Tema 1.

INTRODUCERE ÎN OBIECTUL DE STUDIU AL POLITICII

MONDIALE

Unități de conținut:

1. Locul Politicii mondiale în lumea contemporană;

2. Principalele probleme ale politicii mondiale;
3. Concepțiile și teoriile politicii mondiale.

Obiective de referință:

- să determine locul politicii mondiale în lumea contemporană;

- să stabilească principalele probleme ale politicii mondiale;
- să identifice specificul concepțiilor și teoriilor cu referire la politica mondială;
- să estimeze nivelul problemelor prezente în politica mondială.

Termeni-cheie: politica mondială, relații internaționale, sferă politică

Repere de conținut:

1. Locul Politicii mondiale în lumea contemporană

„Politică Mondială” (în continuare – PM) a pătruns în discursul științific de mult timp,
actualmente fiind pe larg folosit. Termenul de ,, politică mondială” atât în literatura din Est, cât
și în cea din Vest deseori este confundat cu termenul de relații internaționale. Pentru o mai bună
comprehensiune a ,,politicii mondiale”, apare necesitatea de a reliefa condițiile care au contribuit
la apariția și dezvoltarea acestei discipline. Astfel, ,,valul de democratizare” prezent la începutul
anilor ‘90, cât și elaborarea Doctriei americane cu referire la ,,extinderea valorilor democratice’’
(1993), presupunea implicarea SUA în procesele politice din statele ex-socialiste. În condițiile
căderii zidului berlinez și a colapsului URSS, noile tendințe de democratizare înaintate de către
SUA erau pe larg acceptate de către statele din spațiul est - european.
Valul de democratizare prezent în statele est - europene nu lasă în umbra atenției nici
spațiul vestic al UE, caracterizat și el de anumite procese. Spre deosebire de spațiul est -
european, spețiul vest - european este caracterizat prin prezența unor procese intensive de
integrare. În condițiile create, statele în curs de dezvoltare, de asemenea au fost implicate în
anumite procese. Teza cu referire la ,,suveranitate” s-a răsfrânt și asupra statelor „din lumea a
treia”. Fostele colonii din cauza slăbiciunii politice și economice dispuneau doar formal de
suveranitate. De jure aceste state nu puteau să-și apere suveranitatea în raport cu centrele de
putere [2, p. 18-19]. Actualmente, cercetările efectuate în domeniul științelor socio-umane, care
supun analizei procesele politicii mondiale, în calitate de obiect de studiu analizează fenomenele
sociale, atribuindu-le ,,relațiilor internaționale”. Pentru o mai bună comprehensiune a
conceptului de „politică mondială” apare necesitatea determinării și aprecierii cu exactitate a
fenomenelor și proceselor care au loc pe mapamond. În acest context, apare necesitatea de a
determina corelația existentă între conceptul de „politică mondială” și „relații internaționale” [3].
Astfel, în literatura de specialitate pot fi evidențiate trei direcții care supun cercetăriii
corelația „politică mondială” – „relații internaționale”: juxtapunerea acestor concepte,
identificarea lor, evitarea extremelor printr-o analiză concretă a realităților politice internaționale
cu scopul de a scoate în relievanță noi tendințe care se manifestă pe arena internațională și
compararea acestora cu evenimentele din trecut. După cum ne demonstrează numeroasele
discuții, cea de a treia tendință pare a fi mai aproape de realitate, lucru care nu pare a fi
întâmplător.
Marcarea unui hotar între politica mondială și relațiile internaționale, precum și separarea
unui concept față de celălalt, în practică este imposibilă. Relații internaționale reprezintă
interacțiunea și schimbul de activități și rezultatele sale, care au loc între diferiții actori sociali
(în special statele) în diferite sfere ale vieții publice. Cel mai important criteriu al diferențierii
conceptelor de procesele politice interne este trecerea frontierelor teritoriale. Cel mai important
domeniu al relațiilor iternaționale este este sfera politică. De aceea, mai corect ar fi să vorbim
despre relațiile politice internaționale.
În ce rezidă specificul politicii mondiale? Răspunsul implică, în primul rând, luarea în
considerație a trei poziții diferite cu referire la determinarea naturii și conținutului politicii
mondiale. În al doilea rând – identificarea principalelor caracteristici și tendințe, iar în al treilea
rând, analiza contradicțiilor prezente în PM.
Una dintre particularitățile politicii mondiale, care și este elementul specific, derivă din
faptul că, din punct de vedere cronologic, politica mondială a apărut mai târziu decât relațiile
internaționale. Politica mondială, pentru a dobândi caracter sistematic, în procesul de constituire,
a trecut printr-o serie de etape. În acest caz, nu este vorba doar de faptul că relația dintre subiecții
care depășesc limitele competenței lor teritoriale, dobândesc caracteristicile unui anumit întreg,
în limitele în care fiecare subiect trebuie să ia în considerare acțiunile probabile ale altui/altor
subiecți. Una dintre cele mai importante condiții este nivelul și prezența similitudinilor din
sistem. Conceptul de „politică mondială”, prin definiție, subliniază gradul proceselor pe care le
reflectă caracterul planetar, care cuprinde practic întreg mapamondul [7, p.23].
 Caracterul permanent al relațiilor dintre orașele-state din Grecia Antică, schimbul de
mărfuri, tehnologii și idei care reprezintă elemente ale diplomației, cât și războaiele prezente au
contribuit la formarea sistemului politic din sec. V î.e.n. Cu toate acestea, primii pași ai
sistemului politic planetar, care își lasă amprenta asupra vieții internaționale, se referă la
revoluția industrială din sec. XVIII - XIX, când cele mai noi mijloace de comunicare și de
transport au făcut posibilă răspândirea elementelor capitaliste în sistemul socio-economic în
întreaga lume.
Paradoxul rezidă în faptul că realitatea politică a PM a început să se se transforme doar în
timpul confruntării dintre URSS și SUA - divizarea sistemului internațional, în cazul în care
competiția pentru putere, influență și autoritate au dobândit nu numai un caracter la nivel
mondial, dar, de asemenea, un caracter conștient, bazat pe o ideologie. Anume în acea perioadă
ambii actori, în scopul realizării intereselor propii, au început să utilizeze toate resursele
disponibile.
Odată cu apariția noilor state, inclusiv și odată cu desființarea sistemului colonial, PM a
început să ia noi forme.
Colapsul URSS și a „lagărului socialist”, în anii ‘90 ai secolului XX a dus la accelerarea
proceselor de globalizare. Implicarea în masă a actorilor nestatali în sfera relațiilor
internaționale, a contribuit la creșterea bruscă a numărului și rolului corporațiilor transnaționale
în formarea pieței mondiale, la răspândirea idealurilor democratice cu referire la respectarea
drepturilor omului, la apariția conflictelor de „generație nouă” și, în cele din urmă, la apariția și
extinderea continuă a domeniului de aplicare al internetului - acestea și alte fenomene conexe
(care sunt unite prin caracteristici comune, ca de exemplu, depășirea frontierelor naționale) a
devenit baza pentru dezvoltarea politicii mondiale.

