Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iași

Facultatea de Educație Fizică și sport

Specializarea Kinetoterapie și Motricitate Specială

Kinetoterapia in entorsele gleznei

Student Isachi Alexandru Marian

Grupa 3 , subgrupa 6
Cuprins pagina

1Anatomie patologica ................................................................................ 3

2Etiologie………………………………………..…………………………… 3
3Clasificarea anatomopatologica ................................................................ 4
4Muschii implicati in miscarile articulatiei gleznei.....................................5
5Exercitii pentru glezna…………………………………………...……….8
6Exercitii de extensie.................................................................................9
7 Exercitii de flexie ( dorsiflexii )……………………………………….10
8 Exercitii de inversie…………………………………………...…………11
9Execitii de eversie……………………………………………………….12
10Alte exercitii …………………………………………………………….12

2
Anatomie patologica

Entorsele.

Entosele – reprezinta un traumatism articular inchis ce cuprinde

ansamblul leziunilor partilor moi articulare si periarticulare, produse printr-o
miscare brusca si brutala, care depaseste limitele fiziologice ale articulatiei
respective.

Etiologie.
Entorsele de glezna intereseaza in majoritarea cazurilor grupele de varsta legate
direct de activitatea productiva, adolescentul si adultul tanar fiind expusi in mod deosebit
in accidentelede munca, de circulatie, de sport. Cauzele cele mai frecvente sunt
alunecarile, caderile pe teren denivelat, aterizari gresite pe marginea piciorului etc. Se
produc prin mecanism de torsiune interna ( inversiune - supinatie + adductie ) sau de
torsiu-ne externa ( eversiune - pronatie + abductie ), dincolo de limitele de rezistenta
mecanica ale liga-mentelor articulare producand entorsa. In ordinea frecventei cel mai
expus este ligamentul fibulo-talar anterior ( ligamentul entorsei ), fibulo-calcanean, tibio-
fibular inferioara.

Entorsele gleznei reprezinta entitatea traumatica cel mai des

intalnita in patologia osteoarticulara. Uneori ele sunt desconsiderate prin

3
banalitatea lor multe cazuri neajungand la medic, alteori dmpotriva, imbraca o
evolutie clinica grava, antrenand sechele functionale importante. Se intalnesc cu
predilectie la tineri si adulti, in conditii foarte variate : accidente de munca,
sport, caderi sau alunecari pe teren neted sau accidentat.

Clasificarea anatomopatologica:
a) Entorsa de gradul I – intindere ligamentara.
b) Entorsa de gradul II – ruptura ligamentara partiala.
c) Entorsa de gradul III – ruptura ligamentara totala sau smulgerea osoasa a
ligamentelor.
Caracteristici:
a) in entorse, toate structurile moi ale articulatiei, ligamente, capsula
sinoviala, cartilaj, discuri si meniscuri, precum si extremitatile osoase pot
prezenta leziuni variabile.
b) Indiferent de amploarea eziunilor locale, entorsele se traduc prin tulburari
functionale importante.
c) Entorsele neglijate sau posttratate lasa sechele suparatoare uneori foarte
grave.
Tramatismul este de obicei indirect rezultat dintr-o miscare brusca de
torsiune, de flexie sau de extensie.
Entorsa externa – cea mai frecventa, se produce ca o urmare a miscarii de
inversiune fortata a piciorului calcand pe un teren denivelat se rasuceste inauntru
sprijinandu-se pe marginea sa externa. Aceasta miscare fortata solicita in primul
rand fasciculul peroneoastragalian anterior al ligamentului lateral extern. In
cazul in care traumatismul se limiteaza la elongatia sau dilacerarea partiala a
acestui fascicol, entorsa poate fi considerata stabila sau benigna. Cand sunt
interesate si legamentele peroneoastragalian posterior, entorsa devine instabila,
grava.
Entorsa interna – prin leziunea ligamentului deltoid tibioastragalian in
urma miscarii de eversiune a piciorului este rar intalnita datorita rezistentei
acestui ligament. Pentru ca miscarea de valgus fortat sa poata rupe acest
ligament, este necesar sa fie rupta intai artera peroniera. De aceea leziunea
ligamentului lateral intern insoteste unele fracturi ale maleolei peroniere avand
in ansamblu echivalentul unei fracturi bimaleolare; nedepistarea ei atrage grave
consecinte terapeutice prin aparitia unui picior valg dureros.
Entorsa anterioara – se produce consecutiv miscarii de extensie fortata a
gleznei. Leziunea ligamentelor anterioare ale articulatiei tibioperoniere
inferioare rezulta in urma rasucirii bruste a corpului in timp ce piciorul este fixat
pe sol. Aceasta determina o rotatie exagerata a astragalului largind scoaba
tibiperonier si dand nastere diastazisului tibioperonier. Leziunea apare rareori
izolat ca simpla entorsa, de obicei insotind fracturile uni sau bimaleolare.

