Curs 1

Categoriile sportului

a. Sportul de elită – este sportul practicat la nivelul maxim, al marilor competiţii internaţionale, de nivel
european, mondial, olimpic; sportivii fiind componenţi ai loturilor naţionale;
b. Sportul de performanţă – se adresează sportivilor cu perspective sau celor consacraţi. Se parcurg cele trei
etape: categoria copii, categoria juniorii şi categoria seniori. Sportivii de performanţă pot fi amatori şi
profesionişti. O categorie distinctă este cea formată din sportivii care practică sportul extrem.
Pentru a participa la activitatea sportivă, o persoană trebuie să înde-plinească anumite condiţii, care sunt
reglementate prin norme precise. De exemplu, sportivii de performanţă, pentru a participa la competiţiile locale,
naţionale sau internaţionale trebuie să fie legitimaţi la un club sportiv, ceea ce atestă calitatea acestora de persoane
care practică sistematic şi organizat sportul, participând în competiţii cu scopul de a obţine victoria, pentru
autodepăşire sau pentru a realiza o performanţă etc.
 Sportivii amatori sunt aceia care practică sportul respectiv în timpul liber şi nu au relaţii contractuale
cu cluburile sau asociaţiile sportive la care sunt legitimaţi;
 Sportivii profesionişti sunt aceia care, pentru practicarea sportului respectiv, încheie, în
condiţiile legii, cu cluburile sau asociaţiile sportive la care sunt legitimaţi, o convenţie de prestări servicii; au
contract individual de muncă, pe baza căruia obţin licenţa de sportiv profesionist.
c. Sportul pentru toţi (de loisir) este eşalonul cel mai cuprinzător, adresându-se tuturor categoriilor de
persoane. Practicarea sportului pentru toţi nu necesită niciun fel de acţiuni de selecţie a practicanţilor. Face parte din
modalităţile de petrecere a timpului liber, pentru reconfortare şi divertisment sau pentru întreţinere; se practică
indiferent de vârstă; practicarea sportului fiind un drept al fiecărei persoane. Se realizează independent sau într-un
cadru instituţionalizat.
Sportul pentru toţi s-a dezvoltat cu succes în Statele Unite ale Americii, începând cu anul 1956, când
Campania Americană pentru Menţinerea Condiţiei Fizice promovează activitatea sportivă în rândul populaţiei. Din
anul 1970, iniţiativa este preluată cu succes şi în Europa, de ţările nordice (Finlanda, Norvegia, Danemarca şi
Suedia), unde se organizează tot mai mult activităţi de educaţie fizică şi sport, cu un număr tot mai mare de
participanţi. Mişcarea Sportul pentru toţi se extinde cu succes şi în Japonia, Noua Zelandă, Canada, Spania, Franţa,
Anglia etc.
Asistăm la crearea unor organisme internaţionale în cadrul Consiliului Europei, UNESCO, CIO, CIEPSS,
care iniţiază şi organi-zează diferite manifestări sportive adresate publicului larg (Challange Day, Ziua Olimpică,
Ziua Mondială a mersului, Festivalul Mondial al Jocurilor şi Sporturilor Tradiţionale, Sport şi sănătate etc.).
În ţara noastră, Federaţia Română Sportul pentru Toţi este organizaţia naţională de specialitate, care
funcţionează ca instituţie publică, având personalitate juridică şi autonomie organizatorică, desfăşurându-şi activitatea
în baza programelor şi bugetelor proprii, stabilite în conformitate cu Strategia naţională de organizare şi dezvoltare a
sportului. Obiectivele principale ale acestei instituţii vizează:
- organizarea cât mai multor activităţi de educaţie fizică pentru sănătate şi recreere;
- crearea unei mentalităţi pozitive privind această activitate;
- asigurarea condiţiilor necesare practicării acestor activităţi (servicii diverse, bază materială, structuri,
specialişti ş.a.);
- extinderea activităţilor sportive pe baza unor programe locale bazate pe tradiţii, în funcţie de dorinţele
publicului;
- lărgirea numărului de participanţi, de la copii la vârstnici (femei şi bărbaţi, din mediul urban şi rural
etc.)
Sportul adaptat – cuprinde atât activităţile sportive necompe-tiţionale, cât şi pe cele competiţionale (Jocurile
Paraolimpice; Special Olympics). Acestea se desfăşoară în funcţie de diferitele tipuri de deficienţe fizice, psihice
sau motorii, după regulamente specifice şi în condiţii organizatorice şi materiale specifice.
Activităţile necompetiţionale, cunoscute şi ca sport-terapie, cuprind exerciţii fizice şi structuri specifice
din unele ramuri şi probe sportive, practicate individualizat, în vederea recuperării bio-psiho-motrice a
practicanţilor.
Dintre activităţile sportive competiţionale, mişcarea Special Olympics ocupă locul central. Astfel, în anul
1968, în SUA, Eunice Kennedy Shriver, sora fostului preşedinte J.F. Kennedy, punea bazele organizaţiei Special
Olympics, cu convingerea fermă că persoanele cu dizabilităţi intelectuale au capacitatea de a participa în cadrul
jocurilor sportive, aceste activităţi aducându-le beneficii notabile de natură fizică şi psihică. Astăzi, Special
Olympics reprezintă cel mai important program de antrenamente şi competiţii sportive destinat copiilor şi adulţilor
cu dizabilităţi, o provocare în înfruntarea limitelor fizice şi pshihice pentru mai mult de un milion de sportivi din
160 de ţări. Prin Special Olympics întreaga lume a conştientizat ce înseamnă redarea curajului, a demnităţii, a forţei
şi valorii acestor oameni.
Special Olympics a fost creat în România în anul 1991, de către un grup de americani voluntari, iar în prezent
cuprinde 4500 de sportivi, care sunt îndrumaţi de cca. 140 de antrenori şi 2000 de voluntari din toată ţara.
1
 Special Olympics înseamnă mult mai mult decât o competiţie sportivă. Aceşti sportivi cu retard mental
trăiesc împreună cu familia, antrenorii, voluntarii, donatorii, şansa victoriei asupra imposibilului.
Special Olympic are profunde implicaţii în viaţa persoanelor cu disabilităţi intelectuale, prin:
- îmbunătăţirea performanţelor fizice şi dezvoltarea aptitudinilor sportive;
- creşterea competenţei sociale şi a încrederii în sine;
- sporirea şanselor de a obţine un loc de muncă;
- o mai bună pregătire pentru o existenţă independentă;
- creşterea abilităţii de a lua decizii;
- consolidarea relaţiilor cu membrii familiei, prieteni etc.
Sporturile incluse în programul Special Olympics sunt de mai multe categorii: de vară – nataţie,
atletism, baschet, bowling, ciclism, călărie, fotbal; golf, gimnastică (artistică şi ritmică); haltere, patinaj pe
role, softbal, tenis de masă, tenis şi volei; cele de iarnă cuprind: schi alpin; schi fond; patinaj artistic; hochei şi
patinaj viteză, iar ca sporturi naţionale populare: badminton; bocce; yachting; snowshoeing (alergare în
„şoşoni”) şi handball. Din categoria sporturi demonstrative fac parte: ice-stock, judo; kaiac; pitch and putt;
rowing şi snowboard; alte sporturi: sportul aerobic; dansul şi netballul.