2. Principalele probleme ale politicii mondiale

Prin contradicțiile prezente în PM se subînțelege existența tendinților care dispun de

vectori în direcții opuse. Riscurile-situația sau starea caracterizată de incertitudine. Schimbările
reprezintă acele probleme care necesită o urgentă rezolvare. În cele din urmă, amenințarea este o
provocare, ignorarea căreia poate avea consecințe devastatoare pentru individ, societate
(societăți), stat (state) sau pentru întreaga lume, în general.
Contradicția fundamentală a PM rezidă în faptul că globalizarea se confruntă cu procese
opuse, care sunt consecința ei și, în același timp, o parte integrantă a acestuia. Dezvoltarea
globală este determinată atât de procesele globalizării, cât și de fragmentarea, regionalizare,
creșterea loialităților particulariste, căutarea și renașterea identităților particulare, agravarea
diferențelor culturale – procese care deși decurg diferit, influențează globalizarea.
Actualmente, o bună parte a cercetătorilor consideră că: în afirmarea delimitării politicii
externe și a celei interne deja se utilizează termenul de „globalizare” sau forma de exprimare
„societatea civilă mondială”. Dacă e să facem abstractizare de la prezența tendințelor
contradictorii (sau subestimarea semnificației acestora) și refuzul de la analizele tradiționale a
proceselor empirice specifice, atunci am putea considera PM ca o mișcare constantă spre o lume
„multistatală”. Cu toate acestea, astfel de idei expuse sunt supuse riscului de a pierde din vedere
faptul că statul, atât în prezent, cât și în viitorul apropiat, rămâne a fi elementul central al PM,
din simplul considerent că doar statele pot lua decizii importante [6].
Necesitatea reglementării pașnice devine tot mai actuală din punct de vedere al accelerării
și creșterii proceselor de globalizare. Acest lucru a fost inspirat de problemele și provocările
globale - încălcarea drepturilor omului, răspândirea traficului de droguri, dezastrele ecologice,
resursele naturale epuizabile, amenințârile cu referire la distrugerea „patrimoniului comun” al
umanității în domeniile culturii și securității sociale. Problema, însă, rezidă în faptul că tendința
spre formarea guvernării globale și a eforturilor comunității internaționale (în special Comisia
ONU) pentru punerea sa în aplicare în mod vizibil intră în contradicție cu politica de „guvernarea
superputere” – guvernarea supraputerii, a imperiului global [5].
Unii teoreticieni consideră actualul sistem a fi unipolar. Rari cercetători neagă faptul că
SUA este supraputerea dominantă. Unii (cunoscutul luptător împotriva „ambițiilor imperiale” ale
Rusiei, Zb. Brzezinski; politologul american, Robert Kagan; istoricul britanic, Niall Ferguson)
salută acest fapt și cer liderilor americani să acționeze mai hotărât în acțiunile sale în scopul
punerii în aplicare a „misiunii imperiale”'. În opinia acestor teoreticieni, o astfel de poziție este
necesară în scopul de a promova și proteja idealurile liberale din întreaga lume. Actuala lume,
conform poziției lui Brzezinschi, Kagan și Ferguson, are nevoie de SUA în calitate de lider. Alți
teoreticieni (spre de exemplu, sociologul britanic W. Hart, antropologul francez E. Todd,
istoricul A. Utkin), dimpotrivă, consideră că politica externă americană are repercursiuni
negative asupra întregii lumi, inclusiv și pentru SUA. Cea de a treia categorie de cercetători
consideră că lumea actuală are nevoie de „Imperiul american”, insistând asupra necesității „Pax
Americana”, cu fațetă umană.
Cu toate acestea, unii experți subliniază că, odată cu puterea de necontestat a Statelor
Unite, aceștea nu sunt în măsură să furnizeze o gestionare unilaterală a lumii, deoarece
actualmente reprezintă o parte a politicii globale axate pe mai multe niveluri. De asemenea, SUA
sunt în situația de a pierde autoritatea chiar și în fața aliaților și se confruntă cu o opoziție
crescândă din partea altor state. Prin urmare, recunoscând hegemonia SUA, ei vorbesc despre
declinul lumii unipolare. Unii cercetători, în acest sens, vorbesc despre trecerea la o lume
bipolară, în care rolul de contrapondere a Americii îl va juca o Europă unită, China. În acest
context, aceștea mai susțin că principala amenințare, cu care se va confrunta SUA în viitorul nu
prea îndepărtat - nu este Coreea de Nord și nici chiar Bin Laden, dar emergența a trei blocuri:
America de Nord, Europa si Asia de Nord-Est.
Potrivit analistului american J. Houg, hegemonia SUA, și stabilitatea lumii, provine din