4
Entorsa se produce in special cand piciorul este intr-un grad oarecare de flexie
plantara, pozitie de maxima instabilitate a piciorului pentru inversia sau eversia
fortata caci astragalul este eliberat din scoaba tibioperoniera.
Entorsa prin inversie – fortata a piciorului este de departe cea mai
frecventa : ligamentul lateral extern este destins, rupt sau dezinserat proximal
sua distal. Ligamentul lateral extern este format din trei fascicule :
peroneoastragalian anterior (care este tractionat cand piciorul este in flexie
plantara si se rupe daca se produce o inversie brutala), peroneocalcanean (care
este intins cand piciorul este in unghi drept rupandu-se la inversia din aceasta
pozitie) si peroneoastragalian posterior (care se rupe mai rar piciorul trebuie
prins in dorsiflexie si supinatie). Se pot rupe toate aceste trei fascicule, sau
izolat, una sau doua dintre ele.
Entorsa externa – in afara de semnele clinice obisnuite, duce la
indepartarea astragalului de maleola externa permitand patrunderea unui varf de
deget intre maleola si astragal. Din acelasi motiv inversia sau eversia pasiva cu
piciorul in dorsiflexie pot deveni posibile (in mod normal nu sunt posibile).
Aceste miscari se executa prin prinderea in mana a calcaneului si mobilizarea lui
in sensurile respective.
Entorsa in eversie – este mult mai rara. O eversie fortata detremina mai
des o fractura maleolara decat o ruptura a ligamentului lateral intern, ligament
puternic, format din patru fascicule asezate in doua planuri :
- superficial (numit si ligamentul deltoidian si format din fascicolele
tibioscafoidian si tibiocalcanian)
- profund (format din fascicolele tibioastragaliene anterioare si
posterioare)

Entorsa prin eversie se poate rupe si ligamentul peroneotibial inferior

determinand o largire (diastaza) a scoabei peroneotibiala, permitand miscari de
lateralitate a astragalului in scobitura tibiperoniera, deci o agravare a
instabilitatii gleznei.
Entorsele piciorului propriuzis – inafara de entorsele gleznei, care sunt
cele mai frecvente, cu simptomatologie zgomotoasa si cu sechele uneori severe
exista entorsele piciorului propriu zis.

Muşchii implicaţi în mişcările articulatiei gleznei

1. Muşchii lojei anterioare
a) gambierul anterior se inseră proximal pe tuberozitatea externă a tibiei, pe
tuberculul lui Gerdy, pe cele două treimi superioare ale feţei externe a tibiei şi
pe partea supero-internă a feţei anterioare a membranei interosoase. Corpul
muscular se continuă ca un tendon puternic, care trece prin faţa gleznei, pe sub
ligamentul inelar anterior al tarsului şi se inseră distal pe faţa internă a primului

5
cuneiform şi a bazei primului metatarsian. Când ia punct fix pe tibie, flectează,
adduce şi rotează
înăuntru piciorul.
b) extensorul comun al degetelor este un muşchi aplatizat. Se inseră proximal
pe tuberozitatea externă a tibiei, pe cele două treimi superioare ale feţei interne a
peroneului şi pe partea externă a membranei interosoase. Tendonul lui trece pe
sub ligamentul inelar al tarsului şi se împarte în patru tendoane secundare, care
se îndreaptă către ultimele patru degete. Când ia punct fix pe gambă, extensorul
comun al degetelor este un extensor al ultimelor 4 degete pe picior şi flexor,
abductor şi rotator extern al piciorului pe gambă.
c) extensorul propriu al halucelui se află între primii doi muşchi şi se inseră
proximal pe treimea mijlocie a feţei interne a peroneului şi pe partea
corespunzătoare a membranei interosoase.
Tendonul distal trece şi el pe sub ligamentul inelar anterior al tarsului şi se
îndreaptă spre haluce, pe a cărui falangă se inseră distal. Când ia punct fix pe
gambă, extensorul propriu al halucelui este extensor al halucelui pe picior şi
flexor, adductor şi rotator intern al piciorului pe gambă.
Este sinergic cu gambierul anterior.
d) peronierul anterior este cel mai extern muşchi al lojei anterioare, se inseră
proximal pe jumătatea inferioară a feţei anterioare a peroneului, tendonul lui
trece pe sub ligamentul inelar anterior al tarsului şi se termină distal pe baza
celui de-al cincilea metatarsian. Când ia punct fix pe gambă, peronierul anterior
este flexor, abductor în afară al piciorului pe gambă. Este sinergic cu extensorul
comun al
degetelor, al cărui fascicol extern poate fi considerat.

