Tema 2.

Prezentarea caracteristicilor componentelor interne ale

sistemelor de calcul

Fişa 2.1. Descrierea tipurilor şi caracteristicilor carcaselor, surselor şi unităţilor

de răcire

Carcasa unui sistem de calcul oferă suportul necesar fixării componentelor interne ale
sistemului de calcul. Carcasele sunt confecţionate din plastic, oţel şi aluminiu într-o
gamă variată de stiluri şi culori.

Dimensiunea şi arhitectura carcasei poartă denumirea de factor de formă.În funcţie de

dimensiunea şi arhitectura carcasei acestea se clasifică în carcase de tip:

 Desktop;
 Tower;
 Minitower;
 Middle tower.
Rolul carcaselor este acela de a proteja, susţine şi a păstra o temperatură adecvată a
componentelor interne.

Sunt mai mulţi factori care trebuie luaţi în considerare când se alege o carcasă:

 Dimensiunea plăcii de bază

 Numărul de locuri pentru unităţi de stocare interne sau externe

 Spaţiul disponibil

Pe lângă protecţie faţă de factorii de mediu, carcasele previn deteriorarea

componentelor din cauza electricităţii statice. Componentele interne ale calculatorului
sunt împământate prin ataşarea acestora la carcasă.

Carcasele de tip desktop reprezintă tipul clasic de carcasă. În acest caz

monitorul v-a fi aşezat, în general, pe carcasa unităţii centrale care se află pe birou.

Figura 2.1. 1 Carcase de tip desktop

Carcasele de tip desktop se caracterizează prin înălţime mică. Dimensiunile acestor
carcase se încadrează în jurul valorilor (lungime x înălţime x lăţime)
415mmx114mmx355mm. Acest tip de carcasă poate fi dotat cu 4 ventilatoare de răcire,
în funcţie de numărul de componente interne şi mediul de lucru în care funcţionează
sistemul de calcul, după cum urmează: 1 ventilator faţă având dimensiune de 80mm, 1
ventilator spate având dimensiunea de 80 mm şi 2 ventilatoare laterale de 60 mm.
Greutatea acestor carcase, în funcţie de materialul din care sunt confecţionate, variază
între 3,30 kg - 5,50 kg. Datorită arhitecturii sale carcasele de tip desktop permit
conectarea unui număr mai mic de unităţi optice şi hard disk-uri.

Carcasele din clasa tower se caracterizează prin faptul ca sunt mai înguste, dar
mai înalte decât carcasele de tip desktop.

Dimensiunile carcaselor de tip mini tower se încadrează în jurul valorilor (înălţime x

lăţime x adâncime) 420mmx200mx420mm. Greutatea acestor tipuri de carcasă poate
ajunge în funcţie de materialul folosit la 9,5 kg. Numărul de unităţi optice şi hard disk-uri
este mai mare decât în cazul carcaselor de tip desktop, iar unităţile de răcire care pot fi
ataşate sunt : 1 ventilator de 120 mm pe partea laterală sau de sus a carcasei şi un
ventilator de 80 mm în partea din spate a acesteia.

Figura 2.1. 2 Carcase de tip tower

Carcasele de tip middle tower sunt carcasele din clasa de mijloc. Dimensiunile
acestora pot ajunge până la (înălţime x lăţime x adâncime) 431mmx205mmx470mm.
Greutatea lor variază, în funcţie de materialul din care sunt realizate, fiind de
aproximativ 11,5 kg. Numărul de unităţi de răcire este deasemena important deoarece
numărul componentelor care pot fi montate creşte în comparaţie cu tipurile de carcase
mini tower, iar acestea pot fi: 1 ventilator de 120 mm în spatele carcasei şi unul sau
două ventilatoare pe partea laterală a carcasei de 92 mm.

Carcasele de tip tower sunt carcasele de dimensiuni mari iar aceste dimensiuni sunt de
aproximativ (înălţime x lăţime x adâncime) 488mmx262mmx536mm. Greutatea acestor
tipuri de carcase poate ajunge până la 13,70 kg. Carcasele de tip tower sunt carcasele
care permit montarea celor mai multe unităţi optice şi hard disk-uri. Deoarece aceste
tipuri de carcase pot permite montarea a 7 hard disk-uri, unităţile de răcire care pot fi
ataşate sunt: 1 ventilator de 120 mm în partea de sus sau în spatele carcasei şi 2
ventilatoare în partea laterală pentru răcirea HDD-urilor de 92 mm.
 (a) (b)

Figura 2.1. 3 Aranjarea componentelor in carcasa de tip: (a) desktop, (b) tower

În funcţie de producători toate, tipurile de carcasă pot avea conectori (ieşiri) porturi USB
şi audio montate pe partea frontală a carcasei.