țările din Asia - China, India, Japonia, asociația statelor din Asia de Sud-Est (ASEAN). În același
timp, amenințarea nu este condiționată doar de agravarea concurenței între aceste țări în
domeniile de cooperare economică, politică și militară unele cu altele, pe de o parte, sau, a
concurenței acestor state cu SUA, pe de altă parte. Consecințe devastatoare poate avea și
colapsul economic în regiune. Dar lucrul cel mai important rezidă în faptul că, conform opiniei
lui G.Houg, schimbările majore în relațiile dintre state, să nu mai vorbim de regiuni, apar rar, și
chiar mai rar sunt comise prin mijloace pașnice [5].
Recunoscând rolul statului în politica mondială, merită atenție prezența terorismului
internațional, a crimei organizate, a crimei transcontinentale, a grupărilor extremiste etc. În acest
sens, politologul A.A. Konovalov, subliniază faptul că abordarea tradițională de polaritate nu
reflectă pe deplin procesele reale ale lumii moderne. Teoreticianul consideră că suntem prezenți
la formarea unei noi bipolarități, iar unul dintre centrele/polurile sale este reprezentat de statele
care sunt ghidate de aceleași valori, de comportament comun, reguli și norme.
Alt centru/pol este reprezentat de state, cât și de actorii non-statali care, în activitatea lor
resping normele unice norme și nu recunosc nici o auto-constrângere în scopul atingerii
scopurilor lor. Problema rezidă în faptul că în structura primului dintre acești poli, actualmente
nu sunt prezente tendințe de consolidare. Fiecare stat continuă să activeze reeșind din propria
situație. Globalizarea economiei mondiale și a schimbărilor liberale din lume au intensificat
rivalitatea între state. Actualmente se duce o luptă aprigă pentru accesul la resursele naturale, la
atragerea investițiilor, participarea la proiecte economice globale, redistribuirea fluxurilor
financiare.
În același timp, răspunsurile la aceste provocări, chiar mai mult, punerea în aplicare a
acestora, în mod inevitabil, vor duce la o confruntare cu interesele politice ale statelor majore, în
special cu Statele Unite ale Americii. Guvernarea globală cere dezicerea parțială de la
suveranitate, dar conducerea americană continuă să creadă că ar trebui să se abțină de la
angajamentele care subminează rolul său unic să se distanțeze de acțiunile sale care o leagă cu
organizațiilor internaționale, în scopul împiedicării „împărțirii suveranității” în favoarea
regimurilor internaționale etc. Același lucru se poate spune și despre gestionarea colectivă a
resurselor „comune”, protecția drepturilor omului și a altor valori universale.
 Într-un fel sau altul, dar tendința de formarea unei unității, sistematice PM se opune
tendinței de fragmentare a acesteia. Fiecare forță politică internațională și transnațională majoră,
fie că este actorul legitim sau nelegitim, are propria politică la nivel mondial: politica imperială a
Statelor Unite intră în contradicție cu politicile multilateralismului UE. În acest context putem
menționa și politica Federației Ruse, care în ultimul timp, nu se potrivește nici cu politica SUA,
și nici cu cea a UE. Toate aceste centre de putere, deși, în diferite moduri, opun politicii
mondiale terorismul transnațional.
Unii cercetători, experți și politicieni își axează speranțele pe societatea civilă globală. G.
Matthews, președintele Fundației „Carnegie Endowment for International Peace”, interpretează
„Power Shift” ca o tranziție de la comunitatea națiunilor spre o societate civilă globală. Discursul
privind „societatea civilă globală” a apărut la începutul anilor 1990 în lucrările neomarxiste ale
lui P. Falk. Teoreticianul a insistat asupra faptului că noile perspective globale sunt legate de
apariția mișcărilor pentru drepturile omului, activitățile organizațiilor care apără interesele
femeilor și a minorităților etnice, a minorităților care se pronunță pentru protecția mediului
ambiant.
Cu toate că acest discurs este împărtășit și de alți membri ai acestei tendințe ideologice
(R. Cox, I. Wallerstein, S. Amin), mai târziu a fost „luat spre înarmare” de către neoliberalism.
Pentru neo-marxiști, societatea civilă globală este o formă de participare politică, prin care
straturile inferioare pot să-și apere interesele și șă limiteze monopolul asupra deciziilor relevante
ale Băncii Mondiale, FMI, OMC și a altor „actori hegemonici” prezenți în politica mondială.
Neoliberalii, de asemenea interpretează „societatea civilă globală” ca o bază pentru
extinderea privatizării și de reglementarea, în scopul de a reduce la minimum intervenția