Muşchii lojei externe

• lungul peronier lateral este muşchiul cel mai superficial. Se inseră proximal
pe faţa externă şi pe marginea anterioară şi externă a peroneului. Se continuă cu
un tendon lung şi puternic, care coboară înapoia maleolei externe, o înconjoară,
se îndreaptă spre mijlocul marginii externe a piciorului, trece pe faţa inferioară a
scheletului piciorului pe care o străbate oblic înainte şi înăuntru şi se termină pe
tuberculul extern al bazei primului metatarsian. Când ia punct fix pe peroneu,
muşchiul este extensor, abductor şi rotator în afară al piciorului pe gambă.
Participă la susţinerea bolţii plantare.
• scurtul peronier lateral este situat sub lungul peronier lateral. Se inseră
proximal pe cele două treimi inferioare ale feţei externe şi pe marginea
anterioară şi marginea externă a peroneului. Tendonul lui coboară tot prin
spatele maleolei externe, dublând tendonul lungului peronier, pe care-l însoţeşte
până la marginea externă a piciorului, unde se termină însă pe baza celui de-al
cincilea metatarsian.

6
14.2.3. Muşchii lojei posterioare
• tricepsul sural cel mai voluminos muşchi al gambei, este alcătuit din: cei doi
gemeni (intern şi extern) şi solearul
– gemenul extern (gastrocnemianul extern) se inseră proximal pe faţa postero-
externă a condilului femural extern.
– gemenul intern (gastrocnemianul intern) se inseră proximal pe faţa postero-
internă a condilului femural intern
– solearul este un muşchi lat şi gros, situat înaintea celor doi gemeni. Se inseră
proximal atât pe tibie, cât şi pe peroneu. Toate cele trei fascicule musculare
converg către un tendon care le continuă direcţia, tendonul lui Achile. Acesta
trece prin spatele articulaţiei tibio-astragaliene şi se inseră pe jumătatea
inferioară a feţei posterioare a calcaneului. Prin intermediul tendonului lui
Achile, tricepsul sural are o mare importanţă în acţiunile motorii ale gambei şi
gleznei. Când ia punct fix pe inserţiile superioare, tricepsul sural este flexor
plantar al piciorului pe gambă şi în mod accesoriu (prin cei doi gemeni), este
flexor al gambei pe coapsă. Când ia punct fix pe calcaneu, în poziţie ortostatică,
în
mod accesoriu, ajută la menţinerea poziţiei de extensie a genunchiului.
• plantarul subţire este un muşchi filiform, aşezat la partea internă a tendonului
lui Achile pe care-l dublează. Se inseră proximal pe condilul extern al femurului,
se îndreată oblic în jos şi înăuntru şi coborând pe lângă marginea internă a
tendonul ui lui Achile, se inseră distal fie pe acest tendon, fie pe faţa posterioară
a calcaneului. Acest muşchi este flexor plantar al piciorului pe gambă, fiind
sinergic
cu tricepsul sural.
• popliteul este scurt, plat, are o formă triunghiulară, fiind situat pe faţa
posterioară a articulaţiei femuro-tibiale, înaintea gemenilor şi a plantarului
subţire. Se inseră proximal pe condilul femural extern, se îndreaptă oblic în jos
şi înăuntru şi se inseră pe faţa posterioară a tibiei, deasupra liniei oblice a tibiei
şi pe buza superioară a acesteia. Este flexor şi rotator înăuntru al gambei pe
coapsă.
• flexorul comun al degetelor se inseră proximal pe buza inferioară a liniei
oblice a tibiei şi pe treimea mijlocie a feţei posterioare a tibiei, apoi coboară şi se
continuă cu un tendon care înconjoară maleola internă, după care îşi schimbă
direcţia îndreptându-se înainte în regiunea plantară, unde se împarte în patru
tendoane terminale, inserându-se pe bazele ultimelor falange. Când ia punct fix
pe tibie, este flexor al ultimelor 4 degete pe picior şi extensor al piciorului pe
gambă. Când ia punct fix pe degete, în poziţie ortostatică, susţine gamba să nu
se flecteze pe picior. Este deci şi un sinergist al tricepsului sural.
• flexorul lung al halucelui se inseră proximal pe cele două treimi inferioare ale
feţei posterioare a peroneului şi pe membrana interosoasă tibio-peronieră şi se
continuă cu un lung tendon care alunecă pe faţa posterioară a extremităţii
inferioare a tibiei, pe faţa posterioară a astragalului, pe faţa internă a calcaneului

