FORMULA LEUCOCITARA

Globulele albe(leucocitele) dupa forma, marime si nucleul lor precum si dupa culoarea
caracteristica care se obtine cu un colorant special se impart in 5 categorii: neutofile, bazofile,
eozinofile, monocite si limfocite.
Valori normale:
- neutrofile - in procente 60-70%
- bazofile - in procente 0-l%
- eozinofile - in procente 1-4%
- monocite - in procente 4-8%
- limfocite – in procente 25-30%

1. NEUTROFILE: cresc in majoritatea bolilor infectioase de obicei paralel cu cresterea numarului

de limfocite. Un numar foarte mare de neutofile se intalneste in leucemia mieloida.Scaderea
neutrofilelor se observa:
- in unele boli virale(gripa, hepatita, rubeola) sau bacteriene(febra tifoida, tuberculoza, bruceloza)
- in unele boli autoimune: leucemia limfatica cronica, lupus eritematos, ciroza, marirea splinei
- dupa medicamente:anticonvulsive, fenilbutazona, sulfamide
- la copii exisa in mod normal o neutropenie ca urmare a proportiei mai mari de limfocite

2. BAZOFILELE: nu au importanta deosebita

3. EOZINOFILELE: cresterea numarului acestora se inregistreaza in numeroase afectiuni astfel:

- in parazitozele intestinale, in parazitozele sanguine si tisulare, in parazitozele
tropicale(eozinofilia tropicala)
- in stari alergice: astm bronsic, rinita alergica, urticarie
- in alte boli: anemie, tumori maligne digestive, boli infectioase-scarlatina
- alergii medicamentose: dupa penicilina, sulfamide. Scaderea numarului de eozinofile nu are mare
importanta. Se intalneste in boala Cushing, sarcina toxica, stres, traumtisme, stari de soc.

4. MONOCITELE: se considera monocitoza cresterea numarului de monocite sanguine, aceasta

situatie se intalneste in:
- infectii bacteriene: febra tifoida si alte salmoneloze, in tuberculoza, bruceloza, sifilis
- boli de sange si tumorale: leucemie monocitara, mielom multiplu, cancer de stomac si de san
- alte afectiuni: poliartitra reumatoida, rubeola, sarcoidoza

5. LIMFOCITE: reprezinta 40-60% din leucocitele corpiilor. Dar ele se gasesc crescute in stari
patologice astfel:
- in infectiile virale:hepatita acuta,limfocitoza infectiosa, oreion, pojar, varicela
- in infeciile microbiene: bruceloza, tuberculoza, sifilis congenital
- in boli de sange: leucemia limfocitara, boli ale ganglionilor
- infectii endocrine: boala Addison
- alte stari: insuficienta renala, unele bolii alergice, dupa scoatera splinei

LIMFOPENIA:(scadera) limfocitelor sub 1500/mm se intalneste in tuberculoza activa, pneumonie,

insuficienta cardica, tumori maligne(digestive, pulmonare) in unele boli alergice, boli infectiose
acute si boli genetice in diabet, uremie, SIDA, stres, si alte medicamente.
Granulocite: neutrofile, bazofile, eozinofile
Non-granulocite: monocite, limfocite
 Eozinofilele reprezinta unul dintre cele 5 tipuri de leucocite, ce joaca un rol extrem de
important in sistemul imunitar: combat infectiile cu paraziti si se activeaza la aparitia reactiior
alergice sau a astmului. Asadar, atunci cand exista o inflamatie sau o infectie in organism, numarul
eozinofilelor creste si apare eozinofilia.
Eozinofilia apare, de obicei, atunci cand organismul are nevoie de un numar mare de
eozinofile pentru a lupta cu o infectie dintr-o anumita zona a corpului sau cand maduva produce
prea multe astfel de celule.

