Primul Război Mondial (perioada 1916-1918)[modificare 

| modificare sursă]

Odată cu ascensiunea la tron a tatălui său, regele Ferdinand, în anul 1914, după moartea unchiului, Carol
devine principe moștenitor la vârsta de 21 de ani; toate acestea întâmplându-se pe muchia Primului
Război Mondial.

Carol, în timpul războiului, s-a preocupat de Regimentul 2 Vânători "Regina Elisabeta" și Cercetași, una
dintre cele mai reușite instituții din toată țara la acea vreme, creat de el însuși. În ciuda a ce urma să se
întâmple cu principele în viitor, deocamdată, era descris ca fiind stăruitor, practic, logic și cinstit. Regina
era, ca orice mamă mândră de fiul ei "niciodată nu nu ne-a necăjit pe noi, părinții lui, e ascultător și
maleabil. E harnic și știe să se organizeze, dar are o anumită încredere naivă în propriile puteri, privește
solemn și pompos tot ce face, însă când se apucă de un lucru îl face temeinic, sistematic, chiar dacă nu e
important..."[7]

La data de 17 ianuarie 1917 Carol a plecat din țară cu politicianul Ion I.C Brătianu într-o misiune politică
în Rusia, la Petrograd, decizie inițiată de Regina Maria, care voia ea însăși să vorbească cu Țarul despre
situația trupelor haotice rusești și dacă poate primi o certitudine în privința lor. Grija cea mai mare fiind
apărarea "un picului" din țară care mai rămăsese, iar rușii nu făceau decât să înrăutățească situația.

Carol era atașat de armată și mereu i-a tratat pe toți militarii ca fiind egalii săi: "Totul a fost foarte
frumos, dar, fiind un prânz militar a durat mult. Carol n-a vrut să accepte un loc de onoare, ci a stat
printre ofițerii foarte tineri de la capătul mesei." [8] Petrecea foarte mult timp alături de trupe, chiar și pe
front. Însă, cu timpul, toate acestea au fost distruse când Carol a pus în prim-plan relația cu Zizi
Lambrino și în plan secund îndatoririle sale.