7
şi ajunge în regiunea plantară. Aici se îndreaptă oblic înainte şi înăuntru,
încrucişează tendonul flexorului comun, cu care se uneşte şi ajunge să se insere
distal pe baza celei de a doua falange a halucelui. Când ia punct fix pe peroneu,
este flexor al halucelui şi al celorlalte degete, precum şi un extensor al piciorului
pe gambă. Când ia punct fix pe inserţiile distale, în ortostatism, susţine gamba să
nu se flecteze pe picior. Este sinergic cu tricepsul sural şi cu flexorul propriu.
• gambierul posterior este situat profund între cei doi flexori, imediat înapoia
membranei interosoase. Se inseră proximal pe buza inferioară a liniei obli ce a
tibiei, pe faţa posterioară a tibiei, pe cele două treimi superioare ale membranei
interosoase şi pe faţa internă a peroneului, înapoia crestei interosoase. Tendonul
lui se îndreaptă înăuntru, încrucişează tendonul flexorului comun, trece pe
marginea
internă a acestuia, alunecă înapoia maleolei interne, pe care o înconjoară şi se
inseră distal pe tuberculul scafoidului. Când ia punct fix pe gambă este extensor,
adductor şi rotator înăuntru al piciorului pe gambă. Când ia punct fix pe scafoid,
în ortostatism, susţine gamba să nu se flecteze pe picior. Este sinergic cu
tricepsul sural, cu flexorul comun şi cu flexorul lung al halucelui.

Exercitii pentru glezna

In cazurile de entorsa minora de glezna, exercitiile de reabilitare incep
imediat dupa traumatismin paralel cu exercitiile de mers.
In entorsele mai severe si mai dureroase este posibil ca exercitiile de mers
sa nu poata fi efectuate, desi cu ajutorul carjelor si a gipsului protector se poate
sustine greutatea in picior, cum de altfel si cu ajutorul altor dispozitive de
protectie si sustinere a gleznei. Daca durerea este severa se recomanda purtarea
carjelor sub control medical. In general, daca durerea este suportabila, se
incearca mersul si sustinerea greutatii in picior folosind carjele sau gipsul de
protectie, intrucat aceste activitati fizice grabesc procesul de vindecare.
Entorsele de glezna au nevoie de o medie de 6 saptamani pentru a se vindeca dar
in unele cazuri pot sa dureze chiar 4 luni in functie de severitatea acestora. Un
gips protector, un suport elastic saualte forme de sustinere a gleznei trebuiesc
purtate in tot acest timp pentru a proteja ligamentele. Dupa vindecarea gleznei,
folosirea unui dispozit de suport al gleznei ajuta la prevenirea unui nou
traumatism. Chiar si dupa ce glezna si-a revenit destul de bine, se vor continua
exercitiile de intindere si balans si alte exercitii fizice controlate, de mai multe
ori pe saptamana pentru a se mentine glezna cat mai stabila. In general, entorsele
beningne corect tratate nu lasa sechele.La 8-10 zile nu mai e necesar nici
bandajul compresiv.Se interzice inca 3-4 saptamani activitatea sportiva.
Sunt deosebit de utile pentru resorbtia edemului, prevenirea formarii
aderentelor si mentinerea tonusului muscular.
1 Exercitii de extensie (Flexie plantara):

8
 Exercitiul 1 :
Ridicari pe varfuri . In aceasta miscare este implicata musculatura
posterioara a gambei : muschiul tricepsul sural format din gemenii intern si extern si
solear
Pi - Stand
T1 - Ridicari pe varfuri : contractie concentrica a tricepsului sural
T2 - Revenire : contractie excentrica a tricepsului sural

Se vor executa 5-6 serii a câte 15-20 repetari.

