Cap 1. Punctul.

• În sistemele de proiecþie, prezentate în prima parte a a capitolului, se obþin

imagini (proiecþii)ale punctelor din spaþiu pe unul sau mai multe plane de proiecþie conform
definiþiei sistemelor. Figurile spaþiale ale sistemelor se transformã în figuri plane – numite
epure. Punctele date prin coordonate numerice se reprezintã în epurã prin proiecþiile lor pe
planele de proiecþie ale sistemului dublu sau triplu ortogonal. Funcþie de poziþia proiecþiilor
punctelor faþã de axele sistemului, reprezentate în epurã, se determinã poziþia în spaþiu a
punctelor, în raport cu planele de proiecþie, cu planele bisectoare sau cu axele sistemului.

Obiective
- Sã defineascã sistemele de proiecþie;
- sã defineascã epura;
- sã identifice diedrele ºi triedrele sistemelor dublu ºi triplu ortogonal
- sã defineascã planele bisectoare ale diedrelor;
- sã reprezinte epura în douã proiecþii a punctului;
- sã reprezinte epura în trei proiecþii a punctului
- sã reprezinte în epurã puncte din planele bisectoare;
- sã reprezinte în epurã (douã ºi trei proiecþii) puncte date prin coordonate numerice;
- sã determine cea de-a treia proiecþie a unui punct, date fiind celelalte douã;
- sã stabileascã poziþia în spaþiu a unui punct dat prin proiecþiile lui în epurã

1.1 Metode de reprezentare planã a spaþiului.

Fie M & ∈ S ºi M & '∈ S' . Dacã între punctele celor douã spaþii S ºi S’ s-a stabilit o
corespendenþã astfel încãt M & ↔M & ' , figurii F ⊂ S îi corespunde o figurã F’ numitã imagine,
cuprinsã în S’.
Relaþia F ↔ F' permite construirea figurii F cunoscând imaginea sa F’.
Dacã S este un spaþiu cu trei dimensiuni ºi S’, spaþiu cu douã dimensiuni, atunci
corespondenþa S3 ↔ S 2 permite construirea unui obiect din S3 dupã imaginea sa din S2
(plan).
Relaþia M & ↔ M ' este posibilã între toate punctele celor douã spaþii când
corespendenþa este biunivocã.
Pentru a realiza o reprezentare planã a spaþiului cu trei dimensiuni trebuie sã se
gãseascã în plan un element care sã depindã de trei parametrii, deci unui punct din spaþiu, îi
corespunde o pereche de puncte, care se numeºte bipunct ºi care satisface o condiþie
particularã, ce reduce la trei numãrul de parametri de care depind cele douã puncte. Pentru
obþinerea figurilor în geometria descriptivã este folositã metoda proiecþiilor.
Un ansamblu organizat de elemente (puncte, drepte, plane) formeazã sistemul de
proiecþie.
Sisteme de proiecþie utilizate în geometria descriptivã:
a) proiecþia centralã;
b) proiecþia paralelã;
c) proiecþia cotatã;
d) proiecþia stereograficã;
e) proiecþia axonometricã;
f) dubla proiecþie ortogonalã.

6
a) Proiecþia centralã

Fie planul H de proiecþie, punctul fix O, exterior lui, numit centru de proiecþie ºi un
&.
punct M din spaþiu, diferit de O

O
M

H
m
F
i
g
.
1
.
1
Unind O & cu M & obþinem o dreaptã care intersecteazã planul H în punctul m. Dreapta
OM se numeºte proiectantã, m este imaginea lui M & pe planul H – proiecþia centralã a
punctului M. (fig.1.1)
Cum toate punctele dreptei OM au aceeaºi proiecþie centralã m , rezultã cã, fiind
cunoscutã proiecþia centralã a unui punct, poziþia în spaþiu a punctului proiectat este
nedeterminatã.
Punctele situate într-un plan P [H ] , care trece prin centrul O de proiecþie, au
proiecþiile lor centrale aruncate la infinit, iar cele situate în planul de proiecþie coincid cu
proiecþiile lor.
Proiecþia centralã a centrului de proiecþie este nedeterminatã.
Proiecþia centralã a unei drepte D este o dreaptã determinatã de punctul u de
intersecþie al dreptei D cu [H] ºi punctul f , în care o dreaptã D1 D dusã prin O &
intersecteazã [H].
Punctul u se numeºte urma dreptei iar punctul f se numeºte punctul limitã sau punctul
de fugã. (fig.1.2)
D

O
M

D
1

H
u
m

f
F
i
g
.
1
.
2

Din cele prezentate rezultã:

• douã drepte paralele au acelaºi punct de fugã, iar proiecþiile lor centrale sunt
concurente în punctul de fugã;
• douã drepte concurente au proiecþiile centrale concurente iar dreapta urmelor este
paralelã cu dreapta punctelor de fugã.

7
b) Proiecþia paralelã

Dacã centrul de proiecþie din sistemul precedent este aruncat la infinit într-o direcþie
( Δ ), proiectantele devin paralele cu direcþia Δ , iar proiecþia se numeºte paralelã sau
cilindricã. (fig.1.3)

M
1
D

M
m
H

F
i
g
.
1
.
3

Proiecþia paralelã poate fi ortogonalã sau oblicã dupã cum direcþia Δ este ortogonalã sau
oblicã faþã de planul de proiecþie.
Direcþia cu care proiectantele sunt paralele ºi planul de proiecþie formeazã sistemul
paralel de proiecþie.
Prin acest sistem de proiecþie se stabileºte o corespondenþã univocã între punctele din
spaþiu ºi punctele din planul de proiecþie, deoarece unui punct din spaþiu îi corespunde un
singur punct din planul de proiecþie.
Toate punctele unei proiectante au aceiaºi proiecþie în acest sistem de proiecþie ºi deci
în spaþiu poziþia punctului este nedeterminatã.

Proprietãþi:
• proiecþia paralelã a unei drepte este o dreaptã;
• proiecþiile paralele a douã drepte paralele sunt paralele;
• proiecþiile paralele a douã drepte concurente sunt concurente.

O figurã cuprinsã într-un plan paralel cu planul de proiecþie se proiecteazã oblic în

adevãrata mãrime.
Dacã direcþia Δ este perpendicularã pe planul de proiecþie, proiecþia se numeºte
ortogonalã. Toate proprietãþile proiecþiei paralele oblice se extind fãrã excepþie asupra
proiecþiei ortogonale.

c) Proiecþia cotatã

8
 Fiind dat un plan de proiecþie H ºi un punct oarecare M din spaþiu (fig.1.4), numim
proiecþia cotatã a lui M pe planul H, proiecþia sa ortogonalã m pe acest plan, lângã care se
înscrie cota sa în raport cu planul H.

M
n
-
7
︵ ︶

m
1
0
︵ ︶

F
i
g
.
1
.
4
Dacã punctul este deasupra planului H, cota sa este pozitivã, dacã este situat sub planul
de proiecþie, cota este negativã. Toate proprietãþile proiecþiei paralele se extind asupra acestui
sistem de proiecþie.

d) Proiecþia stereograficã

Fie o sferã O ºi un plan P, tangent la sferã în punctul t (fig.1.5)

W
m
O

m
'
t
H

F
i
g
.
1
.
5

Considerând o extremitate Ω a diametrului sferei care trece prin t , centrul de

proiecþie, se poate stabili o corespandenþã între punctele sferei ºi acelea ale planului P, astfel
încât unui punct al aferei îi corespunde un punct din plan ºi reciproc.
Fie un punct m de pe sferã ºi m’ proiecþia lui centralã pe planul P.
) ) )
ΔtmΩ ∼ Δtm' Ω( tmΩ = Ω t m' = 90 o ; tΩm' = comun) =>
Ωm Ωt
=> = => Ωm ⋅ Ωm ' = Ωt 2 = ct.
Ωt Ωm '
Ωm ⋅ Ωm ' = 4R 2 = ct.
Punctele planului P sunt transformatele prin inversiune ale punctelor sferei.
Corespondenþa astfel stabilitã între punctele sferei ºi cele ale planului este biunivocã. Punctul

9
t, de tangenþã, este propriul sãu transformat iar Ω (polul transformãrii invese are ca
transformat un punct impropriu.
Se poate demonstra cã:
• proiecþia stereograficã a unui cerc care nu trece prin pol, este un cerc (fig.1.6).

Fig.1.6

• proiecþia stereograficã a unui cerc care trece prin pol, este o dreaptã (fig.1.7a).

Fig.1.7 a
Imaginea stereograficã a meridianelor este datã de un fascicul de drepte concurente in
punctul de tangenþã iar proiecþia stereograficã a cercurilor paralele cu planul de proiecþie,
ortogonale pe meridiane, este un fascicul de cercuri concentrice cu cercul în punctul t.

Utilizarea proiecþiilor stereografice:

- diagrama orientãrii antenelor (fig.1.7b);

10
 Fig.1.7b

e) Proiecþia axonometricã

Prin proiecþii ortogonale pe douã sau trei plane de proiecþie se determinã perfect
poziþia corpurilor în spaþiu, însã datoritã unor proiecþii suprapuse pe unul din planele de
proiecþie se intuieºte mai greu forma corpurilor.
O imagine intuitivã a corpului geometric se poate obþine proiectându-l pe un plan
oarecare P dupã o direcþie datã.
Acesta este planul axonometric ºi intersecteazã triedrul de proiecþie H, V, W dupã
triunghiul axonometric A, B , C (fig. 1.8).
Proiectând ortogonal centrul O în O1 pe planul axonometric P (OO1⊥[P]), axele Ox,
Oy, Oz se vor proiecta pe planul axonometric dupã O1x1 , O1y1 , O1z1 , formând axele
axonometrice.
Dacã proiectantele sunt perpendiculare pe planul axonometric P reprezentarea
axonometricã este ortogonalã, iar dacã proiectantele sunt oblice faþã de planul P, atunci
reprezentarea axonometricã este oblicã.
În practicã este utilizatã reprezentarea axonometricã ortogonalã.

Fig.1.8

11
 Dacã planul considerat taie pe axele triedrului tridreptunghic segmente egale,
triunghiul axonometric este echilateral, iar axonometria este izometricã, dacã numai douã
segmente tãiate sunt egale, axonometria este dimetricã, iar dacã segmentele tãiate pe axe au
mãsuri diferite, axonometria este anizometricã.
Un punct oarecare M din spaþiu este reprezentat prin proiecþia ortogonalã M1 pe
[ABC] ºi prin proiecþia lui m pe planul [ABC] (fig.1.9 )
Proiecþia M1 pe planul axonometric se numeºte proiecþie principalã, iar proiecþia m1 a
proiecþiei m pe planul axonometric se numeºte proiecþie secundarã.

Fig.1.9

În mod analog, se pot afla proiecþiile secundare: verticalã m1’ ºi lateralã m1” , ale
proiecþiilor ortogonale m’ ºi m” .
Imaginea axonometricã a unui punct M este constituitã de proiecþia principalã M1 ºi
una din proiecþiile secundare (m1 , m1’ , m1”); ea determinã precis poziþia punctului M din
spaþiu.
Imaginea axonometricã a unei drepte se obþine cu ajutorul imaginilor axonometrice
ale punctelor în care dreapta înþeapã planele reperului.
Se închide aceastã scurtã prezentare a sistemului axonometric prin imaginea
axonometricã izometricã a unei piuliþe hexagonale în trei poziþii
- baza piuliþei paralelã cu [H];
- baza piluliþei paralelã cu [V];
- baza piuliþei paralelã cu [W] (fig.1.10).

12
 Fig.1.10

f) Dubla proiecþie ortogonalã

Considerând douã plane de proiecþie perpendiculare între ele [H] ºi [V] , unde H este
plan orizontal iar V este plan vertical.
Dreapta de intersecþie a celor douã plane se noteazã Ox ºi se numeºte linie de pãmânt
(fig.1.11).

Fig.1.11 Fig.1.12

Linia de pãmânt împarte planul H ºi planul V în patru semiplane notate ºi numite

astfel:
Ha – planul orizontal anterior;
Hp – plan orizontal posterior;
Vs – plan vertical superior;
Vi – plan vertical inferior.

13
 Cele douã plane formeazã un sistem de referinþã sau reper. Acest reper împarte spaþiul
în patru unghiuri diedre drepte care se noteazã în sens trigonometric: I, II, III, IV.
Punctele ºi dreptele din spaþiu se proiecteazã ortogonal pe planele H si V.
Proiecþia unui element din spaþiu se noteazã cu literã micã neaccentuatã pe planul
orizontal ºi accentuatã pe planul vertical (fig.1. 12).
Puntul M se noteazã prin M & (m,m’) care se citeºte „punctul M de proiecþii m ºi m’ ”.
Planul [Mmm’] , conþinând perpendiculare pe [H] ºi pe [V] , este perpendicular pe
linia de pãmânt, iar punctul sãu de intersecþie cu Ox este mx .
Dacã se roteºte planul H (în sensul arãtat de sãgeþi), în jurul liniei de pãmânt, pânã se
suprapune pe planul V, se obþine o figurã planã numitã epurã (fig.1.13a,b).

Fig.1.13
Punctele m ºi m’ se vor gãsi pe o dreaptã perpendicularã pe Ox în mx (fig.13a,b).
Dreapta care uneºte punctele m ºi m’ , se numeºte linie de ordine ºi se traseazã cu
linie întreruptã subþire.
Perechea de puncte (m , m’) se numeºte bipunct orientat deoarece m ºi m’ au
semnificaþii diferite. Fiind dat în epurã, bipunctul (m, m’) se determinã poziþia în spaþiu a
punctului M. Întotdeauna este satisfãcutã relaþia:

& ↔ ( m, m ' )
M

Segmentul mmx mãsoarã distanþa de la punctul M la planul vertical de proiecþie ºi se

numeºte depãrtare, segmentul mxm’ , mãsoarã distanþa de la punct la planul orizontal ºi se
numeºte cotã.
În figura 1.14 sunt reprezentate puncte în fiecare diedru atât în spaþiu cât ºi în epurã.

14
 Fig.1.14
Depãrtãrile punctelor situate în faþa planului vertical se considerã pozitive (+), iar cele
situate în spatele planului vertical, negative (-) .
Cotele punctelor situate deasupra planului orizontal sunt pozitive (+), iar cele situate
sub planul orizontal sunt negative (-). Semnele cotelor ºi depãrtãrilor corespunzãtoare celor
patru diedre sunt reprezentate în tabelul alãturat figurii.

1.2 Reprezentarea punctului pe trei plane de proiecþie.

Reprezentarea dublu ortogonalã a obiectelor pe planul orizontal ºi vertical nu redã
totdeauna suficient de complet ºi de sugestiv toate particularitãþile în ceea ce priveºte forma
obiectului proiectat. De aceea se obiºnuieºte sã se utilizeze un reper alcãtuit din trei plane de
proiecþie [H], [V], [W] , perpendiculare douã câte douã, care se intersecteazã dupã axele Ox,
Oy ºi Oz.
Planul notat cu W se numeºte plan lateral de proiecþie (fig.1.15).

Fig.1.15

15
 Spaþiul este împãrþit de aceste plane în opt triedre numerotate ca în figurã.
Fiecare axã va avea un sens pozitiv ºi unul negativ. Primele patru triedre coincid cu cele
patru diedre, având abscisele pozitive. Ultimile patru triedre au abscisele negative, iar numãrul
lor de ordine este cel al driedrului, plus patru.
Fie un punct din spaþiu, M & ∈ I , care se proiecteazã ortogonal pe cele trei plane de
proiecþie. Imaginile lui M & pe [H], [V] ºi [W] se noteazã cu m , m’ , m” ºi se numesc proiecþia
orizontalã, verticalã ºi respectiv lateralã. Proiectantele punctului M, determinã plane
perpendiculare pe planele de proiecþie ºi care intersecteazã axele reperului în punctele mx , my,
mz (fig.1.16)
Pentru a trece de la spaþiul cu trei dimensiuni la spaþiul cu douã dimensiuni, se
roteºte planul H în jurul axei Ox ºi se suprapune pe planul vertical (în sensul indicat de figura
16), iar planul lateral se roteºte în jurul axei Oz, spre dreapta, pânã se suprapune pe planul
vertical de proiecþie. Axa Oy se roteºte odatã cu [W] ºi se suprapune pe axa Ox ºi se noteazã
Oy1 . Se obþine astfel epura.

Fig.1.16 a

Prin aceastã transformare proiecþia orizontalã m ajunge pe linia de ordine m’mxm ,

perpendicularã pe linia de pãmânt, iar proiecþia lateralã m” ajunge pe linia de ordine m’mzm”
, perpendicularã pe Oz .

Fig. 1.16 b

16
 Poziþia punctului M în spaþiu este determinatã de segmentele ce mãsoarã distanþele
de la punct la planele reperului ºi care reprezintã coordonatele punctului.
Mm”=mmy=Omx Æ abscisa (x);
Mm’=mmx=Omy Æ ordonata (depãrtarea ) (y)
Mm=m’mx=Omz Æ cota (z)

Dacã se ia în considerare orientarea axelor atunci coordonatele au urmãtoarele semne,

conform tabelului.

Triedru
I II III IV V VI VII VIII
Coordonatã
Abscisa + + + + - - - -
Ordonata + - - + + - - +
Cota + + - - + + - -

În epurã punctele care au depãrtarea negativã au proiecþiile lor orizontale situate

deasupra liniei de pãmânt, iar punctele care au cota negativã, au proiecþiile lor verticale sub
linia de pãmânt. Când abscisa este negativã, proiecþiile veticale ºi orizontale se aflã la dreapta
axei secundare (yz).

Deoarece rotaþia planului lateral se face în sens trigonometric, se pãstreazã acest sens
în rotaþia punctelor my , pentru orice poziþie ar avea punctul în spaþiu.

În continuare sunt prezentate epurele punctului M situat, pe rând în fiecare triedru

(fig. 1.17 …1.23)

tr. II

Fig.1.17 a Fig.1.17 b

17
tr. III

Fig.1.18a Fig.1.18b

tr. IV

Fig.1.19a Fig.1.19b

tr. V

Fig.1.20 a Fig.1.20 b

18
tr. VI

Fig.1.21 a Fig.1.21 b

tr. VII

Fig.1.22 a Fig.1.23 b

tr. VIII

Fig.1.23a Fig.1.23 b
Este suficient sã cunoaºtem douã proiecþii ale unui punct, cea de a treia,
determinându-se cu ajutorul lor.
Punctele situate în planele de proiecþie au una din proiecþii confundatã cu punctul
din spaþiu (fig.1.24).

19
 ,

r p n, m,

Fig.1.24
& ∈ [H ]
M a
&∈H
N [ ]p

P& ∈ [VS ]
R& ∈ [V ]
i

1.3 Plane bisectoare

Locul geometric al punctelor egal depãrtate de feþele unui diederu este planul bisector
al diedrului respectiv.
Pentru reperul format din planele H si V existã douã plane bisectoare, perpendiculare
între ele. Ele împart spaþiul în opt unghiuri diedre, numite octanþi (fig.1.25).
O3
O2
O4

O1
O5

O6 O8
O7
Fig.1.25
Linia de pãmânt împarte planele bisectoare în douã semiplane care se gãsesc în diedre
opuse.
Astfel planul care bisecteazã diedrul format de [Ha] ºi [Vs] bisecteazã ºi diedrul III
format de [Hp] ºi [Vi].
Pentru a deosebi diedrul la care se referã planul respectiv, semiplanele bisectoare se
noteazã B1 , B2 , B3 , B4 . Se întelege cã B1 ºi B3 sunt semiplanele aceluiaºi plan. Octanþii se
noteazã cu O1 … O8 (fig.1.25).
Prin definiþie, punctele din planele bisectoare au cota ºi depãrtarea, egale în valoare
absolutã.

20
 La reprezentarea în epurã, punctele din [B1] ºi [B3] au proiecþiile simetrice în raport cu
Ox , iar punctele din [B2] ºi [B4] au proiecþiile confundate (fig.1.26).

2 2
1 3

4 4

Fig.1.26
& ∈ [B ]
M 1 1

M ∈ [B ]
&
2 2
& ∈ [B ]
M 3 3
& ∈ [B ]
M 4 4

1.4 Citirea epurei punctului.

Prin citirea epurei se înþelege recunoaºterea poziþiei punctului din spaþiu în raport cu
reperul, dupã proiecþiile sale (fig.1.27).

Fig. 1.27

Proiecþia orizontalã a punctului M se aflã sub linia de pãmânt deci se aflã în [Ha]
(depãrtarea pozitivã).
Proiecþia verticalã, m’ se aflã sub linia de pãmânt deci se aflã în [Vi] (cota este
negativã).
Deoarece [Ha] ºi [Vi] formeazã diedrul IV rezultã cã M & ∈ IV . Mai mult decât atât,
deoarece cota este mai mare în valoare absolutã decât depãrtarea M& se aflã sub [B4] deci în
octantul 7.

1.5 Puncte date prin coordonate numerice

Cunoaºterea cotei ºi depãrtãrii unui punct nu este suficienþã petru a gãsi poziþia în
spaþiu a unui punct în raport cu reperul Oxyz. Este necesar sã se cunoascã distanþele la
planele de referinþã [H] , [V] , [W]. Aceste distanþe sunt: abscisa (x), ordonata (y) ºi cota (z).
Exemplu:

21
 Fie punctul M & (30,27,19) În figura 1.28a este reprezentat în trei proiecþii punctul M.
În figura 1.28b punctul M este reprezentat în două proiecþii.

Fig.1.28 a Fig.1.28 b

Abscisa fiind pozitivã, se iau la stânga originii 30 mm, care dau poziþia punctului mx .
În acest punct se ridicã o perpendicularã pe Ox, pe care se mãsoarã, sub linia de pãmânt, 27
mm ce reprezintã depãrtarea punctului ºi obþinem proiecþia orizontalã m . Pe aceeaºi
perpendicularã, se mãsoarã deasupra liniei de pãmânt 19 mm, ce reprezintã cota ºi se obþine
proiecþia verticalã a punctului M(30,27,19).

Idei de reþinut

-Proiecþiile punctelor se noteazã cu litere mici, punctele din spaþiu se noteazã cu

majuscule;
-proiecþiile orizontalã ºi verticalã ale unui punct se gãsesc întotdeauna pe aceeaºi linie
de ordine, perpendicularã pe linia de pãmânt;
-proiecþiile verticalã ºi lateralã ale unui punct se gãsesc pe aceeaºi linie de ordine,
paralelã cu linia de pãmânt;
-punctele conþinute în planul orizontal de proiecþie sunt identice cu proiecþia lor
orizontalã, avînd cota zero;
-punctele conþinute în planul vertical de proiecþie sunt identice cu proiecþia lor
verticalã, având depãrtarea zero;
-punctele conþinute în planul lateral de proiecþie sunt identice cu proiecþia lor
lateralã, având abscisa zero;
-punctele de pe axe sunt identice cu douã dintre proiecþiile lor, cea de a treia proiecþie
aflându-se în origine;
-punctele din planele bisectoare II ºi IV au proiecþiile orizontalã ºi verticalã identice;
-douã proiecþii ale unui punct determinã poziþia în spaþiu a punctului;
- a citi epura unui punct înseamnã a stabili poziþia punctului în raport cu reperul de
referinþã.

22
Teste de autoevaluare

Test 1.1

Test 1.2.

Test 1.3

23
 Test 1.4

Răspunsurile testelor de autoevaluare

Test 1.1 – c; Test 1.2 – b; Test 1.3 – a; Test 1.4 - c

1.6. Probleme rezolvate

1. Sã se construiascã reprezentarea planã ºi în spaþiu a punctelor A, B, C, D, avãd

urmãtoarele coordonate: A(7, 17, 25); B(14, -30, 18); C(21, -22, -26); D(28, 26,-12).

Rezolv are

Se considerã axa Ox (linia de pãmânt ) pe care se fixeazã punctul O ca origine a

absciselor, iar sensul pozitiv spre stânga (fig.1.29.b). Pentru punctul A, se mãsoarã abscisa de la
O& spre x, de 7 mm, obþinând astfel punctul ax . Prin punctul ax se traseazã linia de
ordine,perpendicularã pe axa Ox. Depãrtarea punctului fiind pozitivã, se mãsoarã 17mm,sub
axa Ox, obîinând proiecâia orizontalã a. Cota fiind pozitivã se mãsoarã 25 mm deasupra axei
Ox, obþinâd proiecþia verticalã a’.
Pentru punctul B, se mãsoarã , pe axa Ox abscisa de 14 mm ºi se obþine punctul bx.
Având depãrtarea negativã, se mãsoarã 30 mm deasupra axei Ox, obþinând proiecþia
orizontalã b. Cota punctului fiind pozitivã, se mãsoarã 18 mm, tot deasupra axei Ox, oþinâd
proiecþia verticalã b’.

24
 Punctul C are atât depãrtarea cât ºi cota negative. Se mãsoarã abscisa de 21 mm,
obþinând punctul cx. Depãrtarea de 22 mm se mãsoarã deasupra axei Ox, obþinând proiecþia
orizontalã c, iar cota de 26 mm se mãsoarã sub axa Ox, obþinând proiecþia verticalã c’.
Respectând aceste reguli, se construieºte ºi reprezentarea planã a punctului D,
obþinând proiecþiile d ºi d’, situate sub axa Ox.
Pentru a intui poziþia punctelor în spaþiu, respectiv în care diedre sunt situate, se
construieºte reprezentarea spaþialã din figura 1.29.a. Se reprezintã planele de proiecþie H ºi V,
din intersecþia cãrora rezultã axa Ox, pe care se mãsoarã abscisele, obþinând ax, bx, cx ºi dx. Din
punctul ax,se traseazã o dreaptã paralelã cu axa Oy,pe care se mãsoarã ordonata (depãrtarea) de
17 mm, obþinând proiecþia orizontalã a. Tot din punctul ax, se trasezã o dreaptã paralelã cu
axa Oz, pe care se mãsoarã cota de 25 mm, obþinând proicþia verticalã a’. Din punctele a ºi a’,
se traseazã paralele cu dreptele a’ax ºi aax, la intersecþia lor obþinând punctul A, care reprezintã
imaginea punctului din spaþiu. Asemãnãtor se procedeazã ºi cu punctele B, C ºi cuD. Din
aceastã reprezentare , se observã cã punctul A este situat în diedrul I, punctul B în diedrul II,
punctul C în diedrul III, iar punctul D în diedrul IV.

Fig.1.29.a, b

2.Sã se construiascã reprezentarea planã ºi în spaþiu a punctelor A, B, C ºi D, coþinute

în planele bisectoare ale celor patru diedre (fig. 1.30, a, b)
Rezolvare
Un punct care aparþine unui plan bisector, are depãrtarea egalã cu cota în valoare
absolutã. Punctul A este conþinut de planul bisector al diedrului I, deci are depãrtarea egalã cu
cota , ambele pozitive, iar proiecþiile

25
 Fig. 1.30
’
a ºi a sunt simetrice faþã de axa Ox (fig.1.30,b). Punctul B, conþinut de planul bisector al
diedrului II, B& ∈ [B2 ] , are depãrtarea negativã egalã cu cota pozitivã, deci proiecþiile b ºi b’ vor
fi confundate ºi situate deasupra axei Ox. Punctul C ∈ [B3 ] , are cota egalã cu depãrtarea,
ambele negative, iar proiecþiile în reprezentarea planã vor fi simetrice faþã de axa Ox. Punctul
D ∈ [B4 ] , are cota negativã, egalã cu depãrtarea pozitivã, iar proiecþiile d ºi d’þ sunt confundate
ºi situate sub axa Ox.
3. Se dau punctele A, B ºi C. Sã se construiascã epura acestor puncte ºi sã se specifice
poziþia lor faþã de planele de proiecþie. Punctele sunt date prin coordonatele:
a) A(30, 20, 40); B(0, 10, 20); C(40, -30,-30) (fig. 1.3, a)
b) A(-20, 30, 40); B(20, 15, 0); C(30, 45, 45) (fig. 1.3,b)
c) A(10, 35, 25); B(60, 0, 30); C(30, -40, 40) (fig. 1.3, c)

Rezolvare

In figura 1.31,a , se construiesc axele de coordonate Ox, Oy, Oz ºi pentru determinarea

proiecþiilor punctelor A, B ºi C : 1) se mãsoarã pe axa Ox :Oax= 30, Obx= 0, Ocx =40 ; pe axa
Oy : Oay =20, Oby= 10, Ocy = -30 ºi pe axa Oz : Oaz = 40, Obz = 20 ºi Ocz = -30
2) se construiesc proiecþiile :
- orizontale :a, b ºi c, determinate la intersecþia paralelelor la axele de coordonate Oy ºi
Ox prin punctele ax, bx, cx ºi ay, by ºi cy;
- verticale : a’, b’ ºi c’, determinate de intersec;ia paralelelor la axele de coordonate Oz ºi
Oy prin punctele ax , bx , cx ºi az , bz ºi cz;
- laterale : a”, b” ºi c”, determinate la intersecþia paralelelor la axele de coordonate Oy’
ºi Oz prin ay’, by’, cy’ ºi az, bz, cz ;
A& ∈ [I ] deoarece y= 20 este + , z=40 este +;
B& ∈ [W ] deoarece x=0;
C& ∈ [B1 ] , D III deoarece y= - 30= z .

26
 Fig. 1.31, a

Fig. 1.31, b

27
 Fig. 1.31,c

Rezolvarea punctelor b) ºi c) este similarã ( fig. 1.31, b ºi fig. 1.31, c)

4.Fiind date : proiecþia orizontalã m ºi proiecþia verticalã m’ ,ale unui punct M, dispuse
ca în figura 1.32, sã se construiascã proiecþia lateralã m” .
Rezolvare

Punctul M este situat în triedul VI. Pentru a determina proiecþia lateralã m”, din
proiecþia orizontalã m se construieºte o paralelã la linia de pãmânt care intersecteazã axa Oy în
punctul my ( fig. 1.32) . Se executã rabaterea punctului my spre stânga , obþinându- se pe axa
Oy1 punctul my1 . Din punctul my1 se ridicã o perpendicularã pe axa Ox, iar la intersecþia
acestei perpendiculare cu paralela m’ mx la Ox se determinã proiecþia lateralã m” .

Fig. 1.32 Fig. 1.33

5. Fiind date : proicþia verticalã n’ ºi proiecþia lateralã n” ale unui

punct N, dispuse ca în figura 1.33, sã se constriascã proiecþia orizontalã m .

Rezolvare

Punctul N este situat în triedrul IV .Pentru a determina proiecþia orizontalã n , se

construieºte din n” linia de ordine perpendicularã pe axa Oy’, determinând punctul ny’ . Se
roteºte depãrtarea Ony’ , obþinãnd pe axa Oy punctul ny , din care se traseazã o paralelã la axa
Ox, care intersecteazã linia de ordine nx n’ în punctul n, care reprezintã proiecþia orizontalã a
punctului N .

6. Se dã punctul D(20, - 40, - 30). Sã se determine epura punctului D1 simetric cu D în

raport cu planul [V ] ºi epura punctului D2 simetric cu D în raport cu [B2 ] (fig. 1.34) .

28
Rezolvare

Coordonatele punctelor: D1 ºi D2 sunt: D1(20, 40, - 30), unde yD1 = - yD = 40 ºi D2(20,

30, 40) , unde: yD2= -zD =30, iar zD2 =- yD =40

Fig. 1.34 Fig. 1.35

7. Sã se reprezinte în epurã proiecþiile unui triunghi MNP ale cãrui vârfuri sunt situate
pe una din axele de coordonate : M ∈ (Ox) , N ∈ (Oy ) ºi P ∈ (Oz ) (fig. 1.35) .

Rezolvare

Pentru ca: M ∈ (Ox) , yM = zM = 0;

N ∈ (Oy ) , xN =zN = 0;
P ∈ (Oz ) , xP =yP = 0.

8.Sã se construiascã epura punctului M situat în planul [B1 ] la distanþa l= 32 mm faþã

de Ox ºi 20mm, faþã de planul [W ] .

Rezolvare

În figura 1.36, a s-a reprezentat planul lateral de proiecþie, pe care sunt proictate
planele [H ] , [V ] ºi [B1 ] . Distanþa punctului M ∈ [B1 ] faþã de Ox se proiecteazã pe planul
lateral de proiecþie în mãrime realã, deci Oxm ”= OxM = l . În figura 1.36, b s-au determinat
în epurã proiecþiile punctului M, astfel:

29
 -proiecþia lateralã pe bisectoarea unghiului xOy, deoarece M& ∈ [B1 ], rezultã zM= yM, la
distan;a l= 32 mm de O& ;
-pentru determinarea proiecþiilor orizontalã ºi verticalã s-a construit linia de ordine a
punctului M prin punctul mx situat la distanþa Omx=20mm, aceasta fiind distanþa punctului la
planul lateral de proiecþie, [W ] ;
-din proiecþia lateralã m” ducând liniile de ordine m”mz ºi m”my’ rezultã Omy ºi se
determinã la intersecþia paralelelor prin mz ºi my la Ox cu linia de ordine construitã prin mx,
cele douã proiecþii m ºi m’.

Fig.1.36

1.7. Probleme propuse spre rezolvare

9.Sã se construiascã epura punctelor ºi sã se precizeze poziþia lor în spaþiu:

A& (25, 10, 40); B& (-10, -15, 30); C& (80, 30, -30); D& (30, -30, 30); E& (-30, -15, -15); F& (20,
20, -20); G& (-5, 40, 20); H& (-10, 25, -25).

10. Sã se construiascã epura în trei proiecþii a urmãtoarelor puncte: A& (30, -5, 45);
B& (-10, -20,0); C& (70, 0, 30); D& (0, 0, -15); E& (20, 15, -20); F& (25, 0, -10); G& (0, -15, -15); H& (0, -
20,0).

11.Se dau punctele: A& (60, 40, 40); B& (85, 60, -60); C& (40, -70, -70); D& (110, 0, 80);
E& (140, -40, 0); F& (160, 0, -55).
- Se cere sã se precizeze poziþia în spaþiu a acestora.

