În mitologia şi istoria greacă, episodul referitor la “Calul troian” este legat de 

Războiul pentru
cucerirea Cetăţii Troia, în care s-au confruntat aheii (una dintre cele patru ramuri ale vechilor
greci) şi troienii, locuitorii vestitei cetăţi antice, din Asia Mică (din nord-vestul Turciei de
astăzi).

Multă vreme s-a crezut că Troia este doar un oraş antic legendar, dar, începând cu anul 1870,
când arheologul german Heinrich Schliemann a făcut săpături în zonă şi a găsit vestigii ale mai
multor oraşe antice, construite succesiv, se pare că majoritatea arheologilor sunt de acord că
Troia a existat cu adevărat.

Între mit şi realitate

Informaţiile care au ajuns până la noi despre Războiul troian şi în care realitatea se îmbină cu
miturile, provin din epopeile lui Homer (“Iliada” şi “Odiseea”), vechi de aproape trei mii de ani
(secolul al IX-lea i.Hr.), din epopeea lui Vergilius – “Eneida” – şi din alte legende greceşti, unele
dintre ele consemnate şi în “Legendele Olimpului”.

Războiul troian (în “Iliada” povestindu-se întâmplări doar din ultimul dintre cei zece ani cât a
durat aceasta confruntare, la care au luat parte şi zeii, de partea uneia sau alteia dintre tabere) a
izbucnit după ce Paris, fiul regelui Troiei, a răpit-o pe frumoasa Elena, soţia lui Menelau, regele
Spartei.

Legendele spun că, la nunta zeiţei Thetys cu Peleus (un rege din Tesalia), a fost prezentă şi Eris
(zeiţa discordiei), deşi nu fesese invitată. Aceasta a aruncat un măr de aur, pe care era scris “celei
mai frumoase”, măr pe care şi l-au dorit şi zeiţa Hera (soţia lui Zeus) şi Atena (zeiţa
înţelepciunii) şi Afrodita (zeiţa frumuseţii).

Paris a oferit mărul Afroditei, după ce aceasta i-a promis că-i va da de soţie pe cea mai frumoasă
dintre muritoare, pe Elena, soţia lui Menelau. Urmarea a fost ca Agamemnon (regele din
Micene) a decis să-l răzbune pe fratele său, Menelau, printr-un război împotriva Troiei.

Nenumăraţi eroi, dintr-o tabără sau alta, s-au confruntat în acest război. Printre ei şi Ulise/
Odiseu, rege în Insula Itaca (protagonistul din epopeea “Odiseea”). Luptând de partea aheilor şi
vestit pentru curajul şi isteţimea lui, Ulise duce la îndeplinire o mulţime de fapte – îl induplecă
pe Ahile, si el războinic neînfricat, să se alăture aheilor, pătrunde în Troia, ca iscoadă, şi o
convinge pe Elena să-i trădeze pe troieni etc.

Homer, dar şi Vergilius, în “Eneida”, povestesc că tot Ulise este cel care a avut ideea de a
construi un uriaş cal din lemn (calul troian), care se putea deplasa pe patru roţi şi în
pântecele căruia să se ascundă un grup de războinici ahei de elită, care să pătrundă în
Cetatea Troia.

Pentru a-i face pe troieni să creadă că imensul cal din lemn ar fi un dar din partea zeilor, armata
ahee a simulat abandonarea definitivă a asediului, a câmpului de luptă, întorcându-se insă pe
ascuns după miezul nopţii, când “calul troian” va fi fost pătruns în cetate, mizând in acelaşi timp
pe faptul că troienii vor sărbători, vor bea vin, vor fi epuizaţi de petrecere si de cei zece ani de
război.