Ingineria reactiilor si reactoare chimice II

_________________________________________________________________________

CURS 3
Cuprins:
Modele combinate de circulatie a fluidului. Modelul zona D si zona R
legate in serie. Modelul Cholette-Cloutier. Microamestecarea fluidelor.
Segregarea.
Regimul termic de operare a reactorului chimic.

Modele combinate

Circulaţia fluidului prin unele reactoare reale prevăzute cu diferite

sisteme de amestecare sau cu amenajări interioare deosebite, nu este
modelată cu destulă precizie de modelele prezentate anterior. In literatură
sunt prezentate şi modele mai complexe care conţin un număr mai mare de
parametri şi care sunt capabile să modeleze cu mai mare precizie circulaţia
fluidului prin reactoare. Din această categorie fac parte şi modelele zonă D
şi zonă R legte în serie şi modelul Cholette Cloutier.

Modelul zonă D şi zonă R legate în serie

Acest model presupune reactorul reprezentat de două zone de tip D şi

R care sunt legate între ele în serie. Indiferent de ordinea celor două zone,
funcţiile de distribuţie sunt identice. Prezentarea grafică a reactorului
reprezentat de cele două zone ideale conectate în serie şi variaţia celor două
funcţii de distribuţie este cea din figura I.9.
Se ştie că zona de tip D introduce o întârziere în transmiterea
semnalului. Din această cauză, atunci când conectarea se face în ordinea D –
R, se spune că circulaţia fluidului este cu amestecare târzie, iar când
conectarea este în ordinea R -D, se spune că circulaţia este cu amestecare
timpurie. Expresia funcţiei F() corespunzătoare primului caz este
următoarea:
 V  VD 
F ( )  1  exp V   
 R  V  (I.61)
în care V reprezintă volumul reactorului; VD - volumul zonei D;

VR - volumul zonei R.
Expresia funcţiei E() corespunzătoare cazului în care conectarea se face în
ordinea R-D este următoarea:
V  V  VD 
E()  exp   
VR  VR  V  (I.62)

1
Ingineria reactiilor si reactoare chimice II
_________________________________________________________________________

Parametrul acestui model este  care defineşte modul de distribuire al

volumului reactorului între cele două zone ale modelului:
V  V ; V D  1 V (I.63)
R

VD

VR

VD

1-F(θ)

1 θ

E(θ)

V/VR

VD/V 1 θ

Fig.I.9. Modelul zonă D şi zonă R legate în serie

2
Ingineria reactiilor si reactoare chimice II
_________________________________________________________________________

Modelul Cholette-Cloutier

Modelul Cholette-Cloutier redă cu o bună aproximaţie circulaţia

fluidului în reactoare reale prevăzute cu amestecător. In aceste reactoare
reale pot apare mai multe anomalii faţă de reactoarele ideale cu amestecare
perfectă. Se poate ca o parte din fluidul ce intră în reactor să scurtcircuiteze
reactorul, adică să părăsească reactorul fără să participe la circulaţia
fluidului din interiorul reactorului. Astfel de situaţii sunt favorizate de
amplasarea ştuţurilor de intrare şi evacuare a fluidului din reactor în poziţii
diametral opuse, la aceeaşi înălţime. De asemenea se poate forma o zonă
stagnantă în partea inferioară a reactorului, favorizată de cazul în care
distanţa dintre amestecător şi fundul reactorului este realtiv mare. Fluidul
din această zonă nu participă la circulaţia fluidului din reactor. Schema unui
astfel de reactor cu anomaliile menţionate este prezentată în figura I.10.

DVD
co
DV
DVo DVR VR c(t)
co VS

Fig.I.10. Schema reactorului real prevăzut cu amestecare în accepţia

modelului Cholette-Cloutier

Comunicatia dintre regiunea ideală de tip R şi zona stagnantă, se face cel

mult prin difuziune moleculară. In accepţiunea modelului Cholette-Cloutier,
volumul reactorului real este compus din volumul zonei cu amestecare
perfectă şi volumul zonei stagnante:
V VR  VS (I.64)

în care VS reprezintă volumul zonei stagnante.