12. Sã se completeze reprezentarea planã a punctelor A, B, C din figura 1.37,a, b, c.

30
 Fig. 1.37

13. Sã se construiascã cea de a treia proiecþie a punctelor M ºi N (fig. 1.38). Sã se

precizeze poziþia lor în spaþiu.

Fig. 1.38

14. Sã se construiascã epura punctelor : A& (120, 40, 40); B& (100, 60, --20); C& (80, -50, -
50); D& (60, 70, 30); I& (40, -75, 75).
- Se cere sã se precizeze poziþia în spaþiu a acestora .

15. Sã se reprezinte în epurã punctele: M& ∈ [V ] triedrul VII; N& ∈ Oy − ; P& ∈ [H ]

triedrul III; Q& ∈ Ox .
−

16. Fie punctul M(30, -15, 40). Sã se construiascã epura punctului N, simetricul
punctului M faþã de origine.

17. Se considerã A& (-10, 25, -15). Sã se construiascã epura punctelor A1, A2, A3,
simetricele punctului A, faþã de; axa Ox, planul lateral de proiecþie, axa Oz.

18. Se dã punctul A(10, 30, 40). Se cere construcþia epurelor punctelor : B& - simetricul
punctului A, faþã de planul orizontal [H ] ; C& - simetricul punctului A faþã de planul vertical
[V ] ; D& - simetricul punctului A faþã de [W ] ; E& - simetricul punctului A faþã de planul
bisector [B1 ] .

31
 19. Fiind dat punctul A(15, 25, 35), sã se construiascã reprezentarea în epurã a
punctelor A1, A2 ºi A3 simetrice cu punctul A, în raport cu planul vertical de proiecþie, planul
lateral de proiecþie ºi respectiv, axa Oy.

20. Fie punctul M(-40, -20, -20). Sã se construiascã epura punctului M ºi sã i se

precizeze poziþia în spaþiu.
Sã se construiascã epura urmãtoarelor puncte ºi sã seprecizeze poziþia lor în spaþiu:
a) M& 1 , simetricul punctului M faþã de origine;
b) M& 2 , simetricul punctului M faþã de axa Oy;
c) M& 3 , simetricul punctului M faþã depunctul P(-40, 10, 10).

21. Se dau punctele: A& (30,35,55) ; B& (50, -45, -65); C& (70, 65, 85); D& (100, -45, 75);
E& (120, 25, 45). Se cere sã se construiascã epura acestor puncte, precum ºi punctele:
A&1 - simetricul lui A& faþã de [V ] ;
B&1 - simetricul lui B& faþã de [H ] ;
C& 1 - situat în bisectorul I ºi având aceeaºi proiectantã cu a punctului C faþã de [H ] ;
C& 2 - situat în bisectorul Ii având aceeaºi proiectantã cu a punctului C faþã de [V ] ;
D& 1 -situat în bisectorul III ºi având aceeaºi proiectantã cu a punctului D faþã de [H ] ;
E& 1 respectiv E& 2 - simetricele punctului E faþã de bisectorul I, respectiv bisectorul II.

22. Sã se construiascã epura triunghiului ABC, unde: A& (40, -40, -40); B& (60, 60, 60);
C& (20, 20, -20).

23. Sã se reprezinte în epurã proiecþiile unui triunghi MNP ale cãrui vârfuri sunt
( ) ( )
situate pe una din axele de coordonate: M& ∈ Ox , N& ∈ Oy ,ºi P& ∈ Oz . ( )
24. Sã se construiascã epura triunghiului ABC, unde: A& (-30, 10, 0); B& (-30, -20, 0);
C& (25, 0, -20).

25. Fie punctele A(25, 0, 0) ºi B(25, +45, -45).Sã se construiascã epura punctului C,
simetricul punctului A faþã de B& .

26. Sã se constriascã epura triunghiului ABC, unde: A& ∈ [V ] triedrul III-VII; B& ∈ Oy + ;
C& ∈ [B1 ] triedrul V.

27. Fie punctul A(30, 20, 60). Sã se construiascã epura punctului A1, simetricul
punctului A faþã de bisectorul diedrului I.

28. Sã se construiascã epura triunghiului ABC unde: A& ∈ [B3 ] ; B& ∈ Ox ; C& ∈ Oz sub
[H ] .
29. Sã se construiascã proiecþia lateralã a triunghiului ABC ºtiind cã proiecþia
orizontalã abc ≡ a’b’c’ ºi cã a ºi c se gãsesc deasupra axei Ox pozitive iar b, sub axa Ox + .

32
 30. Sã se construiascã epura punctului N ºtiind cã : distanþa punctului la axa Oz=
65mm, distanþa lui la planul lateral de proiecþie este de 40mm, distanþa sa la axa Ox este
70mm.

31. Se dã punctul M(40, 0, 60). Sã se determine coordonatele ºi sã se precizeze poziþia

în spaþiu a punctului N, simetricul punctului M faþã de planul bisector al diedrului II.

32. Sã sedetermine proiecþiile punctelor M(10, 10, 10) ºi N(40, -y, 40) ºtiind cã
punctele sunt conþinute în planele bisectoare .

33. Sã se construiascã epura patrulaterului MNPQ unde: M& (20, 40, 80); P& (20, 80,
10); N& (20, 60, 70); Q& (20, 10, 50).

- // --

33
Cap.2. Dreapta.

Dreptele din spaþiu, raportate la un sistem de referinþã, dublu sau triplu ortogonal, se
reprezintã în epurã (douã sau trei proiecþii) cu ajutorul proiecþiilor punctelor ce le determinã.
Ele înþeapã planele de proiecþie în puncte numite urmele dreptei pe planele de proiecþie,
notate cu H, V, W. Ocupând poziþii particulare faþã de planele de proiecþie, dreptele sunt
definite, numite ºi reprezentate în acest capitol, determinâdu-li-se ºi punctele de intersecþie cu
planele de proiecþie ºi cu planele bisectoare. Poziþiile relative a douã drepte din spaþiu, de
paralelism, de concurenþã, de disjuncþie, sunt recunoscute dupã poziþia proiecþiilor dreptelor
reprezentate în aceeaºi epurã.

• Obiective

-Sã reprezinte în epurã, în douã ºi trei proiecþii, o dreaptã datã prin coordonatele a
douã din punctele sale;
-sã determine urmele dreptei pe planul orizontal de proiecþie, pe planul vertical de
proiecþie, pe planul lateral de proiecþie;
-sã reprezinte, în epurã, dreptele paralele cu planele de proiecþie;
-sã reprezinte, în epurã, dreptele perpendiculare pe planele de proiecþie;
-sã reprezinte epura unui punct aparþinând unei drepte;
-sã construiascã epura punctelor de intersecþie ale unei drepte cu planele bisectoare;
-sã stabileascã diedrele ºi octanþii pe care îi strãbate o dreaptã;
-sã construiascã epura a douã drepte concurente;
-sã construiascã epura a douã drepte disjuncte.

2.1 Reprezentarea dreptei

Dreapta din spaþiu este reprezentatã prin proiecþiile ei ortogonale pe planele de

proiecþie.
Proiecþiile unei drepte D se determinã proiectând douã puncte A ºi B cu A & ∈ D ºi
B& ∈ D , pe planele de proiecþie ºi unind proiecþiile de acelaºi nume. Proiecþiile dreptei vor fi:
ab - proiecþia orizontalã; a’b’ – proiecþia verticalã; a”b” – proiecþia lateralã (fig.2.1).

Fig.2.1

34
 Proiecþia unei drepte pe un plan de proiecþie poate fi consideratã ca fiind intersecþia
planului proiectant al dreptei cu planul de proiecþie (fig.2.2).

Fig.2.2

Dacã se cunosc douã proiecþii ale unei drepte D, d ºi d’ , poziþia în spaþiu a dreptei
este complet determinatã.
Un punct A (a, a’) ce aparþine dreptei are proiecþiile de acelaºi nume ale dreptei.
Dacã se cunosc proiecþiile a douã puncte date A ºi B se obþin proiecþiile dreptei AB , unind
proiecþiile de acelaºi nume ale proiecþiilor date (fig.2.3).

Fig.2.3

2.2 Urmele dreptei. Determinarea urmelor.

Se numeºte urma dreptei pe un plan, punctul în care dreapta intersecteazã acel plan
(înþeapã planul) (fig.2.4a).
Corespunzãtor planelor reperului triortogonal, urmele dreptei vor fi: urma orizontalã
&
H(h, h ' , h" ) ; urma verticalã V& ( v, v' , v" ) ; urma lateralã W
& (w, w ' , w ' ' ) .
De reþinut cã urmele fiind puncte din planele de proiecþie sunt confundate cu una
din proiecþiile lor: H & ≡ h; V & ≡ v' ; W & = w" . Celelalte proiecþii ale urmelor se aflã pe axele de
coordonate. Cunoscând cã urmele sunt puncte din plan ºi în acelaºi timp aparþin dreptei se
stabileºte un mod de construire a urmelor.

35
 H≡ y′

Fig.2.4 a Fig.2.4 b

Urma orizontalã – se prelungeºte proiecþia verticalã a dreptei pânã intersecteazã linia

de pãmânt, punct ce se noteazã cu h’ din care se duce linia de ordine pânã intersecteazã pe ab
în h (h ≡ H& ) , poiecþia orizontalã a urmei orizontale. Proiecþia acestui punct pe [W] este h”
situatã la intersecþia axei Oy cu proiecþia lateralã a dreptei.
Urma verticalã – se prelungeºte proiecþia orizontalã ab a dreptei pânã intersecteazã
axa Ox. Punctul acesta se noteazã cu v ºi este proiecþia orizontalã a urmei verticale. De aici se
duce linie de ordine, perpendicularã pe Ox , pânã intersecteazã proiecþia verticalã a dreptei,
obþinându-se punctul v’ ≡ V & - urma verticalã a dreptei. Proiecþia lateralã a lui V
& este v’ situat
pe Oz ºi pe proiecþia lateralã a dreptei.
Urma lateralã – se prelungeºte proiecþia verticalã a’b’ pânã intersecteazã axa Oz,
obþinându-se proiecþia verticalã a urmei lateralã, notatã cu w’. Din acest punct se duce linie de
ordine perpendicularã pe Oz pânã se întâlneºte proiecþia lateralã a”b”. Se obþine punctul
w" ≡ W& .

2.3 Poziþiile particulare ale dreptei.

O dreaptã poate fi paralelã cu un plan de proiecþie, perpendicularã pe un plan de
proiecþie, concurentã cu axa Ox sau conþinutã într-un plan de proiecþie.

Drepte paralele cu planele de proiecþie.

a. Orizontala (dreapta de nivel), este dreapta paralelã cu planul orizontal de proiecþie
(fig.2.5a). Punctele acestei drepte au cota constantã. Planul proiectant al dreptei faþã de [V]
este paralel cu [H] ºi ca atare proiecþia verticalã a dreptei (c’d’) este paralelã cu Ox . Proiecþia
orizontalã cd apare în mãrime adevãratã ca fiind proiecþia pe un plan paralel cu dreapta, deci
cd=CD ºi în general poate lua orice poziþie.

36
 Fig. 2.5 a Fig.2.5 b

Mãrimea unghiului pe care îl face dreapta cu planul vertical de proiecþie V este

unghiul β dintre dreaptã ºi proiecþia verticalã a acesteia. Laturile fiind paralele cu planul
orizontal, unghiul apare în adevãrata mãrime ºi în planul orizontal de proiecþie (fig.2.5,a).
Pe epurã (fig.2.5,b), proiecþia verticalã c’d’ este paralelã cu axa Ox, iar proiecþia
orizontalã poate lua orice poziþie.
Unghiul dintre cd ºi axa Ox apare nedeformat ºi este unghiul β pe care-l face
orizontale cu planul vertical de proiecþie.
Proiecþia orizontalã cd este în adevãrata mãrime, cd=CD.
În figura 2.5c este reprezentatã o dreaptã oarecare D de proiecþii d ºi d’ cu urma ei
verticalã V& ( v, v' ) . Urma ei orizontalã este la infinit.

Fig. 2.5 c

b. Frontala. Fie frontala EF , adicã dreapta paralelã cu planul vertical de proiecþie V

(fig.2.6,a). Planul proiectant al dreptei faþã de planul orizontal fiind paralel cu planul vertical
de proiecþie V, rezultã cã, proiecþia orizãntalã ef va fi paralelã cu axa Ox. Proiecþia verticalã
e’f’ poate lua orice poziþie.

Fig.2.6 a Fig.2.6 b

37
 Pe epurã (figura 2.6,b) proiecþia orizontalã ef , este paralelã cu axa Ox ºi proiecþia
verticalã înclinatã faþã de axa Ox., cu care formeazã unghiul α , pe care frontala îl face cu
planul orizontal de proiecþie ºi segmentul proiecþiei e’f’ are mãrime egalã cu segmentul din
spaþiu adicã e’f’=EF. Urma verticalã a frontalei se aflã la infinit.

c. Dreapta de profil. Fie dreapta de profil GI , adicã dreapta paralelã cu planul lateral
de proiecþie (fig.2.7a). În cazul acestei drepte este necesar sã se introducã ºi al treilea plan de
proiecþie (W), deci de reprezentat în triedrul dreapta. Pe figura 2.7,a se vede cã planul
proiectant al dreptei, faþã de planul orizontal H ºi faþã de planul vertical V, este identic ºi
paralel cu planul de proiecþie W. Deci rezultã cã proiecþiile orizontalã gi ºi verticalã g’i’ sunt
perpendiculare pe axa Ox. În ce priveºte proiecþia lateralã g”i” ea poate lua orice poziþie.

Fig.2.7 a Fig.2.7 b

Pe epura din figura 2.7,b, se vãd proiecþiile orizontalã gi ºi verticalã g’i’ ,

perpendiculare pe linia de pãmânt, deci pe aceeaºi linie de ordine. Proiecþia lateralã g”i” are o
poziþie oarecare ºi formeazã cu axa principalã de proiecþie unghiul α pe care dreapta îl face cu
planul orizontal de proiecþie H ºi cu axa secundarã de proiecþie, unghiul β pe care dreapta îl
face cu planul vertical de proiecþie V ºi are mãrimea egalã cu segmentul din spaþiu, adicã
g”i”=GI.

Drepte perpendiculare pe planele de proiecþie

a. Verticala. Fie dreapta verticalã EF (perpendiculară pe [H]), redatã în figura 2.8, a. Deoarece
toate punctele dreptei au aceeaºi abscisã ºi aceeaºi depãrtare, ºi cele douã proiecþii e’f’ ºi e”f”
sunt paralele cu axa Oz. Poziþia dreptei coincizând cu direcþia de proiectare faþã de planul
orizontal de proiecþie, proiecþia dreptei pe acest plan va fi complet deformatã în e ≡ f .

La epura dreptei verticale (fig. 2.8 b), proiecþiile verticalã e’f’ ºi lateralã e”f” sunt
paralele cu axa secundarã de proiecþie ( Oz ), iar proiecþia orizontalã apare complet deformatã
în e ≡ f .

38
 Fig 2.8 a.b

b. Dreapta de capãt. Fie dreapta CD perpendicularã pe [V] (paralelã cu planele de proiecþie

H ºi W), redatã în figura 2.9, a. În acest caz, toate punctele dreptei vor avea aceeaºi abscisã ºi
aceeaºi cotã. Rezultã cã cele douã proiecþii cd ºi c”d” sunt paralele cu axa Oy ºi cum aceastã
axã este perpendicularã pe planul V, înseamnã cã ºi CD este perpendicularã pe planul V ºi ca
atare, are ca proiecþie pe acest plan punctul c′ ≡ d ′ .

Fig 2.9 a Fig.2.9 b

În epura dreptei de capãt (fig 2.9,b), proiecþia orizontalã cd este paralelã cu axa
secundarã de proiecþie (Oy) , iar proiecþia lateralã c”d” este paralelã cu axa principalã (Ox ) ,
proiecþia verticala aparând complet deformatã c′ ≡ d ′ .

d. Fronto-orizontala. Fie dreapta AB paralel cu planele vertical ºi orizontal de proiecþie, deci

paralelã cu axa Ox, redatã în figura 2.10, a prin AB . Deci toate punctele dreptei vor avea
aceeaºi depãrtare ºi aceeaºi cotã, de unde ºi cele douã proiecþii ab ºi a’b’ vor fi paralele cu AB ,
paralele deci ºi cu axa Ox, ºi cum axa Ox este perpendicularã pe planul lateral de proiecþie W
inseamnã cã ºi AB este perpendicularã pe [W] ºi ca atare are ca proiecþie pe acest plan
punctul a ′′ ≡ b′′ . Pentru o mai uºoarã citire a epurei se convine ca, atunci când mai multe
puncte din spaþiu se proiecteazã pe planele de proiecþii in acelaºi punct, sã se scrie mai întâi
punctul cel mai apropiat de observator ºi apoi, în ordine celelalte.

39
 W

Fig 2.10 a Fig.2.10 b

Epura fronto-orizontalei este arãtatã în fig. 2.10, b; proiecþiile orizontalã ab ºi verticalã

a’b’ sunt paralele cu axa principalã de proiecþie, iar proiecþia lateralã apare complet deformatã
in a ′′ ≡ b′′ .

Dreapta concurentã cu axa Ox

Are proiecþiile d ºi d’ concurente in acelaºi punct pe axa Ox, care corespunde cu
urmele dreptei (fig. 2.11).

Fig. 2.11

Drepte conþinute in planele de proiecþie

Cazul particular al dreptelor paralele cu planele de proiecþie îl constituie dreptele
cuprinse în aceste plane. Caracteristic este faptul cã proiecþia pe planul în care se gãseºte
dreapta are orice poziþie ºi cã punctele luate pe dreaptã au proiecþiile pe acest plan de
proiecþie identice cu ele însãºi, aºa cum se vede pe epurele date in fig. 2.12, a,b,c respectiv,
segmentul de dreapta MN cuprins în planul orizontal de proiecþie, segmentul de dreaptã PR
cuprins in planul vertical de proiecþie ºi segmentul de dreaptã ST cuprins în planul lateral de
proiecþie. Celelalte proiecþii sunt situate întotdeauna pe axele de proiecþie asa cum se vede pe
figurile respective. Dacã se urmãresc ºi punctele ajutãtoare, se observã cã aceste puncte
corespunzãtoare axei, care este perpendicularã pe planul de proiecþie pe care se aflã dreapta,
sunt identice cu originea O,

40
 Fig 2.12 a Fig 2.12 b Fig 2.12 c

Iar celelalte puncte ajutãtoare sunt identice cu proiecþiile corespunzatoare de pe axe.

Pe figuri s-au notat punctele ajutãtoare corespunzãtoare a doua axe; pentru a treia axã nu sunt
notate, acestea fiind însã identice cu originea O.

2.4 Intersecþia unei drepte cu planele bisectoare

Fie o dreapta D de proiecþii –d-, -d’-. Punctul de intersecþie al dreptei D cu [B1] este un
.
puct M care aparþine dreptei ºi în acelaºi timp are cota ºi depãrtarea egale în valoare absolutã
(proiecþiile lui sunt simetrice in raport cu Ox). (fig. 2.13)

Fig 2.13
.
Proiecþia orizontala –m- a lui M se afla la intersecþia simetricei faþã de Ox a
proiecþiei –d’- cu proiecþia orizontalã –d-.
Astfel este satisfãcutã egalitatea mmx=mxm’.
Punctul N de intersecþie dintre dreapta D ºi bisectorul B2 sau B4 are proiecþiile
confundate n ≡ n ′ . Þinand cont ca acest punct aparþine dreptei ºi deci proiecþiile lui se aflã
pe proiecþiile de acelaºi nume ale dreptei, atunci –n- ºi –n’- se vor gãsi la intersecþia
proiecþiilor dreptei.

2.5. Împartirea unei drepte în regiuni

O dreaptã strãbate unul, douã sau trei diedre funcþie de poziþia ei faþã de planele
reperului. Determinarea porþiunilor de dreaptã ce sunt cuprinse în fiecare diedre pe care îl
strãbate constituie împãrþirea dreptei în regiuni.

41
 Fig. 2.14 a Fig. 2.14 b

Pentru a gãsi porþiunile cuprinse în fiecare diedru pe care îl strãbate, mai întâi, se
. .
determinã urmele dreptei H(h, h ′) ºi V ( v, v ′) ºi se prelungesc proiecþiile dreptei dincolo de
.
urme. Se ia pe dreaptã un punct R(r,r’) la stânga lui H ºi se observã cã are depãrtarea pozitivã
ºi cota negativã deci porþiunea aceasta de dreaptã este situata în diedrul IV. Se ia apoi punctul
P(p,p’) între urme ºi se constatã cã depãrtarea este pozitivã, cota este pozitivã, rezultã ca
porþiunea de dreaptã cuprinsa între urme este în diedrul I. La dreapta urmei verticale se ia un
punct S(s,s’) ºi se observã cã depãrtarea este negativã iar cota este pozitivã deci se aflã în diedrul
II.
Pentru a stabili octanþii pe care îi strãbate dreapta, se gãsesc punctele în care dreapta
. .
inþeapã planele bisectoare, M (m, m' ) ºi N(n , n ' ) . (fig. 2.14)
Dreapta D strãbate octanþii: O8, O1, O2, O3 ºi O4.

2.6. Poziþiile relative a douã drepte

Douã drepte pot fi între ele paralele, concurente, disjuncte (cuprinse în plane diferite)
sau confundate.

Drepte paralele
Proiecþiile de aceleaºi nume a douã drepte paralele sunt paralele.
Fie dreptele D ºi D1 paralele, conþinute în planele paralele P ºi P1 perpendiculare pe
planul H. (fig. 2.15,a). Planele P ºi P1 intersecteazã planul H dupã douã drepte paralele.

Fig 2.15 a
42
 Aceste drepte –d- ºi –d1- sunt proiecþiile dreptelor D ºi D1. Proiectând dreptele pe
planele V ºi W, proiecþiile lor pe un acelaºi plan vor fi paralele (fig. 2.15,b)

Fig. 2.15 b

Drepte concurente
Douã drepte oarecare sunt concurente dacã proiecþiile lor de acelaºi nume sunt
concurente, iar punctele lor de concurenþã se gãsesc pe aceeaºi linie de ordine (fig.2.16).

Fig. 2.16

43
 Drepte oarecare sau disjuncte (cuprinse in plane diferite)

Fig. 2.17

Douã drepte oarecare nu determinã ºi nu pot fi conþinute de un plan. În figura 2.17

sunt prezentate trei cazuri ce drepte D ºi D1 situate in plane diferite (proiecþiile verticale
concurente ºi cele orizontale paralele sau proiecþiile verticale concurente ºi proiecþiile
orizontale concurente dar punctele lor de intersecþie nu se aflã pe aceeaºi linie de ordine).

Proiecþiile unghiului drept

Un unghi drept se proiecteazã tot ca un unghi drept, dacã cel puþin o laturã este
paralelã cu planul pe care se proiecteazã (fig. 2.18).

Fig. 2.18

Fie o dreaptã D, paralelã cu planul H ºi perpendicularã pe o dreaptã D1, conþinutã

într-un plan Q ⊥ [H].
Dreapta D este perpendicularã ºi pe planul Q.
Planul Q fiind proiectant faþã de [H] pentru dreapta D1, proiecþia d1 va fi confundatã
cu Qh, dreapta de intersecþie a planelor Q ºi H.
Dreapta D fiind perpendicularã pe planul Q, va fi perpendicularã ºi pe d1 ≡ Qh deci cele
douã proiecþii d ºi d1 vor fi perpendiculare.
Proiecþiile unghiului drept se utilizeazã pentru reprezentarea dreptelor perpendiculare
ºi determinarea distanþelor.

44
 Se observã cã dacã se considerã o altã dreaptã D2 conþinutã de planul Q, aceasta va
avea proiecþia d2 pe planul H, confundatã cu Qh, deci proiecþia –d- va fi perpendicularã ºi pe
proiecþia d2 .

• Idei de reþinut

-Proiecþiile dreptei date prin douã puncte se obþin unind proiecþiile de acelaºi nume
ale punctelor date;
-urmele dreptei pe planele de proiecþie sunt punctele în care dreapta înþeapã planele
de proiecþie ºi se noteazã cu H(h, h,, h,,), V(v,v,, v,,), W(w,w,,w,,);
-condiþia ca un punct sã aparþinã unei drepte este ca proiecþiile lui sã se gãseascã pe
proiecþiile de aceleaºi nume ale dreptei;
-dreptele paralele cu unul din planele de proiecþie nu au urmã pe acel plan;
-dreptele perpendiculare pe un plan de proiecþie au o singurã urmã ºi aceea este
identicã cu proiecþia dreptelor (care este un punct) pe planul pe care acestea sunt
perpendiculare;
-dreptele paralele au, la reprezentarea în epurã, proiecþiile de acelaºi nume, paralele;
-dreptele concurente în spaþiu au, la reprezentarea în epurã,proiecþiile de aceleºi nume
concurente ºi punctele lor de intersecþie , pe aceeaºi linie de ordine, perpendicularã pe linia de
pãmânt (în sistemul de proiecþie dublu ortogonal).

Teste de autoevaluare

Test 2.1

45
Test 2.2

Test 2.3

Test 2.4

46
 Test 2.5

Test 2.6

Rezultatele testelor de autoevaluare

Test 2.1 – b; Test 2.2 – b; Test 2.3 – a; Test 2.4 – b; Test 2.5 – c , Test 2.6 – b.

2.7. Probleme rezolvate

1. Fiind date punctele A& (10, 8, 24) ºi B& (36, 18, 10) sã se construiascã reprezentarea
spaþialã ºi planã a dreptei AB.

Rezolvare

47
 Se reprezintã cele douã plane de proiecþie H ºi V(fig. 2.19, a). Se mãsoarã coordonatele
punctului A, determinând proiecþia orizontalã a, proiecþia verticalã a’ ºi imaginea A& a
punctului din spaþiu. Se construieºte în mod asemãnãtor,reprezentarea punctului B. Prin
unirea proiecþiilor orizontale ale celor douã puncte a ºi b, s obþine proiecþia orizontalã a
dreptei, prin unirea proiecþiilor verticale a’ ºi b’, se obþine proiecþia verticalã a dreptei , iar
prin unirea celor douã puncte A ºi B, se obþine imaginea dreptei din spaþiu.

Fig. 2.19

Pentru reprezentarea planã (fig.2.19 b), se considerã axa Ox, pe care se mãsoarã, de la
&
O spre, abscisa punctului A de 10 mm ºi a punctului B de 36 mm. Prin aceste puncte se
traseazã liniile de ordine perpendiculare pe axa Ox, pe care se mãsoarã depãrtãrile sub axa Ox
ºi cotele deasupra axei Ox, determinând proiecþiile orizontale a ºi b ºi proiecþiile verticale a’ ºi
b’.
Prin unirea proiecþiilor de acelaºi nume ale punctelor, se obþin proiecþiile dreptei.

2. Sã se reprezinte în epurã dreapta D(d, d’, d”), definitã prin punctele Aºi B. Sã se
determine urmele dreptei, punctele de intersecþie cu planele bisectoare ºi diedrele pe care le
strãbate aceastã dreaptã. dreapta D este datã prin punctele: A& (70, 40, 50) ºi B& (20, -20, -
10),(fig.2.20).

48
 Fig.2.20

Rezolvare
În figura 2.2 se construiesc proiecþiile punctelor A& (a, a’, a”) ºi B& (b, b’, b”) cu ajutorul
coordonatelor date:
- se unesc proiecþiile de acelaºi nume ale punctelor, obþinându-se proiecþiile
dreptei: a ∪ b ⇒ d , a’ ∪ b' ⇒ d ' ºi a"∪b" ⇒ d " ;
-
- -se prelungeºte proiecþia verticalã adreptei pânã intersecteazã axa Ox ºi se obþine
proiecþia verticalã a urmei orizontale, h’=d’ ∩ Ox , din h’ se duce linie de ordine pânã
se intersecteazã proiecþia orizontalã a dreptei (d) ºi seobþine proiecþia orizontalã
aurmei orizontale h ≡ H& ;

-se prelungeºte proiecþia orizontalã a dreptei pânã intersecteazã axaOx ºi se obþine

proiecþia orizontalã a urmei verticale v ≡ d ∩ Ox , din v se duce linie de ordine pânã
intersecteazã proiecþia verticalã a dreptei (d’) ºi se proiecþia verticalã a urmei verticale
v ' ≡ V& ;

-se prelungeºte proiecþia verticalã a dreptei pânã intersectezã axa Oz ºi se obþine proiecþia
verticalã a urmei laterale w' ≡ d ∩ Oz ;
se prelungeºte proiecþia orizontalã adreptei pânã intersecteazã axa Oy ºi se obþine
proiecþia orizontalã a urmei laterale w ≡ d ∩ Oy ;
din w’ se duce linie de ordine pânã intersecteazã proiecþia lateralã a dreptei (d”) ºi se
obþine proiecþia lateralã a urmei laterale w" ≡ W&

-se determinã punctele de intersecþie cu planele bisectoare : d ∩ d ' implicã (k, k’)
≡ D ∩ [B2 ] ; simetrica proiecþiei verticale a dreptei D, d1’, faþã de axa Ox nu
intersecteazã proiecþia orizontalã d(d // d’), implicã D // [B1 ] ;

-diedrele pe care le strãbate dreapta sunt indicate în figura 2.20.

3. Sã se consruiascã proiecþiile dreptei de nivel D1, care trece prin punctul M(m, m’) ºi
este concurentã cu dreapta datã D( d, d’)

49
Rezolvare
Prin proiecþia verticalã m’ se traseazã proiecþia verticalã d1’, paralel[ cu axa Ox (fig. 2.21).
La intersecþia cu d’ se determinã proiecþia verticalã i’ a punctului de concurenþã I dintre cele
douã drepte. Se traseazã linia de ordine ºi se determinã proiecþia orizontalã i. Proiecþia
orizontalã d1 a dreptei de nivel este determinatã de punctele m ºi i.

Fig. 2.21

4. Printr-un punct M(30, 30, 20) sã se sã se construiascã o dreaptã de profil care sã facã
0
30 cu planul bisector B1.

Rezolvare
În figura 2.22 se construieºte epura punctului M(m, m’, m”) ºi în continuare :
-se duce prin m, proiecþia orizontalã a dreptei de profil , d , paralelã cu Oy (d// Oy ) ºi
prin m’ , d’// Oz ;
-prin proiecþia lateralã a M& , m” , se duce proiecþia lateralã adreptei D, d’ , astfel încât sã
facã un unghi de 300 cu bisectoarea unghiului y’Oz, care este ºi urma pe planul lateral de
proiecþie a planului bisector B1.

50
 Fig. 2.22

5. Prin punctul A(40, 30, 20) sã se construiascã :

- o orizontalã care face un unghi de 300 cu planul vertical de proiecþie [V ] ;
- o verticalã .
Sã se determine urmele acestor drepte (fig. 2.23)

Rezolvare
Se construieºte epura în trei proiecþii a punctului A.
Prin a’ se duce proiecþia verticalã d’1 a dreptei D1 paralelã cu Ox , prin a” se duce
proiecþia lateralã a dreptei D1, d1”, paralelã cu Oy ' iar prin a se traseazã proiecþia orizontalã a
dreptei D1, d, înclinatã cu 300 faþã de axa Ox (fig.2.23).
Dreapta verticalã D2, ce trece prin A& (a, a’, a”), are proiecþia orizontalã ,d2, un punct,
identic cu a, proiecþia ei verticalã d2’ trece prin a’ ºi este perpendicularã pe Ox iar proiecþia ei
lateralã , d2”, trece prin a” ºi este perpendicularã pe Oy i .

Fig. 2.23

6. Prin punctul A(a, a’) sã se ducã o perpendicularã pe dreapta frontalã BC(bc, b’c’)
(fig.2.24).

Rezolvare

51
 Dacã unghiul drept are o laturã paralelã cu unul din planele de proiecþie, atunci pe acel
plan, unghiul drept se proiecteazã în mãrime adevãratã. De aceea ducând din a’
perpendiculara pe b’c’ se se obþine proiecþia verticalã k’ a punctului de concurenþã K.
Cunoscând condiþia de concurenþã, proiecþia orizontalã a punctului K, trebuie sã fie pe linia
de ordine a proiecþiei k’ ºi pe proiecþia orizontalã bc a segmentului. Perpendiculara cerutã este
AK(ak, a’k’) (fig.2.24).

Fig.2.24

2.8. Probleme propuse spre rezolvare

7. Sã se construiascã proiecþiile dreptei AB ºi sã se determine urmele dreptei pe cele trei

plane de proiecþie :
- A& (5, -10, 25) , B& (40, 25, 5) ;
- A& (10, 15, 30) , B& (45, -10, 35) ;
- A& (12, -32, 7) , B& 47, -6, -27) ;
- A& (10, 28, 10) , B& (50, 5, -25).

8. Sã se construiascã epura în douã proiecþii ºi sã se determine urmele pe cele douã

plane de proiecþie a urmãtoarelor drepte:
- A&1 (130, -50, 70) , B&1 (50, 10, -80) ;
- A& (50, -10, -50) , B& (170, 70, 10) ;
2 2

52
 - A& 3 (160, 10, 70) , B& 3 (30, -50, -10) ;
- A& 4 (50, 110, 30) , B& 4 (150, 20, -50) .
9. Sã se construiascã reprezentarea planã a dreptei AB ºi sã se determine
proiecþiile punctelor M, N ºi P, conþinute de dreapta AB; A& (40, 30, 25); B& (40, 10,
15); M& (20, y, z); N& (x1, 17, z1); P& (x2, y2,-10).

10. Sã se reprezinte în epurã dreptele AB ºi CD ºi sã se construiascã urmele lor pe trei

plane de proiecþie. Dreptele sunt date prin; A& (-20, 20, 10); B& (30, 50, 30); C& (10, 10, 40);
D& (0, 20, 30).

