Roma Antică

Roma Antică a fost un oraş-stat a cărui istorie se întinde în perioada de timp

cuprinsă între 753 î.Hr. şi 476 d.Hr. Pe parcursul existenţei sale de douăsprezece
secole, civilizaţia romană a trecut de la monarhie la republică oligarhică şi, apoi,
la imperiu extins. Ea a dominat Europa de Vest şi întreaga arie în jurul Mării
Mediterane, prin cuceriri şi asimilare, însă, în final, a cedat în faţa invaziilor
barbarilor din secolul cinci, marcând, astfel, declinul Imperiului Roman şi
începutul Evului Mediu. Civilizaţia romană e, deseori, clasificată ca o parte
din Antichitatea Clasică, împreună cu Grecia Antică, o civilizaţie care a inspirat
mult cultura Romei Antice. Roma Antică a adus contribuţii importante în
organizarea politică şi administrativă, juridică, artă
militară, artă, literatură, arhitectură, limbile Europei (limbile romanice), iar istoria
sa continuă să aibă o influenţă puternică asupra lumii moderne.

Regatul Roman a fost guvernul monarhic al

oraşului Roma şi al teritoriilor sale de la
Fondarea Romei, fondarea sa în 753 î.Hr. de
către Romulus şi Remus, până la expulzarea
lui Lucius Tarquinius Superbus în 510 î.Hr. şi
formarea Republicii Romane. După legendă,
oraşul Roma a fost întemeiat în anul 753
î.Hr. de către Romulus şi Remus, care au
fost crescuţi de către o lupoaică. În legenda
romană, când grecii au dus Războiul
troian împotriva oraşului Troia, prinţul
troian Aeneas a navigat peste Marea
Mediterană către Italia şi a
fondat Lavinium. Fiul său, Iulus, a mers mai
departe, fondând oraşul Alba Longa. Din
familia regală a Albei Longa au venit cei doi
gemeni, Romulus şi Remus, care au purces
la fondarea Romei în 753 î.Hr .
PRIMUL RĂZBOI:
După obţinerea sprijinului Senatului, Traian a început pregătirile pentru
invazia Daciei. Ingeniozitatea romană a fost demonstrată de construcţia
unui pod de vase peste Dunăre, pentru a sprijini înaintarea legiunilor.
[necesită citare]
Ofensiva romană avea în avangardă două legiuni care
mărşăluiau spre inima Daciei, arzând oraşele şi satele din drum.
[necesită citare]
În 101, dacii au atacat cu putere armata romană, fiind
respinşi cu pierderi grele. În 102, Traian şi-a deplasat trupele în jos pe
Dunăre la Oescus. Acolo, armatele romane s-au pregătit pentru asaltul
final, învingând armata dacă în bătălia de la Tapae. După bătălie, au mai
avut loc câteva confruntări minore, iar apoi Decebal a capitulat. .

AL DOILEA RAZBOI:
Al Doilea Război Daco-Roman a fost lupta între 105 şi 106, după ce regele
dac Decebal a încălcat tratatul de pace încheiat cu împăratul roman Traian de
după Primul Război Daco-Roman. Traian a pornit războiul cu intenţia cuceririi
Sarmizegetusei
După înfrângerea din primul război cu Traian, Decebal a respectat o perioadă
înţelegerea cu Roma, dar la scurt timp după aceea a început să incite la răscoală
triburile învecinate şi să pustiască coloniile romane de dincolo de Dunăre. Traian,
cunoscut pentru caracterul său optimist şi întreprinzător, şi-a adunat încă o dată
forţele în 105 d.Hr. pentru un al doilea război împotriva Daciei.
Cel de-al doilea război a implicat mai multe lupte care au provocat pierderi
însemnate. Armata romană, aflată în faţa a numeroase triburi aliate cu Decebal,
nu a reuşit să obţină repede o victorie decisivă. Multe oraşe aflate de-a lungul
Dunării care au fost fortificate de către armata romană erau asediate de daci. În
fruntea armatei romane s-a aflat şi Traian în bătăliile din Dobrogea. Traian a
stabilit cartierul general al armatei romane in localitatea Drobeta.
Un asediu asupra capitalei Sarmizegetusa a avut loc la începutul verii anului 106.
Dacii au respins primul atac, însă romanii au distrus apeductele capitalei dace.
Oraşul a fost incendiat şi, în final, Roma a triumfat ocupând Dacia. Decebal a fugit,
dar a fost urmărit şi ajuns din urmă. Acesta a preferat să se sinucidă în loc să fie
capturat.