Decât el. Nu e chip să-i faci cu buna Să-şi păzească drumul lor! A-nceput de ieri să cadă Şi tot vine, tot înoată, Râd şi sar într-un picior, Câte-un fulg, acum a stat, Dar deodată cu ochi vii, Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna Norii s-au mai răzbunat Stă pe loc - să mi te ţii! Mai cu zor. Spre apus, dar stau grămadă Colo, zgomotoasa gloată, Peste sat. De copii! Baba şi-a uitat învăţul: Bate, -njură, dă din mâini: Nu e soare, dar e bine, El degrabă-n jur chiteşte - "Dracilor, sunteţi păgâni? Şi pe râu e numai fum. Vrun ocol, căci e pierdut, Maica mea! Să stai cu băţul Vântu-i liniştit acum, Dar copiii l-au văzut! Ca la câini! Dar năvalnic vuiet vine Toată ceata năvăleşte De pe drum. Pe-ntrecut. Şi cu băţul se-nvârteşte Ca să-şi facă-n jur ocol; ___________________ Sunt copii. Cu multe sănii, Dar abia e locul gol, De pe coastă vin ţipând Şi mulţimea năvăleşte - "Uite-i, mă, căciula, frate, Şi se-mping şi sar râzând; Iarăşi stol. Mare cât o zi de post - Prin zăpadă fac mătănii; Aoleu, ce urs mi-a fost! Vrând-nevrând. Astfel tabăra se duce Au sub dânsa şapte sate Lălăind în chip avan: Adăpost! Gură fac ca roata morii; Baba-n mijloc, căpitan, Şi de-a valma se pornesc, Scuipă-n sân şi face cruce Unii-l iau grăbit la vale, Cum prin gard se gâlcevesc De Satan. Alţii-n glumă parte-i ţin - Vrăbii gureşe, când norii Uite-i, fără pic de vin Ploi vestesc. Ba se răscolesc şi câinii S-au jurat să-mbete-n cale De prin curţi, şi sar la ei. Pe creştin! Cei mai mari acum, din sfadă, Pe la garduri ies femei, Stau pe-ncăierate puşi; Se urnesc miraţi bătrânii Vine-o babă-ncet pe stradă Cei mai mici, de foame-aduşi, Din bordei. În cojocul rupt al ei Se scâncesc şi plâng grămadă Şi încins cu sfori de tei. Pe la uşi. - "Ce-i pe drum atâta gură? Stă pe loc acum să vadă - "Nu-i nimic. Copii ştrengari. Şi ea ce-i. Colo-n colţ acum răsare - "Ei, auzi! Vedea-i-aş mari, Un copil, al nu ştiu cui, Parcă trece-adunătură S-oţărăşte rău bătrâna Largi de-un cot sunt paşii lui, De tătari! Pentru micul Barba-cot. Iar el mic, căci pe cărare - "Aţi înnebunit de tot - Parcă nu-i. Puiul mamii, dă-mi tu mâna Să te scot! Haina-i măturând pământul Şi-o târăşte-abia, abia: Cică vrei să stingi cu paie Cinci ca el încap în ea, Focul când e-n clăi cu fân, Să mai bată, soro, vântul Şi-apoi zici că eşti român! Dac-o vrea! Biata bab-a-ntrat în laie La stăpân. El e sol precum se vede, Mă-sa l-a trimis în sat, Ca pe-o bufniţ-o-nconjoară Vezi de-aceea-i încruntat, Şi-o petrec cu chiu cu vai, Şi s-avântă, şi se crede Şi se ţin de dânsa scai, Că-i bărbat; Plină-i strâmta ulicioară De alai. Cade-n brânci şi se ridică Dând pe ceafă puţintel