Substantivul

A: Funcţia sintactică
comun masă, fericire, fotbal, dor
propriu Cosmin, Timişoara, ONU, PNL
concret copil, urs, dulap, mamă, şcoală
abstract bucurie, apatie, fobie, idee, voinţă
defective de singular zori, ghilimele, icre, lapţi, Iaşi, Ploieşti
B: Clasificare defective de plural fotbal, şah, lene, foame, feudalism
variabil(au forme distincte la singular şi la plural) fată/fete, cafea/cafele, pix/pixuri
invariabil ochi, tei, autoare, nume, prenume
regulat (rădăcina cuvântului rămâne aceeaşi în declinare) soldat, poartă, copl, dulap, femeie
neregulat soră, noră, om
epicene (au aceeaşi formă la masc. şi fem.) râs, elefat, dihor, zebră, girafă, cămilă
mobile (se formează fem. de la masc. şi invers + suf. moţional) naş/naşă, copil/copilă
C. Felul simplu casă, câine, Corina, Maria, Bubu
compus untdelemn, punct şi virgulă, Câmpulung
D. Genul masculin, feminin, neutru

E. Număr singular, plural

F. Caz

G. Articulat sau nearticulat

 Model de analiză sintactico-morfologică

Adolescenţa este o etapă arsă de nelinişti existenţiale.

adolescenţa = Subiect simplu, substantiv, comun, simplu, genul feminin, numărul singular (defectiv de pl.), caz
Nominativ, articulat cu articolul hotărât enclitic “–a”

o etapă = Nume pedicativ simplu, substativ comun, simplu, genul feminin, numărul singular, cazul Nominativ, articulat
cu articolul nehotărât proclitic “o”

de nelinişti = Complement de agent simplu, substantiv comun, simplu, genul feminin, numărul plural, cazul Acuzativ,
precedat de prepoziţia simplă “de”, nearticulat