Calculatoarele PC au nevoie de o alimentare neîntreruptă cu curent continuu, la

tensiuni joase, controlată riguros şi de diferite valori. Calculatoarele portabile sunt
alimentate prin baterii iar cele de tip desktop prin surse de alimentare perfecţionate.
Sursa de alimentare este dispozitivul intermediar ce transformă curentul alternativ în
curent continuu. Principalul scop este de stabilizarea tensiunii la o valoare cât mai
apropiată de valoarea ideală utilizată de sistemul de calcul.

Uzual, la sistemele de calcul se utilizează 2 tipuri de surse de alimentare:

- surse de alimentare liniare, semnalul electric brut preluat de pe linia principală de

alimentare cu energie este transmis iniţial printr-un transformator care reduce tensiunea
la o valoare puţin mai mare decât cea necesară în PC. Apoi tensiunea trece prin unul
sau mai multe redresoare, de obicei diode semiconductoare, ce convertesc curentul
alternativ în curent continuu, care este transmis prin regulatorul de tensiune liniar.

- sursele de alimentare în comutaţie, sunt mai eficiente şi mai ieftine, operează prin
transformarea semnalului de intrare de 50 Hz într-un tren de impulsuri la 20000 Hz,
peste limita superioară a auzului uman. După creşterea frecvenţei semnalului,
regulatorul de comutaţie egalizează semnalul prin modulare în lăţime a impulsurilor,
apoi impulsurile ajung la un transformator care reduce tensiunea la nivelul cerut şi prin
redresare şi filtrare o transformă în curent continuu.

Sursa - power supply unit (PSU) asigură fiecărei

componente din PC cantitatea exactă de curent de care are
nevoie pentru a funcţiona.
Figura 2.1. 4 Sursă
 Sursele conţin componente periculoase la atingere, de aceea ar trebui desfăcute
doar de persoane calificate în acest domeniu.

Sursele obişnuite din calculatoare transformă curentul altfernativ de 110V sau 230V în
diverse măsuri de curent continuu, de regulă 3,3V, 5V şi 12V, necesare componentelor
din PC.

Există trei tipuri de surse:

 ATX Power Supply

 BTX Power Supply

 STX. Power Suply

Voltajul produs de sursele de alimentare este:

 +3.3 Volts DC

 +5 Volts DC

 -5 Volts DC

 +5 Volts DC Standby

 +12 Volts DC

 -12 Volts DC

Conectori:

Berg – 4 pini

Folosit pentru a alimenta dispozitive mai mici, cum ar fi floppy disk.

Molex 4 pini

Folosit la alimentarea diverselor componente printre care unităţile de

hardisk şi cele optice.

ATX 20 pini

E folosit pentru alimentarea plăcii de bază ATX. Spre deosebire de

aceasta, ATX2 are în plus încă 4 pini.
 P4 12V 4 pini

Folosită pentru alimentarea plăcilor cu processor P4, la ATX2 este

integrată în conectorul cu 20 de pini.

AUX 6 pini

Asigură 5V şi 2 căi de 3,3V, prezentă în special la servere, prezentă

în ATX şi ATX2.

SATA pentru conectarea noilor modele de harduri Serial ATA.

Figura 2.1. 5 – Descrierea oinilor conectori

Descrierea pinilor conectorilor:

Figura 2.1.5. a
Conector ATX
20 pini
Figura 2.1.5. b
Conector
Floppy 4 pini
Figura 2.1.5. c
Conector
periferice 4 pini
Figura 2.1.5. d
Conector ATX
4 pini
Figura 2.1.5. e
Conector AUX
6 pini
În continuare vom analiza toţi parametrii care caracterizează o sursă de alimentare a
unui PC:

Puterea de consum: se referă la puterea exprimată în Waţi a sursei, mai pe înţeles

la numărul de componente din PC pe care această sursă le va putea alimenta. Dacă
este vorba despre un calculator care nu are decât un hardisk, o unitate de cd şi o
unitate de dischetă, e suficientă o sursă de putere mică, să spunem 300W. Dar dacă
este vorba de plăci video cu alimentare separată, număr mare de discuri fixe şi alte
dispozitive care toate necesită curent pentru a funcţiona, vom alege o sursă
corespunzătoare, de până la 800 Waţi.