11. Sã se reprezinte în epurã , în trei proiecþii, dreptele:

- AB prin A& (30,40, 0) ºi B& (0, 0, 40);
- CD prin C& (20, 0, 40) ºi D& (0, 30, 0).
Sã se determine urmele dreptelor pe cele trei plane de proiecþie.

12. Sã se construiascã urmele pe cele trei plane de proiecþie ale dreptelor date prin
punctele:
a) A& (10, 5, 40) ºi B& (30, -5, 20);
b) C& (50, 35, -10) ºi D& (20, 10, 20);
c) E& (45, -15, 40) ºi F& (5, -15, -10).

13. Sã se stabileascã diedrele ºi octanþii pe care îi strãbat dreptele determinate de

punctele:
a) A& (15, 30, 45) ºi B& (15, 5, 45);
b) C& (32, -10, -30) ºi D& (32, -10, 15).

14. Se dã dreapta AB prin coordonatele puntelor: A& (100, -20, -10) ºi B& (160, -90, 10).
Sã se consteuiascã urmele pe cele trei plane de proiecþie, punctele ei de intersecþie cu
planele bisectoare ºi sã se stabileascã diedrele pe care le strãbate aceastã dreaptã.

15. Sã se constuiascã orizontalele: AB cu: A& (50, 0, 70), B& (90, 50, zb) ºi CD cu: C& (110,
10, -30), D& (70, 0, zd).
Sã se determine diedrele pe care le stãbat aceste drepte.

16. Se dau frontalele: AB cu A& (50, 50, 0), B& (110, yB, 70) ºi CD cu C& (130, -30, 0),
D& (70, yD, 50). Sã se stabileascã diedrele strãbãtute de acestea.

17. Fie o dreaptã D (d, d’) care trece prin punctele: A& (15, 0, 0) ºi B& (0, 20, 25). Prin
C& (30, -5, -10), sã se ducã o paralelã la dreapta D.

18. Sã se stabileascã diedrele ºi octanþii pe care îi strãbat dreptele:

a) AB cu A& (30, 40, -30) ºi B& (30, -20, 30);

53
 b) CD cu C& (45, -20, 50) ºi D& (15, -35, 50).

19. Se dã dreapta AB cu A& (90, -20, -35) ºi B& (60, -35, 40). Prin M& (30, 20, -40) sã se
ducã o dreaptã concurentã cu dreapta AB, în punctul de intersecþie al acesteia cu [B2 ] .

20. Se dau dreptele: AB cu A& (70, 40, 10) ºi B& (50, 40, 40) ºi CD cu C& (35, 50, 20) ºi
D& (20, -10, 20). Sã se precizeze poziþia lor în spaþiu .

21. Se dã dreapta AB cu A& (40, 15, 5) ºi B& ′ (10, -10, 50) ºi punctul M(30, 40, 35).
Prin punctul M sã se ducã o dreaptã Δ concurentã cu dreapta AB în urma lateralã a
acesteia.

22. Fie dreapta D conþinutã în planul orizontal de proiecþie. Printr-un punct N

apar;inând triedrului III sã se ducã o dreaptã Δ paralelã cu dreapta D.

23. Se dã frontala F (f, f’). Printr-un punct exterior ei sã se ducã o dreaptã D, concurntã
cu frontala F, în punctul în care aceasta intersectezã un plan bisector.

24. Se dau punctele: A& (40, -10, 25), B& (70, 35, 10) ºi M& (100, -10, -25). Prin punctul M
sã se ducã o dreaptã concurentã cu dreapta AB în punctul de intersecþie al acesteia cu [B1 ] .

25. Se dã dreapta AB cu A& (80, 0, 20) ºi B& (40, 0, 50). Prin punctul M(60, 0, -30) sã se
ducã o dreaptã Δ , concurentã cu AB .

26. Se dã dreapta D prin punctele A& (55, 20, -20) `i B& (70, 45, -20). Prin M& (100, -30,
30), sã se ducã dreapta Δ paralelã cu dreapta D.
27. Prin punctul A(10, 30, -50) , sã se ducã o paralelã la dreapta MN unde M& (0, 30, 30)
ºi N& (70, -20, -20).

28. Sã se precizeze poziþia în spaþiu a dreptelor : AB cu A& (60, 40, 10) , B& (30, 20, 50)
ºi CD cu C& (60, 40, -20), D& (30, 20, 30).

29. Se dã dreapta AB prin A& (60, 45, 25), B& (30, 0, -15) ºi punctul M(35, -20, -25). Se
cere sã se construiascã prin punctul M urmãtoarele drepte:
a) frontala D1 , concurentã cu AB ;
b) orizontala D2 , concurentã cu AB :
c) dreapta D3 , paralelã cu AB .

30. Se dau dreptele MN ºi PQ în care: M& (120, 80, 0); N& (30, 80, 90); P& (30,30,0);
Q& (130, 30, 70). Se cere construcþia dreptei orizontale D , concurentã cu dreptele MN ºi PQ
aºa încât segmentul din dreapta (D ) , cuprins între cele douã drepte sã fie egal cu 60 mm.

54
 31. Se dã dreapta AB prin: A& (40, 20, 0) ºi B& (60, 40, 0). Prin punctul M(30, -50, 30), sã
se construiascã o dreaptã D concurentã cu dreapta AB în punctul în care aceasta înþeapã
planul vertical de proiecþie.

32. Prin punctul M(0, 40, 0) sã se ducã o dreaptã D, concurentã cu dreapta AB datã
prin: A& (30, 20, -20) ºi B& (50, 60, -60).

33. Drintr-un punct A(a, a’) sã se ducã o perpendicularã la:

a) o dreaptã de nivel;
b) o dreaptã de capãt;
c) o dreaptã verticalã;
d) axa Ox;
e) o dreaptã fronto-orizontalã.

34. Se considerã douã drepte disjuncte D ºi Δ , date prin proiecþiile lor. Sã se

construiascã dreapta ce trece prin urma orizontalã a uneia din ele ºi prin punctul în care
cealaltã dreaptã intersecteazã bisectorul întâi.

35. Se dau douã drepte D (d, d’) ºi Δ ( δ , δ ' ' ) care au d ≡ δ þ ºi d’ ≡ δ . Sã se construiascã
o dreaptã de nivel care sã le intersecteze pe amândouã. Ce particularitate prezintã aceastã
dreaptã ?

36. Dintr-un punct A(a, a’) sã se ducã o dreaptã D concurentã cu:

a) o dreaptã oarecare D1 ºi axa Oz;
b) o dreaptã de profil ºi axa Oy;
c) o dreaptã de capãt ºi axa Ox;
o dreaptã de nivel ºi axa Ox.

37. Se dau dreptele AB ºi CD prin: A& (20, 40, 80) , B& (20, 40, 90) , C& (60, 30, 20) ºi
D (60, 30, 50). Sã se construiascã epura unei drepte de nivel de cotã z= 70, concurentã cu cele
douã drepte în acelaºi timp.

38. Prin punctul A(50, 25, 30) sã se construiascã :

- o frontalã care face un unghi de 600 cu [H ] ;
- o perpendicularã pe planul lateral de proiecþie.

39. Prin punctul M(30, 20, 35) sã se construiascã o dreaptã paralelã la [B2 ] , sã se
determine urmele dreptei ºi diedrele pe care le strãbate .

40. Fie datã o dreaptã care trece prin origine ºi prin punctul M(45, 25, 55). Prin punctul
N(30, 40, 30) sã se construiascã o dreaptã de nivel concurentã cu dreapta datã.

55
 41. Sã se construiascã proiecþiile dreptei D care trece prin punctul M(60, 20, 20) ºi este
paralelã cu dreapta AB cu A& (30, 20, 40) ºi B& (30, 40, 20). Sã se construiascã urmele celor
douã drepte.

42. Printr-un punct M din diedrul I sã se construiascã o dreaptã care sã fie concurentã în
acelaºi timp cu o dreaptã oarecare ºi cu o dreaptã verticalã.

43. Vârfurile unui pãtrat ABCD conþinut în planul lateral de proiecþie sunt situate pe
plnele bisectoare B1, B3 ºi B2, B4 . Sã se construiascã epura punctelor A, B, C, D pe cele trei
plane de proiecþie.

44. Date fiind dreptele AB cu A& (30, 40, 20) ºi B& (50,20,40) ºi CD cu C& (20,30,50) ºi
D& (20,20,20 ) ,sã se ducã o dreaptã de nivel de cotã z= 30, concurentã cu dreptele date.

45. Se considerã o dreaptã de front reprezentatã în douã proiecþii. Printr-un punct M(m,
m’) dat sã se construiascã o perpendicularã pe dreapta datã.

46. Se dã triunghiul ABC prin coordonatele vârfurilor: A& (10,30,20 ) , B& (30,40,−50) ,
C& (50,−10,60) . Sã se construiascã proiecþiile unei drepte de nivel , conþinutã în planul
triunghiului .

47. Se dã dreapta D, fronto-orizontalã cu y= 30 ºi z= 50, dreapta D1 de capãt cu x= 25 ºi

z= 25 ºi punctul M(60,10, 70). Prin punctul M sã se ducã o dreaptã D2 , concurentã în acelaºi
timp ºi cu D ºi cu D1 .0
-//-

56
Cap.3. Planul

• Planul determinat de trei puncte necoliniare, dreaptã ºi punct exterior ei sau douã
drepte paralele este reprezentat în geometria descriptivã, prin urmele planului pe planele de
proiecþie ºi în situaþii deosebite, prin proiecþiile elementelor ce-l definesc. Urmele planului
sunt drepte de intersecþie ale planului cu planele sistemului de proiecþie , poziþia lor în epurã
dând informaþii despre natura planului. O dreaptã conþinutã într-un plan dat prin urme are
urmele pe urmele de acelaºi nume ale planului. Un punct dintr-un plan, la reprezentarea în
epurã, are proiecþiile pe proiecþiile de acelaºi nume ale unei drepte din plan. Planele ocupând
poziþii particulare faþã de planele de proiecþie ale sistemului , pot fi paralele cu planele de
proiecþie sau perpendiculare pe acestea. Relaþia reciprocã adouã plane poate fi de concurenþã
sau de paralelism. Planul poate exista în relaþie ºi cu o dreaptã, aceasta putând fi conþinutã în
plan, paralelã cu planul sau concurentã cu planul. Dreapta perpendicularã pe un plan are
proieþiile perpendiculare pe urmele de acelaºi nume ale planului, problema care se pune fiind
aceea de determinare a piciorului perpendicularei pe plan.

• Obiective

-Sã determine urmele planului definit prin trei puncte necoliniare, douã drepte paralele
sau douã drepte concurente;
-sã reprezinte în epurã o dreaptã oarecare conþinutã în planul dat prin urme;
-sã construiascã epura unui punct conþinut în planul reprezentat prin urme;
-sã construiascã epura unor figuri geometrice conþinute într-un plan dat prin urme;
-sã reprezinte în epurã planele particulare;
-sã reprezinte în epurã dreptele remarcabile ale planului dat prin urme;
-sã construiascã urmele planului definit de dreapta de cea mai mare pantã faþã de fiecare
plan de proiecþie ;
-sã determine dreapta de intersecþie dintre douã plane;
-sã construiascã epura punctului de interseþie dintre o dreaptã ºi un plan;
-sã reprezinte în epurã o dreaptã perpendicularã pe un plan;
-sã construiascã în epurã un plan perpendicular pe alt plan.

3.1 Reprezentarea planului

Un plan, fiind determinat de trei puncte necoliniare, de douã drepte concurente, de

douã drepte paralele, de o dreaptã ºi un punct exterior ei, se va reprezenta în epurã cu ajutorul
acestor elemente (fig.3.1,a,b,c,d).

57
 Fig. 3.1, a, b, c, d

Planul este determinat în epurã dacã, dându-se una din proiecþiile unui punct sau ale
unei drepte ce aparþine planului, se poate construi cea de-a doua proiecþie.
Fie un plan P dat prin dreptele D(d,d’) ºi D1(d1,d1’) concurente în punctul I(i,i’).
Considerãm d2 proiecþia orizontalã a unei drepte D2 conþinutã în planul P.
Aceastã proiecþie intersecteazã în a ºi a1 proiecþiile d ºi d1 Acestea sunt proiecþiile
orizontale ale punctelor de concureþã dintre D2 ºi dreptele date D ºi D1.
Ducând linii de ordine din a ºi a1 pânã la proiecþiile verticale ale dreptelor d’ ºi d1’
gãsim proiecþiile verticale a ºi a1’. Unind aceste puncte obþinem proiecþia verticalã a dreptei
D2 conþinutã în planul P (fig.3.2).

Fig. 3.2
În desenul tehnic se utilizeazã reprezetarea planului prin urmele lui (dreptele de
intersecþie ale planului cu planele de proiecþie) deoarece se poate deduce poziþia planului
faþã de planele de proiecþie (fig.3.3).

Fig. 3.3

58
 Se considerã un plan P care intersecteazã planele triedrului de proiecþie (fig. 3.4).
Dreapta de intersecþie a planului P cu [H] se numeºte urma orizontalã a planului ºi se noteazã
cu P, intersecþia lui [P] cu [V] se numeºte urma verticalã ºi se noteazã cu P’, intersecþia lui [P]
cu [W] se numeºte urma lateralã a planului ºi se noteazã cu P”. Planul P intersecteazã axele de
proiecþie în Px, Py, Pz care reprezintã ºi punctele de concurenþã ale urmelor planului

″
P′ P

Fig. 3.4 Fig. 3.5

Prin rotaþia planelor H ºi W în jurul axelor corespunzãtoare suprapunerea pe [V] se

obþine reprezentarea planului în epurã (fig. 3.4).
În mod frecvent se utilizeazã reprezentãri în douã proiecþii ºi planul este dat prin urma
orizontalã P’. (fig. 3.5).

3.2 Dreaptã ºi punct ce aparþin unui plan

O dreaptã este cuprinsã într-un plan dacã douã din punctele ei sunt cuprinse în plan.
Aceste puncte pot fi urmele ei pe planele de proiecþie ºi doarece aceste puncte sunt comune ºi
planului dat ºi planelor de proiecþie, ele aparþin urmelor planului dat(fig.3.6).

Pv ′

Fig. 3.6

Deci pentru ca o dreaptã sã se gãseascã într-un plan trebuie ca urmele ei sã se gãseascã

pe urmele de acelaºi nume ale planului
Un punct oarecare M se gãseºte într-un plan dacã se aflã pe o dreaptã a planului.

59
 În epurã se exprimã cã un punct aparþine unui plan dacã proiecþiile lui aparþin
proiecþiilor de acelaºi nume ale unei drepte din plan(fig.3.7).

& ≡
V

H≡

Fig. 3.7

3.3. Determinarea urmelor planului dat prin proiecþiile a douã drepte concurente

Fie douã drepte concurente D(d,d’) ºi Δ (δ, δ ' ) care determinã un plan ale cãrui urme
trebuie construite (fig. 3.8).

Fig. 3.8
Din cele prezentate pânã aici rezultã cã urmele planului sunt determinate de urmele
. . .
dreptelor date. Deci se construiesc urmele H (h , h ' ) ºi V ( v, v' ) ale dreptei D ºi H1 (h1 , h1 ' ) ºi
.
V1 ( v1 , v'1 ) ale dreptei D. Se unesc urmele de acelaºi nume (h cu h1 ºi cu v’ cu v1’) ºi se obþin
urmele planului determinat de cele douã drepte concurente. Ca verificare, cele douã urme
trebuie sã se intersecteze în acelaºi punct Px pe axa Ox.

3.4. Drepte remarcabile ale unui plan

a) Orizontala planului este dreapta conþinutã în plan ºi care este paralelã cu planul
H (fig.3.9).

60
 , P′

Fig. 3.9

Deoarece toate punctele dreptei au aceeaºi cotã, proiecþia verticalã a orizontalei

planului este paralelã cu O x . Urma orizontalã a dreptei fiind aruncatã la infinit, rezultã cã
proiecþia orizontalã a dreptei este paralelã cu urma orizontalã a planului P.
Se observã cã urma orizontalã a planului este orizontala sa, ale cãrui puncte au cotã
nulã.

b) Frontala planului, este dreapta conþinutã în plan, paralelã cu planul vertical de

proiecþie. Proiecþia sa orizontalã este paralelã cu linia de pãmânt, iar proiecþia verticalã
paralelã cu urma P” a planului, urma verticalã a dreptei fiind aruncatã la infinit
Urma verticalã a planului este frontala sa, ale cãrei puncte au depãrtarea nulã (fig.
3.10).

Fig. 3.10

c) Dreapta de profil a unui plan este dreapta conþinutã în plan ºi paralelã cu planul
lateral de proiecþie. Proiecþia lateralã a dreptei este paralelã cu urma lateralã a planului, urma
lateralã a dreptei fiind aruncatã la infinit (fig.3.11).

61
 P′ , P ′′
P ′′ P′

P P

Fig. 3.11

Dreapta de cea mai mare pantã a unui plan în raport cu planul orizontal, este dreapta
conþinutã în plan, perpendicularã pe urma orizontalã a planului ºi pe toate orizontalele
planului. Conform teoremei celor trei perpendiculare, proiecþia orizontalã a dreptei de ceea
mai mare pantã este perpendicularã pe urma orizontalã a planului în urma orizontalã a dreptei
(fig. 3.12).

Fig. 3.12

Dreapta de cea mai mare pantã redã valoarea unghiului diedru format de plan cu
planul orizontal de proiecþie (fig. 3.13).

62
 Fig. 3.13

Mm
În Δ MmH, tg α =
mH
Mm
În Δ MmH1 , tg α1 = , cum mH1>mH ⇒ tgα > tgα1 . Dreapta MH este dreapta de
mH1
cea mai mare pantã a planului P faþã de planul orizontal de proiecþie.
În mod analog se reprezintã dreapta de cea mai mare pantã a unui plan faþã de planul
vertical de proiecþie. Proiecþia verticalã a dreptei de cea mai mare pantã faþã de planul vertical
de proiecþie este perpendicularã pe urma verticalã a planului (fig. 3.14).

Fig. 3.14

Teoremã

Dreapta de cea mai mare pantã a unui plan determinã complet planul.
Fie dreapta D(d,d’) dreapta de cea mai mare pantã faþã de planul orizontal de
proiecþie a planului ce trebuie determinat (fig. 3.15).

63
 Fig. 3.15
. .
Construim urmele dreptei H (h , h ' ) ºi V ( v, v' ) . Perpendiculara în h pe d este urma
orizontalã P a planului P. Intersecþia urmei P cu O x este punctul Px. Unind punctul Px cu
punctul v’ obþinem urma verticalã P ’ a planului P. Planul este astfel determinat.

3.5 Plane particulare

Un plan ocupã o poziþie particularã faþã de planele de proiacþie dacã este paralel sau
perpendicular pe unul din aceste plane.

3.5.1. Plane paralele cu unul din planele de proiecþie

a) Planul de nivel est paralel cu planul orizontal de proiecþie, urma sa orizontalã este
aruncatã la infinit. (fig. 3.16 a, b).
Deoarece toate punctele acestui plan au aceeaºi cotã, urma verticalã N’ este paralelã cu
Ox .

N′ N′ N ′′

a) b)

64
 Fig. 3.16
O figurã ABC cuprinsã în acest plan are proiecþia verticalã totatal deformatã aºternutã
pe urma verticalã N’ a planului, iar proiecþia orizontalã a b c egalã cu figura consideratã.
Reprezentarea planului de nivel poate fi fãcutã ºi în douã proiecþii, poziþia în spaþiu fiind
complet determinatã (fig. 3.17).

Fig 3.17

b) Planul de front este paralel cu planul vertical de proiecþie Acest plan are urma
verticalã aruncatã la infinit (fig. 3.18 a,b).

F ′′

F ′′

Fig. 3.18, a Fig. 3.18, b

Deoarece toate punctele acestui plan au aceeaºi depãrtare urma orizontalã F este
paralelã cu O x . Ca o consecinþã a paralelismului acestui plan cu planul vertical de proiecþie,
planul de front este perpendicular pe planul orizontal de proiecþie ºi pe planul lateral de
proiecþie. Un punct M conþinut de acest plan are proiecþia orizontalã m pe urma orizontalã F
a planului ºi proiecþia lateralã m” pe urma lateralã F”.
Reprezentarea în epurã se poate face ºi numai în douã proiecþii, planul fiind complet
determinat (fig. 3.19).

65
 Fig. 3.19

c) Planul de profil este paralel cu planul lateral de proiecþie. Urma sa lateralã este
aruncatã la infinit. Urmele orizontalã ºi verticalã, paralele cu O y ºi respectiv Oz sunt
perpendiculare în acelaºi punct pe O x (fig. 3.20 a,b).

P′

P′

Fig. 3.20, a, b

3.5.2. Plane perpendiculare pe unul din planele de proiecþie

a) Planul vertical sau proiectant faþã de planul orizontal de proiecþie, este

perpedicular pe [H] (fig. 3.21)

P′ P ′′

P′

Fig. 3.21

Urma sa verticalã P’ este perpendicularã pe axa Ox, iar urma lateralã P”,
perpendicularã pe axa Oy. Unghiurile diedre formate de plan cu planele de proiecþie se
proiecteazã la adevãrata mãrime pe planul orizontal, fiind egale cu unghiurile formate de urma
.
orizontalã a planului cu axele Ox ºi Oy. Un punct M (m, m' , m" ) conþinut în planul P,
proiectant pe planul H, are proiecþia orizontalã m, situatã pe urma orizontalã P a planului.

66
 Reprezentarea acestui plan poate fi fãcutã în epurã ºi în douã proiecþii, planul fiind
complet determinat (fig 3.22).

Fig. 3.22
b) Planul de capãt sau proiectant pe planul vertical de proiecþie este perpendicular pe
planul vertical de proiecþie (fig. 3.23). Urma sa orizontalã P este perpendicularã pe O x iar
urma sa lateralã P” este perpendicularã pe Oz . Unghiurile diedre formate de plan cu planele
de proiecþie se proiecteazã la adevãrata mãrime pe planul vertical de proiecþie fiind egale cu
unghiurile formate de urma verticalã P’ cu axele Ox respeectiv Oz.

Fig 3.23
.
Un punct M (m, m' , m" ) conþinut de planul P, proiectant pe planul V, are proiecþia
verticalã v’ pe urma verticalã P’ a planului.
Reprezentarea acestui plan poate fi fãcutã în epurã ºi în douã proiecþii confom figurii
3.24.

Fig. 3.24

67
 c) Planul paralel cu axa Ox este perpendicular pe planul lateral de proiecþie (fig.
3.25).

P′
P′
P ′′
P ′′

P
P

Fig. 3.25
Urmele P ºi P’ sunt paralele cu Ox . Unghiurile diedre formate de planul P cu planele
de proiecþie se proiecteazã la adevãrata mãrime pe planul lateral de proiecþie, fiind egale cu
.
unghiurile formate de urma lateralã P” cu axele Oy, respectiv Oz. Un punct M (m, m' , m" )
conþinut în planul P, proiectat pe planul W, are proiecþia lateralã m” situatã pe urma lateralã
P” a planului.
d) Planul care trece prin axa Ox se mai numeºte ºi plan axial ºi este perpendicular pe
planul lateral de proiecþie (fig 3.26, a,b,c)

P ′′

Fig 3.26 a, b, c

În epurã, poziþia unui plan axial este determinatã dacã se dau proiecþiile unui punct
conþinut de plan (fig 3.26, b) sau urma lateralã a planului (fig. 3.26, c).

3.6. Poziþiile relative a douã plane

Douã plane pot fi: paralele, concurente sau confundate. Planele concurente pot fi
perpendiculare sau se pot întâlni sub un unghi oarecare.
a) Plane paralele Douã plane paralele au urmele de acelaºi nume paralele între ele (fig.
3.27).

68
 Q′
Q′
P′ P′

Fig 3.27

Aceastã reprezentare se bazeazã pe urmãtoarea teoremã: douã plane paralele se

intersecteazã cu un al treilea, dupã douã drepte paralele. Deci, douã plane paralele au în epurã
urmele lor pe cele trei plane de proiecþie paralele ºi reciproc: dacã urmele a douã plane P’ ºi Q
pe cele trei plane de proiecþie sunt paralele, planele date sunt paralele (fig. 3.28).

Fig. 3.28

b) Plane concurente Douã plane concurente se intersecteazã dupã o dreaptã. Planele

concurente se pot întâlni sub un unghi oarecare sau pot fi perpendiculare.
Pentru a determina dreapta de intersecþie a douã plane, se stabilesc douã puncte
comune celor douã plane (fig. 3.29) sau un punct comun ºi direcþia (poziþia) dreptei de
intersecþie (fig. 3.30).
În figura 3.29 se determinã dreapta de intersecþie a planelor P ºi Q, stabilind douã
puncte comune celor douã plane. Planele P ºi Q fiind reprezentate prin urme, punctele
comune sunt situate la intersecþia urmelor de acelaºi nume ale planelor.

69
 P, ′
P

Fig. 3.29

La intersecþia urmelor orizontale ale planelor, rezultã un punct H(h,h’), iar la

intersecþia urmelor verticale rezultã un punct V(v,v’). Pentru dreapta de intersecþie a celor
douã plane, punctele H ºi V reprezintã urmele dreptei.
În figura 3.30, planele P ºi Q sunt perpendiculare pe planul orizontal de proiecþie, deci
ºi dreapta lor D intersecþie va fi perpendicularã pe planul orizontal. La intersecþia urmelor
orizontale al planelor, rezultã un punct comun, care corespund cu urma orizontalã ºi cu
proiecþia orizontalã a dreptei, dreapta de intersecþie fiind verticalã.

, P′ Q′

Fig. 3.30

3.7. Poziþia unei drepte faþã de un plan

În raport cu un plan o dreaptã poate fi paralelã, concurentã sau cuprinsã în plan.

a) Dreapta paralelã cu un plan
O dreaptã este paralelã cu un plan dacã este paralelã cu o dreaptã conþinutã de acel
plan (fig. 3.31). Dreapta D1 este paralelã cu planul P, deoarece est paralelã cu dreapta D,
conþinutã de planul P.

70
 P′
P′

Fig. 3.31

b) Dreaptã concurentã cu un plan

Pentru determinarea punctului de intersecþie dintre o dreaptã ºi un plan se pot aplica
mai multe metode, dintre care, în continuare este prezentatã metoda planului auxiliar.
Fie un plan P ºi o dreaptã D concurentã cu acesta (fig. 3.32). Fazele determinãrii
punctului I de intersecþie dintre planul P ºi dreapta D sunt:
- se duce prin dreapta D un plan auxiliar Q, D ⊂ [Q ] ;
- se determinã dreapta de intersecþie Δ dintre cele douã plane P ºi Q, [P ] ∩ [Q ] = Δ ;
- se stabileºte punctul de intersecþie I, dintre dreapta datã D ºi dreapta de intersecþie
Δ , care reprezintã punctul de intersecþie dintre dreaptã ºi plan,
D ∩ Δ = I = D ∩ [P ] .

Q′ P′
P′

Fig. 3.32

În exemplul din figura 3.32,b ºi 3.32,c, s-a utilizat ca plan auxiliar care conþine dreapta
D, un plan vertical, iar în figura 3.32,d, un plan de capãt.
3.8. Perpendicularitate
a) Dreaptã perpendicularã pe un plan
O dreaptã perpendicularã pe un plan are proiecþiile perpendiculare pe urmele de
acelaºi nume ale planului. Se considerã dreapta D, perpendicularã pe planul P, pe care-l
intersecteazã în punctul I (fig. 3.33).

71
 Fig. 3.33

Prin punctul de intersecþie I, se considerã D1, ca dreaptã de nivel a planului. Dreapta

D va fi perpendicularã ºi pe dreapta D1. Conform teoremei unghiului drept, cele douã drepte
vor avea proiecþiile orizontale d ºi d1 perpendiculare între ele. Proiecþia orizontalã d1 fiind
paralelã cu urma orizontalã a planului rezultã cã proiecþia orizontalã d va fi perpendicularã pe
urma orizontalã P a planului. Dacã prin punctul I se considerã ºi o frontalã a planului, rezultã
,
cã proiecþia d’ va fi perpendicularã pe urma verticalã P (fig. 3.33,b).

b) Plane perpendiculare între ele

Douã plane sunt perpendiculare între ele dacã o dreaptã conþinutã în unul din plane
este perpendicularã pe cel de-al doilea (fig. 3.34). Se considerã planul P dat prin urmele P ºi
′ .
P ºi M(m, m′) exterior planului.

Fig. 3.34
.
Pentru a obþine un plan perpendicular pe [P] care trece prin M , se duc prin m ºi m’
dreptele d ⊥ P ºi d′ ⊥ P′ . Urmele planului cãutat trec prin urmele acstei drepte. O dreaptã
oarecare Q′ ∈ [V ] care trece prin v’ este urma verticalã a planului cãutat; urma orizontalã Q se
obþine unind Qx cu h. Deoarce Q′ este o dreaptã arbitrarã care trece prin v’, problema admite
o infinitate de soluþii.
Observaþie. Între urmele a douã plane perpendiculare între ele nu se poate stabili o
relaþie de poziþie. Excepþie fac planele proiectante pe acelaºi plan de proiecþie: douã plane
perpendiculare între ele ºi proiectante pe un acelaºi plan de proiecþie au urmele înclinate faþã

72
de Ox perpendiculare între ele, iar unghiul dintre urme este unghiul plan corespunzãtor
unghiului diedru al celor douã plane.

Idei de reþinut

-Urmele planului sunt dreptele de intersecþie ale planului cu planele de proiecþie;

-Dreapta conþinutã în plan, la reprezentarea în epurã, are urmele situate pe urmele de
acelaºi nume ale planului;
-un punct aparþine unui plan dacã este conþinut de o dreaptã aparþinând planului;
-planele paralele cu unul din planele de proiecþie sunt, în consecinþã, perpendiculare pe
celelalte douã plane de proiecþie;
-planele perpendiculare pe unul din planele de proiecþie au douã urme perpendiculare pe
axele comune ale celorlalte douã plane de proiecþie cu planul pe care acestea sunt
perpendiculare sau douã urme sunt paralele cu axa perpendicularã pe planul pe care planele
date sunt perpendiculare;
-dreapta de intersecþie a douã plane are urmele la intersecþia urmelor de acelaºi nume ale
planelor;
-orizontalele planului au, toate, proiecþiile orizontale paralele cu cu urma orizontalã
aplanului;
-frontalele planului au, toate, prooiecþiile verticale paralele cu urma verticalã a planului;
-dreptele de profil ale planului au, toate, proiecþiile laterale paralele cu urma lateralã a
planului;
-dreapta de cea mai mare pantã a unui plan faþã de unul din planele de proiecþie are o
proiecþie perpendicularã pe urma planului conþinutã de planul de proiecþie faþã de care se
defineºte;
-dreapta de cea mai mare pantã a unui plan faþã de unul din planele de proiecþie,
determinã planul;
-dreapta perpendicularã pe un plan , are proiecþiile, la reprezentarea în epurã,
perpendiculare pe urmele de acelaºi nume ale planului;
-punctul de intersecþie dintre o dreaptã ºi un plan se gãseºte la intersecþia dreptei cu o
dreaptã din planul dat, care la rândul ei este obþinutã din intersecþia unui plan (auxiliar) luat
prin dreapta datã, ºi planul dat.

Teste de autoevaluare

Test 3.1

73
Test 3.2

Test 3.3

Test 3.4

74
Test 3. 5

Test 3.6

75
Test 3.7

Test 3. 8

Test 3. 9

76
Răspunsurile testelor de autoevaluare
Test 3.1 – c; Test 3.2 – b; Test 3.3 – b; Test 3.4 – c; Test 3. 5 – c; Test 3.6 – b; Test – 3.7 – b;
Test 3.8 – b; Test 3.9 – c.

3.9. Pprobleme rezolvate

1. Sã se construiascã urmele planului Q, dat prin dreptele AB ºi CD (fig.3.35).

Rezolvare
Se gãseºte mai întâi una din urmele planului , de exemplu urma verticalã Q ' . Dacã
aceastã urmã intersecteazã axa Ox în cadrul epurei ºi cum prin acest punct de intersecþie
trebuie sã treacã ºi urma orizontalã a planului, este suficient sã se gãseascã numai pentru una
din cele douã drepte , urma orizontalã. În figura 3.1, urma verticalã intersecteazã axa de
proiecþie în Qx iar pentru dreapta AB a fost gãsitã ºi urma orizontalã. Cele douã puncte,
tãietura Qx ºi urma H& ≡ h determinã urma orizontalã Q a planului dat.

Fig.3.35

2. Sã se construiascã urmele planului T dat prin dreapta AB(ab, a’b’) concurentã cu axa
Ox ºi fronto-orizontala D (d, d’) (fig. 3.36).

Rezolvare

77
 Se determinã urmele dreptelor . Urmele dreptei AB(ab, a’b’ ) sunt identice cu punctul
A(a, a’) care se gãseºte pe axa Ox, adicã A& ≡ a ≡ a ' ≡ H ≡ V .
Urmele fronto-orizontalei D sunt aruncate la infinit , axa Ox ºi dreapta fiind paralele. În
consecinþã, pentru trasarea urmelor planului , din urmele H& ≡ V& ale dreptei AB se duc
drepte care unesc punctele de la infinit, astfel urmele planului T sunt identice cu axa Ox, adicã
aºa cum se vede în figura 3.2, T ≡ T ' ≡ Ox . Acest plan este un plan ce conþine linia de
pãmânt ( Ox ).

Fig. 3.36

3. Sã se construiscã proiecþia verticalã a triunghiului ABC conþinut de planul P (fig.

3.37, a).

Fig.3.37, a,b

78
Rezolvare
Se considerã latura AB a triunghiului, conþinutã de o dreaptã ce aparþine planului(fig.
3.37 b). Se determinã proiecþia verticalã h’v’ a dreptei conþinute în plan, respectiv proiecþia
verticalã a’b’ a laturii triunghiului. Proiecþiile verticale ale punctelor A, B, C, pot fi
determinate utilizând drepte particulare ale planului, care trec prin aceste puncte. În figura
3.37, b, proiecþia verticalã c’ a fost determinatã considerând prin punctul C o frontalã a
planului.
4. Sã se construiscã proiecþia verticalã a punctului M, conþinut de planul determinat de
dreptele paralele D ºi D1 (fig. 3.38,a).