guvernului în interesele economice și administrative ale întreprinderilor multinaționale, firmelor,
băncilor, precum și în cazurile care implică persoane fizice și organizații non-guvernamentale.
Rolul statului într-o serie de domenii, este redus. Cu toate acestea, este naiv să
presupunem că statul ar dispărea sub presiunea societății civile. Societatea civilă nu poate exista
fără stat. Rivalitatea constantă prezentă între stat și societatea civilă nu scutește statul de grijile
față de starea societății civile, precum și de necesitatea de a menține un dialog permanent cu ea.
Globalizarea limitează domeniul de acțiune al guvernelor țărilor individuale, suveranitatea
națională a acestora, din punct de vedere a soluțiilor cu privire la problemele interne și mai ales -
problemele externe, indiferent dacă acestea se referă la economie, mass-media, libertatea de
mișcare etc. Este incontestabil faptul că, „societatea civilă globală” nu creează structuri
reglementare. Principiul atractiv „free for all” (liber pentru toți) nu cunoaște limite, nici garanții
pentru siguranța față de orice fel de amenințări. Dacă luăm în considerare relația strânsă dintre
suveranitatea internă și democrație, atunci „societatea civilă globală” ar putea contribui nu doar
la reducerea capacității guvernelor de a rezolva problemele, dar, de asemenea ar contribui la
slăbirea legitimității instituțiilor democratice și democrației în general în unele state.
În condițiile actuale au loc importante metamorfoze în modalitatea și principiile
funcționării lumii, în conținutul și formele relațiilor de putere existente. PM este un domeniu de
cooperare și rivalitate între state. Mai ales faza anterioară este caracterizată de prezența și
dominația unei singure supraputeri, care încearcă să-și mențină pozițiile, chiar dacă întâmpină
rezistența din partea altor state.
Politica mondială în același timp, devine un domeniu mai activ al actorilor transnaționali
care au un impact asupra comportamentului statelor. În același timp, în componența noilor actori
transnaționali (NAT) poat fi evidențiate două categorii. Una dintre acestea sunt Organizațiile
Guvernamentale (OG) - instituții interguvernamentale și organizațiile nonguvernamentale
(ONG)-urile majore, mass-media, structurile bussenes și alte organizații legitime. O altă
categorie a NAT - cea nelegitimă, este reprezentată de traficanții de droguri, grupările mafiote,
bande, grupuri armate, pirateria în apele Oceanului Planetar, organizțiile teroriste internaționale.
Statul concurează, dar în același timp, cooperează legal cu NAT, contribuind, uneori, în mod
conștient la creșterea numărului acestora - inclusiv prin procesul de integrare. În același timp,
statul este obligat să se angajeze în luptă aprigă cu NAT nelegitimi.
Actualmente, PM se formează sub influența proceselor de globalizare. Fiind procese
obiective care se dezvoltă sub diferite forme, în conformitate cu interesele statelor – centre de
putere. Globalizarea nu „anulează”, dar restructurează conținutul suveranității naționale.
Interesul prezent în domeniul științei cu referire la PM nu este întâmplător. Pierderea unor zone
mari și a statutului de supraputere, necesitatea de a lupta împotriva terorismului transnațional,
presiunea din partea Occidentului față de Rusia, cu scopul de a o transforma într-o putere minoră
- toate acestea necesită o înțelegere a situației, nu numai cu referire la valorile democratice
generale, dar, de asemenea, prin prisma propriilor idei privind evoluția lumii moderne. PM nu
este doar un set de actori, de interacțiuni, evenimente și procese, dar, de asemenea, reprezintă
produsul unor viziuni diferite a realității, rezultatul divergențelor existente între acestea [6].
Conform poziției savantului american Ch. Kupchan: „într-o lume unipolară în care SUA
este unica supraputere, aceasta trebuie să-și asume rolul de lider fără careva complexe, în așa fel
încât națiunile și popoarele care au aceleași valori să-i continue deciziile.
Orice forță disidentă sau destabilizatoare - de exemplu, regimul unui „stat necinstit” -
trebuie să fie răsturnat prin forța armelor și înlocuită cu un sistem politic și economic, mai
„relevant” pentru impunerea ,,păcii americane și a prosperității”. În acest sens, înțelegerea lumii
nu numai reflectă, dar de asemenea, o creează. Prezența unei multitudini de viziuni cu referire la
politica mondială implică interpretarea tuturor realizărilor gândirii politice mondiale.
 3. Concepțiile și teoriile Politicii Mondiale.

