Modelul păpuşilor Matrioska, în epoca modernă, le-a sugerat

psihologilor şi psihanaliştilor o metodă de analiză, bazată pe

introspecţie, de care orice om are nevoie, pentru a şti cine şi cum este.
Comportamentul omului adult este condiţionat, spun specialiştii, de conştiinţa
de sine, de eul profund.

Prin analogie cu păpuşile Matrioska, fiecare individ se defineşte printr-

un “ego”, care ar corespunde “păpuşii” celei mai mari, care le ascunde
pe celelalte, este cel care încearcă să se adapteze la realitate, dar care este
condiţionat de “păpuşile” mai mici, ascunse în interior – adică “sinele”,
rezervorul primitiv şi neorganizat de impulsuri şi de dorinţe, locul refulărilor, şi
“copilul interior”.

Fiecare păpuşă adăpostită într-o alta ar reprezenta “copilul interior”, în

etape importante din construcţia sa – de la viaţa intrauterină (reprezentată
de cea mai mică păpuşă), la bebeluşul de la naştere până la 3 ani (care exprimă
şi caută să fie satisfăcut în nevoile sale vitale), la copilul cu toate emoțiile și
impulsurile sale, apoi “păpușa” reprezentând adolescentul care poate să fi avut
sau nu criza lui (esențială în construcția adultului în devenire) şi, în sfârșit,
marea “Matrioska”, cea care reprezintă adultul, aşa cum se înfăţişează în faţa
celorlalţi.

Ca adulţi, credem că deținem controlul asupra vieții noastre, acționând și luând

deciziile într-un mod voluntar, raţional, fără să ne gândim la toate “păpușile”
interioare care ar putea explica blocajele, frustrările, neputinţele, revoltele,
suferinţele din viaţa adultului. În funcţie de cum au fost “modelate”,
conştientizând existenţa acestor “păpuşi” interioare, adultul poate face pace cu
acestea, pentru a prelua controlul, pentru a-şi găsi echilibrul, pentru a exprima
tot potenţialul de creativitate şi spontaneitate, pentru a fi aşa cum îşi doreşte.

Păstrând comparaţia cu Matrioska, unii psihologi spun că păpuşa cea

mai mare ar corespunde comportamentului omului adult, în timp ce
păpuşa/ păpuşile din mijloc ar reprezenta emoţiile, iar cea mai mică,
nevoia/ nevoile, aceasta din urmă condiţionându-le, chiar fără să ne
dăm seama de acest lucru, pe celelalte.

De la nevoile de la baza Piramidei lui Maslow (foamea, setea, somnul,

sexualitatea, locuinţa), până la cele din vârful piramidei – nevoia de securitate
(casă, serviciu, securitatea fizică), de stimă, de autoimplinire şi valorizare de
sine – toate generează emoţii, iar emoţiile condiţionează comportamentul.

“Matrioska” cea mare (ceea ce suntem ca adulţi) va fi frumos colorată,

tonică şi puternică, dacă şi cele mici, din interior (sinele), vor fi la fel.
Iar această armonizare se realizează când fiecare va găsi drumul spre
adevăratul sine, eliberându-se de frici, măşti, tipare, convingeri care limitează,
făcând loc pentru acceptare, înţelegere, încredere, respect de sine.