Fig. 3.38

Rezolvare
Se onsiderã o dreaptã care trece prin punctul M ºi este concurentã cu dreptele D ºi D1
(fig.3.38, b). În proiecþie orizontalã, se traseazã prin m o dreaptã oarecare, concurentã cu
dreptele d ºi d1 ,în punctele 1 ºi 2. Se traseazã proiecþia verticalã 1’2’ a dreptei, pe care se
determinã proiecþia verticalã m’ a punctului M.

5. Sã se construiascã dreapta de intersecþie dintre planul oarecare P ºi planul de nivel N

(fig.3.39,a).

79
 Fig.3.39, a, b

Rezolvare
Dreapta de intersecþie dintre cele douã plane va fi o dreaptã de nivel. Proiecþia verticalã
d’ trece prin punctul v’ ºi este confundatã cu urma verticalã N’ a planului de nivel. Proiecþia
orizontalã d, trece prin punctul v ºi este paralelã cu urma orizontalã P a planului P (fig.
3.39,b).

6. Sã se construiascã dreapta de intersecþie dintre planele P ºi Q, care au urmele

orizontale paralele între ele( fig. 3.40, a)

Fig. 3.40

Rezolvare
Cele douã plane având urmele orizontale paralele, rezultã cã ºi dreapta lor de intersecþie
va fi paralelã cu urmele orizontale , deci ºi cu planul orizontal de proiecþie (fig. 3.40, b). La
intersecþia urmelor verticale P ’ ºi Q ’, rezultã un punct comun celor douã plane v’, din care se
traseazã proiecþia verticalã d’. Din proiecþia orizontalã v, se traseazã proiecþia orizontalã d,
paralelã cu urmele orizontale P ºi Q .

7. Sã se construiascã dreapta de intersecþie dintre planul oarecare P cu urmele în

prelungire ºi planul de capãt Q (3.41, a, b).

Rezolvare

80
 La intersecþia urmelor verticale, rezultã un punct comun celor douã plane, punctul V(v,
v’). La intersecþia urmelor orizontale P ºi Q , se determinã al doilea punct comun H& (h, h') .
Prin unirea proiecþiilor de acelaºi nume ale punctelor H ºi V, se obþin proiecþiile dreptei de
intersecþie, d proiecþia orizontalã ºi d’ proiecþia verticalã, confundatã cu urma verticalã Q ' a
planului de capãt (fig. 3.41, b).

Fig. 3.41

8. Sã se construiascã urmele planului care trece prin punctul A& (60,15,50 ) ºi conþine
orizontala G (g, g’) având urma verticalã V& (120,0,20) ºi care face un unghi de 300 cu planul
vertical de proiecþie. Sã se traseze o dreaptã de cea mai mare pantã a lui [P] faþã de planul
orizontal de proiecþie (fig. 3.42)

81
 Fig. 3.42
Rezolvare
Orizontala G1 (g1, g’1) care trece prin punctul A va avea proiecþia orizontalã paralelã cu g.
Aflând punctul v’1 ºi deci cunoscând cã G (g, g’) ºi G1 (g1,, g’1) aparþin planului P vom putea
onstrui urma verticalã P ' a planului P, ducând o dreaptã prin v’ ºi v’1. Urma orizontalã va trece
prin P&x ºi va fi paralelã cu g1, respectiv g. Proiecþia orizontalã a dreptei de cea mai mare pantã
este perpendicularã pe proiecþiile orizontale ale orizontalelor planului, astfel aflãm punctele h2
ºi v2, iar apoi h’2 ºi v’2, respectiv proiecþia verticalã a dreptei de cea mai mare pantã.
9. Sã se determine intersecþia dintre un plan P, avînd P&x (60, 0,0), P&y (0, 30, 0),
P&z (0,0,40) ºi un plan Q ce conþine Ox ºi trece prin punctul M& (40,25,30 ) (fig. 3.43).

Fig.3.43

Rezolvare
Un punct al intersecþiei o sã fie pe axa Ox în P&x , iar alt punct al intersecþiei se va afla cu
ajutorul urmelor laterale Q ” ºi P ”. La intersecþia lor va fi proiecþia lateralã a urmei laterale a
dreptei de intersecþie , w”. Ducând linii de ordine pe Oz ºi Oy, vom afla celelalte douã
proiecþii w, w’ ale urmei laterale W& , prin care vor trece proiecþiile orizontalã ºi verticalã ale
dreptei de intersecþie dintre cele douã plane.

10. Din M& (50,10,30) , sã se ducã o perpendicularã pe o dreaptã de profil datã de

A& (30,20,40) ºi B& (30,30,20) (fig. 3.44).

82
 Fig. 3.44
Rezolvare
Deoarece dreapta AB // [W ] , rezultã cã unghiul drept se proiecteazã în adevãrata
mãrime în proiecþie lateralã, deci se construieºte prin m” perpendiculara δ ” pe proiecþia a”b”:
δ ” ⊥ a”b”; δ ” ∩ a”b” ⇒ n”.
Se determinã proiecþiile orizontalã ºi verticalã n ºi n’ ale piciorului perpendicularei.
Unind pe m cu n se obþine δ ºi unind m’ cu n’ se obþine δ ’.

11. Sã se determine urmele unui plan [Q] care este perpendicular pe planul [P] : P&x (50,
0, 0), P& (0,40, 0), P& (0,0,25) (fig. 3.45).
y z

Rezolvare
Se construieºte dreapta D cu proiecþiile d’ ⊥ P ’ ºi d ⊥ P , se determinã urmele acestei
drepte H& (h, h') ºi V& (v, v') . Prin urmele dreptei D se duc urmele planului Q, perpendicular pe
[P] . [Q] va fi unul din planele care conþin dreapta D ºi este perpendicular pe [P] .

83
 Fig. 3.45

12. Sã se determine punctul de intersecþie dintre dreapta D (d, d’) ºi placa triunghiularã
ABC(abc, a’b’c’) (fig.3.46). Sã se stabileascã vizibilitatea dreptei, placa fiind netransparentã

a b

Fig. 3.46

Rezolvare
Se considerã dreapta D , conþinutã de planul de capãt Q (plan auxiliar) (fig. 3.46,b). Se
determinã dreapta de intersecþie 12 dintre planul Q ºi planul triunghiului ABC. Latura AC
intersecteazã planul Q în punctul 1(1, 1’) iar BC , în punctul 2(2, 2’). Punctul I(i, i’), în care
dreapta D intersecteazã dreapta 12 reprezintã punctul de intersecþie dintre dreapta D ºi placa
triunghiularã ABC.
Pentru a determina vizibilitatea dreptei se þine cont cã în proiecþie orizontalã se vãd
punctele care au cota cea mai mare , iar în proiecþie verticalã se vãd punctele care au
depãrtarea cea mai mare.

84
 13. Se considerã o verticalã D (d, d’), datã prin A& (25,15,25) ºi B& (25,15,0 ) ºi o dreaptã
oarecare D1 (d’1, d1’) datã prin M& (70,10,15) ºi N& (40,30,35) . Sã se construiascã perpendiculara
comunã celor douã drepte (fig.3.47).

Fig.3.47

Rezolvare
D (d, d’) fiind o verticalã, rezultã cã perpendiculara comunã nu poate fi decât o
orizontalã. În proiecþie orizontalã, se proiecteazã în aevãrata mãrime unghiurile dintre
perpendiculara comunã ºi dreapta D1(d1, d1’), deci se va construi proiecþia orizontalã a
orizontalei, ducând din punctul a ≡ b ≡ d o perpendicularã pe proiecþia orizontalã d1 a dreptei
D1. La intersecþia cu d1 se determinã proiecþia orizontalã , i, a punctului de intersecþie , I(i, i’).
Ducând linie de ordine din i, pe d1’ se determinã proiecþia verticalã i’ , prin care trece
proiecþia verticalã d’ a orizontalei.

3.10.Probleme propuse spre rezolvare

85
 14. Sã se construiascã urmele planului P, determinat de punctele A, B, C, având
urmãtoarele coordonate:
a) A& (20,10,50 ) , B& (50,10,50 ) , C& (65,40,10) ;
b) A& (15,6,20 ) , B& (30,9,45) , C& (50,0,0) ;
c) A& (30,3,13) , B& (4,−2,52) , C& (50,−5,17 ) .

15. Sã se construiascã urmele planului Q, determinat de o dreaptã de front, F (f, f’) ºi un

punct A(a, a’), exterior ei.

16. Sã se determine urmele planului , definit de dreptele concurente în punctul A:

{
D (d, d’) A& (70,25,30) ; B& (90,5,20)
{
D1 (d1, d’1) A& (70,25, ,30 ) ; B&1 (60, 25, 20), ºi sã se construiascã orizontala planului ce
trece prin punctul A.

17. Sã se determine urmele planului definit de dreapta D(d, d’) : H& (25,−12,0) ; V& (43, 0,
18) ºi o dreaptã paralelã cu dreapta datã ce trece prin punctul M(90, 5, 15).

18. Sã se determine urmele planului definit de punctul A& (80, 25, 15) ºi dreapta de capãt
, D (d, d’), datã prin punctele : B& (50, 20, 40) ºi C& (50, 50, 40).

19. Sã se construiascã urmele planului determinat de dreapta AB ºi punctul M& . Se dau:

A& (10, 20, 0); B& (30,40, 0); ºi M& (40, 20, -20).

20. Sã se construiascã urmele planului determinat de dreptele concurente D ºi Δ . Se

dau:
{ {
D A& (30,20,30) ; B& (30,40,50) ºi Δ A& (30,20,30) ; M& (30,10,20) .

21. Sã se construiascã un plan paralel cu axa Ox, care trece printr-un punct A& (40, 20,
10) ºi va face un unghi de 300 cu planul orizontal de proiecþie. Sã se traseze o fronto-orizontalã
ce trece prin punctul A.

22. Sã se construiascã un plan de capãt ce trece prin punctul M& (35, 30, 20) ºi face un
unghi de 450 cu planul orizontal de proiecþie .

23. Sã se determine proiecþia orizontalã a punctului M, conþinut de planul P (fig. 3.48).

a b c

86
 Fig. 3.48

24. Sã se construiascã urmele planului P, determinat de AB care este dreaptã de cea mai
mare pantã faþã de [H ] . Se dau: A& (20, 35, -35) ºi B& (45, -15, 45).

25. Sã se determine planul P având: P&x (60, 0, 0), P&y (0, 45, 0), P&z (0,0,40). În acest plan
sã se determine proiecþiile punctului A& (30, 15, z).

26. Sã se determine locul geometric al punctelor dintr-un plan P având : P&x (70,0, 0);
P&y (0, 30, 0); P&z (0, 0, 45), care are cota z= 15.

27. Sã se determine proiecþia orizontalã a triunghiului ABC, conþinut în planul P

(fig.3.49).

28. Sã se construiascã urmele planului P, determinat de douã drepte concurente D ºi Δ ,

unde D este de capãt iar Δ este dreaptã verticalã.

29. Sã se construiascã urmele planului ce trece prin punctul M& (35, 40, 20) ºi conþine
frontala F (f, f’) a cãrei urmã orizontalã este H& (80, 20, 0) ºi face un unghi de 600 cu planul
orizontal de proiecþie. Prin punctul M sã se ducã dreapta de cea mai mare pantã faþã de
planul vertical de proiecþie.

a b c d
Fig.3.49

30. Se dã un plan vertical , [Q] cu Q& x (70, 0, 0); Q& y (0, 40, 0) ; Q& z (0, 0, ∞ ) ºi se cere sã
se construiascã un plan R, vertical, ce trece prin punctul A& (20, 20, 25) ºi face un unghi de 900
cu [Q] .

31. Sã se determine dreapta de intersecþie dintre douã plane(fig.3.50).

87
 Fig.3.50

32. Se dã un plan P printr-o dreaptã de profil ºi un punct oarecare, ºi un al doilea plan

Q, prin dreapta de cea mai mare pantã faþã de planul orizontal de proiecþie. Sã se afle
proiecþiile dreptei lor de intersecþie , fãrã ajutorul urmelor celor douã plane.

33. Un plan P este dat prin douã drepte concurente. Sã se construiascã planul
perpendicular pe planul dat, care sã treacã printr-o dreaptã paralelã cu bisectorul al doilea. Sã
se afle proiecþiile dreptei de intersecþie dintre aceste plane, fãrã a se trasa urmele celui dintâi.

34. Sã se gãseascã proiecþiile punctului de intersecþie dintre o dreaptã verticalã ºi un

plan dat prin douã drepte paralele, fãrã a folosi urmele planului.

35. Sã se determine punctul de intersecþie dintre dreapta D ºi planul P(fig.3.51).

a b c d

Fig. 3.51
36. Sã se construiascã proiecþiile punctului A& , de intersecþie dintre :
a) un plan oarecare P ºi o dreaptã fronto-orizontalã , D1 ;
b) un plan oarecare R ºi o dreaptã verticalã , D2 ;
c) un plan de front F ºi o dreaptã de capãt.

37. Sã se reprezinte proiecþiile perpendicularei , coborâte din punctul M pe planul P

(fig.3.52). Sã se determine proiecþiile punctului de intersecþie cu planul P.

88
 Fig.3.52 Fig.3.53

38. Sã se reprezinte planul care conþine punctul A ºi este perpendicular pe segmentul

AB (fig.3.53).

39. Sã se reprezinte proiecþiile perpendicularei coborâte din punctul M pe planul

triunghiului ABC (fig.3.54). Sã se determine punctul de intersecþie cu planul triunghiului.

Fig.3.54

40. Sã se construiascã epura dreptei de intersecþie dintre un plan care conþine linia de
pãmânt ºi un plan paralel cu linia de pãmânt.

41. Se dau dreptele disjuncte: D (d, d’) prin A& (100, 40, 20), B& (50, 5, 65) ºi D1 (d1, d1’)
prin C& (80, 10, 65) ºi E& (50, 45, 45). Sã se determine urmele planului ce conþine dreapta D ºi
este paralel cu dreapta D1.

89
 42. Se cunoaºte o dreaptã D (d, d’) care trece prin punctul A& (40, 25, 17) ºi este paralelã
cu linia de pãmânt . Prin aceastã dreaptã sã se ducã un plan paralel cu o altã dreaptã D1 (d1,
d1’) datã prin : B& (40, 8, 33), C& (70, 32, 0).

43. Sã se construiascã epura punctului comun I(i, i’) al planelor P, Q, R unde:

a) [P] - oarecare;
[Q] - de front;
[R] - oarecare.
b) [P] - de nivel;
[Q] - de profil;
[R] - oarecare.
c) [P] - vertical;
[Q] - conþine Ox ;
[R] - de front.
44. Sã se determine dreapta de intersecþie dintre plãcile triunghiulare ABC ºi MNP. Sã
se stabileascã vizibilitatea laturilor, considerând plãcile netransparente . Vârfurile
triunghiurilor au urmãtoarele coordonate: A& (175, 65, 30) , B& (10, 115, 110) , C& (75, 20, 15);
M& (170, 20, 60); N& (100, 5, 100); P& (20, 125, 15).

45. Se dau vârfurile unei plãci triunghiulare A& (60, 10, 5), B& (30, 25, 25), C& (10, 5, 10) ºi
o dreaptã D(d, d’) datã prin urmele ei H& (55, 30, 0) ºi V& (30, 0, 20). Sã se determine intersecþia
dintre dreaptã ºi placã.

46. Se cosiderã un punct M& (60, 20, 15) ºi o dreaptã D(d, d’) datã prin A& (20, 10, 10) ºi
B& (45, 25, 35). Sã se construiascã perpendiculara din M& pe dreapta D(d, d’).
47. Se cosiderã o verticalã D (d, d’) datã prin A& (25, 15, 25) ºi B& (25, 15, 0) ºi o dreaptã
oarecare D1(d1, d1) datã prin M& (70, 10, 15) ºi N& (40, 30, 35). Sã se construiascã
perpendiculara comunã celor douã drepte.

48. Sã se construiascã epura punctului de intersecþie dintre o dreaptã de capãt ºi un plan

de poziþie generalã , având urmele în prelungire.

49. Sã se determine punctul de intersecþie dintre o dreaptã concurentã cu linia de

pãmânt ºi un plan paralel cu axaOx.

50. Se dã planul oarecare P ºi o dreaptã Δ care la reprezentarea în epurã are proiecþiile

paralele cu urmele corespunzãtoare ale planului P. Sã se construiascã epura punctului de
intersecþie dintre dreapta Δ ºi planul P.

90
 51. Sã se determine punctul de intersecþie dintre un plan Q , oarecare ºi o dreaptã D
care are proiecþia orizontalã confundatã cu urma orizontalã a planului Q iar proiecþia verticalã
confundatã cu urma verticalã a planului Q.

52. Sã se construiascã epura punctului de intersecþie dintre o dreaptã de profil ºi un plan

vertical.

53. Sã se construiascã epura punctului de intersecþie dintre [P] // Ox , cu P&z (0,0,40) ºi

P&y (0, 50, 0) ºi dreapta D datã prin A& (70, 0, 0) ºi B& (40,20,30. ).

54. se dã un plan P prin: P&x (35, 0, 0), P&y (0, -15, 0), P&z (0, 0, -25) ºi un punct M(85, 5,
15). Sã se construiascã prin M& un plan perpendicular pe planul P ºi sã se determine dreapta
de intersecþie a celor douã plane.

55. Se dau punctele: P&x (60, 0,0), H& (15,25,0 ) , V& (50,0,20) , M& (20, y,−15) . Sã se
construiascã :
a) planul P determinat de punctele Px, H ºi V;
b) depãrtarea punctului M aºa încât sã fie conþinut de o orizontalã a planului P.

56. Se dau: P&x (30, 0,0), A& (100,0,80 ) , B& (135,55,0 ) , H& (40,40,0) , M& (85,5,20) , R& x (165,
0,0), N& (110,30,5) , T& (15,30,70) . Sã se construiascã:
a) planul P definit de punctele Px, A ºi B;
b) planul Q, care are dreapta HM, drept d. c. m. m. p. faþã de [H ] ;
c) planul R, determinat de R& x, N& ºi T& ;
d) punctul G, de intersrcþie a celor trei plane P, Q ºi R.

57. Se dau punctele: A& (50,20,60) , B& (50,60,20) , M& (70,30,20 ) ºi C& (30,40,30) . Sã se
construiascã:
a) dreapta D1 care conþine punctul M ºi este paralelã cu AB ;
b) urmele dreptelor D1 ºi AB;
c) planul P definit de dreptele D1 ºi AB;
d) planul Q definit de axa Ox ºi punctul C;
e) dreapta de intersecþie a planelor P ºi Q.

58. Se dau punctele: A& (80,60,20) , B& (100,30,50 ) , C& (110,20,20) , D& (160,40,70) ºi
M& (140,20,30) .
Sã se construiascã dreapta D care sã conþinã punctul M ºi sã fie concurentã cu dreptele
AB ºi CD.
Indicaþie : dreapta AB ºi punctul M determinã un plan ( [P] de exemplu); dreapta D
conþine punctul M ºi intersecþia dreptei CD cu planul P.

59. Se dau punctele: P&x (150,0,0), A& (60,0,80) , B& (60,50,0) , M& (70,10,10 ) , N& (110,90,50) ºi
T& (30,20,5) . Se cere:
a) planul P determinat de punctele Px , A ºi B;

91
 b) dreapta D care sã conþinã pe M& , sã fie concurentã cu dreapta TN ºi paralelã cu
planul P.
Indicaþie: dreapta D trece prin M& ºi prin intersecþia dreptei TN cu planul Q definit de
punctul M ºi paralel cu planul P.

60. Se dau punctele: A& (65,15,10) , B& (135,0,145) , C& (115,15,35) , M& (40,40,80 ) ,
N& (55,30,120) . Sã se construiascã:
a) planul P, determinat de punctele A, B ºi C;
b) planul Q perpendicular pe [P] ºi care conþine dreapta MN;
c) dreapta Δ de intersecþie a planelor P ºi Q;
d) planul R determinat de punctul A ºi perpendicular pe dreapta Δ ;
e)dreapta D1 de intersecþie dintre planele R ºi P;
f) dreapta D2, de intersecþie dintre planele r ºi Q.

61. Se dau punctele: A& (60,40,30) , B& (80,20,60) , M& (60,70,0) , N& (110,10,40) ,
Q& x (10,0,0), P&x (160,0,0), C& (20,50, z ) . Sã se construiascã :
a) planul P definit de punctele A, B ºi Px;
b) planul Q, definit de punctele M,N ºi Qx;
c)dreapta D, de intersecþie dintre [P] ºi [Q] ;
d)dreapta D1, care conþine punctul A ºi este paralelã cu dreapta BPx;
e) punctul G de intersecþie al dreptei D1 cu planul Q;
f)cota punctului C, ºtiind cã acesta aparþine planului Q.

62. Se dã un plan prin douã drepte de profil. Sã se construiascã proiecþiile

perpendicularei pe acest plan, dusã dintr-un punct exterior planului, situat în planul B2, fãrã a
se folosi urmele planului dat.

63. Sã se construiascã epura punctului de intersecþie dintre o dreaptã verticalã ºi un plan

oarecare având urmele în prelungire, la reprezentarea în epurã.

64. Sã se determine punctul de intersecþie dintre o dreaptã de capãt ºi un plan care

conþine linia de pãmânt.

-//-

92
Cap 4. Metodele geometriei descriptive

• Problemele geometriei descriptive, complicate datoritã poziþiei elementelor din

spaþiu implicate în acestea, îºi pot simplifica rezolvarea dacã se folosesc metode ce permit
aducerea punctelor, dreptelor, planelor în poziþii particulare faþã de planele de proiecþie.
Metoda prezentatã în curs este metoda rabaterii ( caz particular al rotaþiei) , care, la rândul ei,
se poate efectua prin metoda triunghiului de poziþie sau metoda orizontalelor sau frontalelor
planului. Figuri geometrice cuprinse într-un plan, având proiecþii deformate în epurã, îºi aflã
adevãrata mãrime utilizând rabaterea. Tot aºa, forme geometrice regulate, situate într-un plan,
îºi pot gãsi proiecþiile prin operaþia inversã rabaterii, numitã ridicarea rabaterii.

• Obiective

-Sã determine rabaterea unui punct din plan, pe unul din planele de proiecþie, prin
metoda triunghiului de poziþie;
-sã determine rabaterea unui punct din plan, pe unul din planele de proiecþie, prin
metoda dreptelor de nivel sau frontalelor planului;
-sã determine rabaterea unui plan oarecare pe fiecare din planele de proiecþie;
-sã determine rabaterea unui plan proiectant pe fiecare din planele de proiecþie ale
reperului;
-sã determine priecþiile unui punct din plan, fiind datã rabaterea lui pe unul din planele
de proiecþie;
-sã determine adevãrata mãrime a unghiului dintre douã drepte, prin rabaterea dreptelor
pe unul din planele de proiecþie ;
-sã determine proiecþiile unor figuri geometrice regulate cu ajutorul ridicãrii rabaterii.

4.1. Schimbarea planelor de proiecþie, rotaþia, rabaterea – generalitãþi

Gradul de simplicitate al unei probleme de geometrie descriptivã depinde adesea de

poziþia figurilor faþã de planele de proiecþie. Pentru a îndepãrta unele dificultãþi grafice care
rezultã din poziþia pe care elementele unei figuri le au faþã de planele de proiecþie este necesar
sã se utilizeze un sistem de plan de proiecþie paralele cu aceste elemente, sau sã se aducã
elementele respective în poziþii paralele cu planele de proiecþie. În primul caz, sistemul poartã
denumirea de schimbarea planelor de proiecþie, iar dacã se modificã poziþia elementelor din
spaþiu, pãstrându-se fixe planele de proiecþie, se efectueazã o operaþie de rotaþie sau de
rabatere/

Metoda schimbãrii de plan constã în schimbarea planelor de proiecþie cu alte douã

plane de proiecþie perpediculare între ele. Problema generalã se exprimã astfel:
Fiind datã o figurã F în spaþiu prin proiecþiile sale f ºi f’ pe planele ortogonale H ºi V,
sã se gãseascã proiecþiile ei f1 ºi f1’ pe alte douã plane H1 ºi V1 de asemenea ortogonale între
ele.
Din punct de vedere teoretic, problema nu prezintã nici o dificultate, dar execuþia
graficã în cazul schimbãrii simultane a planelor de proiecþie este foarte laborioasã; de aceea,
problema generalã enunþatã mai înainte se reduce la cazul particular când unul din planele de
referinþã ale reperului nou coincide cu unul din planele reperului dat. În acest fel, în
93
problema schimbãrii planelor de proiecþie se considerã schimbarea separatã a fiecãrui plan de
proiecþie.
Prin metoda rotaþiei se aduce o figurã F sã ocupe o poziþie favorabilã în raport cu
planele de proiecþie. Rotirea se face în jurul unei axe convenabil alese. Deoarece rotaþia în
jurul unui ax oarecare implicã construcþii grafice dificile, se considerã de obicei axe verticale
sau de capãt. Se pot executa rotaþii de nivel, de front sau în jurul unei axe oarecare.
Un caz particular al rotaþiei este rabaterea.

Rotaþia planului unei figuri F pânã coincide sau devine paralel cu unul din planele de
proiecþie se numeºte rabatere.
Axa este una dintre urme sau o dreaptã a planului paralelã cu una din urme. A rabate
un punct sau o dreaptã înseamnã a rabate planul determinat de punct ºi de axã. Se obiºnuieºte
sã se spunã rabaterea punctului sau a dreptei, subânþelegând însã cã este vorba de rabaterea
planului în care se gãseºte punctul sau dreapta. Poziþia rabãtutã a unui punct conþinut de un
plan se poate determina prin mai multe metode: construind triunghiul de rabatere sau de
poziþie, determinând poziþia rabãtutã a unei drepte particulare a planului care trece prin
punctul respectiv sau utilizând proprietãþile afinitãþii.

4.2. Rabaterea unui punct, construind triunghiul de rabatere (de poziþie)

Fie planul P ºi punctul M(m,m’), conþinut de planul P ºi de dreapta de nivel D(d,d’) a

planului (fig. 4.1).

Fig. 4.1

Dacã se roteºte planul P, în jurul urmei orizontale P′ (fig. 4.1), punctul M va descrie un
arc de cerc, având raza egalã cu perpendiculara coborâtã din punct pe urma orizontalã a
planului. Punctul Ω în care perpendiculara intersecteazã urma orizontalã a planului se
94
numeºte centru de rabatere. Segmentul M Ω se numeºte razã de rabatere, iar urma orizontalã
P a planului, în acest caz, devine axã de rabatere. Triunghiul Mm Ω având unghiul drept în
m, se numeºte triunghi de rabatere sau triunghi de poziþie.
În momentul în care planul P ajunge pe planul orizontal de proiecþie punctul M va fi
situat pe perpendiculara m Ω , notat cu M0, care corespunde cu poziþia rabãtutã a punctului
M.
Pentru a determina poziþia rabãtutã M0, a unui punct M, conþinut de un plan, în
reprezentarea planã (în epurã) (fig. 4.1,b), se considerã cã se roteºte triunghiul de rabatere
Mm Ω , în jurul catetei m ω , pânã va coincide cu planul orizontal. Cateta mm1 este galã cu cota
punctului (m’,mx), iar ipotenuza ω m1 reprezintã adevãrata mãrime a razei de rabatere. Cu
vârful compasului în centrul de rabatere ω ºi cu deschiderea egalã cu raza de rabatere ω m1, se
descrie un arc de cerc care intersecteazã perpendiculara pe axa de rabatere din proiecþia
orizontalã m în punctul M0, care reprezintã poziþia rabãtutã punctului M.

4.3. Rabaterea unei drepte particulare a planului

Fig. 4.2

Se considerã planul P ºi dreapta de nivel D, conþinutã de plan

(fig. 4.2, a).
. ,
Pentru a determina poziþia rabãtutã D0 a dreptei de nivel, se rabate urma verticalã V ,
utilizând triunghiul de poziþie (fig. 4.2, b). Orice punct situat pe axa de rabatere corespunde
totdeauna cu propriul sãu rabãtut, în consecinþã ºi punctul Px, comun urmei orizontale P ºi
urmei verticale P’ rãmâne neschimbat. Dacã se uneºte punctul Px cu punctul V0 se obþine
urma verticalã a planului P0’, în poziþie strãbãtutã.
Trasând din V0 o paralelã la urma orizontalã P , se determinã dreapta de nivel D0 în
poziþie rabãtutã. Perpendiculara din proiecþia orizontalã m, pe axa de rabatere P ,
intersecteazã orizontala rabãtutã D0 în punctul M0 care reprezintã poziþia rabãtutã a unui
punct M conþinut de planul P.

95
 Segmentele Pxv’ ºi PxV0 fiind egale, rezultã cã punctul V0 se poate determina prin
intersectarea arcului de cerc având centrul în Px ºi raza Pxv’ cu perpendiculara coborâtã din
proiecþia orizontalã v, pe axa de rabatere P .

4.4. Rabaterea de nivel

Pentru a reduce dimensiunile unor reprezentãri grafice, este necesar, uneori, sã se

efectueze operaþia de rabatere pe un plan paralel cu planul de proiecþie (fig. 4.3,a). În cazul în
care planul pe care se executã rabaterea este un plan de nivel, construcþia poartã denumirea de
rabatere de nivel. Figura rabãtutã pe planul de nivel se proiecteazã în adevãrata mãrime pe
planul orizontal de proiecþie. Rabaterea de nivel se executã prin construcþia triunghiurilor de
rabatere, sau prin utilizarea afinitãþii.

Fig. 4.3 a,b

Pentru a determina adevãrata mãrime a triunghiului ABC (fig 84), se rabate planul
triunghiului pe planul de nivel ce trece prin punctul A ºi deci corespunde cu propriul sãu
rabãtut. Axa de rabatere AN se determinã, utilizând dreapta CM, conþinutã de plan. Pentru
construcþia triunghiurilor de rabatere (fig. 4.3, b) se mãsoarã cotele pânã la planul de nivel.

4.5. Rabaterea planelor proiectante

96
 P′ P′

Fig. 4.4 a,b

- Plan proiectant faþã de planul H

Fie planul P ⊥ [H] ºi un punct M ∈ [P] (fig. 4.4). Pentru a rabate acest plan pe planul
vertical de proiecþie, se roteºte în jurul urmei verticale P’ pânã coincide cu planul vertical.
Punctele conþinute în plan se rotesc împreunã cu el, descriind arce de cercuri care corespund
aceloraºi unghiuri ºi ale cãror plane sunt de nivel (fig. 85 a). Dacã punctul M(m, m′) ∈ [P] , în
urma rotaþiei proiecþia orizontalã m → m 0 ∈ Ox , iar rabaterea M0 a punctului M este datã de
intersecþia dintre linia de ordine a punctului m cu paralela la Ox descrisã de m’ (fig. 4.4, b).
Dacã planul P se rabate pe planul orizontal (fig. 4.5, a,b), raza de rabatere este egalã cu
cota punctului.

P′ P′

P0 ′
P0 ′

Fig. 4.5, a,b

- Plan proiectant faþã de planul V

Fie [P] un plan proiectant faþã de [V], care conþine triunghiul ABC (abc a’b’c’). Pentru
a afla adevãrata mãrime a acestui triunghi printr-o rabatere pe planul orizontal, se construieºte
rabaterea A0(a,a’) (fig. 4.6, a). Axa de rabatere este P , raza de rabatere Px a’. Prin rabatere

97
a ′ → a1 ∈ Ox . Rabaterea punctului A, punctul A0 se gãseºte la intersecþia liniei de ordine din
a1 cu paralela la Ox dusã din a. Analog se procedeazã cu punctele B ºi C.
Pentru a obþine adevãrata mãrime a triunghiului ABC conþinut în [P] printr-o rabatere
pe planul vertical de proiecþie (fig. 4.6, b) se foloseºte urma orizontalã P a cãrei rabatere este
P0 ⊥ P′ . Rabaterea A0 a punctului A0(a,a’) se gãseºte la intersecþia dintre perpendiculara dusã
′
în a’ pe P1 cu perpendiculara dusã din a1 pe P0 (a x a = Px a1 = a′A 0 ) . Rabaterea celorlalte
puncte se obþin în mod analog.

Fig. 4.6, a,b

4.6. Ridicarea rabaterii
Ridicarea rabaterii este operaþia inversã rabaterii ºi împreunã cu operaþia rabaterii
constituie metoda rabaterii. Aceastã operaþie constã în construcþia proiecþiilor unor elemente
geometrice, pornind de la poziþiile lor rabãtute.
Se considerã punctul M0, conþinut de planul P, în poziþie rabãtutã pe planul orizontal
de proiecþie (fig. 4.7, a). Pentru a construi proiecþiile punctului M, se considerã prin punct o
dreaptã de nivel D0, în poziþie rabãtutã (fig. 4.7,b), având urma verticalã V0. din V0 se duce o
perpendicularã pe urma orizontalã P, care intersecteazã axa Ox în punctul v, proiecþia
orizontalã a urmei verticale.
Din v se ridicã o perpendicularã pe axa Ox, iar din Px, cu raza PxV0, se descrie un arc de
cerc care intersecteazã linia de ordine în punctul v’, urma verticalã a dreptei de nivel. Unind
punctul Px cu v’ se obþine urma verticalã P’ a planului, iar din v ºi v’ se traseazã proiecþiile d ºi
d’ ale dreptei de nivel.

