SOACRA CU TREI NURORI

DRAMATIZARE

Povestitorul: Era odată, o babă care avea trei feciori inalţi ca brazii şi cam slabi de minte.Tustrei

umblau în cărăuşie , câştigau mulţi bani dar nu se căsătoriseră.Atunci, baba a hotă-

rât să le găsescă la toţi câte o soţie.

Baba- Voi priveghea nurorile,le voi pune la lucru, le-oi struni şi nu le-oi lăsa nicăieri fără fă-

ră feciorii mei.

Povestitoru:Iacătă a venit vremea de însurătoare a fiului cel mare.Baba, găsi o noră după placul

ei, nu prea tânără însă vrednică şi supusă.Au făcut nunta şi apoi îi zice nurorii:

Baba: -Iacătă ce am gîndit eu noră,tu poţi lucra şi nopţile :vei pisa mălai,vai strunji penele ,

vei toarce şi când va veni bărbatul vei găti nişte costiţa afumată, doamne, ce bine vom

mănca!Dar să stii că eu dorm iepureşte, am un ochi la spate care vede şi noaptea şi

ziua tot prin casă! Ai înţeles?

Nora:-Da mămucă, dar ceva de mâncare ai?

mare

Babaş:- O cepă ,usturoi, o bucaă de maămăligă rece căci laptele, untul, ouăle trebuiesc duse la

târg să facem parale.

Povestitorul: Toată noaptea a lucrat nora , azi aşa mâine-aşa s-a dat pe brazdă şi baba era tare

mulţumită de alegerea sa.Nu trece mult timp si a început să caute nurori şi pentru

ceilalaţi baieţi şi a găsit. A făcut nunţi şi după cum îi era obiceiul le-a dat de lucru.

Nora mare:-Nu te codi cumnată că mămuca ne vede!

Nora mică:-Cum ne vede ? Eu văd că doarme. Ce treabă e asta? Noi lucrăm şi ea doarme?

Nora mijlocie:- Nu te uita că sforăieşte, are la ceafă un ochi care ne vede!

Nora mică:- La cefă? Vede tot?Dar noi ce mâncăm că mi-e foame?

Nora mare:- Ia, răbdări prăjite cumnată hăi!

Nora mijlocie:-Cepă, mămăligă, noi asta mâncăm!

Nora mică:-Ceapă cu mămăligă?Dar neam de neamul meu n-a mâncat aşa bucate!Dar slăni-

nă nu-i în pod,unt, ouă?

Nora mare:- Ba sunt de toate dar sunt ale mămucăi!

Nora mică:- Eu cred că ce-i al mămucăi e ş-al nostru fetelor hăi!Voi lucraţi că eu mă duc să

Pregătesc ceva. Acuş vă chem şi pe voi!

Nora mare:- Doamne, ce vorbă, vrei să ne aprindem paie în cap?

Nora mijlocie:-Vrei să ne zvârle baba în drum?

Nora mică:-Las că de va întreba voi să daţi vina pe mine! Vorbesc eu pentru toate!

Nora mare:-Apoi de, fă cum ştii, dar să ni ne bagi pe noi în belea!

Nora mică .-Hai fetelor tacă-vă gura, las că stiu eu ce fac!

Povestitorul:Nu trece mult timp şi un cuptor de plăcinte, pui la frigare, mămăliguţa cu smântâna

şi brânză erau gata. Iute le chemă şi pe celelalte şi se puseră la masă.

Nora mică:-Hai fetelor mâncaţi si pe Domnul lăudaţi că mă du să iau şi puţin vin.

Povestitorul:Nurorile au mâncat, au băut şi-au început să cânte:

Toate:- Soacră soacră poamă acră,

De te-I coace câ te-ai coace

Dulce tot nu te vei face,

De te-ai coace totă toamna

Eşti mai acră decăt coarna.

Baba:- Dar ce faceţi acolo?

Nora mică:- Dapoi mămucă stii, o venit tătuca şi mămuca pe la noi şi le-m făcut mâncare, mai

adineuri au plecat.

Baba:-Şi m-au văzut cuscrii cum dormeam?

Nora mică:- Dapoi cum să nu mămucă!

Baba.- Şi de ce nu m-aţi sculat?

Nora mică.-Apoi de mămucă, fetele aste au spus că ai un ochi la ceafă şi vezi tot , de aceea ma-

m gândit că eşti supărată pe ei .

Baba :- Ei lasă ticăloaselor, că vo-i învăta eu de- acum!

Povestitorul:Şi de atunci nurorile n-au avut zile bune.

Nora mică:-Cumntelor noi n-om avea zile bune dacă nu scăpam de babă !

Nora mare:-Şi ce să facem?

Nora mică .-Ia, dăm buzna ,şi ti o ieide păr şi o trăzneşti cu capul de peretele de la răsărit, ea cu

de cel de la apus iar eu oi şti cesă fac.

Nora mijlocie: Şi când or veni soţii?

Nora mică.-Să tăceţi că stiu eu ce să spun.

Povestitorul: Aşa au făcut nurorile şi n-a trecut mult timp şi au venit soţii.

Feciorul mare.:-Dar ce face mămuca?

Nora mică:-Mămuca nu prea face bine, o să ne lase.

Feciorul mijlociu:-Cum să ne lase?

Feciorul mic:-Hai să vedem!

Baba:-Mmmmmmmmmmmmm!

Nora mică:-Dar nu înţelegeţi ce vrea mămuca?

Toţi:- Nu!

Nora mică:-Ei, zice că fratele mare să casa de la răsărit, fratele mijlociu,pe cea de la apoi, iar noi
 S

să rămânem aici ca mezinii !

Feciorul mic-. Că bine zici nevastă!

Povestitorul : Baba muri şi nurorile o bociră de vuia satul şi totă lumea o ferici că avea cine s-o

plângă.