LP nr.

INVESTIGAREA RĂSPUNSULUI LA O AGRESIUNE – INFLAMAŢIA: MODIFICĂRI

SISTEMICE SI MODIFICARI LOCALE

Inflamaţia acută este o reacţie complexă de apărare nespecifică a

organismului, declanşată de pătrunderea unor agenţi patogeni în ţesuturile
sănătoase. În focarul inflamator au loc modificări: celulare, vasculare şi
metabolice cu caracter de apărare dar, în acelaşi timp şi cu caracter agresional.

Manifestări generale

Simptomatologia
Clinic bolnavul prezintă o stare de astenie, indispoziţie, curbatură, febră,
tahicardie, tahipnee etc.
Răspunsul biologic sistemic se caracterizează prin: accelerarrea V.S.H.
(viteza de sedimentare a hematiilor), pozitivarea reacţiei de floculare a
proteinelor plasmatice, sinteza “proteinelor de fază acută”, modificarea
aspectului electroforetic al serului şi a leucogramei.
Diagnosticul de reacţie inflamatorie se stabileşte folosind teste
nespecifice, ce definesc prezenţa fenomenului fără a preciza însă şi cauza, dar
care îi apreciază gravitatea şi permit evaluarea evoluţiei sale. Printre
investigaţiile cel mai larg folosite în inflamaţie se citează:
1. V.S.H. apreciază şi evoluţia acesteia, rămânând accelerată şi după
dispariţia semnelor clinice, dacă mai persistă reacţia inflamatorie. V.S.H. este un
test nespecific pentru inflamaţia simplă, ca fiind accelerată şi în afecţiuni
degenerative, neoplazii, boli de sistem, infarct miocardic.
Factorii care influenţează V.S.H.sunt eritrocitari şi plasmatici.
Factorii eritrocitari: anemia (scăderea numărului de hematii) accelerează viteza
de sedimentare, în timp ce policitemia scade V.S.H. sub valorile normale.
Factorii plasmatici (fracţiile proteice): prin proprietăţile fizico-chimice diferite
legate de constituţia lor moleculară, albuminele tind să protejeze stabilitatea
suspensiei eritrocitelor, în timp ce globulinele şi fibrinogenul au efect contrar,
accelerând sedimentarea hematiilor.
Tehnica. În seringa sterilă se aspiră o soluţie de anticoagulant cu care se
clăteşte toată seringa. Apoi se aspiră în seringă 0,4 ml citrat de sodiu 3,8%
soluţie sterilă. Se puncţionează o venă cu această seringă prevăzută cu un ac de
puncţie venoasă. Se aspiră sânge până la 2 ml după care prin câteva mişcări de
răsturnare, sângele se amestecă cu anticoagulantul. Conţinutul seringii este
trecut apoi într-o eprubetă curată. Se aspiră sângele în pipeta Westergreen pâna
la diviziunea 0, astfel încât coloana de sânge să fie continuă fără interpunerea
nici unei bule de aer, apoi se acoperă cu arătătorul partea de sus a pipetei pentru
a se opri coloana de sânge. Citirea se face după 1-2 ore. Rezultatul se dă în
milimetri plasmă.

Valori normale 1 oră 2 ore

Bărbat 1-10 mm 7-15 mm
Femeie 2-13 mm 12-17 mm
Copii mici şi sugari 9-12 mm

V.S.H. creşte fiziologic la femei în perioada catamenială (ciclu menstrual)