Noile procese prezente pe arena internațională au devenit obiectul de studiu pentru

reprezentanții curentului liberal. Deja la mijlocul anilor ‘60, James N. Rosenau a sugerat că în
evoluția istorică omenirea a trecut prin schimbări structurale, implicând un înalt grad de
interdependență a popoarelor și societăților, implicând transformări fundamentale în relațiile
internaționale. Protagonistul principal al relațiilor internaționale devine nu statul, dar persoanele
juridice private, care interacționează, implicând un grad minim din partea statului. Mai târziu,
Rosenau constată că rezultatul schimbărilor în relațiile internaționale devine un proces continuu
educațional internațional, iar personaje simbolice sunt un turist și un terorist. Abordarea lui
Rosenau, în mod fundamental diferită de realismul politic a lui R. Aron prezent la începutul
anilor 60, potrivit căruia relațiile internaționale constituie o interacțiune interstatală, reprezentate
prin figura unui diplomat și a unui militar.
La sfârșitul anilor '60 - începutul anilor '70 în știință apare o nouă direcție –
transnaționalismul. Unul dintre primii critici ai realismului politic a fost Joseph S. Nye (Jr.) și
Robert O. Keohane. În 1971, în redacția acestor două personalități apare prima ediție a cărții
„Relațiile transnaționale și Politica Mondială”, lucrare în care autorii fac distincția între PM și
relațiile internaționale. Autorii compară PM cu un păiengeniș în care există o multitudine de
legături - corporațiile multinaționale, mișcările sociale transnaționale, organizațiile
nonguvernamentale, grupurile financiare. Atenția principală a fost acordată analizei acestor
legături, coaliții și interconexiuni care s-au format, indiferent de granițele teritoriale ale statului
și se află în afara controlului organelor sale centrale [4].
Transnaționalismul a devenit un pionier în studiul fenomenului ce vizează globalizarea.
În 1990, axându-se asupra analizei globalizării și, în același timp, rămânând fidel abordării
anterioare, J. Rosenau a explicat ideea lui, accentuând teza conform căreia „împărțirea lumii” în
doi poli interdependenți și în același timp ireconciliabili: pe de o parte, aceste relații interstatale
sunt determinate de „legile” diplomației și strategiei clasice; iar pe de altă parte – interacțiunea
„actorilor în afara suveranității” actorilor nestatali. Noutatea situației este carcaterizată de către
Rosenau ca fiind una „post-politică internațională”.
Pe lângă termenul de ,,politică mondială” și ,,politică post relații internaționale”
(reprezentanții căruia, de rând cu G. Rosenau, mai sunt E-O. Shempel, J. Matthews, D. Messer)
reprezentanții teoriei liberale, au început să folosească termenul de ,,noile relații internaționale’’.
Ambii termeni îmbină procesele noi, cât și fenomenele și procesele tradiționale, iar în al doilea
rând, subliniază rolul crescând al instituțiilor internaționale (FMI, Banca Mondială, OMC),
organizațiilor non-guvernamentale (ONG-uri), a structurilor de afaceri și alți actori privați. Ei
indică la formarea de rețele, celulele cărora sunt combinate între ele prin intermediul legăturilor
care se formează în afara statului.
În cadrul paradigmei realiste, idea politicii mondiale a căpătat diferențiere față de tezele
anterior înaintate. Abordările de bază ale realismului politic nonclassic se bazează pe analizele
lui K. Waltz cu referire la influența caracterului sistemului relațiilor internaționale și a structurii
sale asupra comportamentului statelor, care funcționează în baza unor norme elaborate în comun
(M. White, H.Bull) [2, p 21]. Extinderea treptată a acesteia din urmă în detrimentul noilor state
face posibilă, în conformitate cu tezele lui B. Buzan, crearea unei societăți internaționale la nivel
mondial, membrii căruia vor interacționa în baza unor legi axate pe reguli comune.
Acest lucru, însă nu semnifică, că realiștii resping teza cu referire la inevitabilitatea
conflictelor internaționale. Unul dintre reprezentanții realismului post-clasic S. Huntington în
1993, a înaintat teza „ciocnirea civilizațiilor”. Potrivit opiniei lui Huntington, una dintre cele mai
importante caracteristici ale PM este rolul crescând al civilizației actuale - comunități culturale,
care diferă una de alta prin particularitățile istorice, limbă, tradiții, dar mai ales prin religie.
Apărând propriile valori civilizaționiste, consideră Huntington, este o tendință spre putere [9].
Din punctul de vedere al neomarxiștilor moderni ( S. Amin, I. Wallerstein, N. Gerasa, R.
Cox, M. Rogalski, etc...), principalul vector care este prezent actualmente, în epoca formării unui
sistem global mondial, în care este prezentă o diversitate de economii, state, comunități sociale,
ideologii și culturi. Baza modificărilor în „sistemul mondial” o constituie transformările care au
loc în sfera economiei. Principalele sale particularități sunt organizarea mondială a producerii,
creșterea importanței monopolurilor transnaționale, internaționalizarea capitalului și a piețelor
pentru produse simultan cu segmentarea piețelor forței de muncă, standardizarea modelelor de
consum, reducerea oportunităților de intervenție din partea guvernelor în domeniile financiar,
libertatea transferurilor speculative etc. Una dintre consecințele acestor procese este creșterea
inegalității între membrii sistemului internațional. Acest fenomen privează actorii „periferii”
(statele și regiunile subdezvoltate) de șansele reale de a închide decalajul dintre actorii care
reprezintă „centrul sistemului mondial”.
La începutul anilor '90 ai sec. XX, știința politică a ajuns la concluzia că relațiile
internaționale sunt în curs de transformare majoră, iar ca urmare are loc modificarea tuturor
parametrilor de bază. În Occident, esența acestor schimbări este reprezentată prin noțiunile de
„politica postinternațională, „politică globală” și „politica mondială'”, termeni folosiți ca