98
 Fig.4.7

Perpendiculara din M0 pe P intersecteazã proiecþia orizontalã a punctului M. Trasând

linia de ordine se determinã proiecþia verticalã m ′ .
Proiecþiile punctului M se pot determina ºi utilizând dreapta de cea mai mare pantã a
planului faþã de planul orizontal, care trece prin punctul M (fig. 4.7,c). Prin M0 se considerã
dreapta de cea mai mare pantã rabãtutã D0, perpendicularã pe urma orizontalã P ºi proiecþia
oizontalã d, respectiv proiecþia orizontalã a urmei verticale. Din h ca centru, cu raza hV0, se
descrie arcul de cerc care intersecteazã paralela din v la urma P , în punctul v1. arcul de cerc cu
raza vv1 intersecteazã linia de ordine din v, în punctul v’ care se uneºte cu Px, obþinându-se
urma verticalã P′ a planului P. Din h ca centru, cu raza hM0, se descrie arcul de cerc pânã
intersecteazã dreapta hv1 în punctul m1. În m1 se traseazã paralela la urma orizontalã P , care
intersecteazã proiecþia orizontalã d, în punctul m, care reprezintã proiecþia orizontalã a
punctului M. Proiecþia verticalã d′ este situatã pe proiecþia verticalã d’ a liniei de cea mai
mare pantã.

Idei de reþinut

-Rabaterea unui plan din spaþiu pe unul din planele de proiecþie este rotaþia planului în
jurul unei axe de rabatere (care poate fi o urmã a planului sau o dreaptã remarcabilã a lui )
pânã se suprapune pe planul de proiecþie sau devine paralel cu acesta ;
-rabaterea unui punct dintr-un plan, pe planul orizontal de proiecþie, se aflã se aflã pe
perpendiculara dusã din proiecþia orizontalã a punctului pe axa de rabatere;

99
 -Rabaterea unui punct dintr-un plan, pe planul vertical de proiecþie, se aflã pe
perpendiculara dusã din proiecþia verticalã a punctului pe urma verticalã a planului;
-Planele proiectante faþã de planele de proiecþie, rabãtute pe unul din planele de
proiecþie, au unghiul dintre urme de 900;
-Punctele de pe axa de rabatere sunt propriile lor rabãtute.

4.7. Probleme rezolvate

1. Fie triunghiul ABCdefinit de punctele: A& (50,5,21) , B& (31,20,22) , C& (11,10,23) situat
în planul P dat prin urme: P&x (110,0,0), P&y (0,40,0), P&z (0,0,45). Sã se rabatã triunghiul pe
planul orizontal de proiecþie (fig. 4.8).

Rezolvare
Se considerã urma Pca axã de rabatere. Cu ajutorul unui punct oarecare (v, v’) de pe
urma verticalã P ' a planului, se rabate aceastã urmã în P ' 0 , pe planul orizontal de
proiecþie.Se rabat totodatã ºi orizontalele care trec prin (a, a’) ºi (b, b’), pe care se obþin
rabaterile a0 ºi b0, ducând din a ºi b linii de ordine, perpendiculare pe axa de rabatere P .
Rabaterea c0 a punctului (c, c’) se poate determina similar. Rabaterea a0b0c0 reprezintã adevãrata
mãrime a triunghiului.

Fig. 4.8

100
 2. Sã se construiascã proiecþiile triunghiului ABC, echilateral, conþinut de planul P ºi
având latura datã AB (fig. 4.9).

Rezolvare
Se determinã proiecþiile orizontale ale punctelor A ºi B utilizând dreapta HV (hv,h’v’),
care conþine latura AB ºi aparþine planului P. Se rabate planul P, utilizând urma verticalã V
ºi se determinã punctele A0 ºi B0, care redau adevãrata mãrime a laturii. Se construieºte în
poziþie rabãtutã triunghiul echilateral A0B0C0. Se executã ridicarea rabaterii ºi se determinã
proiecþiile punctului C, utlizând dreapta de nivel a punctului.

Fig.4.9

3. Se dã planul P, determinat de punctele A(70,30,40), C(110,50,0) ºi P&x (150,0,0 ) . Sã se

construiascã pãtratul ABCD aparþinând planului P, de diagonalã AC.

Rezolvare ( fig.4.10)
Se determinã urmele (diagonalei ) dreptei AC în punctele V(v, v’) ºi H(h, h’), h ≡ c,
h ≡ c' . Printr-o rabatere pe plan orizontal se obþin urma P , a planului P ºi diagonala AC ca
'

dreaptã a planului. Astfel cu raza Pxv’ se duce un arc de cerc cu centrul în Px, pânã intersecteazã
perpendiculara dusã din v pe P P , în punctul V0. Se uneºte P& cuV& ºi se obþine P ' 0.
x x 0

101
 Fig.4.10
Rabaterea diagonalei AC se face prin rabaterea punctului A(a, a’), iar punctul C(c,c’)
fiind conþinut în urma orizontalã a planului se suprapune peste urma orizontalã H(h, h’)
dreptei AC, astfel cã c ≡ C&
Prin a se duc douã drepte: prima aω ⊥ Px P ºi alta paralelã la PxP luând aa1’=axa’ se
formeazã triunghiul de poziþie aω a1’, se roteºte a1’ cu arcul de cerc de razã ωa1 ' pânã acesta
intersecteazã direcþia aω în A0 .Rezultã deci diagonala AC rabãtutã A0C0 (în adevãrata
mãrime). Astfel fiind cunoscutã diagonala pãtratului , se poate determina cealaltã diagonalã
BD ºi deci laturile pãtratului ABCD. Pentru a determina proiecþiile pãtratului ABCD din
planul P care îl conþine pe acesta, se face ridicarea rabaterii pentru diagonala B0D0 astfel:
direcþia dreptei AD intersecteazã PxP0’ în V01; cu arcul de cerc de razã PxV01 se intersectezã PxP’
în v1’; se duce astfel V1(v1, v1’) urma verticalã a direcþiei diagonalei BD. Se ridicã din rabatere
punctul O0, de intersecþie a diagonalelor rabãtute , O0o ⊥ PxP pânã intersecteazã proiecþia ac,
a diagonalei AC în plan orizontal; λO ∩ a ' c ' ⇒ O’, se uneºte O’ cu v1’, respectiv O cu v1,
deci direcþia (D1) a diagonalei BD, deci BD ∈ D1(d1, d1’).
În final se scot din rabatere punctele B0 ºi D0 ale diagonalei BD; din D0, respectiv B0, se
duc perpendiculare pe PxP, pânã intersecteazã direcþia (D1),adicã pe (d1) în punctele d respectiv
( )
b; λd ∩ (d1 ) ⇒ d’ ºi λb ∩ d1 ⇒ b’. Astfel s-au determinat ºi vârfurile B ºi D ale pãtratului
'

ABCD conþinut în planul P.

102
 4. Sã se construiascã proiecþiile cercului conþinut de planul P, fiind dat în poziþie
rabãtutã (fig.4.11).
Rezolvare
Prin centrul cercului în poziþie rabãtutã , se traseazã diametrul A0B0, paralel cu urma
orizontalã a planului, care va determina axa mare a elipsei în proiecþie orizontalã.

a) b)

Fig.4.11

Utilizând urma verticalã rabãtutã V0, se determinã urma verticalã a planului. Diametrul
C0D0 determinã axa micã a elipsei în proiecþie orizon-talã.Pentru a determina axa mare a
elipsei în proiecþie verticalã, se considerã diametrul E0F0 paralel cu urma verticalã rabãtutã P0’
iar pentru a determina axa micã a elipsei în proiecþie verticalã, se considerã diametrul C0H0
perpendicular pe Pv0. Ridicând rabaterea ºi construind proiecþiile acestor puncte, prin unirea
lor se obþin elipsele care reprezintã proiecþiile cercului pe planele de proiecþie.

5. Sã se determine poziþia rabãtutã a punctului M conþinut de planul P, paralel cu axa

Ox (fig. 4.12,a).

Rezolvare (fig.4.12 b)
Se cosiderã rabaterea punctului M pe planul orizontal de proiecþie, utilizând triunghiul
de rabatere (de poziþie ). Din proiecþia orizontalã a punctului ,m, se traseazã o paralelã la axa
de rabatere, urma orizontalã a planului P, pe care se mãsoarã cota punctului, obþinând
punctul m1. Tot din m se traseazã o perpendicularã pe axa de rabatere , determinând centrul de
rabatere ω . Cu raza de rabatere ωm1 ,se traseazã arcul de cerc ce intersecteazã
perpendiculara în punctul M0, care reprezintã poziþia rabãtutã a punctului.

103
 a) b)

Fig. 4.12 a,b

6. Sã se construiascã proiecþiile hexagonului regulat conþinut de planul de capãt P,

având centrul în punctul M(m, m’) ºi unul dintre vârfuri, punctul A(a, a’) (fig.4.13).

Rezolvare
Se rabate planul P pe planul vertical de proiecþie împreunã cu punctele Mºi A. Se
construieºte hexagonul în poziþie rabãtutã A0B0…F0, apoi se construiesc proiecþiile verticale
ºiorizontale ale vârfurilor prin ridicarea rabaterii.

104
 a) b)

Fig.4.13

7. Sã se construiascã cu ajutorul liniei de cea mai mare pantã care trece printr-un punct
A(50, 15, z) , un plan care face un unghi de 300 cu planul orizontal de proiecþie. Sã se
determine cota punctului A (fig. 4.14).

Rezolvare
Dreapta de cea mai mare pantã faþã de planul orizontal de proiecþie este perpendicularã
pe toate orizontalele planului P, deci ºi pe urma orizontalã a planuluiP.
( )
Dintr-un punct oarecare v de pe axa Ox ducem o dreaptã ∂, ∂ ' prin proiecþia
orizontalã a , a punctului A, care va fi proiecþia orizontalã a dreptei de cea mai mare pantã (hv,
h’v’) . Printr-un punct oarecare h al lui δ , ducem o perpendicularã pe δ . Aceasta va fi urma
orizontalã a planului P. Construim rabaterea dreptei de cea mai mare pantã pe planul H. Cu
unghiul de 300 faþã de δ ducem prin h o linie ajutãtoare (de ordine), care se va intersecta cu
perpendiculara pe δ dusã prin v, in puctul v0. Pe perpendiculara dusã prin v la axa Ox, la
distanþa egalã cu vv0 se va determina v’. Prin puctul Px ºi v’ se construieºte urma verticalã P’ a
planului. Pentru a determina cota punctului A , se duce linia de ordine din h ºi determinãm
proiecþia sa verticalã h’. La intersecþia liniei de ordine dusã din proiecþia orizontalã a , a
punctului A cu (h’v’) se determinã proiecþia verticalã a’ ºi cota punctuluieste egalã cu axa’.

105
 Fig.4.14

4.8.Probleme propuse spre rezolvare

8. Prin punctul A(20,30,40) se duce dreapta D1, paralelã cu dreapta D2, datã prin punctele
B(30,10,30) ºi C(50,-10,-20). Sã se determine adevãrata mãrime a distanþei dintre dreptele D1
ºi D2.

9. Sã se determine adevãrata mãrime a distanþei de la punctul M la planul P. Se dau:

M (90,30,40 ) ºi planul P prin punctulPx(70,0,0), A& (40,0,50 ) , B& (20,20,0) .
&

10. Se considerã un plan R cu urmele în prelungire ºi un triunghi ABC în acest plan dat
prin proiecþii pe [H ] ºi [V ] .Sã se determine advãrata mãrime a triunghiului ABC.

11. Se dã planul P, determinat de punctele Px(150, 0,0), M(40,0,120), N(40,120, 0). Sã se

construiascã epura cercului conþinut de planul P având centrul C& (50,50, z ) iar raza R=40mm.

12. Sã se realizeze rabaterea unui triunghi oarecare conþinut într-un plan paralel cu axa
Ox.

13. Se considerã dat un plan P prin urmele sale ºi poziþia rabãtutã (faþã de planul H) a
punctului M. Punctul M aparþine planului P. Se cere ridicarea rabaterii punctului M utilizând
:
a) o orizontalã a planului;
b) o frontalã aplanului;
c) o dreaptã oarecare a planului.

14. sã se determine adevãrata mãrime atriunghiului ABC:

A& (55,40,43,) , B& (30,25,10 ) , C& (90,15,20 ) .

15. Sã se determine proiecþiile înãlþimilor unui triunghi oarecare definit prin proiecþiile
punctelor A(a,a’); B(b,b’); ºi C(c,c’).

16. Sã se construiascã proiecþiile unui triunghi echilateral ABC de laturã datã, situat în
planul bisector al diedrului doi , ºtiind cã vârful A(a,a’) se gãseºte pe linia de pãmânt.

106
 17. Sã se gãseascã proiecþiile cercului determinat de punctele A(60,20,15), B(20,10,30)
C(100,30,35).

18. Datã fiind urma orizontalã (PxP) a unui plan P ºi punctele M0 ºi N0, poziþiile rabãtute
pe planul de proiecþie H a douã puncte M ºi N, conþinute într-o frontalã a planului P, sã
se determine urma verticalã (PxP’) a planului P.

19. Se dau : A& (90,35, z A ) , B& (60,30, z B ) , C& (50, y C ,20 ) ºi planul P, determinat de :
punctul H(35, 60, 0), punctul V(35, 0, 95) ºi punctul Px(150, 0, 0) . Sãse determine adevãrata
mãrime a triunghiului ABC, conþinut de planul P.

20. Se dau : planul Q definit de H& (20,105,0 ) , V& (130,0,35) , Q x (160,0,0 ) ºi punctele
A(100, yA, 70) , B(60, yB, 90) , C(40, 60,zC) , D(85, 45, zD). Sã se determine adevãrata mãrime a
patrulaterului ABCD, conþinut în planul Q.

21. Sã se construiascã proiecþiile unui triunghi isoscel cu unghiul la vârf de 300, situat într-
un plan paralel cu linia de pãmânt , prin rabatere pe planul lateral de proiecþie.

22. Sã se gãseascã urmele P ºi P’ ale unui plan P, cunoscându-se proiecþiile punctului M(m,
m’) din planul P ºi rabaterea M0 a acestui punct în planul orizontal de proiecþie.

23. Se dã dreapta D(d, d’) definitã de punctele: A(80, 40, 40) ºi B(20, 10,10) ºi planul P dat
prin punctele Px(60,0,0), Py(0, 35,0), Pz(0, 0, 45).
Indicaþie- rabatere de nivel)

24. Sã se determine adevãrata mãrime a unghiului dintre dreptele concurente D(d, d’) ºi
Δ(δ , δ ') .Dreapta D este datã de punctele A(90, 30, 10) ºi B(60, 10, 30) iar dreapta Δ este
datã prin punctele C(20, 35, 15) ºi B(60, 10, 30).

25. Sã se gãseascã adevãrata mãrime a unui triunghi ABC, situat într-un plan proiectant
faþã de planul vertical de proiecþie, prin rabaterea planului pe cele douã plane de proiecþie.

26. Se dã triunghiul ABC situat într-un plan de capãt Q. Sã se construiascã înãlþimea

vârfului A, printr-o rabatere pe planul vertical de proiecþie.

27. Se considerã datã o dreaptã oarecare D(d, d’). Sã se ducã prin dreapta D(d, d’) un plan
P, astfel încât dreapta D sã facã unghiuri egale cu cele douã urme P ºi P’ ale planului.

28. Sã se determine urmele P ºi P’ ale unui plan, cunoscând proiecþia orizontalã a unui
punct A din plan , rabaterea A0 a acestui punct pe planul orizontal de proiecþie ºi unghiul
diedru - α -cuprins între planul P ºi planul orizontal de proiecþie

29. Se dã planul oarecare P prin urmele sale. Se cere sã se costruiascã cercul conþinut în
planul P ºi tangent la urmele P ºi P’ale planului.

107
 30. Sã se gãseascã proiecþiile unui pãtrat de laturã 25 mm, situat într-un plan P, a cãrui
urmã verticalã face cu axa Ox un unghi de 400, abscisa punctului Px fiind de 120 mm. Centrul
pãtratului este punctul M(60, 25, 30), iar o diagonalã a sa este linia de cea mai mare pantã a
planului faþã de planul orizontal de proiecþie.

31. Sã se construiascã proiecþiile unui pãtrat ABCD, conþinut de planul P cu urmele în

prelungire, ºtiind cã latura pãtratului are 30 mm ºi latura AC face unghi de 600 cu urma
orizontalã a planului.

32. Sã se construiascã proiecþiile unui hexagon regulat, conþinut într-un plan proiectant
faþã de planul orizontal de proiec;ie , ºtiind cã centrul cercului circumscris hexagonului este
punctul M(m, m’), unul din vârfuri (A) se gãseºte pe urma orizontalã a planului care face un
unghi de 300 cu axa Ox.

33. Sã se determine planele bisectoare ale unghiurilor diedre ale planelor P ºi R. Planul P
este definit de punctele P(150, 0, 0), H(100, 40, 0), V(140, 0, 40) iar planul R este definit de
punctul Rx(120, 0, 0) ºi de punctele H ºi V.

Indicaþie: se traseazã planul Q perpendicular pe dreapta HV de intersecþie a planelor date

P ºi R. Se recomandã ca planul Q sã conþinã punctul V sau H. Planul Q intersecteazã planele
P ºi R dupã douã drepte D1 ºi D2. Se rabate planul Q ºi se determinã bisectoarele unghiului
dintre dreptele D1 ºi D2 care împreunã cã dreapta HV, determinã planele bisectoare respective.

34. Se dã planul P determinat de punctele: Px(80, 0, 0), M(60, -10, 35), N(30, 25, 15). Sã se
determine :
a) rabaterea pe [H ] a planului P;
b) rabaterea pe [H ] a dreptei MN;
c) verificarea prin metoda triunghiului de poziþie cã punctele M0 ºi N0 aparþin dreptei
MN.

35. Se dã patrulaterul ABCD situat într-un plan de capãt. Sã se determine adevãrata

mãrime a acestui patrulater. Se cunosc coordonatele punctelor : A(55, 20, 10) ; B(44, 5, 20);
C(33, 20, 32); D(44, 35, 20) ºi Px(64, 0, 0).

36. Fiind datã o dreaptã D prin proiecþiile ei d ºi d’, sã se ducã prin ea un plan astfel încât
dreapta D sã facã unghiuri egale cu cele douã urme P ºi P’ ale planului.

4.9. Probleme de sintezã

108
4.9.1. Probleme rezolvate

37. Se dau punctele: A& (20,80,20) , B& (100,0,20) , C& (50,70,60) , M& (70,40,0) , N& (130,40,−60) ,
P&X (150,0,0) , K& (35,30, Z ) . Sa se construiasca:
a) dreapta D care sa-l contina pe C si paralela cu AB;
b) planul Q, determinat de dreptele D si AB;
c) planul P, determinat de punctele: PX ,M,N;
d) dreapta Δ de intersecþie dintre planul [P] si [Q];
e) punctul G de intersectie dintre dreapta D si planul [P];
f) cota punctului K asa încat punctul sa aparþina lui [Q];
g) planul R, determinat de punctul K ºi [R] || [P] .

Rezolvare (fig. 4.15)

a) Se construieste AB : ab si a’b’ || O X deci este orizontala; se construieste D (d,d’) :
d ∋ C si d || ab, d ∩ O X = v d , d’ ∋ c’ si d’ || a’b’; λv d ∩ d’ ⇒ v d ’;
b) Urma orizontalei AB : ab ∩ O X ⇒ b ; λb'∩a' b' ⇒ b' ; urma verticala a planului Q :
Q X Q' (b’ si v d ’ ) (urmele verticale ale orizontalelor AB si D, deci Q X Q’ ≡ b’ v d ' ; urma
orizontala Q X Q ||(ab,d), deci s-a construit planul Q X QQ’;
c) P X P’ ∋ P X (150,0,0) si P X P ' ||m’n’(MN frontala); m’n’ ∩ O X ⇒ h' ; λh'∩mn ⇒ h ;
urma PX P ∋ h , deci se duce PX P ≡ PX h ;

d) Se construieste AB : ab si a’b’ || O X deci este orizontala; se construieste D (d,d’) :

d ∋ C si d || ab, d ∩ O X = v d , d’ ∋ c’ si d’ || a’b’; λv d ∩ d’ ⇒ v d ’;

109
 Fig 4.15

e) Urma orizontalei AB : ab ∩ O X ⇒ b ; λb'∩a' b' ⇒ b' ; urma verticala a planului Q :

Q X Q' (b’ si v d ’ ) (urmele verticale ale orizontalelor AB si D, deci Q X Q’ ≡ b’ v d ' ; urma
orizontala Q X Q ||(ab,d), deci s-a construit planul Q X QQ’;
f) P X P’ ∋ P X (150,0,0) si P X P ' ||m’n’(MN frontala); m’n’ ∩ O X ⇒ h' ; λh'∩mn ⇒ h ;
urma PX P ∋ h , deci se duce PX P ≡ PX h ;
g) [P] ∩ [Q] = Δ(δ , δ ') astfel PX P '∩Q X Q ' ⇒ vδ ' ; λvδ ' = vδ ; PX P ∩ Q X Q ⇒ hδ ;
λhδ ⇒ hδ ' deci δ ' ≡ vδ ' hδ ' si δ = vδ hδ ;
h) G ( g , g ') ⇒ D ∩ [P ] ; dreapta Δ(δ , δ ') ⊂ P , deci G& ⇒ D ∩ Δ ; δ '∩d ' = g ' , δ ∩ d sau
λg '∩d ' ⇒ g , rezulta G& (150,−30,60) ;
i) K& ∈ [Q ] , deci apartine unei drepte a lui [Q] ; prin K& se duce orizontala E (e, e') ⊂ [Q ]
astfel: prin K& se duce e || O X , e ∩ Q X Q ⇒ hk ; λhe ⇒ h' e ; prin he ' se duce
e' || Q X Q' ; e'∩λK& = k ' = −50 mm , deci K& (35,30,−50)
j) planul R asa incat K& ∈ [R ] si [R ] || [P ] ; prin K& se duce orizontala F ( f , f ') || [P ] :
prin k se duce f& || P P ; f ∩ O = v , prin k ' se duce f ' || O ; λv ∩ f ' = v ' (cota
X X f X f f

negativa), deci V& f (v f v f ') este urma orizontalei F ( f , f ') || P ; se construieste

[R] ⊃ F ( f , f '); [R ] || [P] , astfel: R X R ' ∋ V f si R' R X || P' PX ⇒ PX ; se duce
R X R || PX P . In final [R ] || [P ] si [R] ∋ K&

38. Fiind data o dreapta oarecare D prin punctele B& (120,25,25) , C& (85,10,60 ) si un punct
exterior acesteia A& (45,85,25), sa se construiasca alta dreapta D1 concurenta cu cea data D sub
un unghi dat α .

110
Rezolvare (fig 4.16)
Dreapta BC impreuna cu punctul A determina un plan [P] care va contine si dreapta
ceruta D1 .
Planul P se determina usor afland urmele celor doua drepte BC ≡ D si AB ≡ E care
este orizontala; apoi s-a rabatut urma verticala PX P' a planului fata de [H]
obtinand PX P0 ' ≡ PX V0 . Prin punctul V0 se duce orizontala E 0 in pozitie rabatuta, iar pentru
a obtine D0 rabatuta, se rabate mai intai punctul B0 ca in figura: h ≡ H 0 deci D0 ≡ H 0 B0 .
Se rabate si punctul A0 ∈ E0 , de unde se duce dreapta D1 care intersecteaza dreapta D0 in
punctul G 0 sub unghiul α dat.
Se ridica acum din rabatere punctul G0 care sse gaseste continut de o orizontala E10 a
planului ( in acest scop ) obtinand punctul G (g , g ') in figura

111
 Fig 4.16

4.9.2. Probleme propuse spre rezolvare

39. Se dau punctele: A& (30,40,10 ); B& (50,5,−30 ); C& (60,−20,40 ) . .

a) Sa se construiasca urmele planului determinat de cele trei puncte;
b) Sa se construiasca urmele planului [R ] || [P ] cu R& X (80,0,0 ) ;
c) Sa se construiasca epura dreptei de intersectie dintre planul P si planul Q unde
[Q] || [H ];
d) Printr-un punct M& ∈ II, exterior planului P sa se duca o dreapta Δ ⊥ [P ] .
40. Se dau punctele: A& (30,30,0 ); B& (50,10,34 ); C& (63,53,34 ); M& (90,60,19 ) . Se cere:
a) sa se construiasca urmele planului P determinat de cele trei puncte;
b) prin punctul M sa se duca o perpendiculara D pe [P] ;
c) sa se construiasca epura piciorului perpendicularei D pe [P] ;
d) sa se determine adevarata marime a triunghiului ABC.

41. Se dau punctele: A& (60,6,26) si B& (80,17,43) .

a) Sa se construiasca urmele planului R determinat de dreapta AB care este dreapta de
cea mai mare panta fata de [V ] a planului R;
b) Prin punctul B& sa se duca un plan de nivel Q;
c) Sa se determine dreapta de intersectie dintre [R] si [Q];

112
 d) Sa se afle adevarata marime a unghiului dintre dreptele Δ si AB.

42. Fie punctele: A& (60,−20,30 ); B& (90,20,10 ); C& (20,10,−40 ) . Se cere:
a) Sa se construiasca urmele planului P determinat de cele trei puncte;
b) Sa se construiasca urmele planului R, paralel cu [P] si cu R X (30,0,0) ;
c) Sa se construiasca epura dreptei de intersectie dintre planul P si un plan Q, paralel
cu planul vertical de proiectie;
d) Sa se construiasca epura triunghiului BMN ce apartine planului P;
e) Prin punctul N, sa se duca dreapta de cea mai mare panta a planului P fata de [V];
f) Sa se afle adevarata marime a triunghiului BMN.

A& (150,−30,80), B& (20,100,80), C& (115,30,30), M& (30,−60,60), N& (80,90,10),
43. Se dau punctele:
T& (20,−15, z )
Sa se construiasca :
a) urmele planului P, determinat de punctele A, B, C;
b) urmele planului Q, avand MN , drept dreapta d.c.m.m.p. fata de [V];
c) dreapta de intersectie D a planelor P si Q;
d) punctul I de intersectie a dreptei BC cu planul Q;
e) cota punctului T cand acesta apartine planului Q;
f) urmele planului S, asa incat sa-l contina pe C si sa fie perpendicular pe MN.

44. Se dau punctele:

&A(125,−30,30), B& (30,40,75), C& (170,40,−30), M& (100,−10,120), N& (20,70,−120),
.Sa se
K& (160, y,−20)
construiasca:
a) dreapta D care sa-l contina pe A si sa fie paralela cu BC;
b) urmele planului P, determinat de dreptele BC si D ;
c) urmele planului Q avand pe MN drept dr.d.c.m.m.p. fata de [H];
d) dreapta Δ de intersectie a planelor P si Q;
e) punctul G, de intersectie dintre dreapta MN si planul P;
f) coordonata punctului K& , stiind ca acesta apartine planului P;
g) urmele planului R, asa incat sa contina punctul K si sa fie paralel cu planul Q.

45. Se dau punctele: A& (42,10,20 ), B& (37,15,20), C& (65,15,30) . Se cere:
a) sa se construiasca urmele planului P determinat de cele trei puncte;
b) sa se construiasca derapta de cea mai mare panta a planului fata de planul lateral de
proiectie;
c) sa se construiasca dreapta de intersectie dintre planul P si un plan Q ce trece prin
linia de pamant;
d) sa se construiasca epura triunghiului MNR ce apartine planului initial.
Indicatie! Se lucreaza in trei proiectii.

113
46. Se dau punctele: A& (30,20,10 ), B& (30,40,−30 ), C& (30,−20,30) . Se cere:
a) sa se construiasca urmele planului P determinat de cele trei puncte;
b) sa se construiasca dreapta de intersectie dintre un plan vertical Q ([Q ] ⊥ [ H ]) si
planul P;
c) printr-un punct M (45,−20,30) sa se duca o dreapta pe planul Q;
d) sa se construiasca epura punctului de intersectie dintre dreapta D si planul P.

47. Fie dreapta AB si punctul C exterior ei: A& (115,40,5), B& (70,−50,30 ), C& (30,10,−20 ) .
Se cere:
a) sa se construiasca planul P determinat de dreapta si punct;
b) prin B& sa se construiasca dreapta de cea mai mare panta a [P] fata de planul
orizontal de proiectie;
c) sa se construiasca dreapta Δ de intersectie dintre planul P si un plan R paralel cu
linia de pamant;
d) in punctul C& sa se duca o perpendiculara pe planul P.

A& (50,20,60), B& (110,80,−30), C& (70, y,−20), M& (170,60,−60),V& (80,0,40),
48. Se dau punctele: .
N& (100,60,80)
Sa se construiasca:
a) urmele planului P, avand AB drept dr.d.c.m.m.p. fata de [H];
b) urmele planului Q definit de punctul V si dreapta MN;
c) dreapta Δ de intersectie a planelor [V] si [Q];
d) departarea punctului C care apartine planului P;
e) urmele planului [S] asa incat sa-l contina pe C si sa fie perpendicular pe dreapta Δ .

49. Se dau punctele: A& (120,20,50), B& (90,50,30), M& (90,0,60), N& (70,80,25), R X (40,0,0 ) .Se cere:
a) urmele planului P, avand dreapta AB drept dr.d.c.m.m.p. fata de [V];
b) urmele planului [R] definit de punctele R X ,M,N;
c) dreapta de intersectie D , dintre planele P si R;
d) marimea segmentului din dreapta D , cuprinse intre urmele acesteia;
e) marimea unghiurilor dintre dreaptea D si planele de proiectie.

50. Se dau punctele: A& (120,20,60 ), B& (90,20,100 ), C& (90,50,20 ), M& (60,90,0 ), N& (90,0,40 ) . Se cer:
a) perpendiculara din punctul A pe dreapta BC (punctul G va fi piciorul
perpendicularei).
b) urmele planului R, avand dreapta MN drept dr.c.m.m.p. fata de [H];
c) punctul T de intersectie dintre dreapta AB si planul R;
d) adevarata marime a triunghiului MNT.

51. Se dau doua drepte concurente AB si CD:

&A(90,15,40 ), B& (45,35,10 ), C& (95,25,15), D& (60,55,15) . Sa se construiasca:
a) urmele planului P determinat de cele doua drepte;
114
 b) adevarata marime a segmentelor AB si CD si unghiul dintre ele, folosind metoda
rabatarii pe [H].

52. Se dau punctele: A& (75,38,20), B& (30,7, z ), C& (80,50,0 ), H& (60,45,0),V& (82,0,24 ) . Se cere:
a) sa se construiasca urmele planului P, determinat de punctul C(c,c’) si orizontala
AB(ab,a’b’);
b) sa se construiasca urmele planului Q, a carui dreapta HV(hv,h’v’) este dreapta de cea
mai mare panta a planului, fata de [V];
c) sa se construiasca dreapta Δ(δ , δ ') de intersectie dintre planele P si Q;
d) sa se determine urmele planului R care trece prin punctul S& (120,13,55) si este
paralel cu planul Q;
e) sa se determine adevarata marime a triunghiului MNP(mnp,m’n’p’) continut in
planul R, stiind ca M& (176, y,21); N& (142, y,38) si P& (153,27, z ) .

53. Se dau punctele: PX (111,0,0 ), A& (65,10,13), B& (45,37,10 ), Q& X (5,0,0 ), M& (50,70,0 ), N& (105,061) .
Se cere:
a) sa se construiasca urmele planului P, definit de punctele A, B, PX ;
b) sa se construiasca urmele planului Q, definit de punctele Q X , M , N ;
c) sa se determine dreapta Δ(δ , δ ') de intersectie dintre planele P si Q;
d) sa se determine proiectiile cercului de raza R=15mm, care apartine planului R,
paralel cu [P], cunoscand pozitia rabatuta C0 a centrului cercului , C 0 (197,51,0) si
punctul R X (222,0,0) .

54. Se dau doua drepte concurente in punctul G(100,70,60) si anume dreapta D1 contine
M& (135,45,25) si D contine punctul N& (110,80,70) . Se cere:
2
a) sa se construiasca urmele planului P al celor doua drepte;
b) prin N& sa se duca o perpendiculara pe planul P ;
c) sa se afle adevarata marime a triunghiului MNG.

55. Se dau punctele: A& (60,23,20), B& (50,7,60), N& (35,8,20 ), V& (70,0,77 ) si Q& X (10,0,0) .Se cere:
a) sa se construiasca urmele planului P avand dreapta AB(ab,a’b’), drept linie de cea
mai mare panta fata de planul orizontal de proiectie;
b) sa se construiasca urmele planelor S si Q, stiind ca planul S este paralel cu O X si
contine dreapta AB, iar planul Q, contine punctele V , N , Q X ;
c) sa se afle dreapta Δ(δ , δ ') de intersectie dintre planele S si Q;
d) sa se construiasca urmele planului R, paralel cu planul P, stiind ca planul R, contine
C& (150,50,10) ;
e) sa se construiasca urmele planului T, perpendicular pe planul R, stiind ca trece prin
punctele C (c, c') si TX (110,0,0) ;
f) sa se determine adevarata marime a segmentului cuprins intre urmele dreptei
Δ 1 (δ 1,δ 1 ') de intersectie a planelor R si T.
115
56. Se dau punctele: A& (80,16,15), B& (40,16,47 ), C& (34,33,31), H& (5,25,0),V& (30,0,60 ) . Se cere:
a) sa se construiasca urmele planului P al punctelor A,B,C;
b) sa se construiasca uemele planului Q, paralel cu axa Ox si continand dreapta
HV(hv,h’v’);
c) sa se verifice dreptele Δ(δ , δ ') si HV(hv,h’v’) sunt concurente intr-un punct G(g,g’);
d) sa se construiasca urmele planului R, care trece prin punctul M& (150,20,45) si este
paralel cu planul P;
e) sa se determine adevarata marime a unghiului format de planul R cu planul vertical
de proiectie [V];
f) sa se determine adevarata marime a distantei de la punctul I&(180,51,62 ) la planul
R.

57. Se dau punctele:

A& (35,65,20 ), B& (80,15,60), C& (70,65,0), D& (85,32,30), PX (145,0,0 ), Q X (15,0,0) . Se cere:
a) sa se construiasca urmele planului P, definit de punctele A,B si PX ;
b) sa se construiasca urmele planului Q, definit de punctele C,D si Q X ;
c) sa se determine dreapta de intersectie Δ(δ , δ ') dintre planele P si Q;
d) sa se determine urmele planului R, paralel cu planul P, stiind ca contine punctul
M(200,20,30);
e) sa se determine adevarata marime a unghiurilor triunghiului MNP(mnp,m’n’p’),
continut in planul R, cunoscand N& (180,25, z ) si P& (168, y,30) .