3
Ingineria reactiilor si reactoare chimice II
_________________________________________________________________________

Se consideră că volumul scurtcircuitului care corespunde zonei cu

deplasare totală, este neglijabil. Debitul de alimentare se divide între debitul
care trece prin secţiunea cu deplasare totală şi zona cu amestecare perfectă:
D D D (I.65)
V VR VD

în care DV reprezintă debitul de alimentare al

reactorului; DVR - debitul zonei cu amestecare
perfectă; DVD - debitul scurtcircuitului.
Pentru a deduce expresia funcţiilor de distribuţie se presupune că se
realizează un semnal treaptă cu un trasor de concentraţie c o. Semnalul se
divide odată cu debitul. Porţiunea de semnal care trece prin zona cu
deplasare totală se propagă nealterată.
Ecuaţia de bilanţ de masă a trasorului în nodul de ieşire din reactor
este:
D c (t)  D  D  o  D c(t)
c (I.66)
VR R V VR V

în care co reprezintă concentraţia trasorului la intrare în reactor;

cR(t) - concentraţia trasorului în zona cu amestecare perfectă,
în momentul t;
c(t) - concentraţia trasorului la ieşire din reactor, în momentul t.
Ţinând seama de expresia funcţiei F(t) pentru reactorul R, se poate scrie:

c R (t)  1  e  ttR
co
(I.67)

tR
în care reprezintă durata de staţionare a elementelor de fluid în zona R.

tR  V  V V D  D V t
R R V V R
D D V D D V
VR VR V VR (I.68)

Inlocuind expresia (I.67) în ecuaţia (I.66), se obţine:

c R (t)  D V t
 1  exp  VR

 
co  DV V t  (I.69)
R

Impărţind cu DVco ecuaţia de bilanţ de masă (I.65) şi rearanjând termenii,

rezultă:

4
Ingineria reactiilor si reactoare chimice II
_________________________________________________________________________

c(t)  F (t)  1  D  D V t
VR exp VR 
co D 
D VR t
V V  
(I.70)
Prin derivare se obţine expresia funcţiei E(t). Exprimată în funcţie de timpul
adimensional, aceasta are următoarea formă:
 D  2 V exp   D V     D 
 DVR  V  DVR V   D 
VR
E( )     1 ( )

 V  R
 V
R
  V  (I.71)

în care (), funcţia Dirac, exprimă semnalul impuls. Reprezentarea grafică

a celor două funcţii este prezentată în figura I.11.

E(θ)
 D  2 VR
 VR 

 D  V
 V 

1 θ
1-F(θ)

1 θ

Fig.I.11. Funcţiile F() şi E() corespunzătoare modelului

Cholette-Cloutier

5
Ingineria reactiilor si reactoare chimice II
_________________________________________________________________________

Microamestecarea fluidelor. Segregarea

Pentru a putea calcula gradul transformării chimice într-un reactor,

nu este suficientă cunoaşterea distribuţiei duratelor de staţionare a
elementelor de fluid din reactor. Transformarea chimică este influenţată atât
de durata de timp petrecută de elementul de fluid în reactor, cât şi de
vecinătăţile pe care acesta le are în acest interval de timp. Starea de
amestecare a fluidului este cea care determină durata şi frecvenţa acestor
vecinătăţi. Starea de amestecare a fluidului din reactor este descrisă prin
intermediul noţiunilor de macroamestecare şi microamestecare.
Macroamestecarea caracterizează amestecarea elementelor de fluid
la scara întregului reactor şi se exprimă prin distribuţia duratelor de
staţionare a acestor entităţi. Starea de macroamestecare se poate situa între
cele două limite ideale D şi R.
Microamestecarea caracterizează modul de contactare a elementelor
de fluid din reactor ce au vârste diferite. Stările limită între care se poate
situa microamestecarea sunt microamestecare nulă sau segregare totală şi
microamestecare maximă sau segregare nulă.
In cazul microamestecării nule, fluidul este alcătuit din elemente de
fluid compuse din molecule ce au aceeaşi vârstă, fluidul fiind numit şi
macrofluid.
In cazul microamestecării maxime, fluidul este alcătuit din elemente
de fluid compuse din molecule ce au vârste diferite, deci amestecarea se
produce la scară moleculară. Un asemenea fluid se numeşte şi microfluid.
Fluidele reale pot avea o comportare intermediară între cele două limite,
adică poate prezenta o segregare parţială.