echivalente în ceea ce privește esența. În literatura de specialitate din Federația Rusă, pe larg este
utilizat termenul de „politică mondială”. De asemenea, tot mai evidente devin tendințele de a
analiza procesele prezente pe mapamond. În acest context, mulți cercetători consideră că
„fenomenul” PM substituie relațiile internaționale tradiționale. În realitate, toate aceste fenomene
sunt cu mult mai complicate [3].
Continuând ideea lui A.D. Bogaturov cu referire la „semn-simptom” ale politicii
mondiale, în analiza acesteia pot fi evidențiate două grupuri distinse. Pentru primul grup
Bogaturov include semnele-măsurabile care caracterizează starea statică. Pentru cel de-al doilea
grup teoreticianul include semnele-tendințe legate de dinamica proceselor politice mondiale.
Examinând primul grup, este necesar să se acorde atenție la două situații care rezultă din
însăși etimologia termenului. În primul rând, termenul „mondial” se referă la totalitatea
fenomenelor și proceselor prezente pe mapamond, adică ceea ce se întâmplă la nivelul mondial,
cât și la corelația reciprocă dintre procesele globale și schimbările la nivel local și regional.
Acesta semnifică că, analiza politicii mondiale presupune studiul particularităților la scară
regională sau subregională și impactul acestora asupra proceselor globale. Însă, accentul
principal este axat pe formarea unui nou model al lumii, iar caracteristica cea mai importantă
este interdependență proceselor care au loc pe mapamond.
Amplificarea interdependenței istorice trece prin mai multe etape. Etapa
internaționalizării implică răspândirea factorului „național” în exterior (cel mai elocvent
exemplul este răspândirea în lume a specificului socio-cultural, a valorilor civilizației occidentale
și constrângerea acestora cu celelalte forme de organizare politică). Etapa mondializării
presupune „căpturarea”' specificului „național” de căte exterior (de exemplu, revoluția
industrială din sec. al XVIII-XIX). Mondializarea devine etapa finală de internaționalizare, care
semnifică lichidarea distanțelor și a obstacolelor în calea sa. Etapă actuală, care se manifestată
prin interdependență, este caracterizată prin combinarea celor două aspecte care presupune un
„amestec” al specificului „național” cu lumea exterioară. Gobalizarea este, de asemenea, o
comprimare a timpului, care a devenit posibilă datorită dezvoltării tehnologiei informației.
Anume dimensiunea globală se află în centrul proceselor, care sunt numite PM.
Conform celei de a doua accepțiuni, conceptul de „politică mondială” presupune apelul la
domeniul specific al relațiilor publice, în care membrii săi depun eforturi pentru a realiza
propriile interese, obiective și valori, fie prin intermediul persiunii, amenințărilor și violenței
unul împotriva altuia, sau prin intermediul negocierilor. Aceasta semnifică că dimensiunea
principală a PM, care trebuie să fie luată în considerare sunt relațiile de autoritate, putere,
influență și autoritate. Deși în forma și structura unor astfel de relații există schimbări
semnificative, aceasta nu schimbă esența PM, precum și a politicii care este determinată de
dimensiunile autoritare.
Pentru o mai bună comprehensiune a esenței politicii mondiale, este necesară cunoașterea
dimensiunii structurale a acesteia. Conținutul PM este determinat de faptul că, actualmente pe
arena internațională, au apărut noi actori care pot fi caracterizați din punctul de vedere atât
calitativ, cât și cantitativ: creșterea numărului de state, instituții internaționale, organizații non-
guvernamentale, grupările mafiote internaționale și criminale, creșterea puterii economice și a
potențialului politic al marelor afaceri, fluxurile de migrație s-au intensificat în masă, creșterea
impactului sporit asupra conștiinței și comportamentului indivizilor din partea mass-media. În
aceste condiții are loc complicarea relațiilor între actori, cât și are loc creșterea capacității
acestora de a influența sistemul internațional în favoarea propriilor interese.
Astfel, circumstanțele enumerate influențează asupra dimensiunii sistemice a PM.
Aceasta înseamnă nu doar interferența proceselor care au loc, dar, de asemenea, PM ca fenomen
în general, specificul căruia nu se limitează doar la caracteristicile componentelor acestor
procese. În același timp, caracteristicile structurale ale PM, o caracterizează ca fiind un sistem
sensibil la cele mai mici modificări. Aceasta denotă faptul că avem de-a face cu un sistem haotic.
Evoluția unui astfel de sistem o poate depinde de cele mai nesemnificative schimbări. Astfel,
spre deosebire de sec. al XX-lea, în sec. XXI lumea este mai puțin previzibilă, iar pentru a
înțelege motivele, interesele, scopurile, adesea devine dificil. Mai mult decât atât, progresul
tehnologic, TIC-le dotează cu instrumente noi, care uneori, sunt mai eficiente decât mijloacele
tradiționale ale statului. Ca urmare, relațiile cauză - efect în PM deseori au un caracter
întâmplător.
De asemenea, globalizarea contribue și la formarea dimensiunii sociale a PM. Resursele
sunt percepute la nivel global ca rezerve imense, care trebuie să fie bine distribuite între toți
oamenii planetei, ca „patrimoniu comun al umanității”. Astfel, se creează un spațiu social
planetar. Obiectivele economice și sociale obțin tot mai mult semnificație politică universală. La
sfârșitul sec.XX - începutul sec. XXI au avut loc mai multe reuniuni la nivel înalt în cadrul
cărora s-au discutat probleme cu eferire la: mediul ambiant și dezvoltarea (Rio de Janeiro, 1992);
drepturile omului (Viena, 1993); Populație și Dezvoltare (Cairo, 1994); crima organizată
(Napoli, 1994); Dezvoltare socială (Copenhaga, 1995); situația femeilor (Beijing, 1995);
urbanizare (Istanbul, 1996); dezvoltarea durabilă (2002). Însăși participarea reprezentanților a
mai mult de 100 de state și mișcări private, confirmă faptul că, în contextul globalizării oricare
problemă socială devine doar o chestiune de politică mondială.
