Fondarea Romei: istorie și legendă

Fondarea Romei, legendă sau adevăr istoric?

Romanii considerau anul 753 î. H. ca fiind primul din istoria lor, potrivit
tradiției istorice. Printre scriitorii și istoricii care au descris legenda Romei s-a
aflat și poetul Virgilius, autorul Eneidei, epopeea care povesteste despre
începuturile istoriei romane, dar și istoricii Titus Livius și Plutarh.
Conform legendei, stramoșul romanilor a fost Eneas, care s-a salvat din Troia la
sfârsitul Războiului troian și s-a stabilit în Italia. Mai târziu, gemenii Romulus și
Remus, fii zeului războiului, Marte și ai prințesei Rhea Silva, urmașa lui Eneas,
au decis să întemeieze un oraș, Roma. Numele provine de la cel al lui Romulus.
Cercetările istorice au demonstrat că teritoriul Romei a fost ocupat încă de acum
3000 de ani. Pe colina Palatin, a fost întemeiată o așezare în secolul al VIII-lea
î. H. care a devenit orașul Roma.

colină – formă de relief mai joasă decât dealul;

Eneida – operă literară considerată epopeea istoriei romanilor, scrise de poetul
Virgiliu. Aceasta povestește faptele lui Eneas din Troia, strămoșul legendar al
poporului roman.
fondare – întemeiere;
Senat – principala instituție politică din statul roman. La început, în perioada
regală, a fost format din 100 de membri, având rolul de a-l sfătui pe rege. Cu
timpul, importanța Senatului a crescut, iar numărul de membri a ajuns la 300.