Dimensionarea reactorului R real cu segregare totală

Dimensionarea reactorului chimic este influen ţată de gradul de

segregare a fluidului. Se poate arăta că un reactor cu segregare totală se
comportă identic, indiferent de tipul lui.
In cazul unui reactor oarecare cu segregare totală, elementele de
fluid au traiectorii proprii, fără să se amestece între ele. In această situaţie,
fiecare element de fluid poate fi privit ca un reactor discontinuu în care
durata transformării este identică cu durata parcurgerii traiectoriei în
reactorul real. Fie E(t) fracţia de fluid care a stat în reactor timpul dt.
Concentraţia medie a reactantului netransformat la ieşirea din reactor se
poate calcula cu relaţia:

c A  cA (t)DC E(t)dt

(I.72)

6
Ingineria reactiilor si reactoare chimice II
_________________________________________________________________________

în care [cA(t)]DC reprezintă concentraţia reactantului rămas netransf ormat la

parcurgerea traiectoriei (corespunzătoare unui reactor discontinuu).
Deci ecuaţia (I.71) pentru un reactor cu segregare totală are un
caracter general, independent de tipul reactorului care este specificat prin
termenul E(t)dt şi independent de tipul cineticii.
In cazul unei reacţii de ordinul unu, termenul [cA(t)] DC se poate
calcula cu relaţia:
t

[cA (t)]DC  kc A dt  c Ao e kt

(I.73)
0

Dacă reactorul este cu amestecare perfectă, funcţia de densitate a

distribuţiei are expresia:
1 et
t
E(t) 
t (I.74)
Concentraţia medie la ieşirea din reactor va fi următoarea:

 t
c A  c kt
1 dt  c
1
Ao e e t Ao

o
t 1  kt (I.75)

Se observă că rezultatul este identic cu cel obţinut pentru reactorul R ideal

în cazul în care fluidul este amestecat la scară moleculară. Acest lucru
poate fi demonstrat şi pentru reactorul D sau seria de reactoare R.

Întrebări recapitulative
1. Ce reprezintă speranţa de viaţă a elementelor de fluid?
2. Ce reprezintă vârsta unui element de f luid?
3. Definiţi funcţia de densitate a distribuţiei duratelor de staţionare a
elementelor de fluid dintr-un reactor.
4. Definiţi funcţia de repartiţie a duratelor de staţionare a elementelor
de fluid dintr-un reactor.
5. Ce indică momentul de ordinul 2 al distribuţiei duratelor de
staţionare a elementelor de fluid din reactor?
6. Cum se poate determina experimental distribuţia duratelor de
staţionare a elementelor de fluid dintr-un reactor?
7. Clasificarea modelelor de circulaţie a fluidului în reactorul real.
8. Caracterizaţi modelele de dispersie.
9. Descrieţi modelul zonă D şi zonă R legate în serie.
10. Detaliaţi modelul Cholette – Cloutier.
11. Definiţi microamestecarea şi macroamestecarea fluidelor.