58. Se considera dreapta AB prin A& (210,6,25) si B& (195,26,10) . Se cere:

a) sa se construiasca urmele planului P determinat de dreapta AB(ab,a’b’) ca linie de
cea mai mare panta fata de [V];
b) sa se construiasca planul Q, perpendicular pe planul P, care trece prin punctul
M(170,25,28) si contine dreapta de capat Δ(δ , δ ') , avand urma verticala
V&X (192,0,50 ) ;
c) sa se construiasca intersectia Δ (δ , δ ') dintre planele P si Q;
d) sa se afle adevarata marime a segmentului AB si adevarata marime a unghiului
dintre dreapta AB si planul [H];
e) sa se construiasca un plan T paralel cu planul Q, care sa contina punctul
Ω(90,34,28) ;
f) considerand Ω(ω , ω ') ca centru al cercului de raza R25, continut in planul T, sa se
reprezinte proiectiile cercului.

59. Se dau punctele:

&A(110,15,25), B& (35,30,70), H& (110,30,0),V& (125,0,65), C& (90,25,30 ), Q& (30,0,0 ) . Se cere:
X
a) sa se construiasca urmele planului P, definit de punctul A si frontala BH(bh,b’h’);

116
 b) sa se construiasca urmele planului Q, care trece prin punctele C& , V& si Q& X , si sa se
determine dreapta Δ(δ , δ ') , de intersectie dintre acest plan si planul P;
c) sa se construiasca urmele planului R, paralel cu planul P, stiind ca trece prin
punctul M& (230,35,40 ) ;
d) sa se determine adevararta marime a unghiurilor MNP(mnp,m’n’p’), stiind ca este
cuprins in planul R, dandu-se coordonatele punctelor N& (220,10, z ) si
P& (200, y,60 ) ; sa va folosi rabaterea pe planul orizontal de proiectie;
e) sa se afle adevarata marime a unghiului format de planul R cu planul vertical de
proiectie.

60. Se dau punctele: A& (90,30,40 ), B& (150,0,20), C& (19,30,−40), M& (10,−30,120), K& (10, y,30 ) . Sa
se construiasca:
a) urmele planului P, determinat de punctele A,B si C;
b) urmele planului Q avand dreapta AM drept d.c.m.m.p. fata de [H];
c) dreapta Δ de intersectie a planelor P si Q si sa se verifice daca A& ∈ Δ ;
d) punctul G de intersectie a dreptei BC cu planul Q;
e) departarea punctului K& , stiind ca acesta apartine lui P;
f) urmele planului R, astfel incat acesta sa fie paralel cu [Q] si sa-l contina pe K& .

61. Se dau punctele:

&A(120,40,0 ), B(100,45,30 ), C& (130,0,60 ), M& (110,0,60 ), N& (100,70,0 ), T& (80,45,0 ) . Sa se
constuiasca:
a) urmele planului P, determinat de punctele M,N,T;
b) piciorul G al perpendicularei dusa din B pe dreapta AC;
c) sa se determine distanta de la punctul G la planul [P].

62. Se duc drepte concurente in punctul G& (105,50,30 ) : D1 , care contine punctul
A&1 (140,−20,45) si D1 care contine punctul A2 (70,25,75) . Sa se construiasca:
a) adevarata marime a unghiului format de drepte;
b) adevarata marime a unghiului format de planul P al celor doua drepte D1 si D2 cu
planul orizontal de proiectie.

63. Se dau proiectiile orizontale si verticale a doua drepte concurente D prin punctele:
A& (60,30,50), B& (110,70,20) si Δ prin punctele A& si C& (30,50,10 ) si proiectia orizontala a unui
punct M& (100,50, z ) care apartine planului definit de D si Δ .

64. Se dau punctele: A& (45,10,40 ), B& (10,20, z ), H& (30,30,0 ),V& (95,0,40 ), P&X (10,0,0 ) . Sa se
construiasca:
a) planul definit de punctele PX , H si V& ;
b) planul Q determinat de orizontala AB si punctul Q X ;
c) planul R || O X cu urmele y=z=25mm;
117
 d) punctul G de intersectie a planelor [P] ∩ [Q] ∩ [R] ;

65. Se dau punctele:

&A(130,25,15), B& (55,70,30 ),V& (150,0, z ), Q (50,0,0 ), H& (145,65,0 ), C& (130,30,25) . Sa se
X
construiasca:
a) planul [P] determinat de punctele A,B si V& ;
b) planul [Q] definit de Q& X , H& si C& ;
c) dreapta D1 ca intersectie a planelor P si Q;
d) unghiul pe care dreapta D1 il face cu planul orizontal de proiectie.

66. Se dau punctele:

&A(10,70,10 ), B& (90,0,10 ), C& (40,60,50 ), M& (60,30,0 ), N& (120,30,−50 ), P& (140,0,0 ), T (25,20, z ) .Sa
X
se construiasca:
a) dreapta D, care sa-l contina pe C& si este paralela cu AB;
b) planul [Q], determinat de dreptele D si AB;
c) planul [P], determinat de punctele P&X , M& , N& ;
d) dreapta Δ de intersectie a dreptei D cu [P];
e) punctul I& de intersectie a dreptei D cu planul P;
f) cota punctului T, stiind ca T& ∈ [Q ] ;
g) planul S, care sa-l contina pe T si sa fie paralel cu planul P.

-//-

118
Cap.5. Poliedre
• Poliedrele – corpuri mãrginite de feþe plane-se reprezintã, în geometria
descriptivã, prin proiecþiile lor pe douã sau trei plane de proiecþie. Proiecþiile lor se obþin fie
prin proiectarea vârfurilor poliedrului fie prin proiectarea muchiilor pe planele de proiecþie
ale sistemului de referinþã ales. Criterii de vizibilitate stabilesc muchiile vizibile sau invizibile
pentru fiecare proiecþie în parte.
Secþiunile plane în poliedre se determinã fie prin intersectarea feþelor poliedrului cu
planul de secþiune, fie prin intersectarea muchiilor poliedrului cu planul de secþiune,
obþinându-se vârfurile poligonului secþiune ºi din unirea cãrora se obþin proiecþiile secþiunii.
Punctele de intersecþie dintre o dreaptã ºi un poliedru se determinã prin metoda
planului auxiliar, luat prin dreaptã.

• Obiective

-sã determine proiecþiile unui poliedru pe douã sau trei plane de proiecþie când sunt
date coordonatele vârfurilor poliedrului;
-sã determine proiecþiile unui poliedru când se dau poziþia bazei, orientarea muchiilor
ºi înãlþimea poliedrului;
-sã stabileascã vizibilitatea muchiilor în epura unui poliedru;
-sã construiascã epura secþiunii fãcutã de un plan oarecare într-un poliedru;
-sã construiascã epura secþiunii fãcutã în poliedru de un plan proiectant faþã de
planele de proiecþie;
-sã stabileascã vizibilitatea laturilor poligonului secþiune;
-sã determine punctele de intersecþie dintre un poliedru ºi o dreaptã;
-sã determine adevãrata mãrime a poligonului secþiune;
-sã determine adevãrata mãrime a segmentului cuprins între punctele de intrare ºi ieºire
din poliedru.

5.1. Definiþii
Se numeºte poliedru corpul geometric mãrginit de feþe plane. Feþele sunt poligoane.
Intersecþia a douã feþe este o muchie a poliedrului. Intersecþia a trei sau mai multe feþe
formeazã un vârf.
Un poliedru este convex dacã nici unul din planele feþelor nu-l taie ºi este concav în
caz contrar. O dreaptã nu întâlneºte un poliedru convex în mai mult de douã puncte.
Se numeºte poliedru regulat, poliedrul ale cãrui feþe sunt poligoane regulate, cu un
acelaºi numãr de laturi ºi ale cãrui unghiuri diedre ºi poliedre sunt egale între ele.

5.2. Reprezentarea poliedrelor

Pentru reprezentarea unui poliedru, se proiectezã, în general, vârfurile, muchiile ºi
feþele care delimiteazã poliedrul respectiv (fig. 5.1).
Se considerã prisma triunghiularã (fig 5.1), având baza A1B1C1. se proiecteazã vârfurile
prismei pe cele douã plane de proiecþie ºi prin unirea proiecþiilor de acelaºi nume le vârfurilor
se obþin proiecþiile prismei.

118
 Se observã cã fiecare proiecþie conþine o serie de linii exterioare fiecãrei figuri, cae
alcãtuiesc conturul aparent al proiecþiei respective. Poligonul acc1b1a1a din figura 5.1, b se
numeºte conturul aparent orizontal, iar poligonul a’a1’c1’c’a’ , conturul aparent vertical.
Dacã se considerã corpurile geometrice ca fiind netransparente, atunci în fiecare
proiecþie, o serie de elemente vor fi vizibile ºi se traseazã cu linie continuã groasã, iar altele vor
fi acoperite ºi se traseazã cu linie întreruptã subþire.
Urmãtoarele criterii pentru a distinge pãrþile vizibile sunt evidente:
1. Conturul aparent este vizibil
2. O faþã ce conþine un punct vizibil este vizibilã, afarã de cazul când acel punct
aparþine conturului aparent
3. Dacã proiecþiile a douã muchii care nu se taie în spaþiu sunt concurente în
interiorul conturului, în general una este vizibilã, iar cealaltã invizibilã.
4. Dacã douã feþe se taie dupã o muchie ce aparþine conturului aparent.,una este
vizibilã, iar alta invizibilã.Sunt însã amândouã vizibile sau invizibile dacã ele se taie dupã o
muchie ce nu aparþine conturului aparent, iar muchia este vizibilã sau invizibilã.
5. Dacã un vârf este proiectat în interiorul conturului aparent, muchiile ce se
întâlnesc în acest vârf sunt toate vizibile sau toate invizibile, dupã cum vârful este vizibil sau
invizibil.

Fig.5.1
Observaþie:
Dacã douã puncte au aceeaºi proiecþie orizontalã, acela este vizibil în proiecþia
orizontalã care are cota mai mare, iar dacã au aceeaºi proiecþie verticalã, punctul vizibil pentru
proiecþia verticalã este acela cu depãrtarea cea mai mare.

5.3. Punct situat pe suprafaþa unui poliedru

Fie M dat prin proiecþia sa orizontalã m, situat pe faþa AEB a octaedrului ABCDEF.
Deoarece un punct se gãseºte într-un plan dacã proiecþiile lui se gãsesc pe proiecþiile omonime
ale unei drepte conþinutã în plan, punctul M trebuie sã se gãseascã pe o dreaptã conþinutã în
planul feþei AEB.
Deci, pentru a construi proiecþia verticalã m’ a punctului M, se duce în planul feþei
AEB o dreaptã oarecare (rq,r’q’) a cãrei proiecþie rq trece prin m.
Poiecþia verticalã m’ a punctului se gãseºte pe proiecþia verticalã r’q’ a dreptei
considerate.

119
 Fig. 5.2

5.4. Secþiuni plane în poliede

Secþiunea planã într-un poliedru convex este un poligon convex.
Se poate construi secþiunea fãcutã cu un plan într-un poliedru, luându-se punctele în
care muchiile poliedrului intersecteazã planul de secþiune, sau dreptele de intersecþie dinte
feþele poliedrului ºi acest plan. Deci, o secþiune într-un poliedru se poate obþine cu ajutorul
vârfurilor sau cu al laturilor. Problema secþiunii plane se reduce la problema intersecþiei
dintre un plan ºi o dreaptã, sau la intersecþia a douã plane.
Se vor considera secþiuni plane în poliedre prin plane proiectante sau prin plane
oarecare.

a) Secþiuni prin plane proiectante

• Sã se construiascã secþiunea planã, printr-un plan de capãt, într-o piramidã
patrulaterã SABCD, situatã cu baza în planul orizontal de proiecþie ºi sã se gãseascã adevãrata
mãrime a secþiunii.
Fie planul PP’ de capãt dat (fig. 5.3). Secþiunea în piramidã efectuatã cu acest plan
apare în proiecþia verticalã total deformatã ºi aºternutã pe urma verticalã P’ a planului dupã
segmentul α′β′γ′δ′ . Proiecþia orizontalã αβγδ a secþiunii se obþine coborând liniile de
ordine pânã la proiecþiile orizontale ale muchiilor respective. Adevãrata mãrime α 0β0 γ 0δ0 a
secþiunii se obþine prin rabaterea planului P pe planul orizontal (sau vertical) de proiecþie.

120
 Fig. 5.3

Sã se determine adevãrata mãrime a secþinuii plane într-o prismã triunghiularã oblicã,

situatã cu baza ABC în planul orizontal de proiecþie, printr-un plan vertical dat prin urme.

Fie P ºi P’ urmele planului dat (fig. 5.4). Proiecþia orizontalã a secþiunii este segmentul
αβγ , aºternut pe urma orizontalã P a planului. Proiecþia verticalã a secþiunii este α′β′γ′ .
Adevãrata mãrime α 0β0 γ 0 a secþiunii a fost gãsitã prin rabaterea planului vertical pe planul
orizontal de proiecþie.

121
 Fig. 5.4

• Sã se determine adevãrata mãrime a secþiunii plane efectuatã cu un plan de capãt

PP’ într-un tetraedru oarecare SABC.
În figura 5.5 ste reprezentat în douã proiecþii un tetraedru oarecare SABC.

Proiecþia verticalã a secþiunii este segmentul α′β′γ′δ′ aºternut pe urma verticalã P’ a

planului secant. Proiecþia orizontalã a secþiunii este αβγδ , iar adevãrata mãrime α 0β0 γ 0δ0 a
secþiunii se poate obþine printr-o rabatere a planului proiectant pe unul din planele de
proiecþie.

122
 Fig. 5.5

• Sã se construiascã secþiunea planã într-o piramidã triunghiularã oblicã SABC,

cu baza în planul orizontal de proiecþie, printr-un plan P care trece prin linia de pãmânt ºi
punctul M(mm’).

Datoritã faptului cã planul P este proiectant faþã de planul lateral de proiecþie, prisma
SABC va fi reprezentatã în trei proiecþii (fig.5.6). Fie s′′a′′b′′c′′ proiecþia lateralã a piramidei ºi
P′′ urma lateralã a planului secant, care se determinã unind O cu m′′ (fig. 5.6). Planul secant
fiind proiectant faþã de planul lateral de proiecþie, secþiunea apare pe planul lateral de
proiecþie total deformatã ºi aºternutã pe urma P′′ a planului dupã segmentul α′′β′′γ′′ .
Revenind în proiecþia orizontalã ºi verticalã se obþine secþiunea (αβγ , α′β′γ′) cãutatã.
Adevãrata mãrime a secþiunii se poate obþine fie prin rabaterea planului P pe unul din
planele de proiecþie, fie observând cã toate punctele secþiunii au acelaºi raport între cotã ºi
depãrtare.

123
 Fig. 5.6

• Sã se construiascã secþiunea planã într-o prismã patrulaterã oblicã, cu baza ABCD

situatã în planul orizontal de proiecþie, printr-un plan P paralel cu linia de pãmânt.

Prisma ABCDA1B1C1D1 va fi reprezentatã în 3 proiecþii, planul P fiind proiectant faþã

de planul lateral de proiecþie (fig. 5.7). Proiecþia lateralã a secþiunii α′′β′′γ′′δ′′ este total
deformatã ºi aºternutã pe urma lateralã P′′ a planului secant. Celelalte douã proiecþii ale
secþiunii sunt αβγδ ºi α′β′γ′δ′ .

124
 Fig. 5.7

b) Metoda intersecþiei muchiilor cu planul de secþiune

Sã se construiascã secþiunea planã într-o prismã triunghiularã oblicã, cu baza în planul
orizontal de proiecþie printr-un plan P oarecare dat prin urme, utilizând metoda intersecþiilor
muchiilor prismei cu planul de secþiune ºi sã se gãseascã adevãrata mãrime a secþiunii.
Se determinã punctele în care fiecare muchie a prismei intersecteazã planul de
secþiune (fig. 5.8). Astfel, planul de capãt dus prin muchia A taie planul P dupã dreapta (hv,
h’v’). Rezultã punctul (α, α′) , luând intersecþia dintre hv ºi proiecþia orizontalã a muchiei A.
Analog se determinã punctele (β, β′) ºi ( γ , γ′) . Pentru a obþine adevãrata mãrime α 0β0 γ 0 a
secþiunii, se rabate în β 0 , pe planul orizontal de proiecþie punctul (β, β′) , cu ajutorul
orizontalei (β k , β′k ′) ºi se þine seama cã punctele m ºi n sunt propriilor lor rabãtute.

125
 Fig. 5.8

Metoda intersecþiei feþelor cu planul de secþiune. Sã se construiascã secþiunea planã

într-o prismã patrulaterã oblicã, cu baza în planul orizontal de proiecþie, printr-un plan P
oarecare dat prin urme, utilizând metoda intersecþiilor feþelor prismei .

Fie ABCD prisma patrulaterã oblicã nelimitatã datã (fig. 5.9). Proiecþia orizontalã ab
reprezintã o porþiune orizontalã a feþei AB. Prelungind ab pânã la intersecþia cu urma P, se
obþine h1 care este un punct comun planului P ºi planul feþei AB. Pentru a obþine un al
doilea punct e al dreptei de intersecþie dintre cele douã plane, se foloseºte planul arbitrar de
nivel H’, care dã în planul P orizontala (g,g’) iar în planul feþei AB orizontala (g1 , g1' ) . Aceastã
orizontalã (g1 , g1' ) trece prin punctul (i,i’) în care muchia B întâlneºte H’ ºi este paralelã cu ab.
Din intersecþia h1m a celor douã plane se reþine doar segmentul αβ . Analog, din intersecþia
h2n a planelor P ºi feþei CD se reþine segmentul γδ . Proiecþiile secþiunii sunt astfel
( αβγδ , α′β′γ′δ′ ).

126
 Fig. 5.9

5.5. Intersecþia dintre o dreaptã ºi un poliedru

Pentru determinarea punctelor de intersecþie dintre o dreaptã ºi un poliedru se va
utiliza un plan auxiliar dus prin dreaptã, care va secþiona poliedrul dupã un poligon plan.
Punctele de intersecþie ale dreptei cu acest poligon vor fi totodatã punctele de intersecþie ale
dreptei cu poliedrul.
Ca plane auxiliare se aleg în general planele proiectante ale dreptei (vertical, de capãt,
paralel cu Ox ), mai ales dacã poliedrul ocupã o poziþie arbitrarã în spaþiu.
Pentru prismele situate cu o faþã într-unul din planele de proiecþie se va duce prin
dreaptã planul auxiliar cu muchiile prismei, care o va secþiona dupã douã drepte paralele.
Pentru piramidele situate cu o faþã într-unul din planele de proiecþie se va duce prin
dreaptã ºi prin vârful piramidei un plan care o va secþiona dupã douã drepte concurente.

a) Intersecþia dintre o dreaptã ºi o prismã

Sã se determine proiecþiile punctelor de intersecþie dintre o dreaptã D(d,d’) ºi o
prismã patrulaterã oblicã ABCE, situatã cu baza în planul orizontal de proiecþie.

Fie S(s,s’) un punct arbitrar de pe dreapta D(d,d’) prin care se duce paralela Δ (δ, δ′) la
muchiile prismei (fig. 5.10).
Dreptele concurente D ºi Δ determinã un plan paralel cu muchiile prismei, a cãrui
urmã orizontalã P se obþine unind h cu k. Acest plan secþioneazã prisma dupã dreptele
paralele cu muchiile prismei, drepte ce au urmele orizontale 1 ºi 2. Ele întâlnesc dreapta D în
127
punctele M(m,m’) ºi N(n,n’) care sunt totodatã punctele de intersecþie dintre dreapta D(d,d’)
ºi prismã.

Fig. 5.10

b) Intersecþia dintre o dreaptã ºi o piramidã

Sã se determine proiecþiile punctelor de intersecþie dintre o dreaptã D(d,d’) ºi o
piramidã triunghiularã oblicã SABC, cu baza situatã în planul orizontal de proiecþie.
Se alege un punct oarecare E(e,e’) pe dreapta D(d,d’) ºi se duce dreapta Δ (δ, δ′) prin
acest punct ºi prin vârful S(s,s’) al piramidei (fig.5.11). Planul P determinat de aceste douã
drepte concurente D ºi Δ secþioneazã piramida dupã triunghiul (s12, s1′ 2′) , ale cãrui laturi s1
ºi s2 intersecteazã dreapta D în punctele M(m,m’) ºi N(n,n’).

128
 Fig. 5.11 Fig. 5.12

c) Metoda planelor proiectante. Sã se determine proiecþiile punctelor de intersecþie

dintre o dreaptã ºi o piramidã patrulaterã oblicã, cu baza situatã într-un plan oarecare.
Fie dreapta D(d,d’) dreapta ºi SABCE piramida (fig.5.12). Planul de capãt P’ dus prin
dreapta D secþioneazã piramida dupã patrulaterul ( αβγδ , α′β′γ′δ′ ) ale cãrui laturi
intersecteazã dreapta D(d,d’) în punctele M(m,m’) ºi N(n,n’).

Idei de reþinut

-Proiecþiile unui poliedru se obþin proiectând vârfurile poliedrului pe fiecare din

planele de proiecþie ale reperului ales ºi apoi unind proiecþiile de acelaºi nume ale vârfurilor;
-poligonul care delimiteazã o proiecþie se numeºte conturul proiecþiei ºi este diferit pe
fiecare plan de proiecþie în parte;
-conturul proiecþiilor este întotdeauna vizibil;
-muchiile invizibile pe un plan de proiecþie , pot fi vizibile pe alt plan de priecþie;
-pentru obþinerea secþiunii plane într-un poliedru se intersecteazã pe rând, fiecare
muchie în parte cu planul de secþiune;
-la obþinerea epurei punctelor de intersecþie dintre o dreaptã ºi un poliedru se utileazã
un plan auxiliar, plan proiectant sau plan paralel cu muchiile poliedrului,luat prin dreapta de
intersecþie datã;
-rabaterea efectuatã pentru a afla adevãrata mãrime a poligonului secþiune se realizeazã
pe partea din planul de proiecþie mai liberã ,urmãrind o imagine mai clarã.

129
5.6.. Probleme rezolvate

1. Sã se reprezinte o prismã oblicã a cărei bază este un poligon oarecare cu cinci laturi
ABCDE(abcde,a’b’c’d’e’ ), situat în [H] (fig.5.13); muchiile laterale se iau după o direc ie
arbitrară, iar a doua bază situată într-un plan de nivel H 1 .

Rezolvare: La acest poliedru apar muchii care nu se văd, trasate cu linii întrerupte în ambele
proiec ii. A a de exemplu, în proiec ie orizontală, BC i CD, nu se vad, deci sunt trasate cu
linii intrerupte. Punctele acestor muchii au cota zero, deci mai mica decat a oricaror puncte
care apar in prismei i sunt situate pe aceea i proiectanta fa ă de planul H.

Fig. 5.13.

Apoi trebuie re inut că, dintr-un puct nevăzut, orice dreaptă care pleacă, este în prima
istan ă, nevazută. De exemplu, din proiec ia c se duce cu linie întreruptă proiec ia
muchiei CC1 adică cc1 . Celelalte muchii în proiec ie orizontala sunt văzute. În proiec ie
verticală, deoarece muchiile laterale sunt paralele i nu apar intersec ii de muchii, a a că în
proiec ie orizontală, pentru a aplica regula vizibilită ii se poate trasa pe una din fe ele
laterale văzute, o dreaptă care să intersecteze muchiile din interiorul conturului aparent, cum
este, de exemplu, dreapta II − III (2-3, 2’-3’) pe fa a BB1C1C , care intersectează proiec ia
verticală d ' d1 ' . Ducand din punctul de intersec ie linie de ordine în proiec ie orizontală,

130
aceasta intersectează mai întâi proiec ia dd1 i apoi proiec ia 2-3(limiile de ordine i
punctele de intersec ie nu sunt figurate) i, deci, în proiec ie verticală d ' d1 ' trebuie trasată
cu linie întreruptă, deoarece nu se vede, trecând printr-un punct nevăzut.
În continuare, considerând punctele I i K, care apar in respectiv fe elor AA1 E1 E
i BB1C1C , primul având dată proiec ia orizontală i, iar al doilea – proiec ia verticală k ' ,
se vor găsi proiec iile de nume contrar.
În cazul prismelor, uneori, este avantajos să se folosească drepte paralele cu muchiile
laterale (fig. 5.13.), prin proiec ia orizontală i a punctului i prin intermediul punctului
1(1,1') , ducându-se pe fa a AA1 E1 E , paralelă la muchiile laterale ale prismei. Apoi, prin linie
de ordine ridicată din proiec ia orizontală i, pe proiec ia verticală a dreptei, se gase te
proiec ia verticală i’ a punctului. Se poate intrebuin a i o dreaptă oarecare, cănd prin k’
(fig.5.13.) se duce proiec ia 2’-3’ a dreptei, care trebuie să apar ină fe ei BB1C1C . Găsind
apoi proiec ia orizontală a dreptei i ducând linie de ordine din k, la intersec ie cu
proiec ia orizontală 2-3 se ob ine proiec ia orizontală k a punctului. Urmărind sage ile
i no iunile cunoscute referitoare la vizibilitate, figura poate fi citită cu mai multe amănunte.

vy
Fig. 5.14.

131
 2. Sa se construiască intersec ia piramidei SABCD cu planul vertical [R] dat de
punctele R X i M. Se dau:
S& (80,70,90), A& (50,20,0), B& (50,40,0), C& (30,50,0), D& (20,30,0 ), R& (90,0,0),
X

M& (20,80,0)
Se cere proiec ia pe planul lateral [W] a sec iunii.

Rezolvare: (fig.5.14) Planul R intersectează piramida astfel: R ∩ sa ⇒ 1&, λ1 ∩ s ' a ' ⇒ 1& ’, analog
se ob ine poligonul sec iunii (1234) ⊂ [H], (1’2’3’4’) ⊂ [V]. Punctele (1′′ 2′′3′′4′′) au fost
ob inute utilizand proiec ia pe planul lateral [W] a piramidei i ducând linii de ordine din
1′ 2′3′ 4′ până la proiec iile laterale corespunzatoare ale muchiilor prismei. Vizibilitatea este
redată în figură.

3. Să se construiască intersec ia prismei ABCDA1 B1C1 D1 (muchia AA1 ) cu planul de

capăt [R] determinat de punctele R X i M. Se dau: A& (60,15,0), B& (15,5,0 ) ,
C& (10,55,0 ), D& (50,45,0), A1 (60,15,90 ), R X (90,0,0), M& (35,35,0 ) . Se cere adevărata mărime a
sec iunii.

Fig.5.15

Rezolvare: (fig. 5.15)

132
Planul [R] intersectează muchiile prismei, astfel R ′R X ∩ a ′a1′ ⇒ a0′ , în mod analog se
determină celelalte varfuri ale poligonului intersec iei (b0 c0 d 0 ) care este inclus în urma
planului R X R ′ . Adevarata mărime a sec iunii se găse te prin rabaterea pe planul orizontal
de proiec ie a planului R, astfel se ob in vârfurile A0 B0 C 0 D0 .

4. Să se determine proiec iile punctelor de intersec ie dintre o dreaptă D(d , d ′) i o prismă

patrulatera oblică ABCEA1 B1C1 E1 cu baza ABCE cuprinsă în planul orizontal de proiec ie
(fig 5.16).

133
 Fig.5.16

Rezolvare . Fie S& (s, s ') un punct arbitrar de pe dreapta D(d , d ') prin care se duce paralela
Δ(δ , δ ′) la muchiile prismei. Dreptele concurente D i Δ determină un plan paralel cu
muchiile prismei, a cărui urmă orizontală P se ob ine unind h cu k. Acest plan sec ionează
prisma după dreptele paralele cu muchiile prismei, drepte ce au urmele orizontale 1 i 2. Ele
întâlnesc dreapta D în punctele M& (m, m') i N& (n, n') , care sunt totodată punctele de
intersec ie dintre dreapta D(d , d ') i prismă.

5. Sa se determine punctele de intersec ie dintre o dreaptă i o piramidă patrulateră oblică,

cu baza situată într-un plan oarecare (fig.5.17).

134
 Fig 5.17

Rezolvare:

Fie dreapta D(d , d ′) i SABCE, piramida (fig 5.17). Planul de capăt [P ] de urme P i P ′
dus prin dreapta D, sec ionează piramida după patrulaterul (αβγδ , α ′β ′γ ′δ ′) ale cărui laturi
intersectează dreapta D (d , d ′) în punctele M& (m.m′) i N& (n, n ′) .

5.7. Probleme propuse spre rezolvare

6. Să se construiască proiec iile unei piramide triunghiulare SABC care are A& situat
în planul orizontal de proiec ie, punctele B i C situate în triedrul I iar vărful situat pe axa
Ox. Să se reprezinte epura unui punct M (m, m′) pe fa a SAB a piramidei.

7. Să se reprezinte în epura o prismă dreapta cu baza un pentagon oarecare situat într-

un plan vertical. Să se construiască epura unui punct situat pe o fa ă a prismei.

8. Se dau punctele: S& (10,40,8), A& (55,10,5), B& (65,40,25), C& (45,35,35), D& (25,10,30 ) .
a) Să se reprezinte în epura piramida oblică SABCD cu baza patrulateră ABCD i
vârful S& .
b) Punctul M& (35,30, z ) apar ine fe ei SAB; să se determine cota z a punctului M& .

9. Să se construiască prisma triunghiulară de bază ABC i A1 B1C1 (muchie AA1 ). Se

dau: A& (70,35,30 ), B& (60,10,20), C& (50,35,20 ), A&1 (35,35,25) . Să se determine apoi depărtarea y a
punctului M& (45, y,30) , tiind că m ∈ AA1 BB1 .

10. Să se construiască prisma oblică ABCDEA1 B1C1 D1 E1 cu baza (pentagon regulat)

con inut în planul [H]. Se dau: latura pentagonului 40mm i înal imea prismei h=80mm. În
plan vertical muchiile ( AA1 ......EE1 ) au înclina ia 40 o fa ă de axa Ox, iar în plan orizontal
înclina ia este de 28 o .

11. Să se reprezinte în epură o piramidă dreaptă, cu baza un hexagon regulat, situată

într-un plan de front triedrul I i vărful pe planul vertical de proiec ie. Să se construiască
epura unui punct de pe o fa ă laterală a piramidei.

12. Sa se reprezinte în epură o prismă triunghiulară oblică, având muchiile laterale

paralele cu o dreaptă din bisectorul I . Să se construiască epura unui punct pe o fa ă a
prismei.

135
 13. Să se reprezinte în epură o piramidă dreaptă, cu baza un pătrat situat într-un plan
de capăt.

14. Fie piramida SABC dată prin: A& (90,20,0 ), B& (70,50,0 ), C& (50,30,0) i vârful
S (20,−50,80) . Să se construiască epura sec iunii făcute în piramidă de planul vertical de
&
proiec ie i a sec iunii făcute în piramidă de un plan de nivel N& de cotă z=10.

15. Să se construiască epura sec iunii facute în prisma ABCA1 B1C1 de planul P în
urmatoarele cazuri:
a) A& (150,20,0)
B& (120,50,0 )
C& (100,20,0)
A&1 (70,20,80)
B&1 ..........
C& ..........
1

[P] ⊥ [H ]
α v = 45 o
P&X (110,0,0 )

b) A& (30,0,20)
B& (40,0,50)
C& (80,0,10 )
A1 (100,70,20)
B1 ..........
C1 ..........
[P] ⊥ [V ]
P&X (40,0,0)
α H = 135 o

16. Fie piramida SABC dată prin : A& (0,20,30), B& (0,70,20), C& (0,50,60 ), S& (80,20,−60 ) . Să
se construiască sec iunea făcută de planul [H] în piramidă i sec iunea făcută de planul P,
paralel cu [W] având abscisa x=65.

17. Să se construiască epura sec iunii făcute de planul P, determinat de P&X , T , K , în

piramida SABC. Se dau:
S (95,25,55), A(130,45,0), B(90,7,0), C (75,42,0), PX (15,0,0), T (15,0,15),
& & & & &
.
K& (50,20,0)

136
 18. Să se construiască intersec ia piramidei SABC cu planul de pozi ie oarecare [P],
determinat de punctele PX , M , N : A& (130,15,0); B& (85,5,0); C& (75,30,0) ; D& (110,35,0 );
S& (45,35,45); P&X (10,0,0); M& (60,0,15); N& (60,20,0) . Să se afle adevărata mărime a sec iunii.

19. Se da piramida SABC prin: A& (90,0,20), B& (60,0,50), C& (40,0,20), S& (20,80,−20 ) . Să se
construiască epura sec iunii făcute de un plan vertical în piramidă i să se afle adevărata
mărime.

20. Se dă piramida SABC prin: A& (90,40,0), B& (70,60,0 ), C& (50,20,0), S& (10,−40,70 ) . Să se
construiască epura sec iunii facute de planul vertical de proiec ie în piramidă.

21. Să se construiască intersec ia prismei ABCA1 B1C1 (muchie AA1 ) cu planul de

pozi ie oarecare [P] determinat de punctele PX , M , N . Se dau:
A& (30,20,0), B& (50,60,0 ), C& (90,10,0), A&1 (110,60,80), P&X (170,0,0), M& (20,100,0 ),
N& (30,0,90)
Să se afle adevărata mărime a sec iunii.

22. Să se construiască intersec ia piramidei SABC cu planul [P] determinat de

punctele P&X , T& , K . Se dau:
S& (95,25,55), A& (130,45,0), B& (90,7,0), C& (75,42,0 ), P&X (15,0,0 ), T (15,0,15), K& (50,20,0) . Se cere
adevărata mărime a sec iunii.