O altă particularitate a PM este dimensiunea organizațională care presupune crearea unei
noi ordini mondiale. Axată pe un conglomerat multinivelar și cu prezența unui număr mare de
subiecți politici (care dispun atât de interese comune, cât și de interese contradictorii, dispun de
necesități și obiective, dispun de potențial inegal de utilizare a diferitelor și mijloace militare,
economice). Noua ordine mondială generează interacțiuni între actori. În orice caz, noutatea
situației rezidă în prezența pe arena internațională a normelor tradiționale, a normelor de
reglementare a principiilor lumii care sunt în curs de formare. Cu alte cuvinte, suntem prezenți la
procesul de constituire a unei ordini mondiale de tranziție. În acest context, putem reliefa cel de-
al doilea grup de caracteristici a PM, care vizează evoluția și tendințele actuale pe arena
internațională.
Examinând acestă tendință, putem menționa că ea dispune de două aspecte. În primul
rând, aceasta este un fenomen ce vizează interacțiunea dintre politica internă și politica externă,
iar drept exemplu ne poate servi politica UE cu referire la statele membre, inclusiv și cu referire
la unele regiuni ale acestora. În al doilea rând, fenomenul privind corelația dintre politica internă
și politica externă este exemplificat prin politica subnațională a subiecților unui stat federal. În
cazul unui actor statal-militar ea se manifestă prin fenomenul paradiplomației (adică diplomația
actorilor subnațională-care activează în paalel cu actorii statali), microdiplomației (fiecare
minister are propriul curs diplomatic(nu doar departamentele de stat, dar și unele întreprinderi și
agenții care promovează propria politică externă). Conform poziției cercetătorului canadian, P.
Soldatos, rezultatul acestor procese, în cazul unei lipse a coordonării politicii regionale și
federale, poate condiționa dezintegrarea statului.
O altă tendință prezentă în PM este cea cu referire la ,,restrângerea suveranității”. Una
dintre principalele caracteristici ale politicii mondiale până în anul 2020 era cea de constrângere
a suveranității statelor, care se manifesta în special în cadrul deschiderii frontierilor interstatale,
slăbind principalele funcții ale statului, în special cea din domeniul securității și a apărării
sociale. Creșterea influienței noilor subiecți formează o nouă situație pe arena internațională. În
aceste condiții statul î-și deleghează o parte din suveranitatea sa instanțelor superioare ( în cazul
uniunilor integraționiste sau a organizațiilor internaționale). De asemenea, statul suportă
constrângerea survenită din partea altor subiecți ai relațiilor internaționale - financiari,
economici, sociali, politici. Statul deseori se află în situația de a nu dispune de potențialul de a-și
realiza propriile interese fără susținerea din afară, adică în afara unei cooperări internaționale.
Contribuind la realizarea intereselor statului, organizațiile internaționale influiențează asupra
suveranității statului. Acestea cer statului o mai mare atenție și garanții în domeniul apărării,
control asupra resurselor naturale, respectarea ordinii publice, reglarea relațiilor de piață și a
curentelor globale (migrație, transport, informație). Apărarea libertăților individuale devine
obiect al reglărilor dreptului internațional, care încetează să se refere doar la competența internă.
Nu mai puțină atenție merită tendința privind transformarea puterii în politica mondială
care direct vizează criteriile puterii și forței. Pe parcursul modificării scopurilor și
comportamentului statelor pe arena internațională are loc diminuarea rolului puterii militare a
acestora. În acest context, tot mai des este utilizat conceptul de ,,shift power”, care semnifică
redistribuirea forțelor actorilor de pe arena internațională, transferul concurenței dintre aceștea
dn sfera militară, în cea economică, financiară, culturală. În acest context, merită atenție tezele
înaintate de J. Nye cu referire la puterea blândă, adică cea a „soft power”. Astfel, fenomenul
de ,,shift power”, nu lasă sistemului internațional mijloace de influență asupra proceselor care au
loc pe arena internațională. Conceptele, care pe parcursul istoriei s-a axat ordinea mondială –
„securitate”, „inviolabilitatea teritorială”, „suveranitatea statală”, „loialitatea puterii”, au căpătat
noi contururi. Deseori, aceste situații sunt interpretate drept crize statale.
De asemenea, evoluția politicii mondiale mai este caracterizată și de prezența altor
tendințe, cum ar fi, de exemplu tendința reglării globale și formării unei societăți globale.
Creșterea influenței instituțiilor internaționale, intersectarea politicii interne cu cea externă,
schimbarea rolului statului ca actor politic-toate acestea contribue la creșterea unicității lumii.
Dezvoltarea globalizării contribuie la formarea unor rețele politice, care unesc statele în uniuni,
unesc instituțiile statale, societatea civilă și structurile business. Reprezentanții acestor structuri
sunt interesați în reglarea proceselor mondiale prezente în toate sectoarele.
Astfel, din perspectivă pozitivă aceste schimbări sunt reflectate în viața mondială
economică, în cultura comună, valorile universale și în identitatea unică. Din perspectiva
negativă- este prezent un interes comun condiționat de o amenințare comună. Toate acestea dau
noi impulsuri formării politicii mondiale. Astfel se formează o administrare universală „în lipsa
unor guverne” sau ,într-o altă interpretare, „global governance”, în care participă o multitudine
de actori noi, care și stopează formarea unei societăți civile unice globale.
Examinând toate aceste particularități a politicii mondiale, putem afirma că deseori
practic este imposibil de a le despărți. Principala tendință a politicii mondiale rezidă în faptul că
aceste tendințe nu sunt inevitabile, ele se confruntă cu tendințe opuse. Prin tendință subînțelegem
o mișcare într-o anumită direcție, care, nu este neapărat un proces liniar.

