După definiţia lui С.Л.

Рубинштейн, aptitudinile se formează pe

parcursul vieţii. Dezvoltarea lor este condiţionată de particularităţile
înnăscute anatomo-fiziologice a organismului, în prim rînd a
sistemului nervos. Prin muncă şi instruire se formează şi se
perfectează aptitudinile oamenilor; prin fapte şi acţiuni cotidiene se
formează şi se căleşte caracterul . În ştiinţă s-a stabilit opinia unică
că, între aptitudini şi componentele lor de bază, de care depinde
activitatea de succes a omului (cunoştinţe, preceperi, deprinderi), nu
putem pune semnul egal şi, în acelaşi timp, nega unitatea lor. Nu
putem vorbi despre aptitudinile de construire ale omului, dacă el n-a
fost preventiv învăţat pentru o astfel de activitate, n-au încercat să-i
dezvolte priceperile necesare. Evident că, doar în procesul instruirii
pentru a construi se poate identifica dacă cel ce învaţă are aptitudini.
Н.Д. Левитов deosebeşte în aptitudinile tehnice două tipuri de
activităţi: executivă, care se îndeplineşte conform instrucţiunii bine
determinate, şi creativă – lucrările de proiectare, raţionalizatoare şi
inventive, care se caracterizează prin faptul că, ele necesită noi căi de
echipare tehnică Dar, în opinia autorului, nu trebuie să tindem la o
diferenţiere absolută ale ambelor tipuri de activităţi, deoarece
aptitudinile tehnice constituie baza ambelor tipuri, deşi se manifestă
la nivele diferite.. În mod intuitiv aceasta se manifestă în cazul
evidenţei particularităţilor individuale ale proceselor psihice la
studenţi – perceperea raporturilor spaţiale (distanţei, dimensiunilor,
figurilor, formelor), activitatea memoriei, imaginaţiei, gîndirii
Pentru ca o însuşire psihică sa fie aptitudine, trebuie să satisfacă o
serie de cerinţe:  să fie individuală, diferenţiatoare în planul
randamentului activităţii;  să asigure efectiv finalitatea activităţii;
 să contribuie la realizarea unui nivel calitativ superior al
activităţii;  să dispună de un mare grad de operaţionalitate şi
eficienţă. Forma calitativ superioară de manifestare a aptitudinilor
complexe este talentul. El se deosebeşte de aptitudine, prin gradul
înalt de dezvoltare a aptitudinilor şi mai ales prin îmbinarea lor
corespunzătoare, ceea ce face posibilă creaţia de valori noi şi
originale. Forma cea mai înaltă de dezvoltare a aptitudinilor o
reprezintă geniul. Structura aptitudinii are un caracter dinamic, ceea
ce face ca obiectivarea ei în cadrul aceleiaşi activităţi şi la acelaşi
individ să aibă un caracter înalt variabil, atât în funcţie de natura
sarcinilor şi situaţiilor, cât şi de vârstă ,aptitudinea se situează numai
la nivelul personalităţii; - capacitatea reprezintă aptitudinea
împlinită, consolidată prin exerciţiu, îmbogăţită cu cunoştinţe
adecvate.: aptitudinile se bazează pe anumite premise, predispoziţii
ereditare, dar acestea se formează şi se dezvoltă în cursul activităţii,
în funcţie de mediu şi educaţie. Un rol important în formarea şi
dezvoltarea aptitudinilor îl are activitatea de învăţare. Metoda
folosită a fost cea a gemenilor sau metoda gemelară. Este vorba
despre studiul gemenilor univitelini şi bivitelini crescuţi în aceleaşi
condiţii sau condiţii diferite de viaţa, în vederea diferenţierii
deosebirilor pe linie intelectuală şi de personalitate.