şi în ultimele luni de sarcină. Creşteri patologice se constată în TBC, R.A.A.,
septicemii, infecţii acute de organ, infarctul miocardic acut, în hemopatii
maligne (leucoze, mielom, boala Hodgkin) în neoplazii. Valori scăzute se găsesc
în hepatita epidemică, stări alergice şi afecţiuni ce evoluează cu poliglobulie
(B.P.O.C., C.P.Cr., maladii congenitale de cord).
2. Reacţii de floculare ale proteinelor plasmatice cu sărurile metalelor
grele sunt reacţii nespecifice, flocularea depinzând de mai mulţi factori. Ele se
practică tot mai puţin în prezent (vezi explorarea metabolismului proteic).
3. Proteinele de fază acută (APP) au fost definite ca fiind proteinele a
căror concentraţie plaasmatică se modifică în reacţiile inflamatorii. Acestea pot
fi clasificate în două categorii: pozitive(+) şi negative (-).
a) APP+ (a căror concentraţie creşte în inflamaţie):
- α1 Antichimotripsină (α1 Achy)
- Ceruloplasmina (Cp)
- Haptoglobina (Hp) n<0,006 g/l
- Proteina C-Reactivă (CRP)
- Fibrinogenul (Fib)
- Proteina Amiloidă (SAA)
- Complementul
b) APP- (a căror concentraţie scade în inflamaţie)
- Albumina (Alb)
- Prealbumina (Prealb)
- Retinol Binding Proteine (RBP)
- Transferina (Tf)
Dintre APP, frecvent şi facil se dozează: CRP, fibrinogenul şi
haptoglobina.
1.Proteina C reactivă (C.R.P.) are valoarea cuprinsă între 0,7 şi 2,3 mg/l
la individul sănătos. Există o tendinţă de creştere a C.R.P. în relaţie
directă cu vârsta, atingând o maximă normală (2,5 mg/l) când s-a depăşit
vârsta de 65 ani. C.R.P este o substanţă reactivă, sintetizată de ficat ca
răspuns la o inflamaţie.
 2.Fibrinogenemia (n=2-4 g/l), depăşeşte uneori (reumatism) valoarea de
6-7 g/l, ceea ce reflectă extinderea şi intensitatea procesului inflamator.
3.Haptoglobina, o alfa2 – globulină (n=0,3-1,8 g/l) creşte în inflamaţii de
2-3 ori.
4. Electroforeza proteinelor serice poate evidenţia o inflamaţie acută prin
creşterea alfa1, alfa2, sau β globulinelor.
5. Leucograma se modifică în sensul creşterii numărului de leucocite
(leucocitoză) cu creşterea procentului de granulocite neutrofile (neutrofilie).

Manifestări locale

Sunt reprezentate de: roşeaţă (rubor), căldură (calor), tumefiere (tumor),

durere (dolor), la care se adugă impotenţa funcţională a organului au regiunii
rrespective (functio laesa). Principalele modificări tisulare care au loc la nivelul
zonei inflamate, denumită “focar inflamator” sunt generate de modificări
vasculare, celulare şi metabolice.
1. Modificările vasculare din focarul inflamator sunt demonstrate prin
experienţa lui Cohnheim.
Iniţial, se observă o accelerare a circulaţiei sanguine, după care curentul
sanguin se încetineşte şi apar mişcări pendulare. În vasele mici şi în capilare, pe
măsura încetinirii circulaţiei anguine, se constată o deplasare continuă a
eritrocitelor spre centrul patului vascular şi o trecere a leucocitelor spre
endoteliu vascular. Imediat după marginarea leucocitelor începe şi migrarea lor
(leucodiapedeză). Odaată cu migrarea leucocitelor exudează şi lichidul din vase
în ţesuturi.
2. Modificările celulare din focarul inflamator: marginaţia, diapedeza şi
fagocitoza sunt evidenţiate prin experienţa lui Cohnheim (primele două) şi prin
evidenţierea procesului de fagocitoză (aseptică şi septică).
3. Modificările metabolice vor avea drept consecinţă generarea unor
substanţe biologic active (amine biogene, substanţe polipepetidice, compuşi
adenilici şi prostaglandine) care prin apariţia lor în diverse etape de evoluţie
exercită importante influenţe locale şi generale.
4. Examenul lichidelor din seroase
Reacţia Rivalta: este o reacţie biochimică calitativă ce completează
examenul citobacteriologic al lichidului dintr-una din seroase: pleură, peritoneu,
pericard, articulaţii.
Aceste lichide sunt claificate în:
a) lichide inflamatorii – exudate
b) lichide de origine mecanică – transsudate
 Reacţia Rivalta, pozitivă într-un lichid de ascită confirmă originea
inflamatorie a acesteia: TBC peritoneal, infecţie bacteriană, cancere
peritoneale.
Dimpotrivă o reacţie negativă orientează către originea mecanică iritativă
sau prin stază circulatorie a acesteia: insuficienţă cardiacă, ciroză,
hioproteinemie, stări de denutriţie, unele cancere de organ abdominal cu reacţie
iritativă de vecinătate.
Pe lângă reacţia Rivalta, în lichidele din seroase se mai pot practica şi alte
examene biochimice, cum ar fi:
- dozarea glucozei
- dozarea fibrinogenului
- dozarea acidului lactic, etc.