Pentru o solicitare globală a musculaturii gambelor, importantă va fi

şi aşezarea picioarelor pe sprijin. Dacă apropiem vârfurile se solicită
cu precădere gemenii externi iar depărtându-le, gemenii interni.

Execitiul 2 :
Ridicari pe varfuri , cu varfurile picioarelor orientate catre exterior
Pi - Stand cu varfurile picioarelor orientate catre exterior
T1 - Ridicari pe varfuri :
T2 – Revenire : gemenii interni se contracta excentric

Exercitiul 3:
Ridicari pe varfuri , cu varfurile picioarelor orientate catre interior
Pi - Stand cu varfurile picioarelor orientate catre interior
T1 - Ridicari pe varfuri : gemenii externi se contracta concentric
T2 – Revenire : gemenii externi se contracta excentric

9
Exercitiul 4
Ridicari pe varfuri din asezat . Se executa extensia piciorului .
Pi - Asezat pe scaun
T1 – ridicari pe varfuri : contractie concentrica a muschiului solear
T2 – revenire : contractie excentrica a solearului

2 Exercitii de flexie ( dorsiflexii )

Exercitiul 1
Pacientul in decubit dorsal se va efectua flexia dorsala activ pana unde
poate pacientul dupa care se face pasiv.

T1 Flexia dorsala a piciorului - tibial sau gambier anterior, extensor lung al halucelui,
extensor lung al degetelor si al III-lea peronier prin contractie concentrica
T2 Flexia dorsala pasiva - muschiul tricepsul sural format din gemenii intern si
extern si solear se intind
T3 Mentinerea pozitiei timp de o secunda
T4 Revenire

5 serii x 10 repetari

Exercitiul 2

10
Dorsiflexii a piciorului cu rezistenta

Pi Decubit dorsal cu rezistenta pe treimea distala a piciorului

T1 Flexia piciorului : Este realizata de muschii: tibial sau gambier anterior, extensor
lung al halucelui, extensor lung al degetelor si al III-lea peronier prin contractie concentrica
T2 Revenire

3 Exercitii de inversie

Inversia : este realizata de tibialul posterior prin adductia si supinatia

piciorului; participa la extensia piciorului: aceste trei miscari compun inversia

Pi aszat
T1 inversia impotriva rezistentei : se contracta tibialil
posterior
T2 revenire

4Execitii de eversie

11
 Pi asezat
T1 eversie impotriva unei rezistente : lungul si scurtul
peronier executa contractie concentrica

T2 revenire lungul si scurtul peronier executa contractie

excentrica

5 Alte exercitii
1  Exercitii de miscare a degetelor de la picioare folosind un prosop. Acesta se
pozitioneaza pe podea si cu ajutorul degetelor de la picioare in timp ce calcaiul se mentine fix
pe podea, se va trageacesta catre corp si apoi se va indeparta in acelasi mod

2 Muschii care participa la miscare sunt : flexorul scurt al halucelui si lumbricali.

patratul plantar, flexorui comun (lung) al degetelor, scurtul flexor al degetelor si lungul flexor
al halucelui

12
 3 Se realizeaza intinderea musculaturii posterioare a gambei. Aceste
exercitii se efectueaza in ortostatism cu fata la un perete si cu mainile la nivelul
umerilor fixate pe perete. Se va pozitiona piciorul lezat in spatele celui
sanatos, stand pe varf. Se pozitioneaza calcaiul pe podea si partea posterioara a
membrelor inferioare in pozitie dreapta. Incet se va indoi genunchiul aflat in fata
pana cand se simte intinderea musculaturii gambei .

13
 5 Din așezat pe un scaun, se pune un creion și se cere pacientului să-l
ridice cu ajutorul degetelor piciorului afectat. Apoi să-l așeze pe
podea. Mușchii sunt flexor lung degete, extensor lung al degetelor și
flexor lung haluce.

6 Mers normal, pe distanță crescândă. Mușchii implicati sunt solear,

tibial anterior, tibial posterior, peroneu lung, peroneu scurt, extensor lung
degete, extensor lung haluce.

14