Subiecte pentru autoevaluare:

1. Determinaţi cauzele apariţiei politicii mondiale;

2. Stabiliți principalele probleme ale politicii mondiale;
3. Identificați specificul concepțiilor și teoriilor cu referire la politica mondială;
4. Estimați nivelul problemelor prezente în politica mondială.

Bibliografie:

1. Keohane R.O., Nye J.S. Transnational Relations and World Politics: An Introduction.
International Organization, 1971, vol. 25, no 3, pp. 329-349.
 2. Богатурова Ф. Д.Современная мировая политика. Москва: АСПЕКТ ПРЕСС,
2010, 592 p.
3. Лагутина М.Л. Мировая политика как инструмент управления новой системой
международных отношений. file:///C:/Users/User/Downloads/mirovaya-politika-kak-
instrument-upravleniya-novoy-sistemoy-mejdunarodn-h-otnosheniy.pdf
4. Лебедева М.М. Политическая система мира и новые участники международных
отношений // Современные международные отношения и мировая политика / Под ред.
А.В. Торкунова. – М.: Просвещение, 2004, с. 247- 268
5. Лебедева М.М. Политические проблемы международных отношений,
глобального и регионального разватия http://vestnik.spbu.ru/html15/s06/s06v2/09.pdf
6. Современные глобальные проблемы мировой
политикиhttps://studme.org/1728092429671/politologiya/sovremennye_globalnye_problemy_m
irovoy_politiki
7. Протасова О.Л., Наумова М.Д. Мировая политика и международные
отношенияю Издательство ТГТУ Тамбов, 2011, 80
c.http://window.edu.ru/resource/526/76526/files/protasova-t.pdf
8. Теоретические основы мировой политики и международных отношений
9. https://studme.org/36571/politologiya/mirovaya_politika_mezhdunarodnye_otnoshen
iya
10. Хантингтон С. Столкновение цивилизаций//Полис. 1994. № 1. С. 33–48