O scrisoare pierdută - demonstrație

(1884) de Ion Luca Caragiale

Comedia este specia genului dramatic, în versuri sau în proză, care satirizează
întâmplări, aspecte sociale, prin intermediul personajelor, între care se nasc conflicte
puternice. Comedia are scopul de a îndrepta ridicolul prin râs. Principalele mijloace artistice
de realizare a comicului sunt satira şi sarcasmul, folosite pentru a crea ridicolul, atât în
ilustrarea aspectelor imorale ce se petrec în societate. Ca orice operă dramatică, a fost scrisă
cu scopul de a fi jucată pe scenă şi este structurată pe acte şi scene. Ea cuprinde patru acte,
fiecare act având nouă, paisprezece, şapte respectiv, paisprezece scene.
Ion Luca Caragiale, dramaturg şi prozator, a fost un observator ironic al societăţii
româneşti din vremea lui. El foloseşte cu măiestrie sarcasmul, pentru a crea personaje
dominate de defecte.
Apărută în anul 1884 ,„O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale este o comedie de
moravuri politice, ilustrând dorinţa de parvenire a burgheziei în timpul campaniei electorale
pentru alegerea de deputaţi. Între oamenii politici aflaţi în campanie electorală se nasc
conflicte puternice. Lumea politică a judeţului este alcătuită din reprezentanţii opoziţiei pe
deo parte – Caţavencu şi grupul de intelectuali independenţi, şi membrii partidului de
guvernământ pe de altă parte – Ştefan Tipătescu, Zoe, Zaharia Trahanache, Farfuridi şi
Brânzovenescu.
Locul acţiunii este capitala unui judeţ de munte, iar timpul în care se petrec
întâmplările este plasat la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Acţiunea poate fi structurată pe momente ale subiectului, pricipalele moduri de
expunere fiind dialogul şi monologul. Ca mijloace artisitice, subiectul este construit prin
comicul de situaţii în care sunt puse personajele, conturate, prin comicul de caracter şi
comicul de limbaj.
Expoziţiunea îl prezintă pe Ghiţă Pristanda, poliţaiul oraşului, care îi raportează,
servil, prefectului oraşului, Ştefan Tipătescu, îndeplinirea misiunii pe care o avusese noaptea
trecută. El aflase că Nae Caţavencu este în posesia unui documnet important, care va face
posibilă alegerea în Camera Deputaţilor. Acest fapt declanşează intriga comediei, deoarece
documentul misterios era o scrisoare de amor a prefectului către Zoe, soţia lui Zaharia
Trahanache, şeful filialei partidului din acest judeţ. Nae Caţavencu, avocat din opoziţie şi
directorul ziarului „Răcnetul Carpaţilor”, ar vrea să obţină cu orice preţ candidatura de
deputat. De aceea, el îl şantajează pe prefect cu „scrisorica de amor”, furată de la Cetăţeanul
turmentat, care o găsise pe stradă. Se declanşează desfăşurarea acţiunii. Dornic de a parveni,
Caţavencu ameninţă că va publiva scrisoarea în ziarul său, dar promite să o înapoieze în cazul
în care va obţine postul de deputat. Ştefan Tipătescu, după ce ordonă percheziţionarea şi
arestarea abuzivă a lui Caţavencu, încearcă să-i ofere în schimbul scrisorii de amor alte
funcţii în stat, dar acesta refuză cu îndârjire. În cele din urmă, Caţavencu izbuteşte să obţină
promosiunea Zoei Trahanache pentru candidatura râvnită, deoarece aceasta era îngrozită că
va fi compromisă moral în societate. Farfuridi şi Brânzovenescu, doi membri marcanţi ai
partidului, se tem de trădare şi trimit „la centru” o anonimă, pe care prefectul reuşeşte să o
oprească la timp. Zaharia Trahanache răspunde la şantaj cu şantaj, deoarece descoperă o
poliţă falsificată de Caţavencu, prin care acesta îşi însuşea ilegal bani de la fundaţia „A.E.R.”,
al cărui preşedinte era. Punctul culminant se declanşează odată cu venirea de la „centru” a
dispoziţiei ferne de a fi trecut pe lista candidaţilor un oarecare Agamemnon Dandanache.
Fiecare politian în parte devine agitat, atmosfera este tensionată atât între membrii patridului,
cât şi în opoziţie. În timpul unei încăierări, ce se iscă la adunarea electorală de anunţare
oficială a numelui candidatului, Caţavencu pierde pălăria, în căptuşala căreia se afla