SINDROM HIPEREOZINOFILIC

Celulele eozinofile în exces ajung în diverse țesuturi afectând în cele din urmă organele
interne și mai ales plămânii, inima, sistemul nervos, dar și pielea și sângele.
În sindromul hipereozinofilic idiopatic, etiologia nu este cunoscută (numărul eozinofilelor
este >1500/μl microlitru sange, mai mult de 6 luni).
În caz de leucopenie, procentul de eozinofile crescut poate să nu reflecte o eozinofilie reală.
Trăsăturile clinice caracteristice cuprind insuficienţa cardiacă congestivă, fibroza
endocardică, trombembolism venos şi arterial, tulburări neuropsihice, anemie, trombocitopenie.
Aceste manifestări clinice sunt atribuite infiltrării ţesuturilor cu eozinofile şi efectelor toxice directe
ale produşilor din granulaţiile eozinofilelor. Totuşi, diagnosticul de sindrom hipereozinofilic este
adesea compatibil cu supravieţuirea îndelungată fără manifestări clinice.
Urmărirea pe termen lung a pacienţilor cu sindrom hipereozinofilic a demonstrat că
eozinofilia poate să persite mulţi ani înaintea apariţiei simptomelor cardiace.
Nu există teste de diagnostic specifice pentru sindromul hipereozinofilic.
Granulocitele eozinofile au fost observate în sângele uman în 1879, de către Paul Ehrlich.
Eozinofilul este o celulă cu diametrul între 10-12 μ, cu nucleul frecvent bilobat, cu
citoplasma ce conţine granulaţii specifice, colorate cu eozină în roşu-portocaliu. Proporţia
eozinofilelor este de 1% faţă de totalul eozinofilelor de la nivelul ţesuturilor.
Durata de viaţă a eozinofilelor este între 8-18 ore. Creşterea numărului de eozinofile a fost
raportată în numeroase manifestări clinice. Eozinofilele sunt celule efectoare diferenţiate ale
sistemului imun. Măduva osoasă prezintă un pool de eozinofile, care poate fi mobilizat când este
necesar.
Un număr crescut de eozinofile în sângele periferic este adesea asociat cu o varietate de
tulburări ca: hipersensibilitate (boli atopice), reacţii la medicamente, infestaţii cu paraziţi, tumori
maligne, autoimunitate şi boli infecţioase. Uneori nu există nicio cauză pentru eozinofilie.
Atopia= manifestare de hipersensibilitate alergica, pe fondul unei predispozitii ereditare.
Unii pacienţi cu eozinofilie severă prezintă tulburări sistemice, caracterizate prin infiltraţia
difuză a organelor cu eozinofile, asociate cu hepatosplenomegalie, manifestări hematologice,
cardiovasculare, pulmonare, neurologice, dermatologice. Reacţiile adverse la medicamente pot să
provoace eozinofilie. Pacienţii cu SIDA, care dezvoltă insuficienţă adenosuprarenală datorită
citomegalovirusului şi altor infecţii, pot să prezinte eozinofilie.
Plămânul este afectat de o varietate de sindroame hipereozinofilice: sindromul Loeffler,
pneumonia eozinofilică cronică, eozinofilia pulmonară tropicală, sindromul Churg-Strauss
(vasculită eozinofilică, frecvent asociată cu neuropatie), sindromul eozinofilie-mialgie, aspergiloza
bronhopulmonară, granulomul eozinofilic.

Sindromul hipereozinofilic idiopatic nu este o entitate, ci mai degrabă este o constelaţie de

tulburări leucoproliferative caracterizate de supraproducţia susţinută de eozinofile.
Există trei criterii de diagnostic pentru acest sindrom:
-eozinofilia 1500/μl ce persistă mai mult de 6 luni
- lipsa unei etiologii a eozinofiliei (parazitară, alergică, etc.)
-semne şi simptome de interesare de organ.
Nu toţi pacienţii cu eozinofilie prelungită prezintă afectarea de organ.
 LEUCEMIA

In majoritatea cazurilor de leucemie exista prea multe celule albe modificate. Aceste celule
le inlocuiesc pe cele normale in maduva osoasa si se aduna la nivelul nodurilor limfatice, la nivelul
splinei si a ficatului. Acest lucru duce la ingreunarea luptei organismului cu diferitele infectii.
Leucemia este un cancer al celulelor sangelui. Celulele din sange sunt produse in maduva
osoasa, care este un tesut prezent in majoritatea oaselor.
In leucemie, maduva osoasa incepe sa produca prea multe leucocite (celulele albe) si uneori
acestea nu-si mai indeplinesc functiile. Aceste celule se inmultesc in continuu, cand ar fi normal sa
se opreasca din acest proces. Ele pot avea o diviziune celulara mult mai rapida decat celelalte
celule.
In timp, aceste celule anormale ajung sa inlocuiasca celulele normale - leucocitele, hematiile
si trombocitele. Leucocitele au rolul de a ajuta organismul sa lupte cu infectiile. Hematiile au rolul
de a asigura o buna oxigenare la nivel celular, necesara pentru o buna functionare a organismului,
iar trombocitele ajuta in oprirea sangerarilor.
In momentul cand aceste celule leucemice le inlocuiesc pe cele normale, sangele nu-si mai
poate indeplini functiile. Ca urmare se pot produce sangerari si echimoze (vanatai) cu usurinta,
poate exista o stare de oboseala continua sau persoanele in cauza se pot imbolnavi frecvent.