Greutatea: este în jurul a 0.5Kg

Dimensiuni: aproximativ toate se apropie de valorile: 150x150x90 mm

Ventilaţie: Se referă la numărul de ventilatoare folosite pentru răcire. Acesta variază

între 0 şi 3.

Zgomot: un parametru care face diferenţa între două firme producătoare, tot mai
important pe măsură ce stresul în activităţile intelectuale este în creştere. Este un
număr exprimat în decibeli Db care variază între 0 şi 50. Un nivel de 20 Db este
considerat acceptabil. Aş vrea să reţineţi aici că nu sursa de alimentare este singurul
factor de zgomot în calculator, în general toate piesele în mişcare sunt participante la
acest aspect. Aşadar fiţi atenţi la ventilatoarele de pe procesor, placa video, hardisk
sau carcasă, la zgomotele produse de unităţile hardisk şi, nu în ultimul rând, la felul
în care se face aerisirea carcasei, deci la ergonomia acesteia, ştiut fiind faptul că o
aerisire inoportună duce la supraturarea ventilatoarelor, care implicit creează un
zgomot mai mare.

Materialul: metalul din care e construită carcasa sursei, aparent neimportant,

contează totuşi în absorbtia vibraţiilor, în conductibilitatea curentului şi greutate.
Acesta variază între aliaje ieftine, oţel şi aluminiu, considerat cel mai potrivit în
această privinţă.

Protecţie: E o consecinţă nescrisă a seriozităţii firmei producătoare. La început

aceasta însemna o siguranţă fuzibilă, care putea fi înlocuită în caz de suprasolicitare.
În momentul de faţă sunt soluţii mult mai sofisticate, care nu mai implică utilizatorul.
Voi aminti doar contactul lamelar (două lamele care se depărtează împiedicând
curentul să mai treacă în cazul unei suprasolicitări de sarcină) şi prevenţia activă,
adică ventilarea după închiderea calculatorului în situaţia în care acesta va fi reaprins
în scurt timp.

Există patru mărimi de baza în electricitate:

 Voltaj(V)

 Intensitatea curentului(I)

 Putere(P)

 Rezistenţa(R)

Voltajul, intensitatea curentului, puterea şi rezistenţa sunt termeni electronici pe care

un tehnician trebuie să îi cunoască:

Voltajul se măsoară în volţi (V). Sursa de alimentare a unui calculator produce de

obicei mai multe voltaje diferite. Voltajul (tensiunea) este o mărime care măsoară
forţa necesară pentru a împinge electronii printr-un circuit. Majoritatea surselor se
alimentează la 230 V, 50 Hz şi furnizează 200-230 W. În afară de tensiunile şi
curenţii necesari calculatorului, sursele de alimentare emit semnalul Power-Good, cu
scopul de a transmite calculatorului că starea semnalului este bună şi acesta poate
opera normal. Dacă acest semnal lipseşte, calculatorul se opreşte automat.

Curentul este mărimea fizică prin care se măsoara cantitatea de electroni care trece
printr-un circuit.

Intensitatea curentului se măsoară în amperi (A). Sursele de tensiune ale unui

calculator produc diferite amperaje corespunzatoare fiecărui voltaj.

Puterea este mărimea care măsoară tensiunea necesară, numită voltaj, înmulţită cu
intensitatea curentului care circulă prin acel circuit. Unitatea de măsură pentru putere
este watt-ul (W). Sursele de tensiune sunt clasificate în funcţie de puterea disipată.

Rezistenţa este măsura prin care un circuit se opune trecerii curentului. Rezistenţa
se măsoară în ohmi. O rezistenţă mai mică permite trecerea unui curent mai mare,
deci mai multă putere. O siguranţă bună are o rezistenţă mică şi măsoară
aproximativ 0 ohmi.

Există o ecuaţie de bază, Legea lui Ohm, care prezintă relaţia acestor mărimi.
Această ecuaţie indică faptul că voltajul este egal cu produsul dintre curent şi
rezistenţă:

V = IR

Într-un sistem electric, puterea (P) este egală cu produsul dintre voltaj şi curent.

P = VI

Într-un circuit electric, o creştere a curentului sau a voltajului rezultă într-o creştere de
putere.
De exemplu, imaginaţi-vă un circuit simplu care are un bec de 9 V conectat la o
baterie de 9 V. Puterea disipată de bec este de 100 W. Folosind ecuaţia de mai sus,
putem calcula valoarea curentului necesar pentru a obţine 100 W prin becul
alimentat la 9 V.