1
scrisoarea de amor. Dezmodământul este constituit printr-o succesiune rapidă de situaţii
comice inedite. Noul candidat, Agamiţă Dandanache, se dovedeşte a fi mai ticălos decât
Caţavencu, deoarece ajunsese candidat şantajând un politician. Cetăţeanul turmentat găseşte
în căptuşeala pălăriei lui Caţavencu scrisoarea prefectului, pe care a înmânat-o Zoei
Trahanache. Atmosfera de după alegeri este veselă, deşi votarea în sine fusese o „mascaradă”
dirijată de interesele personale ale oamenilor politici.
Principala modalitate artistică de construire a subiectului şi a personajelor o constituie
comicul, care la Caragiale îmbracă cele mai variate forme de manifestare. Personajele sunt
create cu sarcasm şi satiră specifice acestui dramaturg, care-l fac unic şi neegalat în întreaga
literatură română.
Comicul de caracter conturează personaje ridicole, creează tipologii umane, dominate
de trăsături morale definitorii pentru caracterul acestora.
Ghiţa Pristanda, politaiul oraşului, este tipul slugarnicului, prezent în piesă de la
început până la sfârşit în toate momentele cheie ale acţiunii. Lipsit de demnitate, funcţionar
servil, încalcă legea conştient, din ordinul „verbal” al prefectului, atitudine mărturisită prin
monologul personajului. Linjuşitor, se pune bine şi cu Nae Caţavencu în eventualitatea că
acestuia i-ar izbuti şantajul, trăsătură reieşită din dialogul cu acesta. Se pretează la mici
furtişaguri, ghidându-se după o deviză a nevestei lui: „Ghiţă, Ghiţă, pupă-l în bot şi-i papă
tot, că sătului nu crede la ăl flămând..”. Indirect, din faptele sale, reieise trăsătura de profitor
mărunt, el cumpără mai puţine steaguri decât ar fi trebuit, iar diferenţa de bani şi-o însuşeşte
fraudulos. Incultura, lipsa de instrucţie sunt evidenţiate prin comicul de limbaj: „bampir”,
„famelie”, „catrindală”. Alăturarea cuvântului „curat” altor cuvinte, evidenţiază penibilul şi
ridicolul.
Celelalte personaje ale comediei ilustrează tipuri umane, dominate de o trăsătură de
caracter reprezentativă: tipul încornoratului simpatic, reprezentat de Zaharia Trahanche, tipul
parvenitului şi al demagogului, întruchipat de Nae Caţavencu, tipul politicianului, reprezentat
de cuplul Farfuridi-Brânzovenescu. Cetăţeanul turmentat îl reprezintă pe alegătorul anonim,
iar Agamemnon Dandanache acumulează toate trăsăturile negative ale celorlalte personaje:
demagogia, prostia, incultura.
Comicul de nume ilustrează principalele trăsături de caracter ale personajelor.
Caţavencu vine de la „caţă”, care înseamnă palavragioaică, Agamemnon dandanache, constă
în alăturarea ridicolă a numelui marelui luăptător grec, celelbru pentru tactica aplicată în
războaie, cu „dandana” care înseamnă „încurcătură”.
Caracterul dramatic al operei este evidenţiat de folosirea dialogului şi a monologului
dramatic, precum şi de prezenţa indicaţiilor de regie prin care se fixează unele trăsături
specifice personajelor. Descrierea şi naraţiunea nu sunt prezente ca moduri de expunere,
decât în aceste indicaţii sau în replicile personajelor.
Realizând aceste categorii – umorul şi ironia – prin intermediul diverselor tipuri de
comic folosite în cadrul unei structuri dramatice , opera literară „O scrisoare pierdută” are
toate notele caracteristice ale unei comedii.