Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Hartă a Troadei
Straturile de ruine din situl arheologic sunt numerotate Troia I – Troia IX, cu diferite subdiviziuni:
Korfmann[modificare | modificare sursă]
În 1988 săpăturile au reînceput, fiind efectuate de o echipă de la Universitatea din
Tübingen și Universitatea din Cincinnati, organizate de profesorul Manfred Korfmann. Problema
statutului Troiei în lumea Epocii Bronzului a reprezentat un subiect de dezbatere aprig disputat între
Korfmann și istoricul de la Tübingen Frank Kolb în 2001/2002.
În august 2003, după măsurători prin rezonanță magnetică a câmpiei de la baza fortului, a fost
descoperit un șanț adânc, care a fost excavat dintre ruinele unui oraș grecesc și roman ulterior.
Rămășițele descoperite în șanț au fost datate de la sfârșitul epocii bronzului, perioada de timp în
care se presupune că a existat Troia homerică. Korfmann a afirmat că acest șanț ar fi putut marca
marginile unui oraș mult mai întins decât se bănuise până atunci.
S-au descoperit și urmele unei bătălii, sub forma vârfurilor de săgeată descoperite în straturi care
datează de la începutul secolului al XII-lea î.Hr.
Korfmann a murit la 11 august, 2005, și, deoarece licența de excavații era pe numele său, nu se știa
cum și când vor fi reluate cercetările.
Pernicka[modificare | modificare sursă]
În vara anului 2006, săpăturile au continuat sub conducerea colegului lui Korfmann Ernst Pernicka,
cu o nouă licență.[2]
Statutul Iliadei[modificare | modificare sursă]
Disputa legată de autenticitatea istorică a Iliadei a fost uneori foarte intens dezbătută. Cu cât se știe
mai mult despre istoria Epocii Bronzului, cu atât devine mai clar că nu e o problemă de da sau nu, ci
o estimare a cât de multă informație istorică există la Homer. Iliada nu este cronica unui război, ci o
poveste de psihologie, furie, răzbunare și moartea unor eroi individuali, care presupune cunoașterea
prealabilă a Războiului Troian, pentru a crea cadrul povestirii. Niciun istoric nu presupune că
evenimentele individuale din poveste (multe fiind centrate pe intervenția divinității) reprezintă fapte
istorice; pe de altă parte, puțini istorici pot afirma că scenariul este complet lipsit de elemente ale
perioadei miceniene: este mai degrabă vorba de o estimare subiectivă a cât de aproape de realitate
este opera homerică.
Problema valorii istorice a Troiei lui Homer se lovește de aceleași obstacole cu Atlantida lui Platon.
În ambele cazuri, relatarea unui scriitor antic este văzută de unii ca fiind adevărată, iar de alții ca
fiind mitologie sau ficțiune. Se pot stabili unele conexiuni între ambele povești și evenimente sau
locuri reale, dar aceste conexiuni sunt subiective și puternic influențate de către cei care le fac.
Turism[modificare | modificare sursă]
Astăzi, un oraș turcesc numit Truva se află în apropierea sitului arheologic, oraș care s-a dezvoltat
în ultimii ani, datorită turiștilor. Situl arheologic este denumit oficial Troia de către guvernul turc, și
apare pe majoritatea hărților sub acest nume.
Un mare număr de turiști vizitează situl în fiecare an, majoritatea venind cu autobuzul de
la Istanbul sau cu feribotul de la Çanakkale, cel mai apropiat oraș important aflat la circa 50 km spre
nord-est. Vizitatorul vede un sit foarte comercial, cu un cal de lemn mare ,construit ca teren de joacă
pentru copii, apoi magazine și un muzeu. Situl arheologic însuși este, așa cum a afirmat recent un
scriitor, o "ruină a unei ruini", fiind frecvent excavat, și deoarece metodele arheologice ale lui
Schliemann însuși erau foarte distructive: în convingerea sa că orașul lui Priam s-ar afla în straturile
inferioare, a demolat numeroase structuri foarte interesante din epocile ulterioare, inclusiv toți pereții
caselor din Troia II. Pentru mult timp, situl a fost nepăzit sau păzit necorespunzător, și a fost jefuit
temeinic.