea unor abilităţi privind autonomizarea aşa cum ar fi îmbrăcarea-
dezbrăcarea, spălatul, îmbăierea, servitul mesei, etc. Nevoia crescută a copilului de
mişcare, de acţiune duce la dezvoltarea motricităţii mari şi la coordonarea tot mai
fină a acesteia.

24 complexul de inviorare este jocul, ,prin aceasta se dizvolta motricitatea și

gîndirea apar jocurile de rol și copii se impart pe sexe

25

40 Conform afirmaţiilor savanţilor, un copil poate fi considerat apt sau matur

pentru instruirea în şcoală în clasa I dacă a atins etalonul optimalal dezvoltării
biopsihosociale, raportat vârstei şi este în stare săînsuşească baremul de cunoştinţe
prevăzut de programa în vigoare.Maturitatea şcolară constitue epresia unei faze
a dezvoltării copilului.!a vizează acel nivel al dezvoltării

 fizice, psihice, sociale

 la careactivitatea desfăşurată, în forma sa instituţionalizată, poate contribui
ladezvoltarea
personalităţii. Conceptul de "pregătire#, maturitate şcolară înseamnă schimbărileint
ervenite în procesele cognitive, care deschid calea unei depăşiri şi aunor noi
achiziţii. $a eaminarea maturităţii şcolare se iau în considrareachiziţiile în
dezvoltarea fizică, psihică, socială. %n plan fizic, psihologic copilul trebuie să
atingă un anumit nivel de maturitate, pentru ca el să poată beneficia de instruirea
şcolară. &stfel, în caz de suprasolicitare, spre exemplu, a copilului maturşcolar,
instruirea devine ineficientă sau chiar nocivă