Pentru rezolvarea acestei ecuaţii avem următoarele informaţii:

 P = 100 W

 V=9V

 I = 100 W/9 V = 11.11 A

Ce se întamplă îin cazul în care folosim o baterie de 12 V şi un bec de 12 V pentru a

obţine o putere de 100 W?

100 W/12 V = 8.33 A

Sistemul produce aceeaşi putere, dar foloseşte mai putin curent.

Calculatoarele folosesc de obicei surse de alimentare din intervalul 200 W - 500

W. Totuşi, unele calculatoare au nevoie de putere cuprinsă între 500 W şi 800 W.
Informaţii despre puterea componentelor pot fi obţinute din documentaţia
producătorului. Când alegeţi o sursă de alimentare, asiguraţi-vă că acea sursă
produce suficientă energie pentru a alimenta componentele instalate.

Nu deschideti sursa de alimentare. Capacitaţile din interiorul sursei de

alimentare, prezentată în figură, pot rămâne încărcate pentru o perioadă lungă de
timp.
 Figura 2.1. 6 Părţi componente ale unei surse de alimentare

Orice componentă electronică care este parcursă de curent electric generează

căldură. Componentele unui calculator funcţionează mai bine într-un mediu răcoros.
În cazul în care căldura nu este evacuată, este posibil ca sistemul să funcţioneze mai
încet. Dacă se acumulează prea multă căldură, componentele calculatorului pot fi
deteriorate.

Realizând o creştere a circulaţiei aerului în interiorul carcasei unui calculator se

permite o evacuare mai eficientă a căldurii. Un ventilator de carcasa este instalat pe
carcasa calculatorului pentru a face procesul de răcire mai eficient.

În plus faţă de ventilatoarele de carcasă, radiatorul de pe procesor înlătură căldura

de pe nucleul acestuia. Un ventilator aflat deasupra radiatorului, prezentat în figura
de mai jos, evacuează căldura de pe procesor.
 Figura 2.1. 7 Ventilatoare de processor

După cum se observă şi din imaginile de mai sus ventilatoarele pentru procesor au
diferite forme şi sisteme de prindere în funcţie de socket-ul plăcii de bază.

Ca şi procesorul, plăcile video produc o cantitate mare de căldură. Există ventilatoare

dedicate pentru răcirea unităţii de procesare grafică, precum cele prezentate în figura
următoare.

Figura 2.1. 8 Ventilator pentru placa video

Calculatoarele care au unităţi centrale de procesare sau unităţi de procesare

grafică foarte rapide pot folosi sisteme de răciră cu apă. O placă de metal este
aşezată deasupra procesorului şi apa este pompată pe deasupra acesteia pentru a
colecta căldura produsă de unitatea centrală de procesare. Apa este pompată către
un radiator pentru a fi răcită cu ajutorul aerului şi apoi este recirculată.

O altă componentă a sistemelor de calcul care generează căldură este hard disk-ul.
Acestuia i se poate ataşa sistemul de răcire prezentat în figura următoare.
 Figura 2.1. 9 Ventilatoare de hard-disk

Alături de componentele enumerate mai sus care generează căldură se află şi

sursele de alimentare. În funcţie de puterea sursei de alimentare ventilatoarele
surselor pot fi plasate fie pe partea din spate care are o suprafaţă mai mică pentru
sursele de putere mică, fie în partea de sus pe suprafaţa mare a sursei de
alimentrare.

În funcţie de rolul lor unităţile de răcire se clasifică în:

 Cooler processor

 Cooler sursă alimentare

 Cooler carcasă

 Cooler hard disk

 Cooler placă video

Toate unităţile de răcire se caracterizează prin dimensiune, conectori, zgomot şi

viteză.

Tip Dimensiune Conector Zgomot Viteză

80x80x25 3 19 2300

Processor 90x90x35 3 19 2000

120x105x148 3 21 2500

80x80x25 3 19 2000
Carcasă
90x90x25 4 34 3000
 Tip Dimensiune Conector Zgomot Viteză
80 mm 3 15 2500
Sursă de
alimentare
120mm 3 21 3000

HDD 130x100x17 3 29 4800

Placă video 218,5x100x32 4 15 1500

Datele din tabel sunt orientative şi cel mai des întâlnite. Datorită faptului că există
o foarte mare varietate de unităţi de răcire şi producători datele diferă între modele
identice, dar fabricate de producători diferiţi.