23. Să se construiască intersec ia prismei drepte ABCA1 B1C1 (muchie AA1 ) situată în
planul [V] cu planul vertical [R], ([R] ⊥ [H ]) ce trece prin R& X i are urma orizontală
amplasată la 45 o fa ă de axa Ox. Se dau:
A& (120,0,20 ), B& (165,0,5), C& (150,055), A&1 (120,80,20 ), R& X (100,0,0 ) . Să se determine adevărata
marime a sec iunii.

24. Se dă prisma ABCDA1 B1C1 D1 (muchie AA1 ) prin:

&A(55,0,26), B& (40,0,66), C& (62,0,60), D& (80,0,40), A& (100,60,26), B& , C& D& ...... Să se sec ioneze
1 1 1, 1

prisma cu planul P, paralel cu linia de pământ având PY (0,20,0) i PZ (0,0,−50) .

25. Fie prisma ABCA1 B1C1 dată prin:

A& (30,0,0), B& (20,55,20), C& (50,15,40), A&1 (70,80,50 ), B&1 ...., C& 1 ..... Să se sec ioneze prisma cu un
plan Q, paralel cu planul bazei ABC.

26. Se consideră piramida SABC prin:

&A(90,−30,30 ), B& (70,−50,50), C& (100,−70,70), S& (40,40,100 ) . Să se sec ioneze piramida cu
planul de nivel H de cotă Z=50.

137
 27. Se dă prisma ABCDA1 B1C1 D1 cu:
&A(80,0,0 ), B& (110,20,0 ), C& (95,45,0 ), D& (60,30,0 ), A& (20,25,70 ) . Să se construiască epura
1

intersec iei prismei cu dreapta D determinată de M& (40,0,0 ), N& (100,80,80 ) .

28. Să se construiască intersec ia prismei ABCDA1 B1C1 D1 (muchie AA1 ), cu planul

vertical [R] i să se determine adevărata mărime a sec iunii când baza ABCD este un pătrat
de diagonală AC situat în planul [H]. Se dau: A& (35,15,0 ), C& (5,25,0 ), A&1 (65,55,65) planul R,
definit de R& X (75,0,0), M& (0,75,0 ) . Se va utiliza planul lateral de proiec ie.

29. Să se construiască intersec ia piramidei SABCD cu planul vertical [R] dat de

punctele R X , N . Se dau:
S& (65,55,75), A& (35,5,0 ), B& (35,25,0 ), C& (15,35,0 ), D(5,15,0), R (75,0,0 ), N& (5,65,0 ) . Să se
X
determine adevărata mărime a sec iunii.

30. Să se construiască intersec ia piramidei SABCD cu planul [R] paralel cu axa Ox. Se
dau: S (35,35,65), A& (65,55,0), B& (25,65,0), C& (5,25,0 ), D& (55,15,0 ) . Planul [R] trece prin punctele
&
H& (20,75,0) i V& (20,0,55) . Se cere adevărata mărime a sec iunii.

31. Să se construiască intersec ia prismei ABCDA1 B1C1 D1 (muchie AA1 ), cu planul R,

paralel cu axa Ox, definit de punctele H i V. Se dau:
&A(65,25,0), B& (45,55,0 ), C& (15,35,0), D& (25,5,0), A& (65,25,55), H& (20,75,0 ),
1
. Se cere adevărata
V& (20,0,95)
mărime a sec iunii.

32. Să se construiască intersec ia piramidei SABC cu planul [R] definit de axa Ox i

punctul M. Se dau: S& (45,15,95), A& (64,45,35), B& (5,25,55), C& (15,65,75), M& (5,55,85) .

33. Să se construiască epura punctelor de intersec ie dintre piramida SABC i

dreapta D (d , d ′) date prin:
a) A& (90,0,20), B& (60,0,50), C& (40,0,20 ), S& (20,80,−20 ); D (d , d ′) || [H ] cu V& (80,0,10 ) si
α V = 45 o .
b) A& (90,40,0 ), B& (70,60,0 ), C& (50,20,0 ), S& (10,−40,70 ); D (d , d ′) || [V ] cu H& (80,15,0 ) si
α H = 45 o
.
34. Să se construiască epura prismei patrulatere dreapta dată
prin: A(50,0,8), B(40,0,30 ), C (60,0,30 ), D(70,0,25), A1 (50,40,8) . Să se determine punctele de
& & & & &
intersec ie dintre dreapta Δ(δ , δ ′) dată prin H& (85,20,0 ) i N& (27,20,27 ) i prin prisma
reprezentată.

138
 35. Fie o prismă patrulateră frontală având
&A(60,30,0), B& (13,10,0 ), C& (95,20,0 ), D& (82,35,0 ) i unghiul pe care-l fac muchiile laterale cu
planul orizontal de proiec ie de 45 o . Să se construiască epura punctelor de intersec ie dintre
prisma i dreapta con inută în planul bisector i care trece prin H& (77,0,0) . Unghiul pe
care îl fac proiec iile dreptei cu axa Ox este de 30 o .

36. Să se construiască intersec ia prismei ABCA1 B1C1 (muchie AA1 ) cu dreapta EF i

să se determine mărimea segmentului din dreapta care traversează prisma. Se dau:
A& (72,60,0 ), B& (126,40,0), C& (94,20,0), A&1 (14,66,56), E& (100,76,58), F& (44,18,0) .

37. Să se construiasca intersec ia piramidei SABCD cu dreapta EF i să se determine

mărimea segmentului din dreapta, care traversează piramida:
S& (70,80,70), A& (160,50,0), B& (110,60,0), C& (90,30,0 ), D& (130,20,0), E& (130,110,55),
F& (70,0,25)

38. Să se construiască intersec ia prismei ABCA1 B1C1 (muchia AA1 ) cu dreapta MN.
Se dau: A& (125,15,95), B& (95,45,75), C& (55,35,125), A&1 (125,75,35), M& (155,35,85), N& (35,115,20 )

49. Să se construiască intersec ia dreptei EF cu piramida SABCD. Se dau:

S (110,60,80), A& (150,30,0), B& (130,90,0 ), C& (50,70,0), D& (90,20,0), E& (140,130,70),
&
F& (80,50,0 )

40. Să se construiască intersec iile piramidei SABCD cu orizontala EF i frontala

E1 F1 . Se dau:
S& (60,60,50), A& (130,30,120), B& (80,40,100), C& (100,120,30), D& (160,120, z ),
E& (50,85,70), F& (160,35,70)
E& 1 (40,100,80 ), F&1 (160,100,20 ) .

41. Se dă prisma ABCA1 B1C1 prin:

&A(0,10,20 ), B& (0,35,20 ), C& (0,45,45), A& (60,10,20 ), B& ......, C& ........ Să se sec ioneze prisma cu un
1 1 1

plan oarecare P, având PX (55,0,0), PY (0,60,0 ), PZ (0,0,55) .

& & &

42. Sa se sectioneze cu un plan cu urmele in prelungire o piramida oblica cu baza un

patrulater oarecare situat in planul vertical de proiectie. Planul de sectiune taie baza piramidei.

43. Se dă o piramidă oblică SABCD cu baza ABCD situată într-un plan de capăt. Să se
sec ioneze piramida cu un plan P perpendicular pe muchia SA.
139
 44. Fie o prisma patrulateră frontală (nelimitatã) având baza ABCD datã prin:
&A(60,10,0 ), B& (75,10,0 ), C& (95,55,0), D& (35,50,0) … i unghiul pe care-l fac muchiile laterale cu
planul orizontal de proiecþie, de 450. Sã se construiascã epura punctelor de intersecþie dintre
prismã i dreapta Δ …, con inutã în planul bisector i care trece prin M& (77,0,0 ) . Unghiul
pe care-l fac proiec iile dreptei cu axa Ox este de 300.

45. Să se construiască epura punctelor de intersec ie dintre piramida SABCD i

dreapta Δ verticală având X=60mm i Y=45mm. Se mai dau:
&A(70,10,0 ), B& (30,20,0), C& (50,50,0), D& (100,40,0 ), S& (30,20,70) .

-//-

140
Cap.6. Suprafeþe conice ºi cilindrice

• Conurile ºi cilindrii sunt corpuri create prin deplasarea unei drepte

(generatoare), sprijinindu-se pe o curbã directoare, fie pãstrând un punct fix, în cazul
conurilor, fie rãmânând paralelã cu o direcþie datã în cazul cilindrilor. Ca ºi pentru poliedre se
cautã sã se determine epura secþiunii fãcutã într-un con sau cilindru, de un plan de secþiune,
care poate fi un plan oarecare sau un plan proiectant pe unul din planele de proiecþie.
O dreaptã din spaþiu poate strãbate un con sau un cilindru, înþepând suprafaþa corpului
în douã puncte, pentru care se impune determinarea epurelor, dupã caz, în douã sau trei
proiecþii.

• Obiective

-sã construiascã epura unui con, date fiind coordonatele centrului bazei,raza cercului de
bazã, coordonatele vârfului conului;
-sã construiascã epura unui cilindru când sunt date coordonatele centrele cercurilor (de
bazã ºi limitã superioarã) ºi raza cilindrului;
-sã determine epura unui punct pe suprafaþa lateralã a unui con sau cilindru;
-sã determine epura secþiune fãcutã în con de un plan oarecare;
-sã determine epura secþiunii fãcutã într-un cilindru de un plan oarecare;
-sã determine secþiunea fãcutã de un plan particular (proiectant faþã de unul din planele
de proiecþie) într-un con sau un cilndru;
-sã determine punctele de intersecþie dintre o dreaptã ºi un con sau cilindru;
-sã detrmine adevãrata mãrime a segmentului având extremitãþi punctele de intesecþie
dintre corp ºi dreaptã.

6.1 Reprezentarea conurilor ºi cilindrilor

a) Conul
Conul este suprafaþa generatã de o dreaptã mobilã care trece printr-un punct fix ºi se
sprijinã pe o curbã Γ .
Punctul fix V este vârful conului. Curba ( Γ ) pe care se sprijinã dreapta mobilã se
numeºte directoare. Dacã generatoarele se prelungesc în amândouã sensurile, suprafaþa se
întinde de o parte ºi de alta a vârfului. Cele douã pãrþi astfel obþinute constituie pînzele
conului; ele formeazã o singurã suprafaþã, iar vârful V este un punct singular (fig.6.1).
Poate fi directoare orice curbã. Dacã curba directoare este planã, i se dã uneori numele
de bazã. De obicei, conul poartã numele curbei directoare. Astfel se spune con circular, eliptic,
hiperbolic etc…., dupã cum curba directoare este un cerc, o elipsã stc.
Se numeºte con de revoluþie sau de rotaþie suprafaþa nãscutã de o dreaptã D ce se
roteºte în jurul unui ax XX’, cu care este concurentã (fig. 6.2).

141
 Fig 6.1 Fig 6.2

Unghiul constant α pe care generatoarea D îl face cu axa se numeºte unghiul conului.

Punctul de intersecþie dintre dreaptã ºi axã este vârful conului. Toate punctele dreptei D
descriu cercuri ale cãror centre I se gãsesc pe axã.
Dacã se secþioneazã un con de revoluþie prin douã plane perpendiculare pe axa de
rotaþie de aceeaºi parte a vârfului, suprafaþa cuprinsã între se numeºte trunchi de con de
speþa întâi. Dacã cele douã plane se aflã de o parte ºi de alta a vârfului, trunchiul de con este
de speþa a doua.
Reprezentarea în epurã. Un con se reprezintã în epurã prin proiecþiile vârfului V(v,v’)
ºi ale directoarei Γ ( γ , γ ′) (fig. 6.3).

Fig. 6.3

142
 Cunoaºterea proiecþiilor acestor elemente sunt suficiente pentru a construi proiecþia
oricãrui punct al suprafeþei.
Un punct oarecare N(n,n’) se aflã pe suprafaþã dacã proiecþiile lui se gãsesc pe
proiecþiile de acelaºi nume ale unei aceleiaºi generatoare.
Luând un exemplu concret, reprezentarea unui con circular oblic (fig. 6.4), se realizeazã
prin proiectarea unor generatoare caracteristice, de exemplu generatoarele SA, SB, SC ºi SD,
precum ºi celelalte elemente ca vârful S, circumferinþa de bazã etc.

Fig. 6.4

Linia mixtã scads din figura 6.4 b, se numeºte conturul aparent orizontal al conului.
Vizibilitatea se stabileºte dupã aceleaºi criterii de la poliedre, locul muchiilor fiind luat de
generatoare. Se mai poate stabili vizibilitatea în reprezentarea corpurilor geometrice ºi printr-o
observare atentã a fiecãrei proiecþii, þinând seama de direcþia din care se priveºte, corpul
geometric fiind situat între ochiul observatorului ºi planul de proiecþie respectiv.

b) Cilindrul

Cilindrul este generat de o dreaptã care se deplaseazã paralel cu ea însãºi ºi se sprijinã

pe o curbã fixã. Curba fixã se numeºte directoare. Suprafaþa este determinatã dacã se cunoaºte
directoarea ( Γ ) ºi direcþia Δ cu care generatoarele sunt paralele (fig. 6.5).

Se obiºnuieºte sã se dea cilindrului denumirea curbei directoare.

Cilindrul de revoluþie este suprafaþa descrisã de o dreaptã D care se roteºte în jurul
unei axe paralele cu ea. Punctele M,M1…. ale dreptei D descriu cercuri de raze egale, ale cãror
centre se gãsesc pe axã ºi ale cãror plane sunt perpendiculare pe axã.

143
 Fig. 6.5

Reprezentarea în epurã (fig. 6.6).

Un cilindru se reprezintã în epurã prin proiecþiile curbei directoare ºi ale direcþiei
generatoarelor. Un punct oarecare M(m,m’) aparþine suprafeþei dacã se gãseºte pe una din
generatoarele ei; proiecþiile m ºi m’ ale punctului sunt situate pe proiecþiile corespunzãtoare
ale unei unei aceleiaºi generatoare

Fig. 6.6
6.2 Secþiuni plane în suprafeþele conice ºi cilindrice
A. Secþiune planã în con
Teorema lui Dandelin. Secþiunea planã într-un con de rotaþie este elipsã, hiperbolã
sau parabolã, dupã cum planul paralel cu planul secant, dus prin vârful conului nu secþioneazã
conul, îl secþioneazã dupã douã generatoare sau este tangent la con.
a) Secþiuni eliptice
• Construcþia secþiunii eliptice într-un con circular drept, a cãrui bazã (directoare)
este situatã în planul orizontal de proiecþie

144
 Fig. 6.7

Fie S(s,s’) vârful conului (fig. 6.7). Se alege ca plan de secþiune planul de capãt PP’, care
întâlneºte o singurã pînzã a conului. Secþiunea este o elipsã, a cãrei proiecþie verticalã este
segmentul α ′β′ aºternut pe urma verticalã P’. axele proiecþiei orizontale sunt αβ ºi γδ .
Centrul secþiunii este punctul (m,m’) mijlocul segmentului ( αβ, α ′β′ ). Axa γδ rezultã din
intersecþia dreptei de capãt ce se proiecteazã vertical în m’ cu paralelul conului de razã sc
obþinut prin planul de nivel H’ dus prin M.

• Construcþia secþiunii eliptice cu un plan oarecare, într-un con circular drept, a

cãrui directoare (bazã) este sitatã în planul orizontal de proiecþie.
Fie P ºi P’ urmele planului de secþiune care este întâlnit în punctul ( σ, σ′ ) de axa
verticalã a conului (fig. 6.8). Axa mare a secþiunii este dirijatã dupã linia de cea mai mare
pantã a planului P faþã de planul orizontal de proiecþie.
( )
Extremitãþile ( γ , γ ′) ºi (δ, δ′) ale acestei axe rezultã din intersecþia dreptei h 1σ, h 1þ σ′
cu generatoarele (sc,s’c’) ºi (sd,s’d’) ale conului. Centrul secþiunii este mijlocul (ω, ω′) ale
acestei axe. Extremitãþile (μ, μ′) ºi (γ, γ ′) ale axei mici a secþiunii se obþin din intersecþia
orizontalei (ωv, ω′v′) cu conul.

Punctele secþiunii situate pe conturul aparent vertical al conului sunt (α, α ′) ºi (β, β′)
ºi se obþin intersectând generatoarele de front ale conului cu planul de secþiune. Ramura
vizibilã a curbei de secþiune în proiecþia verticalã este α ′γ ′μ′β′ .

145
 Fig.6.8

• Secþiunea cu un plan de capãt într-un con circular oblic

Se considerã un con oblic cu vârful S(s,s’) ºi a cãrui directoare este un cerc situat în
planul orizontal de proiecþie.
Fie P ºi P’ urmele planului secant (fig. 6.9).

Fig 6.9

146
 Se intersecteazã planul de secþiune cu generatoarele de contur aparent orizontal ºi
vertical ale conului. Proiecþia verticalã a secþiunii este total deformtã ºi aºternutã pe urma
verticalã P’ a planului. Proiecþia orizontalã a secþiunii este elipsa αδεβγα .

b)Secþiune parabolicã într-un con circular drept

Fie conul circular drept cu baza în planul orizontal de proiecþie ºi planul de capãt cu
urmele P ºi P’ care secþioneazã acest con (fig. 6.10).
În acest exemplu s-a ales planul de capãt paralel cu generatoarea de front (sb,s’b’) a
conului. Secþiunea este o parabolã a cãrei proiecþie verticalã este aºternutã pe urma verticalã
P’ a planului. Vârful secþiunii este ( α , α ′ ), iar punctele situate pe generatoarele de profil ale
conului sunt β ºi β1 . Punctele γ ºi γ1 ale secþiunii rezultã din intersecþia dreptei de capãt
(g,g’) cu paralelul de razã sn obþinut prin secþionarea conului cu planul de nivel H1’.
Alte puncte ale secþiunii sunt δ ºi δ1 .

Fig. 6.10

c) Construcþia secþiunii fãcutã de un plan oarecare într-un con circular oblic

determinând punctele de intersecþie ale generatoarelor cu planul secant

Fie un con circular oblic cu baza în planul orizontal de proiecþie ºi vârful S(s,s’) ºi
planul oarecare P secant (fig. 6.11).
Secþiunea se obþine prin determinarea punctelor de intersecþie dintre generatoarele
conului ºi planul secant. Se alege un numãr de 6…8 generatoare, repartizate cât mai uniform
pe suprafaþa conului care se traseazã în ambele proiecþii. Se determinã punctele de intersecþie
cu planul de secþiune, utilizând plane auxiliare care conþin generatoarele. Considerând de
exemplu planul Q prin generatoarea SA(sa,s’a’) se determinã dreapta de intersecþie cu planul
P, HV(hv,h’v’), respectiv punctul A1(a1,a1’) în care generatoarea intersecteazã planul P.
Procedând asemãnãtor cu celelalte generatoare, se determinã punctele B1(b1,b1’) … I1(i1,i1’) care,
prin unire, dau proiecþiile secþiunii.

147
 Fig. 6.11

B. Secþiuni plane în cilindru

1. Construirea secþiunii determinatã de planul oarecare P pe suprafaþa unui cilindru
circular oblic (fig.6.12).

148
 Fig. 6.12

Se determinã punctele de intersecþie dintre generatoarele cilindrului ºi planul P. Se

considerã un numãr suficient de generatoare, repartizate cât mai uniform pe suprafaþa
cilindrului care se traseazã fiecare în ambele proiecþii. Folosind ca plane auxiliare care sã
conþinã generatoare, plane de capãt, se determinã punctele de intersecþie dintre generatoare ºi
planul P. Prin unirea punctelor obþinute, se determinã proiecþiile secþiunii.

2. Construirea secþiunii rezultate prin secþionarea unui cilindru drept cu planul P,

având urmele în prelungire (fig 6.13)

149
 Fig. 6.13

Se determinã punctele de intersecþie dintre generatoare ºi planul P, utilizând ca plane

auxiliare care sã conþinã generatoarele, plane frontale. Proiecþia orizontalã a secþiunii se
confundã cu proiecþia orizontalã a cilindrului.

6.3 Intersecþia dintre o dreaptã ºi o suprafaþã cilindro-conicã

a) Intersecþia dintre o dreaptã ºi un con.
Sã se determine proiecþiile punctelor de intersecþie dintre o dreaptã D(d,d’) ºi un con
oblic a cãrui directoare este un cerc situat în planul orizontal de proiecþie.
Fie S(s,s’) vârful conului ºi (h,h’) urma orizontalã a dreptei D (fig. 6.14)

Fig. 6.14

150
 Se alege un punct arbitrar M(m,m’) pe dreapta d ºi se duce dreapta MS ≡ Δ , a cãrei
urmã orizontalã este (k,k’). Dreptele D ºi Δ definesc planul P care secþioneazã conul dupã
generatoarele (s1,s’1’) ºi (s2,s’2’). Aceste generatoare întâlnesc dreapta D în punctele ( α , α ′ ) ºi
( β, β′ ) de intersecþie cãutate.

b) Intersecþia dintre o dreaptã ºi un cilindru

Sã se determine proiecþiie punctelor de intersecþie dintre o dreaptã D(d,d’) ºi un
cilindru, a cãrui directoare este un cerc situat în planul orizontal de proiecþie.
Se considerã un punct arbitrar M(m,m’) pe dreapta D, prin care se duce paralela
Δ (δ, δ′) la generatoarele cilindrului (fig. 6.15).
Planul P format de dreptele D ºi Δ secþioneazã cilindrul dupã generatoarele care
întâlnesc dreapta D în punctele de intersecþie (α, α ′) ºi (β, β′) cãutate.
Dacã urma orizontalã P nu întâlneºte directoarea cilindrului, dreapta D nu
intersecteazã acest cilindru.

Fig. 6.15

Idei de reþinut

-Conturul unei proiecþii al unui con sau cilindru este alcãtuit din proiecþii de generatoare
ºi proiecþia corespunzãtore a curbei directoare;
-imaginile corpului (con sau cilindru) sunt diferite pe fiecare plan de proiecþie în parte;
-secþiunea planã într-un con sau cilindru se obþine intersectând planul de secþiune cu
minim ºase generatoare ºi apoi unind cu linie curbã proiecþiile punctelor determinate;
-epura punctelor de intersecþie dintre o dreaptã ºi un con sau cilindru se obþine la
intersecþia dreptei cu cu conturul secþiunii fãcutã de un plan luat prin dreaptã (auxiliar).
Planul auxiliar poate fi un plan proiectant faþã de planele de proiecþie sau poate fi un plan ce
trece prin vârful conului sau paralel cu generatoarele cilindrului.

151
6.4. Probleme rezolvate

1. Se dã conul circular oblic cu baza situatã în planul orizontal de proiecþie, care are
vârful S (5,30,70 ) ºi centrul bazei C& 1 (70,50,0) cu raza r=40mm.
&
Se dau punctele: M& (30,30, z ), N& (60, y,25) .
a) Sã se reprezinte conul ºi punctele M si N ºtiind cã acestea aparþin conului; se va
utiliza ºi planul lateral de proiecþie;
b) Sã se ia un punct T pe suprafaþa conului pornind de la proiecþia lui lateralã.

Fig. 6.16
Rezolvare:
a) S-au construit proiecþiile conului în planele H si V. Prin rabatere se
obþine proiecþia lateralã a acestuia (fig.6.16).
-Se cunoaste depãrtarea punctului M ºi prin m se duce generatoarea s1, apoi se
construieºte proiecþia verticalã a muchiei s ' 1' , apoi proiecþia lateralã s "1" . Din m se duce
linie de ordine pânã la s ' 1' ºi se determinã m ' , din m ' se duce linie de ordine
perpendicularã pe Oz pânã la s "1" ºi se obþine proiecþia lateralã m " . Dacã se porneºte de la
proiecþia m se constatã cã existã încã o generatoare (s2) care conþine pe m. Ca urmare se
vor obþine douã proiecþii verticale m ' si m '1 ºi douã laterale m " si m "1 . Liniile de ordine
dintre m ' si m " ºi m '1 si m "1 determinã cotele z =52mm ºi z1 =20mm.
-Cunoscându-se cota punctului N, n ' , se construiesc proiecþiile verticale ale
generatoarelor s ' 3 ' ≡ s ' 4 ' . Ducându-se linii de ordine din 3 ' si 4 ' pânã la proiecþia
orizontalã a bazei se obþin punctele 3 si 4, respectiv generatoarele în proiecþie orizontalã s3
ºi s4. Prin rabatere se construiesc ºi proiecþiile laterale ale generatoarelor s " 3" ºi s " 4 " . Se
duc linii de ordine din n ' pânã la s3 ºi s4 ºi se obþin n ºi n1 ºi pânã la s " 3" ºi s " 4 " ºi se
obþin n " ºi n "1 . Se determinã depãrtãrile y = 63mm ºi y1 = 20mm .
b) Se cunoaºte proiecþia lateralã t " , pentru determinarea proiecþiilor pe [H] ºi pe
[V] se construiesc proiecþiile laterale ale generatoarelor s " 5" ºi s " 6 " apoi prin rabatere se

152
determinã s5 ºi s6 ºi în continuare s ' 5 ' ºi s ' 6 ' . Urmãrind pe figurã, din t " se duce linie de
ordine, perpendiculara pe Oz ºi se obþin t ' si t '1 apoi linii de ordine perpendiculare pe Ox ºi
se obþin t ºi t1 .

2. Se dã cilindrul circular drept cu baza (C1 ) situatã în planul orizontal de proiecþie:

C1 (45,38,0 ) cu r=20mm, C& 2 (45,38,55); M& (60, y M ,25) aparþine suprafeþei cilindrului. Se cere
&
reprezentarea cilindrului ºi a punctului M pe cele trei plane de proiecþie H,V ºi W (fig.6.17).

v
Fig.6.17
Rezolvare

S-a construit conturul aparent al cilindrului în planul [H] ºi [V]; prin rabatere s-a
obþinut conturul în [W].
( )
Se cunoaºte cota punctului M, m ' ∈ 1'1' ,2 ' 2 ' în care 1'1' ºi 2 ' 2 ' sunt proiecþiile verticale a
doua generatoare. În plan orizontal se obþine m1 , m2 , deci douã soluþii, aºa cum este
reprezentat în figurã. Se rabate, apoi punctul M în planul lateral ºi rezultã m1 ∈ 1''1'' ºi
''

m 2 ∈ 2 '' 2 '' . Deci:

''

y M 1 = 22mm; y M 2 = 52mm .

3. Sã se construiascã proiecþiile secþiunii determinate de planul oarecare P, pe

suprafaþa conului circular oblic cu vârful în S& (fig 6.18)

Rezolvare
Secþiunea se obþine prin determinarea punctelor de intersecþie dintre generatoarele
conului ºi planul secant. Se alege un numãr de 6…….8 generatoare, repartizate cât mai uniform
pe suprafaþa conului care se trseazã în ambele proiecþii. Se determinã punctele de intersecþie
cu planul de secþiune, utilizând plane auxiliare care conþin generatoarele. Considerând de
( )
exemplu, planul Q prin generatoarea SA sa, s ' , a ' , se determina dreapta de intersecþie cu

153
 ( )
planul P, HV (hv, h ' v ' ) respectiv punctul A1 a1 , a '1 , în care generatoarea intersecteazã planul
P. Procedând asemãnãtor cu celelalte generatoare, se determinã punctele
( '
) ( '
)
B2 b2 ,b2 ……. I 2 i 2 ,i 2 , care prin unire, dau proiecþiile secþiunii.

4. Sã se construiascã intersecþia unui cilindru C, având bazele (C1 ) si (C 2 ) , cu un plan

de capãt definit de punctele RX ºi V. Se dau: C& 1 (105,75,0 ) cu
r = 25mm, C 2 (35,35,65), R X (15,0,0), V (145,0,60 ) . Se cere adevãrata mãrime a secþiunii.
& &

Rezolvare (fig 6.19)

S-au ales ºase puncte ( ABEE1GG1 ) pe cercul de bazã (C1 ) ºi s-au construit punctele
(1,2,…6), în care generatoarele ( AA1 BB1 ....G1G3 ) intersecteazã planul [R]. Deci se procedeazã
asemãnãtor ca la prismã. Astfel R ' ∩ BB1 ⇒ 1' , ducând linie de ordine din 1' pânã la bb1 se
( )
obþine punctul 1, deci s-a determinat punctul 1 1,1' al secþiunii (elipsei) cerute. Analog se
( ) ( )
determinã celelalte puncte ale elipsei E e, e ' : e ' ⇒ 1' ,2 ' ,....6 ' ºi e ⇒ (1,2,...6) .Adevãrata
mãrime a secþiunii E 0 = (10 ,2 0....6 0 ) , se determinã utilizând rabaterea pe planul [V]; de
( )
exemplu punctul 1 1,1' se rabate pe [V] în 10 , astfel: din 1' se duce o direcþie perpendicularã
pe R , se ia 1 10 = 1x1 , etc.
' '

Fig Fig.6.18

154
Fig.6.19

155
 5. Sã se construiascã intersecþia între cilindrul oblic (O1O2 ) ºi dreapta oarecare EF. Se
dau: O1 (90,30,0 ), O& 2 (25,55,65) , raza bazei r = 20mm , E& (85,65,40 ), F& (45,25,12 ) .
&

Fig.6.20

Rezolvare (fig 6.20)

Problema se rezolvã asemãnãtor intersecþiilor de poliedre cu drepte. Planul [R] care conþine
dreapta s-a ales astfel încât, sã fie paralel cu generatoarele cilindrului s-a ales punctul
( )
I (i, i ' ) ∈ EF ; prin I s-a dus dreapta D d , d ' , d || g , d ' || g ' . Dreptele concurente D ºi EF
determinã un plan R, paralel cu generatoarele cilindrului ºi cu ajutorul urmelor orizontale h ºi
h1 ale celor douã drepte se obþine urma orizontalã R X R a planului R. Urma orizontalã R
( ) ( )
taie baza cilindrului cu centrul în O1 în punctele M m, m ' , N n, n ' . Generatoarele duse din
punctele M ºi N sunt dreptele dupã care planul auxiliar [R] intersecteazã cilindrul (sunt
( )
coplanare cu dreapta EF) deci punctele I 1 (i1 , i1 ') ºi I i 2 ,i 2 sunt punctele cerute, iar I 1 I 2 este
'

segmentul din dreapta care traverseazã cilindrul. Vizibilitatea este redatã în figurã.

156
 ( )
6. Sã se gãseascã punctele în care dreapta D d , d ' intersecteazã conul oblic din figura
6.21

Fig 6.21

Rezolvare

Planul auxiliar P luat prin dreapta D este determinat de douã drepte paralele D (data în
text) ºi Δ care trece prin vârful conului S. Se determinã urmele orizontale ale celor douã
drepte, din unirea cãrora se obþine urma orizontalã a planului P, care la rândul ei taie curba
( ) ( )
directoare în punctele A a, a ' , B b, b ' . Planul P secþioneazã conul, dupã triunghiul
( ) ( ) ( )
SAB sab, s ' a ' b ' . Dreapta D taie conturul secþiunii în punctele α , α ' ºi β , β ' . Pentru a
stabili vizibilitatea, este bine ca laturile triunghiului de secþiune sã fie trasate conform
realitaþii, adicã, dupã caz, cu linii continue ºi întrerupte, aceasta ajutând apoi la trasarea
dreptei. De exemplu, în proiecþie orizontalã, punctul α se gaseºte pe o generatoare vãzutã,
deci în afara lui, dreapta se vede ºi ca atare se traseazã continuu, iar punctul β se gãseºte pe o

157
generatoare nevãzutã, deci dreapta se traseazã cu linie întreruptã pânã ce trece în afara
conturului aparent. Pe figura 7.6 se pot citi ºi alte amãnunte, cum ar fi faptul cã, în proiecþie
verticalã, vizibilitatea punctelor este inversã, adicã a proiecþiilor α ' ºi β ' .

6.5. Probleme propuse spre rezolvare

7. Sã se construiascã epura unui con (S) cu baza un cerc, conþinut în planul orizontal
de proiecþie ºi vârful situat pe planul vertical de proiecþie.

8. Sã se reprezinte un con circular drept (S) cu baza în planul lateral al triedrului II ºi sã

se reprezinte un punct M& pe suprafaþa lateralã a conului. Se dau:
O& (0,−50,50 ) ,centrul bazei, r =20mm ºi S& (80,−50,50) .

9. Se considerã un cilindru circular drept, având baza situatã în planul H, cu centrul

O1 (60,50,0 ) , r =30mm, a doua bazã O& 2 (60,50,70 ) . Punctele M& (70, y,30 ), N& (40, y,50 ) , aparþin
&
suprafeþei cilindrului. Se cere reprezentarea cilindrului ºi a punctelor M ºi N pe cele trei plane
de proiecþie.

10. Sã se construiascã unui con circular drept cu baza situatã în planul orizontal de
proiecþie cu centrul O& (55,35,0) , raza r=25mm ºi vârful S& (55,35,70 ) . Punctele E& (60, y,30) ºi
F& (40,45, z ) aparþin conului. Sã se construiascã epura punctelor E ºi F.

11. Se considerã un cilindru circular oblic cu baza situatã în planul orizontal de

proiecþie cu centrul O& 1 (85,70,0) raza r=25mm ºi cercul superior de centru O& 2 (25,35,0) .
Punctele E& (60,45, z ), F& (75, y,30) aparþin suprafeþei cilindrului.
a) Sã se reprezinte cilindrul ºi punctele E ºi F pe cele trei plane de proiecþie.

12. Sã se construiascã epura unui cilindru circular drept cu baza într-un plan vertical ce
face un unghi de 45 o cu planul vertical de proiecþie. Sã se reprezinte epura unui punct pe
suprefaþa lateralã a cilindrului.
Indicaþie: se va folosi metoda rabaterii pe planul orizontal de proiecþie.

13. Sã se construiascã epura unui cilindru circular drept cu baza într-un plan de front,
având depãrtarea y=20mm. Se dau: O& 1 (30,20,40 ) centrul cercului de bazã, raza cilindrului
r=20mm ºi înalþimea cilindrului h=60mm. Sã se construiascã epura unui punct M de pe
suprafaþa lateralã a cilindrului.