Pneumonia eozinofilica cronica: http://www.romedic.ro/eozinofilia-pulmonara

SINDROMUL CHURG STRAUSS

http://www.romedic.ro/sindromul-churg-strauss
http://www.exploremedicinetv.ro/boli/boli-imunologice/sindromul-churg-strauss.html

Sindromul Churg-Strauss, cunoscut si sub numele de granulomatoza alergica sau vasculita

alergica, este una dintre multiplele forme de vasculita, afectiune caracterizata prin inflamatia
vaselor de sange de la nivelul plamanilor, al pielii, nervilor sau abdomenului.
Dintre toate tipurile vasculitei, sindromul Churg-Strauss apare la pacientii care sufera de
astm sau diverse forme de alergii. Vasele sanguine afectate de sindromul Churg-Strauss sunt
arterele mici si venele.
Inflamatiile produse de granulomatoza alergica restrictioneaza circulatia sangelui catre
organele vitale si catre tesuturi, cateodata afectandu-le permanent.
Sindromul Churg-Strauss este o afectiune cu manifestari variabile. Unii pacienti au doar
simptome usoare, pe cand altii experimenteaza complicatii severe, care le pun viata in pericol.
Exista trei etape sau faze ale bolii, fiecare cu propriile simptome, insa nu toate persoanele le
traverseaza in ordine.
- stadiul alergic. Este de regula prima faza a sindromului Churg-Strauss si este marcata de o
serie de reactii alergice, precum simptomele astmatice, rinita alergica, sinuzita (dureri sinusale si
inflamatii locale), urmata de dezvoltarea polipilor nazali.
- etapa eozinofilica. Eozinofilele sunt un tip de celule albe care ajuta sistemul imunitar sa
lupte cu anumite infectii. In mod normal, ele reprezinta un procent foarte mic al tuturor celulelor
albe, insa in cazul sindromului Churg-Strauss, numarul lor creste in mod periculos. Fenomenul este
precedat de o serie de simptome in partea corpului ce este afectata, de regula la nivel pulmonar si
digestiv febra, pierdere in greutate, oboseala, transpiratii nocturne, tuse, durere abdominala si
sangerare gastrointestinala. Acest stadiu al bolii poate sa dureze luni sau ani intregi, simptomele
recidivand periodic.
- etapa vasculitica. Semnul distinctiv al acestui stadiu este inflamatia severa a vaselor de
sange, care produce ingustarea arterelor mici si a venelor, deci restrictionarea circulatiei sanguine
catre piele, inima, sistemul nervos periferic, muschi, oase sau tract digestiv. In unele cazuri, pot fi
afectati si rinichii. Aceasta etapa este marcata de o stare profunda de rau, scadere neintentionata in
greutate, umflarea ganglionilor limfatici si oboseala cronica.
In functie de organele afectate, mai pot sa apara simptome precum eruptii cutanate, dureri si
umflaturi articulare, neuropatie periferica, diaree, greata, varsaturi, dispnee, tuse sangvinolenta,
dureri toracice, aritmii, hematurie (sange in urina).

SINDROMUL LOFFLER

http://www.romedic.ro/sindromul-loffler-eozinofilia-pulmonara-simpla
https://www.divahair.ro/sanatate/cardiologie/endocardita_loffler_-
_simptome,_diagnostic_si_tratament

ASPERGILOZA BRONHO-PULMONARA

http://www.romedic.ro/aspergiloza
http://www.sanatateatv.ro/articole-medicale/alergologie-imunologie/aspergiloza-
bronhopulmonara-alergica/
http://www.sfatulmedicului.ro/Bolile-aparatului-respirator/aspergiloza-pulmonara_5162