7
Ingineria reactiilor si reactoare chimice II
_________________________________________________________________________

REGIMUL TERMIC AL REACTOARELOR CHIMICE

Descrierea regimului termic al reactoarelor chimice

Una dintre ipotezele simplificatoare făcute pentru definirea

modelului reactoarelor chimice ideale a fost constanţa temperaturii în timpul
operării, respectiv lipsa efectului termic corespunzător proceselor ce se
desfăşoară în reactorul ideal.
Deoarece procesele chimice sunt însoţite de efecte termice, uneori
chiar de mărimi considerabile, în cazul analizei comportării sau
dimensionării reactorului real, nu mai poate fi ignorat efectul termic care
însoţeşte procesele fizico-chimice desfăşurate în reactor. In scopul
dimensionării sau analizei comportării unui reactor real, trebuie cunoscut
efectul termic corespunzător proceselor ce se desfăşoară în reactor, din
următoarele considerente:
- în cazul reactoarelor operate în regim izoterm, cunoaşterea distribuţiei în
spaţiul reactorului şi în timp, pe durata desfăşurării procesului, a cantităţii de
căldură ce este necesar să fie transferată între masa de reacţie din reactor şi
mediul exterior, în scopul asigurării regimului izoterm de funcţionare a
reactorului;
- în cazul reactoarelor neizoterme este necesar să se identifice acel regim
termic care duce la realizarea unei producţii maxime a reactorului sau a unui
randament maxim în produs util, ţinând seama de restricţiile tehnologice
(temperatură maxim admisă pentru materialul de construcţie al reactorului
sau pentru catalizator, etc.), energetice (abur tehnologic, etc.), economice
(productivitate reactor, etc.) care se impun.
Dacă reacţiile care se desfăşoară în reactor sunt exoterme, trebuie să
se ţină seama şi de problemele de stabilitate la perturbaţiile parametrilor de
funcţionare. Ca urmare, este necesar să se poată descrie cantitativ sau cel
puţin calitativ, caracteristicile comportării termice a reactorului chimic.
Regimul termic al reactorului chimic este determinat de:
- proprietăţile chimice ale sistemului de reacţie: variaţia cu temperatura a
vitezei de reacţie, a efectului termic al procesului chimic, deplasarea
echilibrului chimic;
- proprietăţile fizice ale sistemului de reacţie: călduri specifice, vâscozităţi,
conductivităţi termice, călduri latente de trasformare de fază ale
componenţilor amestecului de reacţie (şi variaţia acestora la variaţia
condiţiilor de lucru din reactor);
- proprietăţile mecanice, rezistenţa la coroziune, stabilitatea termică a
materialului din care este confecţionat reactorul şi amenajările sale
interioare;

8
Ingineria reactiilor si reactoare chimice II
_________________________________________________________________________

- sensibilitatea catalizatorului la variaţiile de temperatură şi dezactivarea

acestuia în timp;
- costurile energiei electrice şi termice ce trebuie consumate pentru
asigurarea unui anumit regim de funcţionare a reactorului.
Descrierea regimului termic al reactorului se face prin soluţionarea
unui sistem de ecuaţii alcătuit din ecuaţii corespunzătoare bilanţului de
masă, bilanţului de energie termică şi ecuaţia vitezei de reacţie. Forma
generală a acestui sistem de ecuaţii este următoarea:

c  uc  Dc  k S c  v 

 m
V
R 
 t 
 c T  c uT  T  k S T   H 
 p p R v R 
t
T V

 
 R k o   E   f (c) 

v exp   

  RT   (II.1)
în care semnificaţia operatorului  este:

 x
y z (II.2)

unde care x, y, z sunt cele trei axe de coordonate rectangulare în spaţiu.

Semnficaţia operatorului  este:


 222 x2
y2 z2 (II.3)

Semnificaţia termenilor care intervin în sistemul (II.1) de ecuaţii este

următoarea:
c - concentraţie;
u - viteză medie de deplasare a amestecului de
reacţie; D - coeficient de difuziune moleculară;
km - coeficient de transfer de masă;
Sv - suprafaţă specifică, respectiv raportul dintre suprafaţa de transfer termic
şi volumul reactorului;
c - gradient de concentraţie;
vR - viteza de reactie;
 - densitate amestec de reacţie;

9
Ingineria reactiilor si reactoare chimice II
_________________________________________________________________________

cp - căldură specifică a amestecului de reacţie în condiţii de presiune

specifică;
T - temperatură;
 - conductivitate termică;
kT - coeficient de transfer termic;
T - gradient de temperatură (diferenţa între temperatura amestecului de
reacţie şi temperatura medie a agentului termic cu care amestecul de reacţie
face schimb de căldură);
HR - căldură de reacţie;
ko - constanta vitezei de reacţie;
E - energie de activare a reacţiei chimice;
R - constanta universală a gazelor ideale;
f(c) - o funcţie de concentraţie.
Numărul ecuaţiilor de bilanţ de masă şi bilanţ termic este în funcţie
de numărul speciilor chimice existente în amestecul de reacţie. La acest
sistem de ecuaţii se mai poate adăuga şi o ecuaţie de curgere.
In cazul reacţiei singulare, rezolvarea sistemului de ecuaţii va duce la
găsirea unei funcţii f(XA, T, t) = 0 (în care t reprezinăa timpul) în cazul
operării discontinue sau semicontinue a reactorului sau a unei funcţii f(XA,
T, V/DVo) = 0, în cazul operării continue.

10