14. Conul circular oblic cu baza situatã în planul vertical de proiecþie are centrul bazei
O& (70,0,40) , raza bazei r=20mm ºi vârful S& (25,60,0) . Sã se construiascã epura în douã proiecþii
( )
a conului ºi sã se reprezinte un punct N& n, n ' de pe suprafaþa lateralã a conului.

15. Se dã conul circular drept cu centrul bazei O& (40,20,0 ) , r=20, h=40mm.Sã se
construiascã epura secþiunii fãcutã în con de un plan paralel cu generatoarea SA (punctul A
aparþine conturului bazei).

158
 16. Se considerã cilindrul circular drept dat prin centrul cercului de bazã, O& 1 (60,40,0 ) ,
centrul cercului superior, O& 2 (60,40,70) ºi raza r=20mm. Se cere sã se construiascã epura
secþiunii fãcutã în cilindru de un plan P, vertical, având P&X (100,0,0 ) ºi urma orizontalã P ,
trecând prin punctul M& (20,50,0 ) .

17. Se dã conul circular oblic, cu baza conþinutã în [H], centrul C& (130,80,0 ) , r=40mm
ºi vârful S& (60,0,90) . Se cere sã se construiascã secþiunea fãcutã în con de un plan vertical R
([R] ⊥ [H ]) care are R& X (130,0,0) ºi urma orizontalã R ⊥ sc .
18. Sã se construiascã epura secþiunii fãcutã într-un con drept, având baza un cerc
conþinut în planul orizontal de proiecþie cu un plan de capãt R, determinat de punctele R X ºi
V. Se dau: S& (80,45,65) -vârful conului, O& (80,45,0) -centrul cercului de bazã, r=30mm,
R& (120,0,0),V& (30,0,55) .
X

19. Fie cilindrul circular oblic dat prin: O& (60,0,40) -centrul cercului de bazã situat în
[H], O& 1 (30,70,20 ) -centrul cercului superior, r=20mm. Sã se construiascã secþiunea fãcutã în
cilindru de un plan P, paralel cu linia de pãmânt, cu P&Z (0,0,70 ) ºi P&Y (0,50,0 ) .

20. Sã se construiascã cilindrul circular oblic dat prin: O& (80,40,0) -centrul bazei,
O& 1 (20,40,60 ) -centrul limitei superioare, r=20mm. Se cere sã se construiascã epura secþiunii
fãcutã în cilindru de un plan ce trece prin Ox ºi prin punctul M& (0,20,10) .

21. Sã se construiascã intersecþia unui con circular drept cu baza de centru O& (45,45,0 )
situatã în [H], raza r=35mm, vârful S& (45,45,55) cu planul R paralel cu
linia de pãmânt având R& Y (0,85,0 ) ºi R& Z (0,0,65) ( Se lucreaza în trei proiecþii).

22. Sã se construiascã intersecþia unui circular oblic cu planul P determinat de

punctele PX ºi M, ºtiind cã este paralel cu generatoarele cilindrului. Se dau: O& 1 (125,80,0 ) -
centrul cercului de bazã, O& (65,35,65) -centrul cercului limitã superioarã, r=30mm,
2

P&X (145,0,0) ºi M& (75,35,45) .

23. Sã se construiascã intersecþia dintre conul (S) având baza un cerc de centru O& ,
conþinut în [H] cu planul de poziþie oarecare [P] definit de punctele PX , H, S. Se dau:
S& (70,100,100), O& (130,60,0) , r=40mm, P& (160,0,0), H& (115,65,0 ) .
X

24. Se dã conul circular oblic cu baza situatã în planul lateral de proiecþie cu

O(0,40,60) ºi r=20mm, vârful S& (60,80,0 ) . Sã se secþioneze conul cu un plan P, paralel cu Ox
&
cu PY (0,−70,0 ), PZ (0,0,20 ) . (trei proiecþii)

159
 25. Sã se secþioneze un cilindru circular oblic cu un plan P, determinat de punctele
PX , A, B . Se dau: O& 1 (115,50,0) -centrul cercului de bazã, O& 2 (50,95,80 ) -centrul cercului
superior, raza r=25mm, P&X (40,0,0 ), A& (57,50,0 ), B& (57,0,20 ) . Se cere adevãrata mãrime a
secþiunii.

26. Se dã cilindrul fronto-orizontal cu centrul în O& (0,40,30 ) ºi raza cercului de bazã

R=20mm. Sã se construiascã secþiunile plane obþinute la intersecþia acestuia cu un plan de
nivel de cota z=40mm ºi cu un plan de profil P cu P&X (50,0,0 ) .

27. Se dã conul circular oblic prin: centrul de bazã O& (80,0,50 ) , raza cercului de bazã
R=30mm ºi vârful conului S& (30,80,−20) . Sã se determine adevãrata mãrime a secþiunilor
plane obþinute la intersecþia conului cu planul orizontal de proiecþie ºi cu planul bisector al
diedrului IV.

28. Se dau: cilindrul circular drept cu centrul cercului de bazã O& (50,40,0 ) ºi raza
cercului r=20mm; un plan oarecare P având P&X (10,0,0) cu urma orizontalã P trecând prin
M& (75,45,0) ºi urma verticalã P trecând prin N& (20,0,15) . Se cere sã se construiascã epura
secþiunii fãcutã de planul P în cilindru ºi adevãrata mãrime a acesteia.

29. Se dã conul circular oblic prin: centrul cercului de bazã O& (0,40,50 ) , raza cercului
de razã R=20mm, vârful conului S& (60,−20,10 ) . Sã se determine secþiunea în con la intersecþia
cu planul vertical de proiecþie ºi cu planul de nivel de cotã z=50mm.

30. Se considerã conul circular oblic cu baza conþinutã în planul vertical de proiecþie
dat prin: O& (110,0,40) -centrul cercului de bazã, r=30mm-raza cercului, vârful conului
S& (30,40,90) . Sã se construiascã epura secþiunii fãcutã de un plan de nivel N de cotã z=55.

31. Sã se determine adevãrata mãrime a secþiunii plane obþinutã într-un con circular
de bazã R=20mm, centrul cercului de bazã O& (0,50,50) ºi vârful S& (70,0,10 ) la intersecþia
acestuia cu un plan de front aflat la 35mm de planul vertical de proiecþie.

32. Se dã conul circular oblic prin: centrul cercului de bazã O& (50,40,0 ) , raza cercului
de bazã R=25mm ºi vârful conului S& (− 30,100,−50 ) . Sã se determine secþiunea planã obþinutã
la intersecþia acestuia cu planul lateral de proiecþie.

33. Se dã conul circular drept prin centrul cercului de bazã O& (60,0,80) , r=30mm ºi
înãlþimea I=60mm. Sã se determine punctele de intersecþie dintre con ºi o dreaptã frontalã
( )
Δ δ , δ ' cu urma orizontalã H& (110,20,0 ) ºi a cãrei proiecþie verticalã face cu linia de pãmânt
un unghi de 60 o .

160
 34. Se dã cilindrul fronto-orizontal prin: centrul cercului de bazã O& (0,30,30) , raza
cercului de bazã R=20mm, înãlþimea I=70mm. Sã se construiascã punctele în care cilindrul este
( )
intersectat de o dreaptã de profil D d , d ' , d '' ale cãrei urme sunt: H& (40,60,0) ºi V& (40,0,70) .
35. Sã se construiascã epura punctelor de intersecþie dintre un con circular oblic ºi o
dreaptã verticalã; conul este dat prin centrul bazei O& (60,30,0) , r=30mm ºi S& (10,50,60) .
Dreapta D este perpendicularã pe [H] ºi are x=50mm ºi y=40mm.

36. Fie cilindrul circular drept cu: O& (70,0,50) , r=20mm, înãlþimea I=70mm. Sã se
construiascã epura punctelor de intersecþie dintre cilindru ºi dreapta D datã prin H& (110,40,0 )
ºi V& (30,0,90) .

37. Sã se construiascã epura punctelor de intersecþie dintre un con ºi o dreaptã D date

prin: O(30,30,0) -centrul bazei,raza r=20mm, vârful S& (110,60,50 ) , urma orizontalã a dreptei
&
H& (100,70,0 ) ºi urma verticalã a dreptei D, V& (30,0,60 ) .

38. Fie conul circular oblic dat prin: centrul bazei O& (30,0,50) ,raza conului r=20mm,
vârful conului S& (110,60,0 ) . Sã se construiascã epura punctelor de intersecþie dintre con ºi
dreapta D data prin punctele: H& (40,40,0 ) ºi V& (90,0,60) .

39. Un con circular oblic este dat prin vârful S& (65,75,85) , baza, cerc cuprins în [H] cu
centrul O& (125,55,0 ) ºi raza r=46mm. Sã se construiascã intersecþia dreptei MN cu conul dat,
fiind cunoscute punctele M& (115,0,85) ºi N& (65,115,0) .

40. Sã se construiascã intersecþia unui cilindru circular cu baza în [H], cu dreapta AB.
Se dau: O& 1 (95,65,0) -centrul bazei, O& 2 (95,65,85) -centrul limitei superioare, r=45mm,
A& (45,45,15) ºi B& (125,20,95) . Sã se determine vizibilitatea dreptei.

41. Sã se construiascã intersecþia dintre un con circular drept cu baza conþinutã

într-un plan de nivel cu dreapta AB. Se dau: S& (95,65,105); O& (95,65,45) , r=45mm;
A& (135,0,105), B& (35,105,0) . Sã se reprezinte vizibilitatea dreptei care traverseazã conul.

42. Sã se determine punctele de intersecþie dintre orizontala MN ºi un con având baza

conþinutã în [H]. Se dau: M& (75,62,40 ), N& (165,100, Z N ), S& (67,36,96 ) ,
O& (145,88,0 ) -centrul bazei, r=40mm. Se cere vizibilitatea dreptei de intersecþie.

43. Sã se determine punctele de intersecþie dintre dreapta AB cu conul, având baza

cerc conþinut în planul H& . Se dau: A& (35,50,0), B& (55,60,50), S& (35,82,55) ,
O& (68,32,0) -centrul bazei, r=30mm. Se cere vizibilitatea dreptei de intersecþie.

44. Se dã cilindrul circular cu baza conþinutã într-un plan de capãt având α H = 45 o

prin: O& 1 (60,60,60 ) -centrul cercului de bazã, O& 2 (90,60,90 ) -centrul cercului superior, r=20mm.

161
Sã se construiascã epura punctelor de intersecþie dintre cilindru ºi dreapta de nivel, D cu
urma verticalã V& (110,0,70 ) ºi α V = 45 o .

45. Fie conul circular oblic dat prin: O& (91,48,0 ) -centrul bazei, r=20mm ºi vârful
S& (56,14,38) . Sã se construiascã epura punctelor de intersecþie dintre con ºi dreapta
D ⊥ [H ] cu x=70 ºi y=30.

( )
46. Sã se determine punctele în care dreapta D d , d ' determinatã de punctele
M& (20,45,35) ºi N& (53,23,12 ) , intersecteazã cilindrul circular oblic cu baza conþinutã în planul
orizontal de proiecþie, având raza de 20mm ºi centrul bazei Ω1 (30,20,0) , iar centrul cercului
superior Ω 2 (60,55,55) .

47. Se dã un con circular oblic cu baza în planul vertical de proiecþie º vârful pe planul
orizontal de proiecþie, dat prin: O& (100,0,50) -centrul bazei, r=30mm, vârful
S& (30,80,0 ) . Se cere sã se construiascã epura punctelor de intersecþie dintre con ºi dreapta
HM datã prin punctele H& (10,40,0 ) ºi M& (140,40,80 ) .

48. Sã se construiascã epura punctelor de intersecþie dintre un cilindru circular drept

cu bazã conþinutã în planul lateral de proiecþie ºi o dreaptã de capãt MN . Se dau:
O& 1 (0,50,50) -centrul cercului de bazã, r=30mm, O& 2 (80,50,50 ) centrul cercului superior,
M& (60,10,40) ºi N& (60,70,40) .

49. Fie dat un cilindru prin O& 1 (40,0,50 ) , centrul cercului de bazã aflat în planul
vertical de proiecþie, O& 2 (110,90,50 ) -centrul cercului limitã, raza r=30mm. Se cere sã se
construiascã epura punctelor de intersecþie dintre cilindru ºi dreapta de capãt MN având
M& (70,50,30) ºi N& (70,50,90 ) .

-//-

162
Cap. 7. Sfera

• Sfera este un corp de rotaþie, ob inut prin rotaþia unui cerc în jurul unuia
dintre diametre. Proiecþia sferei pe orice plan de proiecþie, în sistemul dublu sau triplu
ortogonal, este un cerc, egal cu cercul mare al sferei, care are acelaºi centru ºi aceeaºi razã ca
sfera. Planele de nivel ce intersecteazã sfera determinã cercuri –paraleli de nivel – iar planele de
front –paraleli de front. Cu ajutorul acestor paraleli se determinã epura unor puncte de pe
suprafaþa sferei. Planele tangente la sferã la într-un punct de pe suprafaþã sunt perpendiculare
pe raza sferei ce trece prin punctul ales.
Secþiuni plane în sferã se obþin cu plane oarecare, fie cu plane proiectante, în acest
scop utilizându-se plane auxiliare (de nivel sau de front). Tangenta la curba de secþiune într-un
punct curent M(m,m’,m”) de pe aceastã curbã este dreapta de intersecþie dintre planul secant
ºi planul tangent la sferã dus prin punctul M.
Punctele de intersecþie dintre o dreaptã ºi o sferã se determinã cu ajutorul planelor
auxiliare alese funcþie de particularitatea problemei.

• Obiective
-sã determine epura unei sfere datã prin coordonatele centrului ºi razã;
-sã determine cercurile paraleli de nivel ºi paraleli de front;
-sã detrmine urmele planului tangent la sferã într-un punct dat de pe suprafaþa sferei;
-sã construiascã proiecþiile secþiunii fãcutã în sferã cu un plan particular;
-sã construiascã proiecþiile secþiunii fãcute în sferã cu un plan oarecare;
-sã determine tangenta la curba secþiune într-un punct curent al curbei;
-sã determine punctele de intersecþie dintre o dreaptã oarecare ºi o sferã, utilizând ca
plan auxiliar un plan proiectant;
-sã determine punctele de intersecþie dintre o dreaptã oarecare ºi o sferã, utilizând ca
plan auxiliar, un plan determinat de dreapta datã ºi centrul sferei;
-sã determine punctele de intersecþie dintre o dreaptã particularã ºi o sferã.

7.1. Definiþii. Reprezentare. Determinarea unui paralel.

Sfera este locul geometric al punctelor din spaþiu egal depãrtate de un punct fix care
este centrul sferei.
Lungimea constantã care mãsoarã distanþa de la un centru la oricare punct al
suprafeþei se numeºte raza sferei.
Sfera este o suprafaþã de gradul al doilea ºi poate fi definitã ºi ca suprafaþã ce ia naºtere
din rotaþia unui cerc în jurul unuia din diametre.
Orice plan care trece prin centrul sferei intersecteazã sfera dupã un cerc care este numit
cerc mare al sferei ºi care are acelaºi centru ºi aceeaºi razã ca sfera.
În dubla proiecþie ortogonalã ,sfera se reprezintã prin cele douã contururi aparente
orizontal ºi vertical , care sunt cercuri egale cu un cerc mare al sferei.
Conturul aparent orizontal al sferei este proiecþia orizontalã a cercului mare orizontal
al sferei (ecuatorul) ºi conturul aparent vertical este proiecþia verticalã a cercului mare de front
al sferei (meridianul principal).
Orice altã secþiune în sferã cu un plan care nu trece prin centrul sferei este un cerc al
cãrui centru este proiecþia centrului sferei pe planul de secþiune ºi a cãrui razã este cateta unui

163
triunghi dreptunghic, care are ca ipotenuzã raza sferei , iar drept cealaltã catetã distanþa de la
centrul sferei la plan.
Acest cerc este real numai dacã aceastã distanþã este mai micã sau cel mult egalã cu
raza sferei.
Ca la orice supafaþã de rotaþie, secþiunile în sferã prin planele de nivel se numesc
cercuri paraleli de nivel (în cazul sferei se disting ºi paraleli de front) iar secþiunile în sferã prin
planele verticale care trec prin centrul sferei sunt cercuri meridian egale cu un cerc mare al
sferei.
Sã se determine un paralel orizontal (sau de front) al unei sfere cunoscând fie cota l
(depãrtarea) sa, fie raza sa r.
S-a arãtat cã paraleli sferei i sunt cercurile sferei ale cãror plane sunt paralele cu unul
din planele de proiecþie. Având cota l a paralelului (fig. 7.1) se obþine proiecþia verticalã a’b’
a sa, secþionând sfera cu planul de nivel H’. Acest paralel întâlneºte conturul aparent vertical
al sferei în punctele A(a,a’) ºi B(b,b’). Proiecþia orizontalã a paralelului este ºi cercul de
centrul ω ºi de razã ω a= ω b. Analog se procedeazã ºi pentru paralelul de front.

Fig. 7.1

Paralelului de razã r datã în proiecþia orizontalã îi corespund douã proiecþii verticale,

ºi anume c’d’ ºi c1’d1’.

7.2. Punct pe suprafaþã. Planul tangent într-un punct pe suprafaþã.

Sã se determine proiecþia orizontalã m a unui punct M situat pe o sferã datã,
cunoscând proiecþia sa verticalã m’, ºi sã se construiascã planul tangent la sferã în punctul
M(m,m’).
Se considerã paralelul de nivel a’b’, care se obþine în proiecþia verticalã ducând prin
m’ o paralelã la linia de pãmânt (fig. 7.2). Proiecþia lui orizontalã este cercul de razã ω a,
descris cu centrul în ω . Coborând linia de ordine din m’, se obþin proiecþiile orizontale m ºi
m1 care corespund aceleiaºi proiecþii verticale.

164
 Fig. 7.2

′
Planul tangent la sferã în punctul M1(m1,m1’) este perpendicular pe raza (ωm1 , ω′m1 ) .
Urma lui orizontalã T1 trece prin urma orizontalã (h1, h1’) a frontalei dusã prin punctul
′
M1(m1,m1’), perpendicularã pe raza (ωm1 , ω′m1 ) . Rezultã T1x, ºi urma verticalã T1’ paralelã cu
h’m.

Analog se determinã planul tangent T în punctul M(m,m’). Deoarece Tx nu este situat

în cadrul epurei, se utilizeazã orizontala (mv, m’v’), pentru a preciza proiecþia urmei verticale
T’.

7.3 Secþiune printr-un plan proiectant

Sã se determine proiecþia curbei de intersecþie dintre o sferã ºi un plan de capãt,
tangenta într-un punct curent M(m,m’) al curbei secþiune ºi arcele secþiunii.

Fie (ω,ω’) centrul sferei ºi PP’ planul de capãt dat (fig. 7.3).
Cercul de secþiune se proiecteazã pe planul vertical total deformat dupã segmentul
a’b’, aºternut pe urma verticalã P’. Proiecþia orizontalã a acestui cerc este o elipsã, care este
tangentã în r ºi s conturului aparent orizontal al sferei. Proiecþia verticalã a centrului cercului
este c’≡e’ ºi se obþine ducând perpendiculara din ω’ pe a’b’.

165
 Fig. 7.3

Axa micã a elipsei este proiecþia ab a diametrului cercului dirijat dupã linia de cea mai
mare pantã a planului P faþã de planul orizontal de proiecþia. Ea se obþine coborând linii de
ordine din a’ ºi b’.
Axa mare a elipsei este proiecþia orizontalã ce a diametrului orizontal (de capãt al
cercului, care se proiecteazã vertical în c’≡e’. Deoarece (ab, a’b’) este un diametru de front al
cercului, rezultã cã ce=a’b’. Tangenta într-un punct curent M(m,m’) al curbei de secþiune este
dreapta de intersecþie dintre planul secant ºi planul tangent la sferã în acest punct, plan
tangent care se determinã cu o orizontalã G(g,g’) ºi cu o frontalã F(f,f’) perpendiculare pe raza
(ωm,ω’m’) în punctul M(m,m’). Planul de nivel H’ al centrului sferei determinã în planul
secant P dreapta de capãt (rs, r’≡s’), iar în planul tanget la sferã, orizontalã (ε,ε’), obþinutã
ducând ε prin q, paralelã cu g. Proiecþia orizontalã a tangentei la curba de secþiune în punctul
curent M este tm, iar proiecþia sa verticalã coincide cu P’.
În mod absolut analog se construiesc proiecþiile curbei de intersecþie dintre o sferã ºi
un plan vertical sau paralel cu linia de pãmânt.

7.4 Secþiunea printr-un plan oarecare

Sã se determine proiecþiile curbei de intersecþie dintre o sferã ºi un plan oarecare ºi sã

se gãseascã tangenta într-un punct curent M(m,m’) al curbei de secþiune.

166
 Fig. 7.4

Se considerã sfera de centru (ω, ω’) ºi planul P dat prin urme (fig.7.4).
Planul de nivel H’ dus prin centrul sferei determinã în planul P orizontala D(d,d’), iar
în sferã cu un cerc mare, care se proiecteazã orizontal dupã conturul aparent orizontal al sferei.
Se obþin proiecþiile α ºi β, care se ridicã în α’ ºi β’. Analog se obþin punctele (γ,γ’) ºi (ε,ε’), la
intersecþia conturului aparent vertical cu frontala D(δ,δ’), determinatã de planul de front F,
dus tot prin centrul sferei. Variind poziþiile planelor H’ `i F se pot obþine alte puncte ale
curbei de secþiune.
Tangenta la curba de secþiune într-un punct curent M(m,m’) de pe aceastã curbã este
dreapta de intersecþie dintre planul secant P ºi planul tangent la sferã dus prin punctul M,
plan tangent care se defineºte cu orizontala (g,g’) ºi cu frontala (f,f’), ambele perpendiculare pe
raza (ωm, ωm’) în punctul M. Pentru a efectua intersecþia acestor douã plane se utilizeazã ca
plan auxiliar planul H’, care întâlneºte planul tanget dupã orizontala (σ,σ’), dusã prin punctul
(a,a’) paralelã cu (g,g’). Punctul (k,k’) de intersecþie dintre orizontalele (σ,σ’) ºi (d,d’) împreunã
cu punctele (m,m’) determinã proiecþiile tangetei (mk,m’k’) cãutate.

7.5 Intersecþia dintre o dreaptã ºi o sferã

Se vor considera mai multe situaþii diferite, atât ca metodã cât ºi ca poziþie a dreptei în
raport cu sfera sau cu planele de proiecþie.
1. Sã se determine proiecþiile punctelor de intersecþie dintre o sferã ºi o dreaptã D(d,d’)
paralelã cu linia de pãmânt sau de poziþie (ab,a’b’).
Planul de nivel H’ dus prin dreapta D (fig. 7.5) secþioneazã sfera dupã paralelul care se
proiecteazã vertical dupã segmentul m’n’, iar orizontula dupã un cerc de razã o’m’=o’n’,
concentric cu conturul aparent orizontal al sferei. Proiecþia orizontalã d a dreptei D
intersecteazã acest cerc în α ºi β,care se ridicã respectiv în α’ ºi β’. Punctele (α,α’) ºi (β,β’)
sunt punctele de intersecþie cãutate.

167
 Fig.7.5 Fig.7.6

Planul de profil al dreptei de profil (ab, a’b’) secþioneazã sfera dupã cercul de razã
o’m’=o’n’, care se proiecteazã în adevãrata mãrime pe planul lateral de proiecþie (fig.7.6). Acest
cerc intersecteazã în α” ºi β” proiecþia pe planul lateral al dreptei de profil date. Rezultã astfel
punctele (α,α’) ºi (β,β’) de intersecþie cãutate.

2. Sã se determine proiecþiile punctelor de intersecþie dintre o dreptã D(d,d’) ºi o sferã,

utilizând ca plan auxiliar planul P, determinat de dreapta D ºi centrul sferei.
Acest plan secþioneazã sfera, dupã un cerc mare, care este întâlnit de dreapta D în
puntele cãutate (α,α’) ºi (β,β’) (fig. 7.7).
Pentru aceasta se rabate dreapta ºi cercul pe planul de nivel H’ al centrului sferei, luând
ca axã de rabatere orizontala D(δ,δ’), care trece prin centrul sferei ºi prin punctul A(a,a’).
Centrul obþinut ca secþiune în sferã prin planul P coincide dupã rabatere cu conturul aparent
orizontal al sferei. Punctul a rãmâne propriul sãu rabãtut, iar punctul oarecare B(b,b’) de pe
dreaptã se rabate în b0 , astfel încât rabaterea dreptei D este d0. Se obþin punctele de
intersecþie rabãtute α0 ºi β0 care se întorc din rabatere ºi dau punctele (α,α’) ºi (β, β’).

168
 Fig.7.7

3. Sã se determine proiecþiile punctelor de intersecþie dintre o dreaptã D(d,d’) ºi o sferã,

utilizând ca plan auxiliar planul vertical P, dus prin dreapta D.

Fig.7.8

Planul vertical P secþioneazã sfera dupã un cerc a cãrui proiecþie orizontalã este
segmentul mn, aºternut pe urma orizontalã a planului, iar proiecþia verticalã este o elipsã care
nu va fi contruitã (fig.7.8).

169
 Punctele de intersecþie dintre dreapta D ºi acest cerc sunt punctele cãutate (α,α’) ºi
(β,β’), în care drepta întâlneºte sfera. Pentru a le determina se efectueazã rabaterea cercului ºi a
dreptei împreunã cu planul vertical P, pe planul de nivel H’ al centrului sferei. Punctul A(a,a’)
rãmâne propriul sãu rabãtut, iar un punct arbitrar B(b,b’) de pe dreaptã se rabate în b0. Cercul
de secþiune se roteºte în jurul diametrului sãu mn. Se obþin rabaterile α0 ºi β0 ale punctelor
de intersecþie cãutate, care se întorc din rabatere în (α,α’) ºi (β,β’).

4. Sã se determine proiecþiile punctelor de intersecþie dintre o sferã ºi o dreaptã D(d,d’)

care trece prin centrul (ω,ω’) ale sferei.
Orice plan auxiliar dus prin dreapta D secþioneazã sfera dupã un cerc mare (fig.7.9).
Problema poate fi rezolvatã aºezând pe dreaptã o lungime egalã cu raza sferei ºi cu o
extremitate în centrul sferei. Se considerã planul vertical dus prin dreapta D ca un nou plan
vertical de proiecþie ºi se obþin α1’ ºi β1’ la intersecþia cercului mare al sferei cu noua
proiecþie verticalã d1’ a dreptei. Rezultã punctele (α,α’) ºi (β, β’) în care dreapta intersecteazã
sfera.
Observaþie: În schimbarea de plan vertical de proiecþie fãcutã s-au redus toate cotele cu cota
planului de nivel H’ dus prin centrul sferei. De fapt, aceasta se reduce la o rabatere a planului
vertical dus prin dreapta D, pe planul de nivelul H’ al centrului sferei.

Fig.7.9

• Idei de reþinut

-Conturul aparent orizontal al sferei este ecuatorul (cercul mare orizontal al sferei) ,
conturul aparent vertical este proiecþia verticalã a cercului mare de front al sferei – meridianul
principal-;
-secþiunea fãcutã în sferã cu un plan care nu trece prin centrul sferei este un cerc al
cãrui centru este proiecþia centrului sferei pe planul de secþiune ºi a cãrui razã este cateta unui

170
triunghi dreptunghic, care are ca ipotenuzã, raza sferei, iar drept cealaltã catetã , distanþa de la
centrul sferei la plan;
-Proiecþiile secþiunilor fãcute de plane oarecare în sferã sunt elipse ale cãror axe se
determinã cu ajutorul planelor auxiliare de nivel sau de front.

7.6. Probleme rezolvate

1. Sã se construiascã proiecþia orizontalã a secþiunii determinate de planul de capãt P

pe suprafaþa sferei cu centrul in Ω (fig 7.10 )

Fig 7.10

Rezolvare:
Secþiunea determinatã de un plan pe suprafaþa unei sfere are forma unui cerc. Planul
fiind înclinat faþã de planul orizontal, cercul se va proiecta ca o elipsã. Planul P fiind
proiectant pe planul vertical, secþiunea se va proiecta total deformatã dupã segmentul
a ' b ' . Proiecþia orizontalã ab reprezintã axa micã a elipsei. Pentru a determina axa mare a
elipsei, se considerã mijlocul segmentului a ' b ' prin care se duce planul de nivel N. Planul de
nivel secþioneazã sfera dupã un cerc, care se proiecteazã pe planul orizontal tot ca un cerc, iar
cu planul P, se intersecteazã dupã o dreaptã de capãt. La intersecþia cercului cu dreapta de

171
 ( ) ( )
capãt, se obþin punctele C& c, c ' ºi D& d , d ' , iar segmentul cd reprezintã axa mare a elipsei. În
mod analog, se reprezintã ºi alte puncte, care, prin unire, redau proiecþia orizontalã a
secþiunii.

2. Sã se construiasã intersecþia sferei de centru C& (90,55,70 ) , raza r=40mm cu dreapta D

care trece prin punctele M& (160,18,15) ºi N& (90,65,95) .

Fig.7.11

Rezolvare: (fig 7.11)

Se utilizeazã ca plan auxiliar, planul de capãt R care conþine dreapta datã D. Se
determinã secþiunea facutã de planul R în sfera datã, care este un cerc conþinut în [R];
proiecþia orizontalã a secþiunii este o elipsã ale cãrei puncte (1,2,…..8) au fost determinate
utilizând planele de nivel (N 1 , N 2 , N 3 ) ca în figurã (determinarea punctelor conturului
secþiunii se face ca în problema precedentã). Punctele de intersecþie ale dreptei cu sfera sunt
( ) ( )
A& a, a ' , B& b, b ' . Vizibilitatea dreptei este redatã în figurã.

172
7.7. Probleme propuse spre rezolvare

3. Se considerã o sferã datã prin centrul C& (80,50,50 ) , raza r=40mm ºi care trece prin
punctul M& (40,20,30 ) . Sã se construiascã epura sferei ºi planul tangent T la sferã în punctul
M.

4. Se dã o sferã de centru O& (95,80,55) cu raza r=45mm. Se cere sã se constriascã

secþiunea determinatã de un plan vertical R, definit de punctele R X (20,0,0) ºi M& (50,45,0 ) .

5. Sã se determine secþiunea facutã de un plan oarecare P intr-o sferã de centru

O(85,65,60) ºi r=50mm. Planul este definit de punctele P&X (155,0,0 ), H& (75,90,0 ) ºi
&
V& (75,0,90) .

6. Sã se construiascã intersecþia sferei de centru C& (85,45,35) ºi raza r=32mm cu planul

de capãt R definit punctele R& X (55,0,0 ) ºi V& (125,0,55) .

7. Sã se determine secþiunea facutã în sfera de centru O& (95,45,45) ºi raza r=32mm cu

planul vertical R& definit de punctele R& X (45,0,0 ) ºi H& (105,85,0 ) .

8. Sã se construiascã intersecþia sferei de centru O& (80,60,55) ºi raza r=45mm cu planul

P dat prin P&X (150,0,0), M& (70,85,0 ), N& (70,0,85) .
( )
Indicaþie: Se determinã C& c, c ' , centrul cercului rezultat din sec;ionarea sferei cu planul P,
utilizând planul auxiliar R ce terce centrul sferei.
(
[R] ⊃ D ºi D ⊥ [P] d ' ⊥ P ' ; d ⊥ P )
9.Sã se determine punctele de intersecþie dintre dreapta D ce trece prin punctele M ºi N ºi
sfera de centru O& (90,55,70 ) ºi raza r=40mm. Se dau: M& (160,18,15) ºi
N& (90,65,95) .

10. Sã se construiascã intersecþia unei sfere cu dreapta AB, date fiind:

O& (85,55,45) -centrul sferei, r=42mm, A& (55,45,85) ºi B& (100,75,40 ) .
Indicaþie: Se utilizeazã un plan auxiliar [R] ⊥ [H ] ce conþine dreapta AB ºi care secþioneazã
sfera dupã un cerc de centru C& . Se rabate planul R pe unul din planele de proiecþie.

11. Sã se determine proiecþiile curbei de intersecþie dintre o sferã ºi un plan vertical P,

stiind cã urma verticalã P ' nu taie conturul aparent vertical al sferei.

12. Sã se determine mãrimea adevãratã a secþiunii plane obþinutã intr-o sferã datã la
intersecþia acesteia cu un plan vertical P, a cãrui urmã verticalã taie conturul aparent vertical al
sferei.

13. Sã se determine punctele de intersecþie dintre o sferã de razã R ºi o dreaptã

173
 ( )
D d , d ' , paralelã cu linia de pãmânt.

( )
14. Se considerã o sferã al cãrei centru ω , ω ' este situat în planul orizontal de
( )
proiecþie ºi o frontalã F f , f ' datã. Sã se construiascã în aceastã sferã o coardã
( )
ab, a ' b ' de lungime datã –l- paraleleã cu frontala F ºi având una din extremitãþi situatã în
planul orizontal de proiecþie.

( )
15. Se considerã o sferã al cãrei centru ω , ω ' este situat în planul vertical de proiecþie
( )
ºi o orizontalã Δ δ , δ ' datã. Sã se construiascã în aceastã sferã o coardã
( ) ( )
ab, a ' b ' de lungime datã –l- paralelã cu orizontala Δ stiind cã punctul A a, a ' apartine
planului vertical de proiecþie.

16. Sã se construiascã un plan R, tangent la o sferã datã, paralel cu un plan oarecare P,

dat prin urme.

( )
17. Sã se construiascã printr-o dreaptã datã D d , d ' un plan tangent la o sferã de
(
centru ω , ω '
) ºi razã R.
18. Sã se construiascã intersecþia unei sfere de centru O& (95,45,55) , raza r=42mm, cu
orizontala AB având A& (65,85,75) ºi B& (145,5,75) ºi cu frontala MN având M& (120,75,105) ºi
N& (45,75,5) .

174